1ra-1315/2018 — art. 312 alin. 1 CP

1ra-1315/2018 — art. 312 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1315/2018

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

02 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componentă:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători - Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Boico Victor

Judecând recursurile ordinare declarate de către inculpatul Bleah

Constantin și de avocatul Nichifor Eugeniu în numele acestuia, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Hîncești din 11 aprilie 2017 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2018, în cauza

penală privindu-l pe

Bleah Constantin Xxxxx, născut la

xxxxx, originar r-nul Xxxxx, dom. or.

Xxxxx, str. Xxxxx

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 29.06.2016 – 11.04.2017;

Instanța de apel: 14.06.2017 – 30.01.2018;

Instanța de recurs: 04.06.2018 – 02.10.2018

A C O N S T A T A T :

privind învinuirea lui Bleah Constantin și Erhan Alexandru de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (1) Cod penal a fost încetat, pe motivul

intervenirii termenului de prescripție.

1.1. Potrivit sentinței s-a constatat că, Bleah Constantin, activând în

calitate de șef adjunct al secției investigații infracțiuni a IP Hâncești al IGP a

MAI, fiind audiat în calitate de martor în dosarul penal nr. 173/2014 de

învinuire a lui Ghindă Petru, de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328

alin. (1) Cod penal, a prezentat cu bună știință declarații mincinoase în

următoarele circumstanțe:

La 20 noiembrie 2013, Bleah Constantin fiind audiat în calitate de martor

pe cauza penală nr. 2009978264 a declarat că nu cunoștea cu cine, când și în ce

circumstanțe a fost audiat Zotea Petru, la fel nu cunoaște care acțiuni

procesuale și cu cine anume a efectuat Ghindă Petru până a se deplasa în s.

Mingir.

1

La fel, a declarat că nu își amintește cu cine din colaboratorii secției s-a

deplasat în după amiază aceleiași zile la reținerea în flagrant. Circumstanțele

reținerii exact nu-și amintește, dacă s-au aplicat careva mijloace speciale la

reținere în flagrant a lui Bordei Vasile nu își amintește.

Astfel, în cadrul audierii din 19 aprilie 2012, Bleah Constantin a declarat

că Zotea Petru s-a prezentat la Comisariatul de poliție Hîncești la 03.12.2009,

unde s-a plâns pe acțiunile lui Bordei Vasile, deoarece exact nu își aminte

toate circumstanțele cazului, însă după prezentarea raportului din 03.12.2012,

rezultă că informația a parvenit din alte surse, care anume exact, nu-și

amintește, posibil de la cineva din locuitorii s. Mingir.

Totodată, fiind audiat în ședința de judecată, în procesul reprezentării

acuzării de stat în Judecătoria Hîncești, în dosarul penal nr.173/2014, Bleah

Constantin nu și-a menținut declarațiile date la urmărirea penală și a declarat,

că informația inclusă în raportul său a parvenit de la locuitorii s.Mingir,

Țurcanu Nica și Grițuc Gheorghe.

Pe parcursul zilei, la Inspectorat a venit Zotea Petru, s-a discutat cu

dânsul și el a confirmat că într-adevăr se cerea suma de bani. Apoi a fost

predat ofițerului de urmărire penală pentru a efectua careva acțiuni. S-a

format grupul operativ în componența: Alerguș Alexandru, Ureche

Alexandru.

După ce s-a apropiat de Bordei Vasile ofițerul de urmărire penală i-a

explicat în ce este învinuit și i-a fost propus să dea banii. Bordei Vasile a scos

banii și i-a predat benevol.

La fața locului, inculpatului nu i-au aplicat cătușele, percheziția corporală

nu a fost efectuată, iar persoana nu a fost reținută.

Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 27.02.2015, instanța de judecată a

constatat că lui Bordei Vasile i-au fost aplicate cătușele, acesta a fost reținut și

percheziționat deoarece probele cercetate de instanța de judecată denotă

contrariul.

Astfel, Bleah Constantin, având calitate de martor în procesul

reprezentării acuzării de stat în Judecătoria Hîncești, în dosarul penal nr.

173/2014, de învinuire a lui Ghindă Petru în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.328 alin.(1) Cod penal, a prezentat cu bună știință declarații mincinoase

în cadrul judecării cauzei în instanța de judecată, prin ce a comis infracțiunea

prevăzută de art.312 alin.(1) din Codul penal.

