1ra-1455/18 — art.287 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.287 alin.1 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.10 CPP
1ra-1455/18 — art.287 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr.1ra-1455/18
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
01 august 2018 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Elena Covalenco,
Iurie Diaconu,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită
casarea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 12 decembrie 2016 și a deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2018, declarat de către avocatul
Marinescu Dumitru în numele inculpatului
Dianu Danil.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 25.06.2015 - 12.12.2016;
Instanța de apel: 25.01.2017 - 15.06.2017;
02.03.2018 - 18.04.2018;
Instanța de recurs: 01.09.2017 - 30.01.2018;
22.06.2018 - 01.08.2018.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12 decembrie 2016, Dianu
Danil a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(1) Cod penal, la 2 ani
închisoare.
În temeiul art. 85 Cod penal, la pedeapsa aplicată a fost adăugată parțial partea
neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 26
noiembrie 2013, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executarea în
penitenciar de tip semiînchis.
Prima instanță, examinând cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de
procedură penală, a constatat că Dianu Danil, la 12 aprilie 2015, aproximativ la ora 16.30,
aflându-se în stradă, în preajma sectorului de poliție nr.3 al Inspectoratului de Poliție din
str.x, mun.Chișinău, fiind în stare de ebrietate, cu intenție directă, urmărind scopul încălcării
grosolane a ordinii publice, din motive huliganice, manifestând obrăznicie în loc public, a
deteriorat plăcuța informativă cu inscripția „Inspectoratul General de Poliție, sectorul
administrativ de poliție nr.3 al Inspectoratului de Poliție Buiucani, mun. Chișinău”, care era
fixată pe ușa de la intrare a Sectorului de poliție nr.3, mun. Chișinău, totodată strigând cu
voce tare și numind cu cuvinte necenzurate pe toți colaboratorii de poliție, după care a fugit
de la locul comiterii infracțiunii, aruncând bucățile de plăcuță pe jos.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatul T.Maștalin în numele inculpatului, care
a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri și stabilirea unei pedepse mai
1
blânde, sub formă de amendă, indicând că pedeapsa stabilită este prea aspră, în cadrul
examinării cauzei inculpatul vina a recunoscut-o integral, s-a căit sincer de cele comise,
dânsul a acționat în stare de ebrietate, fiind dependent de consumul de alcool, aflându-se la
evidență la dispensarul de narcologie, însă ulterior situația s-a schimbat, acesta a trecut
cursuri de tratament, fapt confirmat prin certificate de la dispensarul de narcologie anexate
la materialele cauzei, și în prezent duce un mod de viață sănătos, nu mai manifestă acțiuni
de agresiune față de societate, astfel, la stabilirea pedepsei instanța urma să aprecieze aceste
circumstanțe, ce țin de persoana inculpatului și intențiile acestuia de a-și schimba modul de
viață; - la cumularea pedepselor, instanța a adăugat la pedeapsa stabilită parțial partea
neexecutată a pedepsei fixate prin sentința anterioară, care a fost contestată cu recurs , fapt
ce face imposibilă stabilirea pedepsei definitive, prin cumul de sentințe; - instanța a respins
cererea inculpatului privind aplicarea Legii amnistiei, încheiere ce a fost atacată cu recurs,
care este numită spre examinare în instanța de apel, fapt ce face imposibilă stabilirea
pedepsei definitive prin cumulul de sentințe până la expunerea instanței pe marginea
recursului depus.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, a fost
respins, ca nefondat apelul declarat de avocat în numele inculpatului.
Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că probele cercetate de prima instanță,
cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, confirmă vinovăția
inculpatului în comiterea infracțiunii imputate și acțiunile lui corect au fost încadrate în
prevederile art. 287 alin.(1) Cod penal.
Totodată, instanța a conchis că, prima instanță la aplicarea pedepsei inculpatului
D.Dianu a ținut cont de prevederile art. 61 Cod penal, precum și de criteriile generale de
individualizare a acesteia stipulate în art.7 și 75, de gravitatea infracțiunii, inclusiv că
inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se efectueze în baza probelor administrate la faza
urmăririi penale, fiindu-i redus cu 1/3 termenul pedepsei închisorii.
Referitor la argumentele avocatului, precum că în privința inculpatului urmează să fie
aplicată o pedeapsă mai blândă, reieșind din faptul că acesta a acționat în stare de ebrietate,
fiind dependent de consumul de alcool, aflându-se la evidență la dispensarul de narcologie,
iar în anul 2016 a primit tratament împotriva alcoolismului, nu poate fi temei pentru casarea
sentinței.
La fel, instanța a menționat că inculpatul anterior a fost condamnat, însă nu a
conștientizat gravitatea faptelor comise, nedorind de a se reintegra în societate și a săvârșit
o nouă infracțiune din intenție, astfel, aflându-se în perioada de probațiune, a mai comis o
infracțiune împotriva colaboratorilor de poliție care sunt reprezentanți ai statului însărcinați
cu menținerea ordinii publice. Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului sub formă de
închisoare, este una corectă și echitabilă, care indică asupra corectării și reeducării
inculpatului.
