1ra-1663/18 — art.320/1 CP

1ra-1663/18 — art.320/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1663/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componentă:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători - Cobzac Elena și Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul inculpatului, Ludmila Bîrcă, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2017 în cauza

penală privindu-l pe

Nazarco Igor *****

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Igor a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.320/1 Cod

penal la închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

1.1 Prima instanță, examinând cauza în procedura prevăzută de art.364/1 Cod

de procedură penală, a constatat că Nazarco Igor, la data de 18 aprilie 2017, ora

19.08, conștientizând caracterul ilicit al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și

dorind survenirea acestor urmări, intenționat, încălcând măsurile de protecție,

stabilite în ordonanță de protecție din 15 martie 2017, emisă de Judecătoria

Chișinău, sediul central, în privința victimei Nazarco Zinaida, a intrat în scara

blocului locativ de pe *****, mun.Chișinău, și ridicându-se la etajul 9, s-a apropiat

de ușa de intrare în apartamentul nr.*, în care domiciliază victima, și a început a

bate cu pumnii și picioarele în ușa, deformând-o. În continuare, cu ajutorul unui

obiect dur, ascuțit, a deteriorat suprafața ușii, deteriorând totodată și mânerul, și în

rezultatul intervenției vecinilor, care au solicitat intervenția poliției, a părăsit fața

locului.

Tot el, continuând acțiunile sale ilicite, la 04 mai 2017, observând-o pe

Nazarco Zinaida în stradă, în sectorul Botanica, mun.Chișinău, s-a apropiat de

aceasta, a înjurat-o, ulterior, în aceeași zi, seară, a intrat din nou în scara blocului

1

locativ de pe ******, a început a striga cuvinte necenzurate în adresa lui Nazarco

Zinaida, amenințând-o cu răfuială fizică, intenționat încălcând măsurile de

protecție, stabilite prin ordonanța de protecție din 15 martie 2017, și anume: să stea

departe de locul aflării lui Nazarco Zinaida (la o distanță nu mai puțin de 100m.),

să părăsească locuința comună, să nu contacteze prin telefon, corespondență

poștală sau în orice alt mod victima Nazarco Zinaida, precum și de a nu comite

acte de violență în privința victimei Nazarco Zinaida.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art.320/1 Cod penal, ca

neexecutarea intenționată a măsurilor de protecție stabilite de instanță de judecată

în ordonanța de protecția a victimei violenței în familie.

casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care lui Nazarco Igor să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată

în folosul comunității pe un termen de 110 ore.

2.1. În argumentarea apelului declarat, avocatul a invocat faptul că pedeapsa

aplicată inculpatului sub formă de închisoare este ilegală, neîntemeiată și

neproporțională, față de circumstanțele individuale ale cauzei penale. Consideră că

argumentele instanței de judecată la numirea pedepsei sub formă de închisoare pe

un termen de 1 ani și 6 luni, sunt contrare principiilor generale și criteriilor ce stau

la baza individualizării pedepsei potrivit art.75-78 Cod penal, or, în privința

inculpatului s-au constatat circumstanțe atenuante ca căința sinceră și contribuirea

activă la descoperirea infracțiunii, iar circumstanțele agravante nu s-au stabilit,

însă, instanța de judecată a stabilit termenul de închisoare mai aproape de limita

maximă, contrar art.78 Cod penal;

-aplicarea pedepsei maxime prevăzută la articolul corespunzător din Partea

specială a Codului penal, poate avea loc doar în cazul în care există circumstanțe

agravante, iar în cazul existenței circumstanțelor atenuante coborârea pedepsei

până la minimul prevăzut la articolul corespunzător din Partea specială a Codului

penal ar fi obligatorie;

-inculpatul a conștientizat pe deplin caracterul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, și-a tras concluziile respective, a cerut scuze și iertare față de mama lui,

a încălcat pentru prima dată măsurile de protecție stabilite de instanța de judecată

în ordonanța de protecție a victimei, ceea ce denotă că această încălcare poartă un

caracter unitar și nu unul sistematic;

-pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității va

influența pozitiv asupra corectării și reeducării vinovatului, se va atinge scopul

pedepsei penale prevăzut de art.61 Cod penal.

2017, apelul declarat a fost respins ca nefondat.

3.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că, concluzia instanței de

fond la capitolul numirii pedepsei, este corespunzătoare stării de fapt și de drept,

fiind întemeiată din punct de vedere al principiilor stabilirii pedepsei penale.

