1ra-1296/2018 — art. 171 alin. 3 lit. b CP

1ra-1296/2018 — art. 171 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1296/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, de avocatul Iorga

Emil în numele inculpatului și de inculpatul Scripcari Sergiu, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Strășeni sediul Călărași din 09 noiembrie 2017 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2018, în cauza

penală în privința lui

Scripcari Sergiu xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.06.2017 - 09.11.2017;

Instanță de apel: 19.12.2017 - 13.02.2018;

Instanță de recurs: 31.05.2018 - 05.09.2018.

A C O N S T A T A T :

Scripcari Sergiu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.171 alin.(3) lit. b)

Cod penal, la 18 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Cheltuielile judiciare în sumă de 26 048 lei au fost trecute în contul statului.

23 ianuarie 2017, aproximativ la ora 03.00, având scopul satisfacerii poftei sexuale,

intenționat, aflându-se la domiciliul său situat în xxxxx, în timp ce fiica vitregă

xxxxx, anul nașterii xxxxx, dormea în odaie, a dezbrăcat-o de chiloți și profitând de

imposibilitatea acesteia de a se apăra și a-și exprima voința din motiv că dormea,

știind cu certitudine că fiica xxxxx nu a împlinit vârsta de 14 ani, a întreținut cu

ultima un raport sexual în formă obișnuită.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care de la Scripcari Sergiu să fie dispusă încasarea cheltuielilor

de judecată în sumă de 26 048 lei.

În motivarea cerințelor a fost invocat că, trecerea cheltuielilor judiciare în

contul statului intră în contradicție și cu prevederile art.16 alin.(2) din Constituție și

1

art.1398 Cod civil.

Totodată, alineatul (3) al art.227 Cod de procedură penală, este o normă

generală și nu obligă statul să suporte cheltuielile, dar să le achite la momentul

necesar pentru a facilita operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și

pentru a nu condiționa termenul rezonabil, prin încasare, ulterioară a cheltuielilor

judiciare de la părțile în proces

3.1. Avocatul Jian Vladislav în numele inculpatului a contestat cu apel

sentința, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, la stabilirea pedepsei inculpatului,

instanța în mod arbitrar i-a stabilit închisoare pe un termen de 18 ani, fără a ține cont

de faptul că, inculpatul este la prima încălcare a Legii penale, la locul de trai se

caracterizează pozitiv, iar circumstanțele agravante în cazul dat lipsesc.

Mai mult, în cadrul examinării cauzei s-a stabilit că inculpatul suferă de o

maladie psihică și are nevoie de tratament în permanență, ceea ce constituie o

circumstanța excepțională prin prisma art.79 Cod penal.

Totodată, în baza probelor administrate în judecată nu și-a găsit confirmare

faptul că inculpatul a comis fapta incriminată, or, acuzarea la momentul efectuării

urmăririi penale nu a examinat cauza sub toate aspectele, nu a elucidat circumstanțe

importante pentru aflarea adevărului, și anume că soția inculpatului avea motive și

intenția de a înscena cazul dat cu scopul ca Scripcari Sergiu să fie plasat în instituțiile

penitenciare, fapt despre care s-a exprimat în prezența altor persoane, ceea ce au

confirmat în judecată martorii apărării Cotoman Rodica și Cotoman Arcadie.

Astfel, împrejurările date pun la îndoială declarațiile părții vătămate și

martorului xxxxx.

2018, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței.

4.1. Cu referire la apelul declarat de avocatul Jian Vladislav în numele

inculpatului, instanța de apel a indicat că, urmărirea penală și judecata în prima

instanță s-au desfășurat în strictă conformitate cu procedura prevăzută de lege și nu

au fost constatate încălcări care atrag nulitatea probelor administrate și a actelor

procedurale efectuate.

Sentința cuprinde elementele definitorii condamnării, prevăzute de art.394

alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, iar starea de fapt și de drept stabilită prin

sentință concordă cu probele administrate și apreciate de prima instanță.

Probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, fiind

obținute legal, sunt admisibile conform prevederilor art.95 Cod de procedură penală

și au fost apreciate conform prevederilor art.101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a ajuns la concluzia că, declarațiile părții vătămate minore sunt

veridice, consecutive și reflectă adevărul, coroborează cu celelalte probe prezentate în

sprijinul învinuirii, reflectate în cuprinsul sentinței.

