1ra-1354/2018 — art.264 alin.3 lit.a, art.266 CP

1ra-1354/2018 — art.264 alin.3 lit.a, art.266 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1354/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

03 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 20 martie 2018, în cauza

penală privindu-l pe

Mariceanu Daniel xxx, născut la xx xx xxxx,

originar din or. xxx, domiciliat în s. xxx,

r-nul xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.08.2017 – 28.12.2017;

Instanța de apel: 24.01.2018 – 20.03.2018;

Instanța de recurs: 07.06.2018– 03.10.2018.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

examinată în baza art.3641 Cod de procedură penală, Mariceanu Daniel a fost condamnat

în baza art.264 alin.(3) lit.a) și art.266 Cod penal, cu stabilirea următoarelor pedepse:

- în baza art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal – 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani;

- în baza art.266 Cod penal – 6 luni închisoare.

Conform prevederilor art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni inculpatului

Mariceanu Daniel i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de 3 ani 2 luni închisoare, în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 3 ani.

Conform art.901 Cod penal, s-a dispus suspendarea parțială a executării pedepsei

1

sub formă de 3 ani și 2 luni închisoare în penitenciar de tip semiînchis aplicată

inculpatului Mariceanu Daniel, stabilind următoarea modalitate de executare: pedeapsa

sub formă de 1 an 7 luni închisoare se va executa în penitenciar de tip semiînchis; pentru

restul pedepsei de 1 an 7 luni închisoare în penitenciar de tip semiînchis, executarea a fost

suspendată condiționat, pe un termen de probă de 1 an 7 luni.

permisului de conducere nr. xxxx din 23.01.2015, perfectat pe numele său cu categorii

admise ”xx”, ”xx”, la data de 11.11.2016, aflându-se la volanul automobilului de model

”Opel Meriva” cu n/î xxxx, înregistrat în România, aproximativ la ora 07:20, deplasându-

se prin s. Colibași, în preajma bornei kilometrice 152 traseul R-34, ignorând cerințele

art.11 lit. f) din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.357 din 13 iunie 2009, care stipulează că, conducătorul mijlocului de transport este

obligat să cedeze trecerea pietonilor la trecerile pentru pietoni cu circulație nedirijată;

neținând permanent seama de faptul că conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, de starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția, dexteritatea, care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii, situația rutieră, prin ce a încălcat

prevederile art.45 alin.(1) al Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr.357 din 13 iunie 2009, pentru a ocoli pe alți pietoni care regulamentar

traversau carosabilul, a ieșit pe contrasens și pe trecerea de pietoni l-a tamponat pe

minorul Vlad Ion, născut în 2008, care se deplasa regulamentar, cauzându-i leziuni

corporale grave, periculoase pentru viață sub formă de traumă craniu-cerebrală închisă,

manifestată prin excoriații pe față, fractura osului frontal, ce prezintă pericol pentru viață.

Tot, el Mariceanu Daniel, continuând acțiunile sale criminale, imediat după

comiterea accidentului rutier, pe care l-a comis, aproximativ la ora 07:20 min. data de

11.11.2016 în s. xxx, r-nul xxx în preajma bornei kilometrice 152, traseul R-34, fiind

conducătorul automobilului de model ”Opel Meriva” cu n/î xxxx, înregistrat în România,

ignorând cerințele prevederilor art.12 alin.(1) pct. a), b), c), al Regulamentului Circulației

Rutiere, conform căruia conducătorul de vehicul implicat într-un accident în traficul

rutier este obligat să oprească imediat vehiculul, să nu schimbe poziția vehiculului și a

obstacolelor de pe carosabil provenite ca urmare a accidentului în traficul rutier, să

acorde primul ajutor, să cheme ambulanța în cazul în care în accident au fost cauzate

traumatisme persoanelor, conștientizând că a comis infracțiunea pentru care este

prevăzută răspunderea penală, cu scopul de a ascunde urmele infracțiunii, a părăsit locul

accidentului rutier.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri cu stabilirea

unei pedepse non privative de libertate cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, să-i fie

aplicată o pedeapsă mai blândă.