Nichifor Eugeniu în interesele inculpatului Bleah Constantin, inculpatul

Alexandru Erhan și avocatul acestuia Macar Alexandru au atacat sentința cu

apel, solicitând casarea acesteia și pronunțarea sentinței de achitare.

30.01.2018, apelurile inculpatului Bleah Constantin, a apărătorului Nichifor

2

Eugeniu în interesele inculpatului Bleah Constantin, a inculpatului Erhan

Alexandru și a apărătorului său Macar Alexandru, au fost respinse ca

nefondate.

3.1. În motivarea soluției, instanța de apel a conchis că, la pronunțarea

sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept și just a ajuns la concluzia că inculpații Bleah Constantin și Erhan

Alexandru au săvârșit infracțiunea imputată lor. Aceste circumstanțe au fost

constatate prin totalitatea de probe acumulate și care au fost corect apreciate,

respectând-se prevederile art.101 CPP, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor.

Analizând ansamblul de probe administrate în cauză, instanța de apel a

conchis că acțiunile inculpaților Bleah Constantin și Erhan Alexandru corect

au fost încadrate în baza art. 312 alin. (1) Cod penal – după semne calificative:

prezentarea cu bună știință a declarațiilor mincinoase în cadrul judecării

cauzei în instanța de judecată.

Astfel, instanța de apel a constatat motivarea amplă și temeinică a

sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a probelor

prezentate de părți în raport cu fapta incriminată prin rechizitoriu

inculpaților.

Totodată, instanța de apel a reținut prevederile art.332 din Codul de

procedură penală, potrivit cărora, în cazul când pe parcursul judecării cauzei,

se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art.275 pct.5)-9), 285 alin.(1)

pct.1, 2, 4, 5, precum și în cazurile prevăzute în art.53-60 din Codul penal,

instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Prin urmare, Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău a conchis că,

infracțiunea prevăzută la art.312 alin.(1) Cod penal este o infracțiune ușoară,

comisă de către Bleah Constantin și Erhan Alexandru, la 20.11.2013 și

respectiv la 15.09.2014, iar de la comiterea acțiunilor infracționale, termenul de

2 ani a expirat.

4.1. Împotriva hotărîrilor instanțelor de fond, recurs ordinar în termen a

declarat:

- inculpatul Constantin Bleah, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8),

11) și 16) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a acestora,

pronunțarea unei noi hotărâri prin care acesta să fie achitat pe motiv că nu a

comis fapta infracțională, iar în acțiunile acestuia nu se conțin elementele

constitutive ale infracțiunii imputate, solicită încetarea procesului pe motive

de reabilitare, invocând ca temei, existența circumstanțelor care condiționează

sau, după caz, exclud urmărirea penală.

Mai invocă recurentul, că:

3

- instanța de apel nu s-a expus în privința calificării infracțiunii și

existenței faptei ilicite la momentul producerii a acesteia, la momentul

pronunțării instanței de fond, la momentul pronunțării deciziei de către

instanța de apel;

- învinuirea înaintată este una neclară și incertă, preluată fără rezerve de

instanțele judecătorești;

- ambele instanțe au neglijat motivul invocat privind necesitatea

încetării procesului penal, ca rezultat al încălcării termenului de 3 luni de

menținere a lui Bleah Constantin în calitatea de bănuit.

- acuzarea nu a prezentat nici o probă, care să demonstreze comiterea

de către inculpat a faptei incriminate.

- avocatul inculpatului Bleah Constantin, Eugeniu Nichifor, care în

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, solicită casarea

totală a deciziei și sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul

Constantin Bleah să fie achitat.

În motivarea cererii de recurs, avocatul invocă că:

- învinuirea este una incompletă și neclară, iar acțiunile inculpatului nu

întrunesc elementele unei infracțiuni prevăzute de art.312 Cod Penal;

- partea acuzării nu a prezentat nici o probă ce ar demonstra faptul că,

inculpatul a făcut declarații mincinoase și cu intenție directă. Or, inculpatul nu

a ascuns nimic și a povestit ceea ce cunoaște și despre ce a fost întrebat;

- una din probele menționate atât în rechizitoriu, cât și în învinuire nu a

fost pusă la dispoziția instanței;

- instanța de fond în sentința s-a bazat doar pe presupuneri, însă, sentința

nu poate fi bazată pe presupuneri, dar din potrivă pe probe concludente și

pertinente examinate de către instanța.

și argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea

urmează a fi respinse ca inadmisibile, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanța de fond ori de apel.

Recurenții în recurs au invocat ca temeiuri de casare a hotărârilor

judecătorești pct. 6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

considerând că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 312 Cod penal, solicitând să fie achitat.

Instanța de recurs, referitor la invocarea pretinsei erori prevăzute de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, relevă că in stricto senso

prevederile respective și anume, atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

4

La acest capitol, făcând o analiză a criticilor expuse în recursul declarat de

către avocat în numele inculpatului în raport cu apelul declarat și textul

deciziei, Colegiul constată că recursul repetă textul apelului, argumentele

expuse de recurent fiind anterior invocate în apel, iar instanța de apel

examinându-le în ansamblu și dându-le o apreciere corespunzătoare, conform

art. 414, 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și motivat

asupra lor, a indicat temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

acestora, precum și motivele adoptării respectivei soluții, concluzionând asupra

vinovăției inculpatului în săvârșirea faptei imputate, concluzii descrise detaliat

la pct. 8-26 a deciziei instanței de apel.

Astfel, în scopul evitării repetării inutile a alegațiilor instanțelor ierarhic

inferioare, Colegiul penal lărgit însușește argumentele enumerate în hotărârile

contestate, fapt ce este în deplină concordanță cu jurisprudența și practica

Curții Europene pentru Drepturile Omului, care în cauza Albert vs România din

16.02.2010, a statuat în pct. 37 că art. 6§1 CtEDO, deși obligă instanțele să-și

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument, și extinderea la care se aplică această

obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul

deciziei.

În continuare, nu se rețin de instanța de recurs nici cele specificate de

recurent, precum că, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, deoarece așa cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel la

adoptarea hotărârii, a respectat prevederile art. 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la

caz, la respingerea apelului declarat și adoptarea soluției atacate din prezenta

decizie.

Mai mult, Colegiul menționează că motivarea hotărârii este un proces de

analiza și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atâta timp cât sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa

cum s-a procedat, de altfel, în cauza dată. Investită cu o situație de fapt,

instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația

de fapt reținută pe baza probatoriului verificat și a concluzionat corect ca acesta

se circumscrie încadrării juridice în baza art. 312 alin. (1) Cod penal, potrivit

căruia Bleah Constantin a fost condamnat.

De asemenea, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, la

examinarea cauzei, a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99-

101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele

administrate, le-a verificat minuțios, dându-le o apreciere justă, prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, care în ansamblul au

5

confirmat vinovăția inculpatului Bleah Constantin în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 312 alin. (1) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, în conformitate cu prevederile art.

414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, a verificat

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probatoriului administrat și

conform materialelor din dosar și just a conchis de a menține concluzia primei

instanțe. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii

de procedură penală, aceasta fiind legală și întemeiată, cu specificarea

motivelor pe care a fost întemeiată soluția adoptată.

De asemenea, instanța de recurs consideră neîntemeiate argumentele

recurenților, precum că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele

infracțiunii și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, din

considerentul că inculpatul Bleah Constantin nu a avut intenția directă de a da

declarații mincinoase, ceea ce este un component obligatoriu al laturii

subiective a infracțiunii prevăzute de art. 312 Cod penal, adică făptuitorul

trebuie să manifeste o bună știință la săvârșirea unei asemenea infracțiuni, că

el are certitudinea că prezintă o declarație mincinoasă. Or, din probatoriul

cercetat în prima instanță, verificat în apel rezultă cu certitudine, că Bleah

Constantin, având calitate de martor în procesul judecării cauzei penale de

învinuire a lui Ghindă Petru, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328

alin. (1) Cod penal, în Judecătoria Hîncești, a prezentat cu bună știință

declarații mincinoase, prin ce a comis infracțiunea prevăzută de art. 312 alin.

(1) din Codul penal.

Probele de către instanțele de fond au fost apreciate în conformitate cu

dispozițiile art. 101 Cod procedură penală, iar argumentele recurenților

privind lipsa probelor ce demonstrează învinuirea, lipsa laturii subiective,

intenției de a comite infracțiunea, neclaritatea învinuirii sunt lipsite de temei,

fiind nefondate.

