1ra-1182/2018 — art.151 alin.1 CP

1ra-1182/2018 — art.151 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1182/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac, Victor Boico,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Babără Victor în

interesele părții vătămate Blaj Victor, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 06 martie 2018, în cauza penală privind-l pe

Petrușca Emanoil xxxx, născut la xx xx xxxx,

originar și domiciliat în r-nul xxxx s. xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 13.07.2015 – 26.01.2016;

Instanța de apel: 28.03.2016 – 18.04.2016;

Prima instanță: 13.05.2016 – 31.10.2017;

Instanța de apel: 27.11.2017 – 06.03.2018;

Instanța de recurs: 16.05.2018– 02.10.2018.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

vinovat și condamnat în baza art.151 alin.(1) Cod penal la 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, s-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate a

prejudiciului material cauzat prin infracțiune în mărime de 10 000 lei, suma de 10 000 lei cu titlul

de compensare a venitului ratat și a prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei.

zilei de 20 mai 2014, în jurul orelor 21.00, aflându-se la domiciliul său din satul xxxx, raionul

xxxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma unui conflict iscat cu consăteanul său Blaj Victor

care se afla la inculpat acasă, realizându-și intenția vătămării grave a integrității corporale sau a

sănătății victimei, i-a aplicat lui Blaj Victor cu un băț mai multe lovituri în regiunea capului,

cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.xxxx din 09.06.2014, traumă craniu-

cerebrală închisă, manifestată prin contuzie cerebrală gravă, edem a țesuturilor moi a capului, care

au fost produse în rezultatul acțiunii traumatice cu un obiect(e) contondent(e), posibil în timpul și

circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață, și în baza acestui criteriu se califică ca

vătămare corporală gravă.

1

Petrușca Emanoil, care a solicitat casarea sentinței, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță, într-un alt complet de judecată.

În cererea depusă, apelantul a făcut referire la următoarele critici:

- prima instanță la examinarea cauzei a admis mai multe încălcări procesuale care au pus la

îndoială legalitatea și temeinicia sentinței;

- prima instanță a interpretat eronat probele din dosar;

- inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, fiindcă prima

instanță a examinat cauza fără a oferi ultimul cuvânt inculpatului;

- prima instanță a ignorat cerința apărării privind stabilirea stării de responsabilitate a

inculpatului, având în vedere că la examinarea cauzei inculpatul manifesta un comportament

confuz, nu putea răspunde la întrebări, nefiind în stare să dea explicații pe marginea învinuirii

aduse, din care motiv a beneficiat de dreptul de a nu da declarații;

- a indicat că în ședința fixată pentru 29 decembrie 2015 inculpatul Petrușca Emanoil nu s-a

prezentat din motiv că era spitalizat, deși instanța deținea înscrisul medical, în mod arbitrar a dispus

continuarea cauzei în absența acestuia, iar în ședința din 26 ianuarie 2016 apărătorul inculpatului

a prezentat instanței certificatul medical, prin care se confirmă faptul că acesta continuă

tratamentul, ultimul fiind în imposibilitate să se prezinte la ședință, din motiv de boală;

- prima instanță nu a luat în considerație declarațiile inculpatului date în cadrul urmăririi

penale, care a declarat că, la 20 mai 2014 seara, la domiciliul său, fără permisiune a intrat Blaj

Victor. Inițial i-a reproșat de ce a intrat fără voie, ulterior i-a permis să rămână, au servit câte un

pahar cu vin, iar când Victor a manifestat comportament brutal, cerând insistent țigări a fost rugat

să plece. El a refuzat, de la ce ambii s-au îmbrâncit, în rezultat victima a căzut jos. Peste o perioadă

de timp Blaj Victor s-a ridicat și a plecat;

- a mai menționat că partea vătămată nu a fost găsită în casa inculpatului Petrușca Emanoil,

conform procesului-verbal de cercetare la fața locului Blaj Vicor a fost găsit a 2 zi în stradă, la

aproximativ 1 km de la domiciliul lui Petrușca, iar organul de urmărire penală nu a clarificat în ce

împrejurări a ajuns victima în drum;