Instanța de fond a respectat prevederile art.96, 385 alin.(1) și art.394 alin.(1) și (2)

Cod de procedură penală. Potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei

prevăzute de art.75 alin.(1) Cod penal, instanța de fond a stabilit pedeapsa

2

echitabilă în limitele fixate de norma art.320/1 Cod penal, care prevede pedeapsa

în formă de muncă neremunerată în folosul comunității de la 160 la 200 de ore sau

cu închisoare de până la 3 ani.

Instanța de apel a conchis, că instanța de fond, în conformitate cu principiul

individualizării pedepsei penale prevăzut de art.7 și în coroborare cu art.75 alin.(1)

Cod penal, a aplicat pedeapsa inculpatului Nazarco Igor, luând în considerare

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor

comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile,

circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de

influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. La acest capitol, instanța de apel a constatat că lipsesc

careva împrejurări care ar genera aplicarea față de inculpat a unei pedepsei mai

blânde, or, infracțiunea comisă de către inculpat se califică ca fiind una mai puțin

gravă, totodată a fost reținut și scopul comiterii infracțiunii date, fiind unul de

aplicarea violenței fizice în scopul de răzbunare.

Instanța de apel a stabilit, că nu poate fi aplicată față de inculpat o pedeapsă

mai blândă, reieșind din faptul că acesta anterior a fost condamnat de multiple ori,

și cu toate că antecedentul penal este stins, inculpatul concluzia de rigoare nu a

tras-o și nu a conștientizat pericolul real al infracțiunii comise. Circumstanța

reținută drept atenuantă – căința sinceră, nu poate influența într-un mod esențial la

numirea pedepsei și nu generează aplicarea unei pedepse mai blânde sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității, or această pedeapsă este inoportună și

nu va duce la atingerea scopului legii penale privind corectarea și reeducarea

inculpatului.

De asemenea, instanța de apel a conchis, că instanța de fond corect a redus

o treime din limitele de pedeapsă, ținând cont de prevederile art.364/1 alin.(8) Cod

procedură penală, iar concluzia instanței de fond privind aplicarea față de inculpat

a unei pedepse sub formă de închisoare, având în vedere ansamblul de circumstanțe

constatate, a fost una echitabilă.

Totodată, instanța de apel a menționat că, afirmațiile apărării precum că în

cazul existenței circumstanțelor atenuante coborârea pedepsei până la minimul

prevăzut de articolul de condamnare respectiv- sunt neîntemeiate, or, ținând cont

de faptul că inculpatul anterior a fost condamnat de mai multe ori, fiind aplicate

alte categorii de pedeapsă neprivative de libertate, concluziile de rigoare nu le-a

făcut. Iar faptul că inculpatul se află la evidența medicului narcolog, a fost tras la

răspundere contravențională, circumstanțe care exclud în viziunea instanței de apel

posibilitatea aplicării unei sancțiuni neprivative de libertate.

inculpatului, care, invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.10 Cod procedură

penală, solicită casarea parțială a acesteia în partea ce ține de aplicarea pedepsei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea a unei hotărâri noi în partea dată, prin care lui

Nazarco Igor, să-i fie stabilită o pedeapsă penală sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității sau să-i fie stabilită o pedeapsă cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei în baza art.90 Cod penal, pe motiv că instanțele

de judecată nu au individualizat pedeapsa potrivit prevederilor art.75 Cod penal și

3

a practicii judiciare; - nu s-a ținut cont, la stabilirea categoriei și a măsurii de

pedeapsă inculpatului, de toate circumstanțele reale și personale privind

individualizarea pedepsei, și anume: de caracterul prejudiciabil al infracțiunii, de

personalitatea inculpatului, de influența pedepsei asupra corectării și reeducării lui,

de comportamentul inculpatului de până la și după comiterea infracțiunii, de

recunoașterea vinovăției și contribuirea activă la investigarea cazului, de

examinarea cauzei în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale, de

caracterizarea pozitivă la locul de trai; -de solicitarea acestuia de aplicare a

pedepsei sub formă de munca neremunerată în folosul comunității, însă instanțele

de judecată nu au ținut cont de această solicitare; - consideră că în speța dată sunt

aplicabile prevederile art.90 Cod penal.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de

fond ori de apel.

Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel

art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când instanța a aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale

Analizând temeiul dat în raport cu motivele invocate în recursul declarat,

Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului.

Concomitent, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

acestuia, și critică hotărârea instanței de apel numai referitor la pedeapsa aplicată.