În motivarea apelului a invocat că, prima instanță nu a ținut seama de

circumstanțele atenuante incidente cauzei, având în vedere săvârșirea infracțiunii de către

un minor sau de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21

2

ani, recunoașterea vinei, căița sinceră, repararea benevolă a pagubei pricinuite sau

înlăturarea daunei cauzate; recunoașterea vinovăției. Instanța poate lua în considerare și

alte circumstanțe atenuante neprevăzute la art.76 Cod penal, și anume că anterior

inculpatul nu a fost judecat.

Mai mult, apărătorul a menționat că, Mariceanu Daniel este un tânăr caracterizat

pozitiv în societate, face parte dintr-o familie respectată în comunitate, anterior nu a avut

abateri de la legislație, infracțiunea prevăzută de art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal, este

comisă din imprudență, motiv pentru care executarea pedepsei cu închisoare stabilită

poate fi suspendată condiționat.

Mai indică că instanța de judecată a stabilit inculpatului Mariceanu Daniel în baza

art.266 Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, în

penitenciar de tip semiînchis, în condițiile în care art.266 Cod penal prevede mai multe

alternative pedepse, cum ar fi amendă, muncă neremunerată în folosul comunității.

Prima instanță aplicând inculpatului D. Mariceanu pedeapsa cu închisoare, care

are un caracter excepțional potrivit normelor penale, nu a argumentat aplicarea acesteia.

declarat a fost admis, casată parțail sentința, inclusiv și din oficiu, în latura penală în

partea stabilirii pedepsei și în latura civilă și pronunțată o nouă hotărâre, după cum

urmează:

Mariceanu Daniel se consideră condamnat și i se stabilește pedeapsa: în baza

art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal - sub formă de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani; în baza art.266 Cod penal – sub

formă de 6 luni închisoare.

Conform prevederilor art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit lui Mariceanu Daniel o pedeapsă definitivă

spre executare pedeapsa de 3 ani 2 luni, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite inculpatului a fost

suspendată condiționat, pe un termen de probă de 3 ani.

A fost încetat procesul la acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Vlad Ion și

reprezentantul legal al acestuia Vlad Ion Dumitru în legătură cu retragerea acțiunii civile.

Solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de judecată în mărime

de 797 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.

În rest, sentința a fost menținută.

instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

corespundere cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, probele fiind apreciate

corect prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului Mariceanu Daniel în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art.art.264 alin.(3) lit.a), art.266 Cod penal.

Instanța de apel a menționat că, cercetarea judecătorească s-a efectuat în procedură

3

simplificată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel legalitatea

sentinței atacate a fost verificată sub aspectele de drept: dacă există erori procesuale și

dacă măsura de pedeapsă este stabilită în limitele legii.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului Mariceanu Daniel, în săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art.art.264 alin.(3) lit.a), art.266 Cod penal, instanța de apel a

conchis că, prima instanță, nu a acordat deplină eficiență dispozițiilor art.61, 75 Cod

penal, că pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnaților,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților cât și a

altor persoane, că executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Astfel, instanța de apel a reținut că pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie

să corespundă sub aspectul naturii, privativă sau neprivativă de libertate și a duratei, atât

gravității faptei și potențialului pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana

infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se corecta sub influența pedepsei penale. Or,

о pedeapsă neechitabil prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate,

înrăire și neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că inculpatul și-a recunoscut vina, a

manifestat căință sinceră, anterior nu a fost condamnat, a achitat prejudiciul material

părții vătămate, astfel instanța de apel nu a reținut careva temeiuri care justifică aplicarea

pedepsei sub formă de închisoare cu executarea reală a respectivei pedepse.

Instanța de apel a ținut cont de circumstanțele stabilite, a considerat că scopul

corectării și reeducării inculpatului se va atinge fără izolarea lui de societate, stabilindu-i

pedeapsă sub formă de închisoare, în limitele prevăzute de art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, însă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probă în baza art.90 Cod penal, care i-ar da posibilitatea să îndreptățească încrederea

acordată, cu aplicarea pedepsei complimentare conform normei penale.