Astfel, la pct. 21-28 din decizie, instanța de apel și-a argumentat

întemeiat soluția respingerii argumentelor apărării în vederea achitării

inculpatului, apreciind critic și declarațiile inculpatului, precum că ”el nu a dat

declarații mincinoase, ci a comunicat aceleași circumstanțe, doar că în interpretări

diferite”, motivare, care este legală și argumentată.

Prin urmare, la caz s-a dovedit indubitabil vinovăția lui Bleah Constantin

în săvârșirea infracțiunii de care a fost recunoscut vinovat, astfel este corectă

situația de fapt stabilită de către instanțele de fond, precum și calificarea

infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, după semnele componenței

prevăzute de art. 312 alin. (1) Cod penal.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, la care se referă autorul

recursului, nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de

6

drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

recurate.

De asemenea, instanța de recurs reține că referirea recurentului la

temeiul prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 16) Cod de procedură penală, la fel

nu poate fi reținută, deoarece acest temei poate fi invocat atunci când norma

de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a

aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție în cauze

similare. Acest temei este îndreptat spre unificarea practicii judiciare, iar la

invocarea temeiului respectiv de drept, sarcina probațiunii îi revine

recurentului, care prin exemple elocvente cu referire la cauze concrete, trebuie

să demonstreze faptul că instanța de recurs în cauze anterioare a adoptat

soluții contradictorii cu cele reținute în speța în cauză.

Astfel, Colegiul penal reține că acele cauze penale, la care a făcut referire

recurentul în recurs, nr. 1ra-903/13 din 26.11.2013 (Ternovski A.), nu au

aplicabilitate la caz, deoarece nu sânt similare speței date, or în acel caz s-a

constatat faptul că procurorul s-a eschivat să-și exercite în fața instanței de apel

sarcina prezentării probelor, adică nu și-a susținut apelul și volumul învinuirii

înaintate inculpatului, care a fost anterior achitat de instanța de fond, totodată

în cazul la care se face referință, instanța de apel a decis din start să judece

apelul procurorului după alte reguli decât cea stipulată în art. 419 Cod de

procedură penală, lipsindu-se, astfel, de suportul legal pentru adoptarea unei

soluții de condamnare a inculpatului după achitarea lui de către instanța de

fond. Mai mult, în cazul 1ra-903/13 s-a constatat, în descriptivul deciziei

contestate lipsește încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, iar celelalte

constatări nu sunt tangențiale circumstanțelor din speță.

De asemenea, instanța de recurs reține că apărarea face trimitere și la

temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală –

persoana condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași

faptă sau există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea

pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie, a

intervenit decesul inculpatului ori a intervenit împăcarea părților în cazul

prevăzut de lege.

Analizând temeiul dat în raport cu motivele invocate în recursul declarat,

Colegiul penal lărgit constată că acesta nu și-a găsit confirmare. Mai mult, se

constată că instanțele ierarhic inferioare corect au reținut temei de încetare a

procesului – intervenirea termenului de prescripție, iar argumentul precum că

inculpatul a fost deținut în statutul de bănuit o perioadă mai mare decât

prevăzută de legea, Colegiul lărgit statuează, că, acest argument corect a fost

dezbătut de către instanțele ierarhic inferioare, care au stabilit că, prin

ordonanța privind începerea urmăririi penale din 10.04.2015 s-a dispus inter

alia, începerea urmăririi penale pe fapt de declarații mincinoase, infracțiune

7

prevăzută de art. 312 alin. (1) Cod penal, iar prin ordonanța de recunoaștere a

persoanei în calitate de bănuit din 19 mai 2016, Bleah Constantin a fost

recunoscut în calitate de bănuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312

alin. (1) Cod penal, iar la data de 21.06.2016 a fost emisă ordonanța de punere

sub învinuire a lui Bleah Constantin. Prin urmare, instanța de fond a

concluzionat privind respectarea termenului prevăzut de art. 63 Cod de

procedură penală, din care considerente, a respins demersul apărării privind

încetarea procesului.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-au comis

erorile de drept la care face referire în recursurile declarate, deci, nu persistă

temeiul de casare a soluției adoptate.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal lărgit va respinge ca

inadmisibile recursurile ordinare declarate, cu menținerea deciziei atacate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către

inculpatul Bleah Constantin și de avocatul Nichifor Eugeniu în numele

acestuia împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30

ianuarie 2018, în cauza penală privindu-l pe Bleah Constantin, cu menținerea

deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 01 noiembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

8