- apărarea a solicitat dispunerea expertizei medico-legale în comisie pentru a stabili dacă

victima după primirea leziunilor corporale în casa inculpatului a fost în stare să se deplaseze, să

efectueze careva acțiuni coerente, or, fiind audiat expertul V. Sușcenco nu a putut răspunde la

întrebările apărării, iar demersul de dispunere a expertizei medico-legale în comisie a fost respins

de instanță, astfel fiind încălcat dreptul la un proces contradictoriu și egalitatea armelor.

a fost admis, cu casarea totală a sentinței și remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță, în alt

complet de judecată.

participat la dezbaterile judiciare, acestuia nefiindu-i acordat ultimul cuvânt, iar potrivit procesului

verbal din 29 decembrie 2015 se atestă că avocatul inculpatului Bolgar Valentina a adus la

cunoștința instanței, despre faptul că inculpatul Petrușca Emanoil este spitalizat în Spitalul clinic

de Psihiatrie. La caz, acuzarea, apărarea și avocatul succesorului părții vătămate au pledat pentru

anunțarea întreruperii pentru a fi citat repetat inculpatul și a-i da posibilitate să se prezinte la

dezbaterile judiciare, totuși instanța prin încheiere protocolară a neglijat cerințele art.6§3 lit. b)

CEDO și a dispus examinarea în continuare a cauzei penale date în absența inculpatului.

De asemenea, potrivit procesului verbal din 26 ianuarie 2016 inculpatul Petrușca Emanoil nu

a fost citat legal pentru a se prezenta și a beneficia de dreptul la ultimul cuvânt, astfel instanța din

nou a neglijat cerințele legale de apărare a inculpatului fiind dispusă finisarea cauzei penale fără a

2

oferi ultimul cuvânt, pronunțându-se cu încălcări doar dispozitivul sentinței. Sentința redactată a

fost pronunțată public la 24 februarie 2016 în absența participanților la proces.

Instanța de apel a constatat că conform materialelor anexate la cauza penală sa stabilit că

inculpatul Petrușca Emanoil (epicriza nr.6988 pacientului Petrușca Emanoil) a fost internat repetat

la 28.12.2015 și externat la 19.01.2016 din Spitalul Clinic de Psihiatrie(f.d.48 V-II).

Totodată, instanța de apel a reținut că la materialele dosarului lipsesc careva probe ce ar

confirma citarea legală a lui Petrușca Emanoil pentru a se prezenta la oferirea ultimului cuvânt la

data de 26 ianuarie 2016.

Astfel, instanța de apel a reținut că inculpatului Petrușca Emanoil i-a fost încălcat dreptul la

apărare, fiindu-i îngrădit dreptul de a pleda în dezbaterile judiciare și a-i oferi ultimul cuvânt.

Din atare considerente, instanța de apel a conchis că erorile admise de prima instanță nu pot

fi reparate de instanța de apel și a dispus rejudecarea cauzei în aceiași instanță, într-un alt complet

de judecată.

2017, Petrușca Emanoil a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.151 alin.(1) Cod penal

la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art.90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite inculpatului a fost suspendată

condiționat pe o perioadă de probațiune de 5 ani.

Totodată, s-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate a

prejudiciului material cauzat prin infracțiune în mărime de 10 000 lei, a prejudiciului moral în

sumă de 30 000 lei.

Acțiunea civilă în partea ce ține de cheltuielile pentru îngrijirea victimei, Blaj Victor,

alimentația specială, tratamentul acestuia, a fost admisă în principiu, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor cuvenite să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Blaj Victor și avocatul Parpalac Aurelia în numele inculpatului au atacat-o cu apeluri.

7.1. Procurorul, a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care Petrușca Emanoil să fie declarat

culpabil în comiterea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(1) Cod penal și stabilită pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 7 ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, invocând

blândețea pedepsei în raport cu cele comise.

