1ra-1594/18 — art. 186 alin. 2 lit. b,c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 2 lit. b,c CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct. 6 CPP
1ra-1594/18 — art. 186 alin. 2 lit. b,c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1594/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
01 august 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în
Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 22 mai 2018, în cauza penală în
privința lui
Constantinov Iuri Xxxxx, născut la
xx.xx.xxxx, originar și locuitor în Xxxxx
și
Voinschii Andrei Xxxxx, născut la
xx.xx.xxxx, originar și locuitor în Xxxxx,
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 08.08.2017 - 15.02.2018;
Instanța de apel: 22.03.2018 - 22.05.2018;
Instanța de recurs: 12.07.2018 - 01.08.2018;
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din 15 februarie 2018, cauza
fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, a fost încetat procesul penal
privind învinuirea lui Constantinov Iuri și Voinschii Andrei de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, în legătură cu vârsta minoră.
În conformitate cu art. 53 Cod penal, Constantinov Iuri a fost liberat de răspunderea
penală și în baza art. 54, 104 Cod penal, a fost transmis sub supravegherea mamei
Constantinova Svetlana.
Voinschii Andrei în temeiul art. 53 Cod penal, de asemenea a fost liberat de
răspundere penală și în baza art. 54, 104 Cod penal, a fost transmis sub supravegherea
părinților Voinschii Ivan și Voinscaia Tatiana.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut ca fiind constatate
următoarele circumstanțe de fapt:
În noaptea de 30 spre 31 martie 2017, ora precisă de către OUP nefiind stabilită,
minorul Constantinov Iuri împreună și după acordul prealabil cu minorul Voinschii
Andrei și o altă persoană, în a cărei privință cauza penală a fost disjunsă într-o
procedură separată, urmărind scopul comun de sustragere pe ascuns a bunului altei
persoane, ilegal au pătruns în încăperea Muzeului de moștenirea culturală din or.
1
Taraclia, amplasat în or. Xxxxx, str. Xxxxx, xx, prin una din ferestre, prealabil
scoțând sticla de la fereastra dată, de unde au sustras pe ascuns obiecte din lut în
cantitate de 7 bucăți: automobil 1 buc. cu valoarea de 8 lei; elefant mic 2 buc. cu
valoarea de 30 lei/ 2xl5=30 lei; elefant 1 buc. cu valoarea de 8 lei; rechin 1 buc. cu
valoarea de 10 lei; șarpe 1 buc. cu valoarea de 5 lei; cățel 1 buc. cu valoarea de 5 lei;
agrafa de mâna a doua pentru damă cu valoarea restantă de 8 lei; clește plat de culoare
galbenă-neagră cu valoarea restantă de 36 lei; nasturi „Nasture military cu steluță cu
cinci colțuri” 23 buc., cu valoarea totală de 115 lei/ 23x5=l 15 lei, de pe vitrina din
sala de expoziție - insigne și medalioane în cantitate de 462 buc. enumerate în
rechizitoriu; insigne și medalioane de denumirea nestabilită în cantitate de 195 buc. în
valoarea totală de 2 925 lei / 195 x 15=2925/; 2 cuțite de baionetă vechi de la armă
din primul război mondial (cuțit și baionetă cu cutie de model M1895 cu valoare de
600 lei; cuțit de baionetă fără cutie de model M 98 confecționat în anul 1937 cu
valoarea de 100 lei) și fragmentul de la sabia cu valoarea de 2500 lei; 6 buc. de
medalioane de memorie a orașelor - Gloriei din al doilea război mondial, și anume:
„H.Ф. Гастелло” cu valoare de 40 lei; „Moнyмeнт Победы Минск” cu valoare de 40
lei; „Брестская крепость-герой” cu valoare de 20 lei; „Хатынь” cu valoare de 30 lei;
„Kypraн Cлавы” cu valoare de 30 lei; și medalion de memorie „175 лет Tapaклия”
cu valoare de 50 lei, în total în valoarea totală de 8 599,75 lei, aparținute Muzeului de
moștenire culturală a or. Taraclia și ventilator de încălzire de model „Saturn” de
culoare cenușie cu valoarea restantă de 180 lei, aparținut lui Culinschi Valentin
Constantin, anul nașterii 19.06.1948, domiciliat al or. Taraclia, str. Lesnaia, 6/411,
după ce cu cele sustrase s-au ascuns de la fața locului, cauzând Muzeului de moștenire
culturală din or. Taraclia, prin acțiunile lor ilicite intenționate prejudiciu material în
suma totală de 8 599,75 lei, și lui Culinschi Valentin Constantin prejudiciul material
în sumă de 180 lei.