Cu privire la pedeapsa penală aplicată inculpatului, instanța de apel a menționat

că, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61 și 75 Cod

penal, în sentință, fiind cuprinse datele privind persoana inculpatului Scripcari Sergiu,

gravitatea infracțiunii săvârșite și circumstanțele care influențează asupra pedepsei,

iar temeiuri pentru aplicarea unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege nu

a constatat.

2

4.2. Cu referire la apelul declarat de procuror, instanța de apel cu trimitere la

prevederile art.art.143 alin.(1), (2), 229 Cod de procedură penală, a indicat că,

cheltuielile judiciare invocate de procuror în ședința de judecată în prima instanță

suportate pentru întocmirea rapoartelor de constatare nr.45 din 25.01.2017 (f.d.55

vol. I); de expertiză medico-legală nr.88D din 09.06.2017 (f.d.59-60 vol. I); de

expertiză medico-legală biologică nr.42 din 09.02.2017 (f.d.79-81 vol. I); de

expertiză judiciară nr.82 din 27.02.2017 (f.d.68-69 vol. I); de expertiză nr.83 din

06.03.2017 (f.d.70-71 vol. I); de expertiză judiciară nr.39 din 17.05.2017 (f.d.92-95

vol. I) și de expertiză psihiatrico-legală în staționar nr.80 din 07.06.2017 (f.d.114-118

vol. I), urmează a fi trecute în contul statului.

4.3. În afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelanți, examinând

aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform cerințelor din art.409 alin.(2) Cod de

procedură penală, instanța a apreciat că nu există alte temeiuri de a interveni în

sentința contestată, inculpatul necăzând sub incidența Legii privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

existând restricția prevăzută la art.1 alin.(1).

contestat cu recurs decizia, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea neîncasării

cheltuielilor de judecată, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat că, în procesul urmăririi penale, pentru

constatarea, clarificarea și evaluarea circumstanțelor ce aveau importanță probatorie

pentru cauza penală au fost suportate cheltuieli în sumă de 26 048 lei.

Astfel, instanța de apel în cadrul examinării cauzei și emiterii hotărârii nu a luat

în considerație faptul, că în cadrul instrumentării cauzei penale de către stat au fost

suportate cheltuieli pentru întocmirea rapoartelor de constatare nr.45 din 25.01.2017

(f.d.55 vol. I); de expertiză medico-legală nr.88D din 09.06.2017 (f.d.59-60 vol. I); de

expertiză medico-legală biologică nr.42 din 09.02.2017 (f.d.79-81 vol. I); de

expertiză judiciară nr.82 din 27.02.2017 (f.d.68-69 vol. I); de expertiză nr.83 din

06.03.2017 (f.d.70-71 vol. I); de expertiză judiciară nr.39 din 17.05.2017 (f.d.92-95

vol. I) și de expertiză psihiatrico-legală în staționar nr.80 din 07.06.2017 (f.d.114-118

vol. I), ce urmau a fi încasate de la inculpat în beneficiul statului, conform

prevederilor art.art.227-229 Cod de procedură penală, însă instanța contrar

prevederilor art.art.385 alin.(1) pct.14), 397 pct.5) Cod procedură penală, nu a dispus

acest fapt.

Consideră acuzarea că, prevederile art.229 alin.(1) Cod de procedură penală,

stipulează direct că inculpatul suportă cheltuielile judiciare, iar soluția instanțelor

judecătorești de a respinge încasarea acestor cheltuieli este greșită, or, suportarea

cheltuielilor judiciare de către stat își are temeiul în necesitatea desfășurării

procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit.

La acest capitol urmează a fi menționate și modificările operate la legea

procesuală penală din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, prin care a fost abrogat

alin.(2) al art.143 Cod de procedură penală, și care prevedea că plata expertizelor

judiciare efectuate în cadrul urmăririi penale se fac din contul mijloacelor bugetului

de stat.

În ceea ce privește temeiul obligației de a suporta cheltuielile judiciare,

3

inculpatul condamnat urmează să suporte aceste cheltuieli în baza culpei sale

infracționale, deoarece fără săvârșirea infracțiunii, astfel de cheltuieli nu s-ar fi

realizat, adică inculpatul urmează să suporte numai acele cheltuieli, care sunt în culpă

procesuală.