În cererea de apel, a invocat că doar o pedeapsă cu executare reală v-a duce la atingerea

scopului legii penale, prima instanță nu a ținut cont de prevederile art.75 Cod penal, de motivul și

urmările infracțiunii, influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului, pedeapsa

urmează a fi o măsură de prevenire a comiterii infracțiunilor de către alte persoane. La fel, se face

mențiune că inculpatul prin acțiunile lui a provocat vătămare corporală gravă părții vătămate,

ultimului fiindu-i stabilit grad de invaliditate fiind țintuit la pat. Instanța a tolerat o astfel de faptă

prin emiterea unei astfel de sentințe, cu aplicarea unei pedepse ce nu corespunde gravității faptei,

consideră că tolerând faptele ilegale ale inculpatului, creându-i inculpatului o facilitate excesivă

pentru comiterea altor fapte social periculoase, care ar putea avea urmări mult mai grave decât cele

existente, pentru societate. Petrușca Emanoil fiind de caracter neechilibrat și agresiv, fiind

consumator sistematic a băuturilor alcoolice, fapt ce-1 lipsește de discernământ de a-și conduce

acțiunile sale, neavând o ocupație care-1 poate caracteriza din punct de vedere pozitiv.

Consideră că reeducarea inculpatului urmează a fi efectuată numai prin privarea acestuia de

libertate, care poate duce la atingerea scopului pedepsei, adică la restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

3

acestuia, cât și a altor persoane.

7.2. Avocatul Babără Victora declarat apel în interesele părții vătămate Blaj Victor, în care

a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai aspră, a mai solicitat să fie admisă integral prejudiciul

material în sumă de 10 000 lei, precum și prejudiciul moral cauzat în mărime de 90 000 lei.

În motivarea cerințelor sale recurentul a invocat că este neîntemeiată aplicarea prevederilor

art.90 Cod penal și suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 5 ani,

numai datorită faptului că inculpatul a recunoscut vina. Cu atât mai mult că inculpatul n-a recuperat

paguba materială și morală.

Apelantul a făcut referire la prevederile art.art.1422, 1423 Cod civil și a menționat că prima

instanță nefondat a stabilit cuantumul prejudiciului moral de doar 30 000 lei, care nu corespunde

caracterului și gravității suferințelor suportate.

7.3. Avocatul Parpalac Aurelia, în apelul declarat în numele inculpatului Petrușca

Emanoil, a solicitat casarea sentinței în latura civilă, invocând că neîntemeiat a fost majorat

cuantumul prejudiciului moral, având în vedere că inculpatul nu este încadrat în câmpul muncii,

este invalid și se află la evidentă la psihiatru, este bolnav și nu este în stare din punct de vedere al

aspectului material de a suporta asemenea cheltuieli, locuiește de unul singur, având o situație

materială precară, este în imposibilitate de a se mișca independent.

declarate de procuror și avocatul Parpalac Aurelia în numele inculpatului Petrușca Emanoil au fost

respinse ca nefondate, iar apelul declarat de avocatul Babără Victor în interesele părții vătămate

Blaj Victor a fost admis, casată parțial sentința, în latura civilă și cu pronunțarea unei noi hotărâri

în această parte, prin care s-a dispus încasarea din contul lui Petrușca Emanoil în beneficiul părții

vătămate Blaj Victor a prejudiciului moral în sumă de 45 000 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

prin prisma art.101 Cod procedură penală, toate probele din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării, just a conchis asupra vinovăției inculpatului Petrușca

Emanoil în săvârșirea infracțiuni prevăzute de art.151 alin.(1) Cod penal.

Cu referire la stabilirea pedepsei, instanța de apel a conchis că, instanța de fond, corect a

aplicat prevederile legale și, în conformitate cu prevederile art.art.61, 75 Cod penal, a ținut cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, fapt care a permis corectarea și reeducarea inculpatului este

posibilă fără izolarea reală de societate, stabilindu-i pedeapsă sub formă de închisoare, însă cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă în baza art.90 Cod penal,

care i-ar da posibilitatea să îndreptățească încrederea acordată.

Instanța de apel, soluționând solicitarea avocatului Babără Victor în interesele părții vătămate

Blaj Victor referitor la încasarea de la inculpat a prejudiciului moral în sumă de 90 000 lei, a

constatat că aceasta și-a găsit confirmare parțial.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond a dispus încasarea de la Petrușca Emanoil în

beneficiul lui Blaj Victor suma de 10 000 lei cu titlu de compensare a prejudiciului material cauzat

prin infracțiune cât și suma de 30 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

La determinarea mărimii compensației pentru prejudiciul moral, instanța de apel a ținut cont

de gravitatea cauzării suferințelor fizice și psihice părții vătămate, circumstanțele producerii

infracțiunii și forma de vinovăție a persoanei care a cauzat prejudiciul. Astfel, instanța de apel a

considerat, că impunerea inculpatului la plata unei despăgubiri în sumă de 45 000 lei va constitui

4

o satisfacție echitabilă, în raport cu cele comise, cu suferințele părții vătămate în legătură cu

infracțiunea comisă.