Acțiunile lui Constantinov Iuri și Voinschii Andrei au fost încadrate în
prevederile art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, conform indicilor: furtul, adică
sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de două sau mai multe
persoane.
Sentința instanței de fond a fost atacată cu apel de către procuror care a
solicitat casarea parțială a acesteia, în partea respingerii solicitării privind încasarea
cheltuielilor judiciare și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă
încasarea în mod solidar de la Constantinov Iuri și Voinschii Andrei cheltuielile
judiciare suportate de stat pentru efectuarea expertizelor judiciare în sumă totală de 4
200 lei.
În motivarea apelului procurorul indică că cheltuielile judiciare sunt suportate de
stat numai dacă persoana, care urma să achite cheltuielile date, corespunde condițiilor
expuse în art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, însă ținând cont că inculpații nu
corespund nici unei condiții care ar justifica eliberarea lor de la plata cheltuielilor
judiciare, fiind recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186
2
alin. (2) lit. b), c) Cod penal, aceștia urmează să achite cheltuielile pentru efectuarea
expertizelor judiciare în sumă de 4 200 lei.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 22 mai 2018, s-a
respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței fără modificări.
4.1. Colegiul judiciar a reținut că încadrarea juridică a faptei comise și vinovăția
inculpaților nu se contestată de către procuror, acesta nefiind de acord cu respingerea
de către instanța de fond a încasării din contul inculpaților în beneficiul statului a
cheltuielilor de judecată pentru efectuarea expertizelor judiciare în mărime de 4 200
lei.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței, Colegiul judiciar a considerat că
instanța de fond, corect a apreciat că în cazurile când expertiza a fost dispusă de către
organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, la solicitarea acuzatorului de
stat, iar expertiza judiciară a fost ordonată de către organul de urmărire penală în
vederea constatării circumstanțelor de o importanță primordială pentru justa
soluționare a cauzei și stabilirea adevărului respectiv, plățile necesare pentru
efectuarea acestora vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat,
cât și faptul că în cadrul cercetării judecătorești nu a fost prezentată informația despre
veniturile inculpaților minori și a părinților lor.
Totodată, Colegiul a menționat că instanța de judecată pronunțând sentința din
15 februarie 2018, în dispozitiv a omis să se expună asupra solicitării procurorului,
privind încasarea cheltuielilor judiciare, necătând la faptul că în partea motivată s-a
expus pe marginea acestei solicitări, însă instanța de apel nu a găsit motive serioase
care ar denatura sentința atacată și care ar genera necesitatea de a o casa, în acest sens
indicând că conform art. 249 alin. (1) Cod de procedură penală, erorile materiale
evidente din cuprinsul unui act procedural se corectează de însuși organul de urmărire
penală, de judecătorul de instrucție sau de instanța de judecată care a întocmit actul,
la cererea celui interesat ori din oficiu.
Potrivit art. 250 Cod de procedură penală, prevederile art. 249 se aplică și în
cazul în care organul de urmărire penală, judecătorul de instrucție sau instanța de
judecată, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunțat asupra sumelor pretinse
de martori, experți, interpreți, traducători, apărători, asupra restituirii obiectelor,
corpurilor delicte sau a ridicării măsurilor asiguratorii, precum și a altor măsuri.