De asemenea, instanța a apreciat critic argumentul apărătorului referitor la cumularea
pedepselor, făcând trimitere la încheierea din 16.11.2016, emisă de Judecătoria Buiucani,
mun. Chișinău, care, după cum a menționat apelantul, a fost atacată și fiind spre examinare
în instanța de apel, fapt ce face imposibilă stabilirea pedepsei definitive prin cumulul
sentințelor pronunțate în privința lui D.Dianu, or, de către avocat nu au fost prezentate careva
2
probe în susținerea celor menționate.
Împotriva deciziei nominalizate a declarat recurs ordinar avocatul T.Maștalin în
numele inculpatului care, indicând temeiurile de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6),
12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri,
prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de amendă, invocând că în
cadrul examinării cauzei inculpatul a recunoscut vina pe deplin, s-a căit sincer în cele
săvârșite, solicitând examinarea cauzei în procedura simplificată, în baza art. 364 alin. (1)
Cod de procedură penală; - inculpatul a trecut câteva cursuri de tratament, în prezent duce
un mod de viață sănătos, nu consumă băuturi alcoolice, nu manifestă acțiuni de agresivitate;
- la stabilirea pedepsei instanțele urmau să aprecieze aceste circumstanțe, ce țin de persoana
inculpatului și de intențiile acestuia de a-și schimba modul de viață, urmând a-i aplica o
pedeapsă neprivativă de libertate pentru posibilitatea de a se reintegra definitiv în societate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 30 ianuarie 2018, a
fost admis recursul declarat de avocatul T.Maștalin în numele inculpatului, casată total
decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet
de judecată.
În motivarea soluției date instanța de recurs a reținut că, la data de 22.07.2016,
avocatul T.Maștalin în numele inculpatului D.Dianu, a înaintat recurs la Curtea de Apel
Chișinău, solicitând casarea încheierii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25.05.2016,
prin care inculpatul a fost anunțat în căutare și aplicată în privința acestuia măsura preventivă
sub formă de arest preventiv pe un termen de 30 de zile, cu aplicarea în privința acestuia a
arestului la domiciliu, invocând că cauza a fost examinată în lipsa apărătorului. La data de
27.07.2016, prin fișa de repartizare a dosarului, cauza penală a fost repartizată judecătorului
E.Cobzac, iar prin decizia din 03.08.2016, a fost admis recursul declarat de avocat în numele
lui D.Dianu, casată încheierea contestată și respins, ca nefondat, demersul procurorului cu
privire la anunțarea în căutare și aplicarea măsurii preventive - arestul preventiv în privința
lui D.Dianu.
La 25.01.2017, în Curtea de Apel Chișinău, a parvenit cauza penală în privința lui
D.Dianu, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(1) Cod penal, care a
fost repartizată aleatoriu judecătorului raportor – S.Teleucă, care face parte din completul
de judecată nr.7, din care fac parte și judecătorii E.Cobzac, L.Ouș.
Prin încheierea din 27.02.2017, în legătură cu faptul că judecătorul E.Cobzac nu poate
participa la examinarea cauzei în ordine de apel, deoarece se află în circumstanța prevăzută
de art. 33 alin.(3) Cod de procedură penală, s-a dispus constituirea unui nou complet de
judecată în următoarea componență: președinte - S.Teleucă, L.Ouș, L.Brînza, care au
examinat cauza, însă dispozitivul și decizia motivată au fost semnate de judecătorii
E.Cobzac, L.Ouș, S.Teleucă.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2018, a fost
respins, ca nefondat, apelul declarat de avocat în numele inculpatului.
Instanța de apel și-a motivat soluția indicând că, prima instanță a stabilit în mod corect
situația de fapt și vinovăția inculpatului, care a fost dovedită cu certitudine, acest fapt a fost
constatat din totalitatea probelor acumulate la cauză, fiind corect apreciate, respectându-se
prevederile art. 101 Cod de procedură penală.
La fel, instanța a conchis că apelantul critică doar pedeapsa stabilită inculpatului,
3
indicând în acest sens că, prima instanță, la numirea pedepsei corect a aplicat prevederile
legale, în conformitate cu art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii, care
face parte din categoria celor mai puțin grave, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,
care se caracterizează nesatisfăcător, nu a pășit pe calea corijării, prin fapta comisă a dat
dovadă de un comportament neadecvat, dăunător și ostil față de colaboratorii de poliție
aflați în exercițiul funcției, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea -
recunoașterea vinovăției și circumstanțele care agravează răspunderea – săvârșirea
infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară,
precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.
Totodată, instanța de apel a constatat că, prima instanță corect a aplicat pedeapsa sub
formă de închisoare, menționând că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă numai
prin izolarea lui de societate, or, acesta anterior a mai fost condamnat, nu a conștientizat
gravitatea faptelor comise, nu a stat pe cale corijării, a săvârșit o nouă infracțiune din
intenție, aflându-se în perioada de probațiune, împotriva colaboratorilor de poliție.