5.1. Avocatul Iorga Emil în numele inculpatului, în temeiul pct.6), 8), 10)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs hotărârile adoptate,

solicitând casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, la stabilirea pedepsei lui Scripcari

Sergiu instanțele de judecată aplicând inculpatului o pedeapsă mult prea aspră în

raport cu fapta săvârșită, au comis o eroare de drept care urmează a fi corectată de

instanța de recurs, deoarece pedeapsa cu închisoare pe termen de 18 ani a fost

stabilită arbitrar, fără a se ține cont de faptul că inculpatul este la prima încălcare a

legii penale, la locul de trai se caracterizează pozitiv, la caz lipsesc circumstanțe

agravante, inculpatul este bolnav de o maladie psihică și necesită tratament medical

special, împrejurarea care întrunește condițiile aplicării art.79 Cod penal.

Totodată, apărarea consideră că, nu au fost întrunite elementele componente ale

infracțiunii, organul de urmărire penală la momentul efectuării urmăririi penale nu a

examinat cauza sub toate aspectele, nu a elucidate circumstanțe importante pentru

aflarea adevărului deoarece soția inculpatului avea motive și intenția de a înscena

fapta incriminată cu scopul ca inculpatul să fie privat de libertate.

Îndoielile cu privire la existența faptei infracțiunii nu au fost înlăturate prin

probele administrate, iar toate dubiile urmează a fi tratate în favoarea inculpatului.

Potrivit declarațiilor martorului xxxxx precum și părții vătămate xxxxx se

configurează că inculpatul le-ar fi servit cu pastile psihotrope pentru a le aduce în

stare de inconștiență, însă din raportul de expertiză medico-legală de la fila dosarului

68-71 se atestă că astfel de substanțe nu au fost administrate.

Menționează recurentul că, instanța la examinarea apelurilor pur și simplu a

preluat în decizia sa motivele și argumentele primei instanțe, neîntemeiat a respins

demersul părții apărării cu privire la examinarea pricinii cu participarea nemijlocită a

părții vătămate și a martorului xxxxx, pentru care inculpatul avea un șir de întrebări

legate de elucidarea adevărului în pricina cercetată.

5.2. Inculpatul Scripcari Sergiu, a contestat cu recurs ordinar decizia,

invocând faptul că nu a săvârșit infracțiunea incriminată, în cadrul urmăriri penale a

fost amenințat de către colaboratorii organului de urmărire penală și avocatul care îi

reprezenta interesele pentru a da declarați false.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

6.1. Cu referire la recursurile ordinare declarate de către avocatul Iorga

Emil în numele inculpatului și de către inculpatul Scripcari Sergiu.

Reieșind din conținutul recursului declarat de avocat, Colegiul penal constată

că titularul acestuia invocă temei pentru recurs stipulat la pct.6) alin. (1) art.427 Cod

4

de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când

nu au fost întrunite elementele infracțiunii, însă recurentul nu a indicat concret care

anume elementele ale infracțiunii nu au fost întrunite, or, poziția instanței de recurs

de a suplini din oficiu recursul recurentului prin constatări subiective constituie o

derogare de la principiul contradictorialității în condițiile egalității armelor.

În acest context, Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de recurs nu

este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al apărării cu circumstanțe

în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Conform art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

La fel, Colegiul penal reține că recurentul mai invocă ca temeiuri pentru recurs

prevăzute la pct.6), 10), 12) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit cărora

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel când hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale și când faptei săvârșite i-a

fost dată o încadrare juridică greșită.

Raportând normele de drept citate la circumstanțele cauzei, Colegiul constată

că aceste temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul menționează că, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor

infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă

acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective

(persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau

subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul constată că instanța de apel, contrar celor invocate de recurent, a

examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, în conformitate cu

prevederile art.101 Cod de procedură penală, verificându-le sub aspectul pertinenței

și concludenței, fapt ce face ca concluzia despre vinovăția lui Scripcari Sergiu în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(3) lit. b) Cod penal, să fie justă și

întemeiată.