În consecință, instanța de apel a considerat necesar a acorda cu titlu de prejudiciu moral suma

de 45 000 lei, care urmează a fi încasată din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate Blaj

Victor, care va avea efect compensatoriu și nu vine în contradicție cu prevederile art.41 CEDO,

din care rezultă că suma pretinsă nu trebuie să fie exorbitantă și să nu tindă la o îmbogățire fără

just temei.

interesele părții vătămate Blaj Victor, care invocând temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1)

pct.pct.6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpatului în baza art.151 alin.(1) Cod

penal, și admiterea acțiunii civile înaintate de recuperare a prejudiciului moral.

În motivarea recursului sânt invocate argumentele că:

- la stabilirea pedepsei, instanțele inferioare nu au ținut cont de prevederile art.75 Cod penal,

stabilindu-i inculpatului o pedeapsă care nu-și va atinge scopul prescris la art.61 Cod penal;

- instanțele inferioare i-au aplicat inculpatului o pedeapsă prea blândă, aplicând eronat

prevederile art.90 Cod penal, în privința acestuia;

- în decizia contestată instanța de apel nu și-a motivat soluția cu referire la temeiurile și

motivele pe care a statuat că suma de 45 000 lei este suficientă pentru a compensa prejudiciul

moral cauzat părții vătămate Blaj Victor;

- prejudiciul moral încasat de instanța de apel din contul inculpatului în mărime de 45 000

lei, este în cuantum mic, pentru prejudiciile cauzate părții vătămate de către inculpat, mărimea

prejudiciului moral solicitat este în cuantum de 90 000 lei;

- instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, neelucidând toate circumstanțele de fapt, ce

a afectat soluția instanței.

ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială a sentinței și deciziei instanței

de apel, din următoarele considerente.

Pornind de la aceea că rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în particular avându-se în

vedere recursul ordinar, constă în înlăturarea erorilor admise de instanțele ierarhic inferioare la

etapele precedente de judecare a cauzei, controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are

un rol preventiv și unul reparator.

În dispoziția art.434 Cod de procedură penală, se prevede că, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică

legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în recurs de titularul acestuia.

În drept, soluția instanței de recurs se fundamentează pe prevederile stipulate în art.435

alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul instanța este în

drept să-l admită, cu casarea parțială a hotărârii atacate și cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, când eroarea de drept comisă poate fi corectată de la această etapă a procedurilor, fără

a-i fi agravată situația inculpatului.

Din conținutul recursului declarat, rezultă că autorul acestuia își exprimă dezacordul cu

aplicarea de către instanțele de fond a prevederilor art.90 Cod penal, adică suspendarea

condiționată a executării pedepsei, stabilite inculpatului, adoptând soluții eronate în acest sens,

solicitând excluderea prevederilor art.90 Cod penal cât și admiterea acțiunea civile în partea

prejudiciului moral.

5

Verificând actele cauzei, în raport cu alegațiile titularului dreptului de recurs, Colegiul penal

lărgit conchide că, concluziile la care a ajuns instanța de apel privitor la menținerea sentinței în

partea pedepsei aplicate inculpatului și casării acesteia doar în partea admiterii parțiale acțiunii

civile înaintate în cauză, sunt neîntemeiate.

Colegiul penal lărgit reiterează că, în speță, deși aparent au fost îndeplinite unele cerințe ale

instituției suspendării executării pedepsei, totuși instanțele de judecată urmau să efectueze o

analiză mult mai complexă și minuțioasă a personalității infractorului urmărind în acest sens

comportamentul său în viața socială, înainte și după săvârșirea infracțiunii și numai în măsura în

care s-ar fi dovedit că comiterea faptelor infracționale se datorează unui concurs accidental de

împrejurări din viața sa și că, pentru îndreptarea lui, nu este necesară executarea efectivă a

pedepsei, doar în aceste cazuri este incident institutul suspendării condiționate a executării

pedepsei.