Instanța de recurs consideră că motivele invocate de recurent la acest capitol

sunt lipsite de temei legal.

Astfel, Colegiul penal relevă că, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa

are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește

comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de

executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor

fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

4

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

În context, Colegiul penal reține că recurentul invocă, precum că la stabilirea

pedepsei, instanța de apel nu a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale

privind individualizarea pedepsei, și anume: de caracterul prejudiciabil al

infracțiunii, de personalitatea inculpatului, de influența pedepsei asupra corectării

și reeducării lui, de comportamentul inculpatului de până la și după comiterea

infracțiunii, de recunoașterea vinovăției și contribuirea activă la investigarea

cazului, de examinarea cauzei în baza probelor administrate în cadrul urmăririi

penale, de caracterizarea pozitivă la locul de trai.

Subsecvent celor expuse, instanța de recurs reține că, instanțele de fond au

dat deplină eficiență prevederilor art.7, 61 și 75 Cod penal, ținând cont de

următoarele circumstanțe: de gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din

categoria celor mai puțin grave; de scopul comiterii infracțiunii date fiind unul de

aplicarea violenței fizice; de persoana inculpatului, care anterior a fost condamnat

de multiple ori, ultima dată fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Botanica,

mun.Chișinău din 29.07.2011, în baza art.217 alin.(2) lit.a) Cod penal, la pedeapsă

de 150 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, și cu toate că

antecedentul penal este stins, concluzia de rigoare nu a tras-o; inculpatul fiind la

evidența medicului narcolog cu diagnoza „consecințele organicității cerebrale cu

sindrom psihopatoid, narcomanie”; de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea; că și-a recunoscut vina și s-a căit sincer pentru fapta

comisă, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată; anterior a fost

sancționat pentru comiterea contravențiilor; precum și scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului și corect au conchis că corijarea acestuia

poate avea loc doar prin stabilirea unei pedepse privative de libertate, iar aplicarea

art.90 Cod penal, nu va duce la atingerea scopului sus-menționat.

În acest sens, Colegiul menționează că, reieșind din textul deciziei instanței

de apel, contrar celor afirmate de recurent, circumstanțele la care se face referire,

au fost luate în considerare de instanța la numirea pedepsei și astfel argumentele

invocate de către recurent nu pot fi acceptate pentru casarea hotărârii judecătorești.

Totodată, privitor la argumentul recurentului privind numirea pedepsei sub

forma de muncă neremunerată în folosul comunității sau suspendarea condiționată

a executării pedepsei cu închisoare, Colegiul penal relevă că, legiuitorul acordă

dreptul instanței, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

de a decide de la caz la caz, posibilitatea aplicării pedepsei vinovatului cu amendă,

cu închisoarea sau cu suspendarea condiționată a executării ei și nicidecum nu o

obligă în acest sens. În speță, rezultă că instanțele de fond, reieșind din

circumstanțele sus menționate, folosindu-se de marja de apreciere acordată de

legiuitor, au considerat rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa stabilită,

motivându-și soluția adoptată, indicând din care motive au ajuns la concluzia

potrivit căreia, corijarea și reeducarea acestuia este posibilă doar cu aplicarea

pedepsei închisorii reale. Astfel, atât prima instanță, cât și cea de apel, și-au

motivat soluția referitor la iraționalitatea numirii pedepsei inculpatului cu munca

5

neremunerată în folosul comunității sau cu suspendarea executării pedepsei cu

închisoare pe o perioadă de probațiune.

În concluzie, Colegiul penal constată că, la stabilirea pedepsei lui Nazarco

Igor, instanța de apel a dat deplină eficiență împrejurărilor cauzei, considerând că

acestuia i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă, în limitele prevăzute de sancțiunea

normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, pedeapsa fiind individualizată

conform prevederilor legale.

Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde atât

fondul apelului declarat, cât și temeiurile de fapt și de drept care au fost puse la

baza ei, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile

art.417 Cod de procedură penală.

Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței

de apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394

Cod de procedură penală.

Deci, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea

hotărârii judecătorești contestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de către

avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului nu sunt acceptabile din punct de

vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării hotărârii contestate și, potrivit legii, se dispune

inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin.(1) - (2) pct.4) Cod de procedură

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul inculpatului,

Ludmila Bîrcă, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 15 noiembrie 2017 în cauza penală privindu-l pe Nazarco Igor, ca vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 octombrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

6

7