1ra-1479/18 — art.264 alin.4 CP

1ra-1479/18 — art.264 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1479/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 august 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte - Elena Covalenco,

Judecători - Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun, Iurie Bejenaru,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2018, declarat de

către avocatul Gafton Mihai în numele inculpatului

Grițcan Vladimir XXX, născut la

XXX, originar din XXX, domiciliat

în XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Grițcan Vladimir a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.264 alin.(4) Cod penal și, prin aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

4 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

În temeiul art.90 alin.(1) Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 4 ani, cu obligarea lui Grițcan

Vladimir să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent.

S-a respins, ca neîntemeiată, cerința procurorului cu privire la confiscarea

motocicletei de model „MT-10”, la volanul căreia se afla inculpatul la momentul

săvârșirii infracțiunii.

octombrie 2016, aproximativ la ora 00.30, fără a deține permis de conducere și fiind

în stare de ebrietate alcoolică, conducând motocicleta de model „MT-10”, pe traseul

din or.Căinari în direcția s.Cărbuna, r-nul Ialoveni, nu s-a asigurat că eventual pe

motocicleta condusă de el pot urca ca pasageri alte persoane, ca rezultat Cerepanov

Albert, care se urcase ca pasager pe motocicletă, a căzut jos în timp ce motocicleta s-a

pornit în urma înlăturării unei defecțiuni tehnice, iar în urma leziunilor primite a

decedat pe loc.

1

parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executarea ei în

penitenciar de tip deschis, invocând că prima instanță incorect a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoare în privința inculpatului, or, analizând

personalitatea acestuia, în raport cu fapta săvârșită, acesta urmează să execute

pedeapsa în mod real; - aplicarea prevederilor art.90 alin.(1) Cod penal în cauză, doar

din motiv că succesorul victimei nu are pretenții materiale față de inculpat, va crea o

discrepanță între pedepsele stabilite inculpaților în cazurile când rudele victimelor

sunt mai responabile și protejează drepturile ultimelor, în raport cu situația din speță,

când succesorul victimei manifestă indiferență; - comportamentul inculpatului,

repararea prejudiciului și recunoașterea vinovăției urmează a fi luate în considerație

doar la stabilirea mărimii pedepsei, iar acuzarea a ținut cont de aceste circumstanțe în

solicitarea din apel; - executarea reală a pedepsei va putea remedia consecințele, corija

comportamentul infracțional al inculpatului, va duce la conștientizarea de către acesta

a faptei infracționale, va restabili echitatea socială, ordinea de drept și va atinge

scopul educativ și preventiv a pedepsei penale; - la stabilirea pedepsei, prima instanță

nu a specificat regimul de executare al acesteia.

apelul declarat a fost admis, casată sentința parțial, în partea stabilirii pedepsei și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

lui V.Grițcan, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.264

alin.(4) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executarea ei în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 5 ani. În rest sentința a fost menținută.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a considerat că prima instanță

eronat a conchis asupra aplicării prevederilor art.90 alin.(1) Cod penal, fără a aprecia

în mod corespunzător circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, gravitatea

infracțiunii comise și consecințele survenite. În contextul dat, instanța de apel a

considerat că aceste chestiuni, evaluate în ansamblu, nu puteau duce la aplicarea

prevederilor art.90 alin.(1) Cod penal în speță.

Instanța de apel a constatat că prima instanță, în procesul individualizării

executării pedepsei, a invocat aceleași circumstanțe care au fost reținute la etapa

individualizării pedepsei, deși urma să prezinte motive suplimentare în sensul dat. În

acest context, instanța de apel a considerat că nu poate fi reținut, drept motiv pentru

aplicarea prevederilor art.90 alin.(1) Cod penal, faptul că succesorul victimei nu a

avut pretenții materiale față de inculpat, or această circumstanță, pe lângă

recunoașterea vinovăției, examinarea cauzei în procedură simplificată, căința sinceră,

prezența unui copil minor la întreținere și caracteristica pozitivă, reprezintă chestiuni

care se iau în considerare la stabilirea pedepsei, nu și la individualizarea executării

acesteia.