Mai mult, instanța de apel a statuat că nu poate fi reținut ca temei de casare a sentinței
faptul invocat de avocat, precum că inculpatul a fost dependent de consumul de alcool, era
în stare de ebrietate în momentul săvârșirii infracțiunii și că a primit tratament împotriva
alcoolismului.
La fel, instanța de apel a conchis că argumentele invocate de avocat cu referire la
posibilitatea aplicării amnistiei în privința inculpatului, sunt neîntemeiate, or, inculpatul a
fost anterior condamnat pentru infracțiuni grave și a executat pedeapsa cu închisoarea, astfel,
fiind incidente prevederile art. 10 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la amnistie nr. 210 din
29.07.2016.
Împotriva hotărârilor judecătorești a declarat recurs ordinar avocatul D.Marinescu
în numele inculpatului care, indicând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de
procedură penală, solicită casarea deciziei și dipunerea rejudecării cauzei de către instanța
de apel invocând că inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă prea aspră, fără a se ține cont
că acesta a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, are o vârstă încă tânără,
considerând că aceasta este o circumstanță atenuantă, conform caracteristicilor are un
comportament obișnuit, nu a fost implicat în fapte criminale, era în stare de ebrietate și nu
conștientiza acțiunile sale.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul D.Marinescu în numele inculpatului, în raport cu materialele dosarului și motivele
invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care se solicită
declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității
acestuia din următoarele considerente.
Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel art.427
alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot
fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel
în cazul când instanța a aplicat o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale.
Analizând temeiul dat în raport cu motivele invocate în recursul declarat, Colegiul
penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului.
Colegiul reține că avocatul nu este de acord cu pedeapsa stabilită inculpatului, și
critică hotărârea instanței de apel numai referitor la pedeapsa aplicată.
4
Instanța de recurs consideră că motivele invocate de recurent la acest capitol sunt
lipsite de temei legal.
Astfel, Colegiul penal relevă că, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei
infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în
baza căruia persoana se declară vinovată.
Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului
pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de
motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea
inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul
său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe
de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa
fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor
a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces
obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca
finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Subsecvent celor expuse, instanța de recurs reține că, instanțele de fond au dat deplină
eficiență prevederilor art.7, 61, 75-77 Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunii
săvârșite, care face parte din categoria celor mai puțin grave, de persoana inculpatului, care
se caracterizează nesatisfăcător la locul de trai, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea, că și-a recunoscut vina și s-a căit sincer pentru fapta comisă,
solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată, că anterior a fost condamnat, precum
și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului și corect au conchis
că corijarea acestuia poate avea loc doar prin stabilirea unei pedepse privative de libertate,
iar aplicarea art.90 Cod penal sau aplicarea pedepsei sub formă de amendă, nu va duce la
atingerea scopului sus-menționat.
În acest sens Colegiul menționează că, reieșind din textul hotărârilor judecătorești
pronunțate, contrar celor afirmate de recurent, circumstanțele la care acesta face referire în
recurs, au fost luate în considerare de către instanțele de fond la numirea pedepsei și astfel,
argumentele invocate de către recurent nu pot fi acceptate întru casarea hotărârilor
judecătorești.
Totodată, Colegiul penal relevă că legiuitorul acordă dreptul instanței, ținând cont de
circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, de a decide de la caz la caz, posibilitatea
aplicării pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată a executării ei și nicidecum nu o
obligă în acest sens. În speță, rezultă că instanțele de fond, reieșind din circumstanțele sus
menționate, au considerat rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa stabilită,
motivându-și soluția adoptată, indicând din care motive au ajuns la concluzia potrivit căreia,
corijarea și reeducarea acestuia este posibilă doar cu aplicarea pedepsei închisorii reale. Or,
contrar celor afirmate de către recurent în numele inculpatului, instanța de apel a indicat că
față de inculpat nu pot fi aplicate alte pedepse alternative decât cea a închisorii cu executarea
ei reală, reieșind din faptul că, fiind anterior condamnat, dânsul a săvârșit o nouă infracțiune
din intenție, aflându-se în perioada de probațiune stabilită prin sentința precedentă. Astfel
5
că, atât prima instanță, cât și cea de apel, și-au motivat soluția referitor la iraționalitatea
numirii pedepsei inculpatului sub formă de amendă.
În concluzie, Colegiul penal constată că, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța
de apel a dat deplină eficiență împrejurărilor cauzei, considerând că acestuia i-a fost stabilită
o pedeapsă echitabilă, în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost
declarat vinovat, pedeapsa fiind individualizată conform prevederilor legale, respectându-se
și prevederile art.3641 Cod de procedură penală.
Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de apel
fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură
penală.
Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată, Colegiul
penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești
contestate.
Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând
admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în
drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit
neîntemeiat.
În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către recurent nu
este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de implicare
a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și, potrivit legii, se dispune
inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Marinescu Dumitru în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18
aprilie 2018, în cauza penală în privința lui Dianu Danil, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 august 2018.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
6