1ra-1218/2018 — art.264 alin.1 CP

1ra-1218/2018 — art.264 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1218/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

12 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2018, în

cauza penală în privința lui

Tanasă Valeriu XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de

art. 364/1 Cod de procedură penală, Tanasă Valeriu a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de 400 (patru sute) unități convenționale, ceea ce constituie 20000 (douăzeci

mii) lei, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

S-au admis parțial acțiunile civile înaintate de Prodan Vera și Dascal Alexandra,

dispunându-se încasarea din contul inculpatului Tanasă Valeriu în beneficiul lui Prodan

Vera prejudiciul moral în mărime de 10 000 (zece mii) lei, iar în beneficiul lui Dascal

Alexandra prejudiciul moral în mărime de 8 000 (opt mii) lei.

S-a respins solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea din contul

inculpatului Tanasă Valeriu în beneficiul statului cheltuielile de judecată în mărime de

640 lei suportate în legătură cu efectuarea expertizei medico-legale.

19.04.2017, aproximativ la ora 13 și 15 min., aflându-se în mun. Chișinău, fiind treaz,

posedând permis de conducere pentru mijlocul de transport pe care-l conducea,

conducând automobilul de marca Mercedes, model 21, cu n/î XXXXX în regim

marșarier, ajungând în regiunea imobilului XXXXX de pe str. Alecu Russo, acționând

contrar prevederilor pct. 41 sub pct. (2) a Regulamentului circulației rutiere, aprobat

1

prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13.05.2009, care stipulează

«Conducătorul vehiculului care intenționează să se deplaseze cu spatele poate să

înceapă manevra numai după ce s-a asigurat că o poate face fără a crea un pericol sau

un obstacol pentru ceilalți participanți la trafic» și pct. 45 sub pct. (1) lit. a), b), d) a

Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr. 357 din 13.05.2009, care stipulează «Conducătorul trebuie se conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea

în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase și situația rutieră» și

alin. (2) care stipulează «în cazul în care în limita vizibilității apar fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului», nu s-a asigurat că poate efectua manevra marșarier fără a

crea un pericol pentru pietoni, nu a ținut cont de situația rutieră, nu a manifestat

prudență sporită, nu a redus viteza și nu a oprit autovehiculul condus de el, în rezultatul

cărui fapt a tamponat pietonii Prodan Vera Arion, XXXXX și Dascal Alexandra Andrei,

a. n. XXXXX(f. d. 145-146).

Acțiunile inculpatului Tanasă Valeriu au fost încadrate în baza art. 264 alin. (1)

Cod penal, conform indicilor: „Încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de

exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale

sau a sănătății”.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru

prima instanță, prin care Tanasă Valeriu să fie recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub

formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, iar în temeiul prevederilor

art. 65 alin. (3) Cod penal a-i stabili pedeapsă complementară sub formă de privare de

dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de 1 an și 6 luni și admiterea

solicitării acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de

640 lei, pentru efectuarea expertizei medico-legale în privința părților vătămate Prodan

Vera și Dascăl Alexandra, cu dispunerea încasării acestora din contul inculpatului

Tanasă Valeriu în beneficiul statului.

În motivarea apelului a indicat că, deși instanța de fond, la emiterea sentinței a dat

o apreciere corectă probelor administrate de organul de urmărire penală, aceasta nu a

luat în considerație gravitatea infracțiunii incriminate și nu a stabilit o pedeapsă care ar

duce la corectarea și reeducarea inculpatului, considerând că, a fost aplicată o pedeapsă

inechitabilă, contrar prevederilor art.75 Cod penal, precum și art.64 alin.(3) Cod penal

potrivit căruia „Mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabilește în limitele de la

500 la 3000 unități convenționale”, or, instanța a aplicat o amendă sub limitele

prevăzute.

La fel, a considerat că în privința inculpatului urmează să fie aplicată o pedeapsă

complementară sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Totodată, în baza aceleiași sentințe a fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea

procurorului privind încasarea de la inculpat în contul statului a cheltuielilor judiciare

în mărime de 640 lei, or, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală,

2

incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare

de către prima instanță.