Criticele formulate de recurenți, enunțate la pct.5.1, 5.2. al prezentei decizii,

prin care se susține că inculpatul Scripcar Sergiu nu-i vinovat de săvârșirea

infracțiunii imputate, au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de

apel. Acestor critici instanța le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe

larg expusă în prezenta decizie la pct.4, soluție, pe care instanța de recurs și-o

însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că

verificând hotărârea atacată în raport și cu prevederile art.424 alin.(2) Cod de

procedură penală, nu se identifică existența unor motive care, chiar și analizate din

oficiu, ar putea să ducă la casarea sentinței. Respectiv, urmează a se constata că

recursul înaintat în cauză este vădit neîntemeiat.

La fel, instanța de recurs, menționează că din textul recursurilor înaintate, se

5

evidențiază că recurenții în mod decisiv, își motivează recursurile prin dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, ori, motivele de reapreciere a probelor, nu se

conțin în temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, astfel,

criticele formulate de aceștia nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârii recurate,

ca fiind ilegală.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune

necesitatea unei reevaluări a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând

cu prisosință corectitudinea soluției adoptate de prima instanță. În cazul în care

instanța de apel și-a motivat decizia, arătând în mod concret la împrejurările care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO

Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul recurenților că instanța

de apel neîntemeiat a respins demersul părții apărării cu privire la examinarea pricinii

cu participarea nemijlocită a părții vătămate și a martorului xxxxx, pentru care

inculpatul avea un șir de întrebări legate de elucidarea adevărului în pricina cercetată.

La examinarea cauzei în prima instanță a fost dispusă audierea lui xxxxx, precum și

audierea înregistrărilor audio a declarațiilor părții vătămate în condiții speciale, la

care a fost prezent și inculpatul împreună cu apărătorul său, având posibilitatea de a

adresa întrebări lui xxxxx și de a formula obiecții după audierea înregistrărilor audio

a declarațiilor părții vătămate minore (f.d.161-165, 187 vol. I).

La fel, Colegiul respinge ca neîntemeiat argumentul inculpatului care a indicat

că, în cadrul urmăriri penale a fost amenințat de către colaboratorii organului de

urmărire penală și avocatul care îi reprezenta interesele pentru a da declarați false,

deoarece este lipsit de suport probator.

Totodată, Colegiul penal reține că, motivele invocate în recursurile declarate,

au constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza

hotărârii de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea CtEDO, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Cu referire la temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură

penală, Colegiul penal consideră, că la individualizarea pedepsei inculpatului pentru

infracțiunea săvârșită, instanțele de fond au acordat deplină eficiență prevederilor

art.art.61, 75 Cod penal, pedeapsa aplicată inculpatului este individualizată corect,

este echitabilă și este în concordanță cu scopul pedepsei penale - de a preveni

săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat și alte persoane.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în acțiunile inculpatului au fost

întrunite elementele infracțiunii incriminate prin rechizitoriu, faptei săvârșite i s-a dat

o încadrare juridică corectă, pedeapsa stabilită este individualizată corect și că

recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate.

Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol, în raport cu motivele invocate, sunt

vădit neîntemeiate, acestea urmează a fi declarate inadmisibile.

6.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de procuror.

6

Colegiul reține că recurentul invocă temeiul pentru recurs prevăzut la pct.6)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În esență, recurentul critică decizia doar din considerentul că, în viziunea sa,

instanța de apel greșit a respins solicitarea din cererea de apel cu privire la încasarea

din contul inculpatului a sumei de 26 048 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu referire la aceste argumente ale recurentului Colegiul penal conchide, că

instanța de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la concluzia

de a respinge solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 26 048 lei, suportate pentru

efectuarea raportului de constatare, expertizei medico-legale, expertizei medico-

legale biologice, expertiză toxicologice și expertizelor psihiatrico-legale în staționar a

părții vătămate și învinuitului.

Astfel, art.227 alin.(2) Cod de procedură penală stipulează, că cheltuielile

judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții

vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și

asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea

corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice

garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau

nimicite în procesul de efectuare a expertizei sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite

în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Totodată, alin.(3) al aceleiași norme prevede, că cheltuielile judiciare se plătesc

din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Potrivit art.228 Cod de procedură penală, în modul prevăzut de legea

procesuală penală, din sumele alocate de stat vor fi compensate următoarele cheltuieli

judiciare suportate de către martori, partea vătămată, partea civilă, asistenții

procedurali, interpreți, traducători, experți, specialiști, reprezentanții legali ai părții

vătămate, ai părții civile:

1) cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de urmărire

penală și în instanță;

2) cheltuielile de cazare;

3) salariul mediu pentru toată perioada de participare în procesul penal;

4) cheltuielile de reparare, restabilire a obiectelor care au fost deteriorate în

urma utilizării lor în cadrul acțiunilor procesuale la cererea organului de urmărire

penală sau a instanței.