Respectiv, neexpunerea în dispozitivul sentinței de către instanța de fond în
privința cheltuielilor de judecată constituie temei de a se adresa în instanța de
judecată în baza art. 250 Cod de procedură penală.
Colegiul a mai notat că prima instanță corect a ajuns la concluzia de a respinge
cererea procurorului privind încasarea în mod solidar de la Constantinov Iuri și
Voinschii Andrei a sumei de 4 200 lei, care constă din valoarea efectuării expertizelor
judiciare, or solicitantul efectuării acestor expertize este organul de urmărire penală în
persoana IP Taraclia. Prin urmare, obligația de suportare a cheltuielilor pentru
efectuarea expertizei o poartă anume statul RM în persoana organului de urmărire
3
penală al IP Taraclia ca solicitant
Instanța a mai reiterat că prin prisma art. 227 alin. (1), (3) Cod de procedură
penală, încasarea cheltuitelor de judecată pentru efectuarea expertizei se face din
contul mijloacelor bugetului de stat, deoarece în sarcina statului este de a dovedi
vinovăția celor imputate în acțiunile inculpaților, prin urmare nu pot fi puse pe seama
inculpaților încasarea cheltuielilor de judecată pentru efectuarea expertizelor
dactiloscopice.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror, care
invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea
parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie
dispusă încasarea în mod solidar de la Constantinov Iuri și Voinschii Andrei în
beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 4 200 lei.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că este vădit neîntemeiat.
Procurorul indică ca temei de drept pentru casarea deciziei recurate pct. 6) alin. (1)
al art. 427 Cod de procedură penală, însă de fapt recurentul invocă dezacordul cu soluția
instanței de apel privind respingerea încasării de la inculpați a cheltuielilor de judecată în
mărime de 4 200 lei, pentru efectuarea expertizelor dactiloscopice nr. 34/12/3/-R-160 din
26.05.2017 și nr. 34/12/5-R-125 din 12.06.2017.
La judecarea cauzei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 229 alin. (1) și
(3) Cod de procedură penală, care stipulează că cheltuielile judiciare sunt suportate de
condamnat sau sunt trecute în contul statului și instanța poate elibera de aceste
cheltuieli, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte
cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor
judicare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află
la întreținerea lor.
Concomitent, soluția instanței de apel este susținută și de prevederile art. 227 alin.
(3) Cod de procedură penală, adică cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de
stat dacă legea nu prevede altă modalitate.
Colegiul menționează că, argumentele invocate de către recurent în susținerea
solicitării înaintate sunt neîntemeiate, deoarece cheltuielile judiciare au fost suportate
pentru efectuarea expertizelor dactiloscopice nr. 34/12/3/-R-160 din 26.05.2017 și nr.
34/12/5-R-125 din 12.06.2017, or art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,
prevede expres că, expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru
constatarea altor cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză, iar
alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală (în vigoare la momentul efectuării expertizei)
4
stipula că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face
din contul bugetului de stat.
Mai mult ca atât, dispozițiiile alin. (3), art. 75 al Legii nr. 68 din 14.04.2016 cu
privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, expres stabilește că „în
cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către
ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la
art. 142 alin. (2) din Codul de procedură penală”, la caz, ordonatorul expertizei fiind
organul de urmărire penală și nu partea apărării, prin urmare, instanțele de fond corect au
ajuns la concluzia de a nu încasa din contul inculpaților cheltuielile judiciare solicitate de
acuzatorul de stat.
În urma celor expuse, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept
invocată de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar
solicitările recurentului nu au suport legal, prin urmare soluția adoptată de către instanța
de apel este întemeiată, iar recursul declarat este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de
Apel Cahul din 22 mai 2018, în cauza penală în privința lui Constantinov Iuri și
Voinschii Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată publicată la 29 august 2018.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Liliana Catan
Ion Guzun
5