Astfel, circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea incriminată inculpatului, determină

Colegiul penal lărgit să conchidă asupra incorectitudinii aplicării în privința lui Petrușca Emanoil

a unei pedepse cu suspendarea executării.

Aceasta se statuează având în vedere că inculpatul a comis o infracțiuni gravă, care atentează

la sănătatea și integritatea corporală a victimei, soldată cu vătămări grave, cu atât mai mult că

aceasta a fost săvârșită în prezența altor factori declanșatori cum sunt prezența stării de ebrietate a

inculpatului – circumstanță care nu putea fi neglijată de instanța de apel la constatarea oportunității

suspendării executării pedepsei.

Respectiv, instanța de recurs, găsește întemeiate argumentele invocate de recurent și constată

că concluzia instanțelor inferioare, precum că corijarea inculpatului este posibilă și prin aplicarea

prevederii art.90 Cod penal - suspendarea condiționată a pedepsei, a fost una pripită, neîntemeiată

și din aceste considerente o va exclude, nefiind considerat faptul că prin această soluție se

înrăutățește situația condamnatului.

Colegiul penal lărgit consideră relevant de a specifica că instanțele de fond nu au pătruns în

esența problemei de fapt și de drept deferită judecății, discordanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii premature și insuficient de motivate în privința aplicării

pedepsei cu executarea suspendată.

În acest context, instanța de recurs amintește că, potrivit prevederilor art.75 Cod penal, prin

criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană

vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Luând ca bază aceste prevederi ale legii penale și soluționând chestiunea cu privire la

vinovăția inculpatului, de jure și de facto, instanța de judecată urmează să constate dacă s-au

confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l supune pe inculpat răspunderii

penale și decide asupra cuantumului pedepsei care urmează a i se stabili.

Pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată corect,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale,

prevăzute de art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal

și în limitele fixate în partea specială a acestuia.

6

Colegiul penal lărgit remarcă că principalele elemente de care judecătorul (sau completul de

judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când soluționează cauza penală și când alege

categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în art.62-71 Cod penal, sunt termenul

și mărimea acesteia conform limitelor fixate în articolul respectiv al Părții speciale a Codului penal.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, s-au valorificat anume

în această ordine, fiindu-i stabilit inculpatului termenul de pedeapsă prevăzute de sancțiunea

art.151 alin.(1) Cod penal în cuantumul nominalizat în dispozitivul sentinței.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului acesteia, în cazul

stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de executare a

pedepsei deja stabilite, prin soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să

fie executată real ori, sub raportul personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi

formulată concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și prin aplicarea suspendării executării

pedepsei în privința vinovatului pe un termen de probațiune stabilit de instanța de judecată.

Conform art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel

mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite

din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, poate ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită și

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând

numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

termenul de probă.

Așadar, o condiție prevăzută expres în alin.(1) art.90 din Codul penal, privind aplicabilitatea

normei date, constă în concluzia instanței că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa

stabilită. Prin alte cuvinte, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei

poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea acestei convingeri, instanța

de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege. Deși legea nu îngrădește

libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului

de a se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărârea de

suspendare condiționată a executării pedepsei, indicând precis acele motive pe care s-a întemeiat

convingerea ei.

Prin urmare, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei principale,

instanța trebuie să de-a o motivare suplimentară, din care considerente a concluzionat că inculpatul

nu este rațional să execute real termenul pedepsei stabilite. Analizând condițiile în care poate fi

acordată suspendarea executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o

facultate a instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Colegiul penal reține că aprecierea instanței trebuie să se fundamenteze pe un complex de

elemente obiective și subiective care să ducă la concluzia că dublul scop al pedepsei, sancționator

și educativ, poate fi realizat și în lipsa executării efective a acesteia. Or, o evaluare eronată ar putea

duce fie la lăsarea în libertate a unor infractori periculoși, fie la o privare inutilă de libertate.