(2) Organele, întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat sunt obligate să

păstreze salariul mediu pentru toată perioada de timp în care partea vătămată,

reprezentantul ei legal, asistentul procedural, interpretul, traducătorul, specialistul,

expertul, martorul au participat în procesul penal la citarea organului de urmărire

penală sau a instanței.

(3) Expertului și specialistului li se recuperează, de asemenea, costul

materialelor care le aparțin și care au fost utilizate pentru executarea însărcinării

respective.

(4) Expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la recompensă

7

pentru executarea obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat în cadrul unei

însărcinări de serviciu.

(5) Cheltuielile suportate de persoanele menționate la alin.(1) vor fi recuperate

la cererea acestora în baza unei hotărâri a organului de urmărire penală sau a instanței

în mărimea stabilită de legislația în vigoare.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal conchide, că suma de

26 048 lei a fost necesară pentru efectuarea raportului de constatare nr.45 din

25.01.2017 (f.d.55 vol. I), expertizei medico-legale nr.88/D din 09.06.2017 (f.d.59-60

vol. I), dispusă prin ordonanța organului de urmărire penală din 04.06.2017 (f.d.57

vol. I), expertizei medico-legale biologice nr.42 din 09.02.2017 (f.d.79-81 vol. I),

dispusă prin ordonanța organului de urmărire penală din 27.01.2017 (f.d.75 vol. I),

expertizei judiciare nr.82 și nr.83 din 27.02.2017 (f.d.68-69, 70-71 vol. I), dispuse

prin ordonanța organului de urmărire penală din 26.01.2017 (f.d.66 vol. I), expertizei

judiciare nr.39 din 17.05.2017 (f.d.92-95 vol. I), dispusă prin ordonanța organului de

urmărire penală din 02.02.2017 (f.d.89 vol. I) și expertizei psihiatrico-legale în

staționar nr.80 din 07.06.2017 (f.d.114-118 vol. I), dispusă prin ordonanța organului

de urmărire penală din 27.03.2017 (f.d.109 vol. I), or, aceste cheltuieli sunt puse pe

seama statului prin intermediul organelor de resort care pornesc urmărirea penală și

se compun din cheltuieli evidente și necesare în vederea constatării faptei

infracționale, însă nu constituie cheltuieli suplimentare suportate de către organul de

urmărire penală sau de către instanță, în legătură cu efectuarea urmăririi penale sau

judecarea cauzei.

Așadar, Colegiul penal atestă, că instanța de apel întemeiat a reținut, că aceste

cheltuielile sunt suportate de către organul de urmărire penală, care și are atribuția de

a administra probele în vederea probării/combaterii acuzației aduse, însă aceste

cheltuieli nu sunt de natura de a pune pe seama statului costuri suplimentare, sau

exagerate, iar cheltuielile pentru efectuarea expertizei întru stabilirea leziunilor părții

vătămate, expertizei toxicologice, expertizei biologice și expertizelor pentru a stabili

starea psihică a părții vătămate și învinuitului, sunt evidente și necesare pentru a

demonstra existența/lipsa bănuielii rezonabile privind comiterea infracțiunii.

Referirea recurentului la Legea nr.316 din 22.11.2017, prin care a fost exclus

alin.(2) din art.143 Cod penal, nu poate fi reținută, deoarece respectiva Lege a intrat

în vigoare la 09.02.2018, pe când infracțiunea a fost comisă până la aceste modificări.

Colegiul penal de asemenea menționează, că la examinarea cauzei de către

instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art.art.414-419 Cod

de procedură penală, iar eroarea de drept invocată de către recurent prescrisă la

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, nu a fost constatată la examinarea

recursului, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul

urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu, de avocatul Iorga Emil în numele inculpatului și

de inculpatul Scripcari Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

8

Chișinău din 13 februarie 2018, în cauza penală în privința lui Scripcari Sergiu

xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 octombrie 2018.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Elena Cobzac

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

9