Referitor la încasarea de la inculpatul Mariceanu Daniel a cheltuielilor judiciare

suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză medico-legală și tehnică auto în sumă

de 797 lei, instanța de apel le-a considerat neîntemeiate, or, acestea reprezintă cheltuieli

efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce

sunt trecute în contul statului, iar normele procedurale nu prevăd de a fi încasate din

contul condamnatului a cheltuielilor judiciare în asemenea caz.

Astfel, instanța de apel s-a condus de prevederile art.227 Cod de procedură penală,

care expres stabilește din ce sunt constituite cheltuielile judiciare și în special pct.4) alin.

(2) al respectivului articol cert stabilește, că în cazul efectuării unei expertize pot fi

atribuite la cheltuieli judiciare doar sumele cheltuite pentru restituirea contravalorii

obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei și nicidecum

însăși cheltuielile suportate integral pentru efectuarea unei expertize când aceasta are

statut de probă în procesul penal.

invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea

4

acesteia în partea cheltuielilor judiciare, rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor

judiciare în mărime de 797 lei, argumentând că instanța nu a dat deplină eficiență

prevederilor art.227, 229 Cod de procedură penală și art.75 alin.(7) din Legea cu privire

la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, și neîntemeiat a respins solicitarea

procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului.

Consideră, că ținând cont de prevederile art.227, 229 alin.(1) Cod de procedură

penală, cheltuielile pentru efectuarea expertizei urmau a fi încasată din contul

inculpatului, dat fiind faptul că efectuarea cheltuielilor într-o cauză penală este provocată

de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei

pentru aplicarea legii penale celui care a comis-o, ca urmare cheltuielile sunt imputate

persoanei condamnate pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția

infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul reține că recurentul invocă ca temei pentru recurs pct.6) alin.(1) al art.427

Cod de procedură penală și anume, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel în partea respingerii încasării

din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în mărime de 797 lei, exprimate în

costul rapoartelor de expertiză medico-legală și tehnică auto, efectuate în cadrul urmăririi

penale, pentru constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității

corporale cauzate părții vătămate în urma accidentului rutier, precum și starea tehnică a

automobilului ,,Opel Meriva” cu n/î xxxx, care au fost trecute în contul statului, însă

Colegiul penal constată că instanța de apel a motivat cerințele acuzatorului de stat ce ține

de cheltuielile judiciare, fiind expusă soluția în decizie (f.d.303-313, vol.I).

Astfel, autorul invocând prevederile art.227 și 229 alin.(1) Cod de procedură

penală, solicită încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză

medico-legală și tehnică auto, motivând că legea prevede ca inculpatul să suporte

cheltuielile judiciare.

La cele invocate, instanța menționează, că aceste argumente ale recurentului sunt

neîntemeiate, deoarece dispozițiile art.143 alin.(1) Cod de procedură penală, prevăd că

expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea

circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte

probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză.

Drept urmare celor nominalizate, se deduce că în cazurile când expertiza a fost

dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

5

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea acesteia vor fi achitate din contul

mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu a inculpatului, după cum indică procurorul.

Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel în mod just și echitabil a stabilit

că cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul de stat în sumă totală de 797 lei pentru

efectuarea rapoartelor de expertiză medico-legală și tehnică auto, sunt cheltuieli efectuate

în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce

sunt trecute în contul statului, iar normele procedurale nu prevăd achitarea din contul

condamnatului a cheltuielilor judiciare care constituie cheltuieli de expertiză.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.art.414-

419 Cod de procedură penală, iar temeiul invocat de recurent prevăzut în art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare din punctul de vedere al

prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în decizia

instanței de apel, fapt ce impune concluzia privind inadmisibilitatea recursului ordinar

declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Cahul, Tomița Mihail, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 20 martie 2018, în cauza penală în privința lui

Mariceanu Daniel xxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 octombrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

6