Totodată, urmează a se reține că aprecierea instanței nu se poate baza doar pe unele elemente

dispersate, de genul a săvârșit pentru prima dată a unei infracțiuni, este participant la luptele pentru

integritatea RM, la locul de trai se caracterizează pozitiv, căința sinceră sau recunoașterea

vinovăției.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de apel și raționamentele puse la baza

acesteia, se constată că la stabilirea pedepsei în privința inculpatului instanța nu a avut în vedere

scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art.art.61 și 75 Cod penal, nu a ținut

7

seama de circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care fiind analizate, per ansamblu, nu

permit instanței stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării ei.

Mai mult, instanța de recurs constată că, instanțele inferioare în partea motivantă a deciziei

adoptate, fără o argumentare detaliată, a enumerat circumstanțele pe care le consideră atenuante,

aplică neîntemeiat art.90 Cod penal.

Astfel, instanța de recurs apreciază că modalitatea de executare aleasă în privința inculpatului

Petrușca Emanoil, nu este în acord cu principiul proporționalității având în vedere fapta

infracțională comisă și circumstanțele în care a acționat inculpatul, precum și urmările soldate.

Instanța de recurs conchide că recursul declarat de avocatul Babără Victor în interesele părții

vătămate Blaj Victor urmează a fi admis, cu casarea parțială a hotărârilor judecătorești, în partea

stabilirii pedepsei inculpatului, cu excluderea aplicării art. 90 Cod penal.

Așadar, cu referire la soluționarea acțiunii civile în procesul penal, Colegiul lărgit, reieșind

din materialele cauzei, constată că instanța de apel a adoptat o soluție greșită în partea încasării

despăgubirilor pentru prejudiciul moral, reieșind din motivele ce urmează.

Potrivit deciziei, instanța de apel judecând cauza, a dispus admiterea parțială a acțiunii civile,

cu dispunerea încasării de la Petrușca Emanoil în beneficiul lui Blaj Victor a prejudiciului moral

în cuantum de 45 000 lei, pe când partea civilă, în acțiunea sa de concretizare a solicitat instanței

acordarea sumei de 90 000 lei, ca recompensă pentru prejudiciul moral cauzat prin infracțiune.

În procesul penal acțiunea civilă este o modalitate de reparare a prejudiciului cauzat prin

infracțiune. Pentru exercitarea acțiunii civile în procesul penal sunt necesare anumite condiții. În

primul rând este necesar de constat că infracțiunea a provocat un prejudiciu. Prejudiciul trebuie să

fie material, moral sau fizic. Legătura de cauzalitate între infracțiunea săvârșită și prejudiciul

reclamat - o altă condiție de exercitare a acțiunii civile. Pentru a se putea pretinde repararea

prejudiciului cauzat prin infracțiune, se cere ca acesta să fie cert. Caracterul cert al prejudiciului

înseamnă că acesta este un prejudiciu sigur, s-a produs în realitate, poate fi evaluat.

În acest sens, este de reținut că potrivit prevederilor art.219 alin.(1) Cod de procedură penală,

prevede că acțiunea civilă în procesul penal poate fi intentată la cererea persoanelor fizice sau

juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale, morale sau, după caz, le-a fost adusă daună

reputației profesionale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală sau

în legătură cu săvârșirea acesteia.

Persoanele fizice și juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin acțiunile

interzise de legea penală pot înainta o acțiune civilă privitor la despăgubire prin:

1) restituirea în natură a obiectelor sau a contravalorii bunurilor pierdute ori nimicite în urma

săvârșirii faptei interzise de legea penală;

2) compensarea cheltuielilor pentru procurarea bunurilor pierdute ori nimicite sau restabilirea

calității, aspectului comercial, precum și repararea bunurilor deteriorate;

3) compensarea venitului ratat în urma acțiunilor interzise de legea penală;

4) repararea prejudiciului moral sau, după caz, a daunei aduse reputației profesionale.

Astfel, se remarcă că acțiunea civilă poate fi înaintată în orice moment de la pornirea

procesului penal până la terminarea cercetării judecătorești și aceasta poate fi înaintată în numele

persoanei fizice sau juridice de către reprezentanții părților vătămate recunoscute ca părți civile în

procesul penal, prin ordonanța organului de urmărire penală ori prin încheierea instanței de

judecată, care judecă cauza ca prima instanță.