2

Suplimentar, instanța de apel a statuat că comportamentul inculpatului, care a

manifestat căință sinceră, cât și faptul că succesorul victimei nu are careva pretenții

față de acesta, în sine nu pot întemeia aplicarea prevederilor art.90 alin.(1) Cod penal,

deoarece aceste chestiuni nu reduc gradul și pericolul social al faptelor comise.

Totodată, instanța de apel a considerat că vinovăția victimei, care s-a urcat pe

motocicletă în stare de ebrietate, în timp ce aceasta era în mișcare, nu reprezintă o

circumstanță acceptabilă pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei, după

cum a statuat prima instanță, or, comportamentul victimei nu reduce vinovăția

inculpatului și nici gradul și pericolul social al faptei comise.

Mai mult, instanța de apel a considerat că aplicarea prevederilor art.90 alin.(1)

Cod penal este inechitabilă, deoarece are ca efect formarea unei sineâncrederi în

rândurile persoanelor condamnate pentru infracțiuni similare și face posibil ca ultimii

să conducă din nou mijloace de transport, încălcând regulile de circulație, inclusiv în

stare de ebrietate.

În prezența acestor circumstanțe, instanța de apel a considerat necesară casarea

parțială a sentinței, cu excluderea aplicării prevederilor art.90 alin.(1) Cod penal în

cauză și cu stabilirea față de inculpat a pedepsei cu închisoare pe un termen de 3 ani,

cu executarea ei în penitenciar de tip deschis și cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 5 ani, pe care a considerat-o echitabilă și aptă să

atingă scopul pedepsei penale.

M.Gafton în numele inculpatului care, invocând temeiul prevăzut la art.427 alin.(1)

pct.10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecări

cauzei de către instanța de apel, invocând că instanța de apel nu a motivat consecvent

soluția adoptată privind individualizarea executării pedepsei stabilite inculpatului, or

argumentele expuse în decizie s-au bazat nu pe aprecierea circumstanțelor săvârșirii

faptei, ci pe comiterea unor infracțiuni similare de către alte persoane, neantrenate în

proces; - este neîntemeiată presupunerea instanței că inculpatul ar putea comite pe

viitor alte infracțiuni, or prevederile legale și practica judiciară nu admit condamnarea

pentru presupuneri legate de personalitatea inculpatului; - inculpatului i-a fost lezat

dreptul la un proces echitabil, or acesta nu a primit un răspuns concret la capitolul

individualizării pedepsei penale și executării acesteia; - la stabilirea pedepsei instanța

nu a ținut cont de prevederile art.6-7, 61, 75, 90 Cod penal stabilindu-i inculpatului o

pedeapsă prea aspră.

invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a solicitat

declararea inadmisibilității recursului ca fiind neîntemeiat, Colegiul penal consideră

că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel.

3

În temeiul prevederilor art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să caseze parțial sau

total hotărârea atacată și să mențină hotărârea primei instanțe, când apelul a fost greșit

admis. Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel

atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei

hotărâri neîntemeiate.

Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului

V.Grițcan, și critică decizia instanței de apel numai în latura stabilirii pedepsei, prin

care au fost excluse dispozițiile art.90 Cod penal.

După cum rezultă din partea descriptivă a sentinței, prima instanță a menționat

că, la stabilirea pedepsei, a ținut cont de gradul de pericol social al infracțiunii

săvârșite, de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de persoana inculpatului, care a solicitat examinarea cauzei în procedură

simplificată, de circumstanțele atenuante prezente în cauză - recunoașterea vinei,

căința sinceră, lipsa antecedentelor penale și a circumstanțelor agravante, aflarea la

întreținere a copilului minor, că se caracterizează pozitiv, recuperarea prejudiciului

material și moral cauzat prin infracțiune succesorului legal al victimei. Reieșind din

aceste împrejurări, instanța a conchis că corijarea și reeducarea inculpatului este

posibilă fără a fi privat de libertate, stabilindu-i pedeapsa cu aplicarea prevederilor

art.90 Cod penal.