În astfel de circumstanțe, acuzarea a considerat că cheltuielile de judecată

suportate de către stat în cauza penală de învinuire a lui Tanasă Valeriu urmează să fie

încasate din contul acestuia.

fost admis apelul declarat de procuror, casată parțial hotărârea atacată, în partea

stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru

prima instanță, în partea respectivă, prin care lui Tanasă Valeriu, recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, prin aplicarea

prevederilor art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, i s-a stabilit pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de 500 (cinci sute) unități convenționale, ceea ce

constituie 25 000 (douăzeci și cinci mii) lei.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

în corespundere cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, probele fiind

apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect

concluzionând asupra vinovăției inculpatului Tanasă Valeriu de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal.

Reieșind din faptul că, cercetarea judecătorească s-a efectuat în procedură

simplificată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de apel a

indicat că, legalitatea sentinței atacate va fi verificată sub aspectele de drept: dacă

există erori procesuale și dacă măsura de pedeapsă este stabilită în limitele legii.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, până la începerea

cercetării judecătorești, inculpatul, prin cerere a solicitat examinarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, recunoscând săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu (f. d. 132), iar instanța de fond prin încheierea protocolară

(f. d. 139) a dispus examinarea cauzei în procedură simplificată, în baza art. 364/1 Cod

de procedură penală.

Instanța de apel a considerat că motivele invocate de procuror în partea stabilirii

pedepsei de către instanța de fond sunt întemeiate, or, aplicând pedeapsa cu amendă

inculpatului Tanasă V. în mărime de 400 unități convenționale, prima instanță nu a

ținut cont de prevederile art. 64 alin. (3) Cod de procedură penală, care indică expres

că, pedeapsa minimă sub formă de amendă constituie 500 unități convenționale, astfel

încât nu mai poate fi redusă.

În acest context, instanța de apel a subliniat că, în conformitate cu prevederile

art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul beneficiază de reducerea cu o

pătrime a limitei de pedeapsă - amendă, însă cuantumul pedepsei nu poate fi mai mic

de cel fixat la art. 64 alin. (3) Cod penal.

Însă solicitarea acuzatorului de stat de a fi aplicată inculpatului pedeapsa

complementară, instanța de apel a considerat-o nefondată, deoarece potrivit sancțiunii

art. 264 alin. (1) Cod penal, la aplicarea amenzii nu se aplică pedeapsa complementară.

3

Referitor la alegația procurorului în partea ce ține de respingerea cerinței de

încasare a cheltuielilor judiciare din contul inculpatului Tanasă Valeriu în mărime de

640 lei pentru efectuarea efectuarea expertizei medico-legale în privința părților

vătămate Prodan Vera Arion și Dascăl Alexandra Andrei, instanța de apel a considerat-o

nefondată, iar concluzia instanței de fond, întemeiată.

În susținerea acestei opinii, instanța de apel a indicat că, cheltuielile judiciare

invocate de procuror reprezintă plata din bugetul de stat pentru efectuarea raportului

de expertiză medico - legală nr. 1232/D din 02 iunie 2017 și raportului de expertiză

medico - legală nr. 1243/D din 06 iunie 2017 (f. d. 51-52, 67-68), iar potrivit art. 143

alin.(1) Cod de procedură penală, expertiza medico-legală se efectuează, în mod

obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor

integrității corporale a părții vătămate și în alte cazuri când prin alte probe nu poate fi

stabilit adevărul în cauză.

La fel, a remarcat că legea procesual penală nu prevede achitarea de către inculpat

a cheltuielilor judiciare cerute de apelant, astfel prevederile legale la care a făcut

trimitere procurorul nu stabilesc asemenea cheltuieli ce pot fi încasate din contul

inculpatului.

atacată, la 22 martie 2018, cu recurs ordinar de către procuror, care, invocând

prevederile art.427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a

acesteia, în partea cheltuielilor judiciare, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța

de apel, în alt complet de judecată.