Din materialele dosarului, se constată că, prin ordonanța de recunoaștere în calitate de

succesor al părții vătămate din 20 iunie 2014, Blaj Ion, care este fratele părții vătămate Blaj Victor,

8

care a suferit vătămării corporale grave în rezultatul acțiunilor infracționale săvârșite de Petrușca

Emanoil, a fost recunoscut în calitate de succesor a părții vătămate.

În conformitate cu prevederile art.220 alin.(1) Cod de procedură penală, acțiunea civilă în

procesul penal se soluționează în conformitate cu prevederile prezentului cod. Normele procedurii

civile se aplică dacă ele nu contravin principiilor procesului penal și dacă normele procesului penal

nu prevăd asemenea reglementări.

Potrivit dispoziției art.221 alin.(1) Cod de procedură penală, acțiunea civilă în procesul penal

se înaintează în baza cererii scrise a părții civile sau a reprezentantului ei în orice moment de la

pornirea procesului penal până la terminarea cercetării judecătorești.

Aliniatul (2) al aceleiași norme procesual-penale prevede că, acțiunea civilă se înaintează față

de bănuit, învinuit, inculpat, față de o persoană necunoscută care urmează să fie trasă la răspundere

sau față de persoana care poate fi responsabilă de acțiunile învinuitului, inculpatului.

Instanța de recurs menționează că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru

daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin

evaluare.

În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o

îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei, este necesar să fie luate în

considerare suferințele fizice și morale, care au fost cauzate prin fapta infracțională săvârșită de

inculpat, precum și toate consecințele acesteia.

Mai mult ca atât, pe aceiași cale de considerente, se enunță că potrivit art.1422 Cod civil, în

cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral, adică careva suferințe psihice prin faptele

infracționale ale unei persoane, instanța poate obliga vinovatul să repare prejudiciul prin echivalent

bănesc. Art.1423 Cod civil prevede că mărimea compensației pentru prejudiciul moral se

determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice

sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă

vinovăția este o condiție a răspunderii și de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate.

În această ordine de idei, Colegiul lărgit menționează că nu poate accepta soluția instanței de

apel prin care s-a dispus încasarea din contul lui Petrușca Emanoil în beneficiul lui Blaj Victor a

prejudiciului moral în sumă de 45 000 lei, dat fiind că partea vătămată a suferit enorm de pe urma

acțiunilor comise de către inculpat, iar suma de 45 000 lei, stabilită de către instanța de apel se

consideră prea mică, inechitabilă și neproporțională suferințelor psihice și fizice a părții vătămate,

de impactul asupra sănătății, anume nivelul suportării suferințelor în urma vătămării corporale a

acesteia în regiunea capului.

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs consideră că cuantumul daunei morale cauzate

părții vătămate urmează a fi valorificat în suma de 90 000 lei. Or, trasarea acestei concluzii, a avut

la bază niște argumente temeinice și relevante, care cad sub incidența nemijlocită a circumstanțelor

cauzei date.

În consecință, Colegiul lărgit consideră că recursul ordinar declarat urmează a fi admis, cu

casarea în partea laturii civile decizia instanței de apel, rejudecarea cauzei în această parte și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

Blaj Victor, cu dispunerea încasării din contul inculpatului Petrușca Emanoil în beneficiul lui Blaj

Victor, prejudiciul moral în mărime de 90 000 lei.

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

9

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Babără Victor în interesele părții vătămate Blaj

Victor, casează parțial sentința Judecătoriei Căușeni, sediul central din 31 octombrie 2017 și

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 martie 2018, în cauza penală privindu-

l pe Petrușca Emanoil xxxx, în partea aplicării prevederilor art.90 Cod penal și în partea încasării

despăgubirilor pentru prejudiciul moral, rejudecă cauza în această parte și pronunță o nouă

hotărâre, după cum urmează:

Petrușca Emanoil xxxx se consideră condamnat în baza art.151 alin.(1) Cod penal, la 5 (cinci)

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Executarea pedepsei cu închisoare se va calcula din momentul reținerii.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Blaj Victor se admite, cu dispunerea încasării de

la Petrușca Emanoil xxxx în beneficiul părții vătămate Blaj Victor a despăgubirilor pentru

prejudiciul moral în mărime de 90 000 lei.

În rest, se mențin dispozițiile hotărârilor judecătorești adoptate în cauză.

Decizia pronunțată integral la 01 noiembrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

10