În motivare invocă că, instanța de apel nu a luat în considerație că în cadrul

instrumentării cauzei penale de către stat au fost suportate cheltuieli pentru efectuarea

raportului de expertiză medico - legală nr. 1232/D din 02 iunie 2017 și raportului de

expertiză medico - legală nr. 1243/D din 06 iunie 2017 (f. d. 51-52, 67-68) în sumă de

640 lei, sumă ce urmează a fi încasată din contul inculpatului în beneficiul statului,

conform art.art.227-229 Cod de procedură penală, iar instanță, contrar prevederilor

art.art.385 alin.(1) pct.14), 397 pct.5) Cod de procedură penală, nu a dispus acest fapt.

De asemenea, recurentul menționează și modificările operate la legea procesual

penală din data de 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2017, prin care a fost abrogat

alin.(2) al art.143 Cod de procedură penală, astfel că, inculpatul urmează să suporte

aceste cheltuieli în baza culpei sale infracționale.

declarat de procuror, considerând că solicitarea procurorului referitor la încasarea

cheltuielilor judiciare este nefondată și solicită de-a fi respins recursul.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră că sunt nefondate alegațiile

acuzatorului de stat privind menținerea de către instanța de apel a hotărârii primei

4

instanțe în ce privește respingerea cererii procurorului privind încasarea cheltuielilor

judiciare din contul inculpatului, deoarece la judecarea apelului declarat de procuror, a

verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414

alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din

prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu

o consideră necesară.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul, că argumentele invocate de

recurent au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în instanța de apel, și

asupra acestora instanța judecătorească s-a expus argumentat în hotărârea pronunțată.

Totodată, Colegiul penal consideră necesar de a notifica prevederile art. 227 Cod

de procedură penală, potrivit cărora: alin. (1) cheltuieli judiciare sunt cheltuielile

suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Alin. (2)

cheltuielile judiciare cuprind sumele: pct. 1) plătite sau care urmează a fi plătite

martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților,

traducătorilor și asistenților procedurali; pct. 2) cheltuite pentru păstrarea,

transportarea și cercetarea corpurilor delicte; pct. 3) care urmează a fi plătite pentru

acordarea asistenței juridice garantate de stat; pct. 4) cheltuite pentru restituirea

contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei

sau de reconstituire a faptei; pct. 5) cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală. Alin. (3) cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate

de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Astfel, norma citată supra prevede clar și evident care anume cheltuieli urmează a

fi puse pe seama inculpatului, însă la această categorie nu se includ cheltuielile

suportate la efectuarea expertizei medico-legală nr.189D/2191 din 05.12.2016, or,

potrivit art.143 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală expertiza judiciară se dispune

și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate și a

caracterului vătămărilor integrității corporale.

Prin urmare, aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin intermediul

organelor de resort care pornesc urmărirea penală și se compun din cheltuieli evidente

și strict necesare, în vederea constatării faptei infracționale, însă nu constituie cheltuieli

suplimentar suportate de către organul de urmărire penală sau de către instanță, în

legătură cu efectuarea urmăririi penale sau judecării cauzei.

Drept urmare, în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de

urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat,

plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor

bănești a bugetului de stat, or, potrivit art. 227 alin.(1), (3) și art. 229 alin.(1) Cod de

procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuieli suportate potrivit legii pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în vederea demonstrării vinovăției

inculpaților în comiterea infracțiunilor imputate, care se plătesc din sumele alocate de

stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Cu referire la alegația procurorului, precum că prin abrogarea alin. (2) al art.143

Cod de procedură penală (Legea nr.316 din 22.12.2017, publicată în Monitorul Oficial

5

nr.40-47/108 din 09.02.2018) se atestă intenția legislatorului, de a pune cheltuielile

judiciare în sarcina inculpatului, Colegiul penal consideră că nu este întemeiată, or,

instanța de apel și-a motivat soluția pe prevederile legale în vigoare.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de procuror

se declară inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 30 ianuarie 2018, în cauza penală în privința lui Tanasă Valeriu XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 12 octombrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Toma Nadejda

Judecător Boico Victor

6