Instanța de apel, admițând apelul declarat de procuror, a rejudecat cauza în

latura stabilirii pedepsei, constatând că prima instanță eronat a aplicat în privința

inculpatului prevederile art.90 Cod penal, reieșind din gravitatea infracțiunii comise și

consecințele survenite, aspecte ce nu pot genera stabilirea unei pedepse cu

suspendarea condiționată a executării acesteia.

Colegiul penal constată că instanța de apel, judecând apelul declarat în latura

stabilirii pedepsei inculpatului, nu a acordat deplină eficiență prevederilor legale ce

reglementează instituția individualizării pedepsei penale și a executării acesteia și,

drept consecință, pripit a conchis asupra necesității excluderii aplicării față de inculpat

a prevederilor art.90 alin.(1) Cod penal.

Astfel, instanța de recurs consideră neîntemeiată constatarea instanței de apel,

potrivit căreia comportamentul inculpatului, care a manifestat căință sinceră, cât și

faptul că succesorul victimei nu are pretenții față de acesta, în sine nu pot întemeia

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, deoarece aceste chestiuni nu reduc gradul și

pericolul social al faptelor comise. Totodată, Colegiul penal apreciază critic o altă

constatare a instanței de apel, potrivit căreia circumstanțele cauzei și cele privind

personalitatea inculpatului la fel nu pot servi la aplicarea prevederilor nominalizate.

Din concluzia instanței de apel reiese că aplicabilitatea prevederilor art.90 Cod penal

este determinată în exclusivitate de gravitatea și pericolul social al faptei infracționale,

ceea ce este eronat și contravine legii, or, potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, concluzia

4

de aplicare a acestor prevederi poate fi luată ținând cont de circumstanțele cauzei și

personalitatea inculpatului.

În acest sens, Colegiul penal consideră că instanța de apel pripit a apreciat

chestiunea privind comportamentul postinfracțional al inculpatului în detrimentul

acestuia, prin neaplicarea prevederilor art.90 alin.(1) Cod penal, or, acesta reprezintă

parte integrantă a personalității inculpatului care, la rândul său, este un criteriu de

aplicare a normei menționate. În același context, Colegiul penal atestă că instanța de

apel eronat a considerat că comportamentul victimei, care fiind în stare de ebrietate s-

a urcat pe motocicletă în timpul când inculpatul a pornit schimbând viteza de

deplasare, nu are relevanță în cauză, or, acesta reprezintă o circumstanță a cauzei și, la

fel ca și în mențiunea anterioară, reprezintă un criteriu de aplicare a prevederilor

art.90 Cod penal.

Sub aspectul celor relatate, instanța de recurs menționează că prima instanță, la

individualizarea executării pedepsei, just a luat în considerare chestiunile

nominalizate și le-a dat o apreciere corespunzătoare, în ansamblu cu circumstanțele

privind cauza și personalitatea inculpatului, lucru pe care instanța de apel a omis să-l

realizeze pe deplină măsură.

Suplimentar, Colegiul consideră neîntemeiată concluzia instanței de apel,

potrivit căreia în speță este inechitabilă aplicarea prevederilor art.90 Cod penal,

deoarece ar avea ca efect formarea unei sine încrederi în rândurile persoanelor

condamnate pentru infracțiuni similare și face posibil ca ultimii să conducă din nou

mijloace de transport, încălcând regulile de circulație, inclusiv în stare de ebrietate. În

viziunea instanței de recurs, o asemenea concluzie generală este inadmisibilă, în

primul rând în contextul în care prin aceasta se indică în mod ipotetic asupra unor

situații care ar putea avea loc în viitor cu participarea altor persoane, iar în al doilea

rând din motiv că individualizarea executării pedepsei poartă un caracter unic pentru

fiecare caz în particular și nu poate fi condiționată de ipoteze.

În plenitudinea circumstanțelor constatate, Colegiul penal concluzionează că

instanța de apel, la aprecierea corectitudinii individualizării executării pedepsei de

către prima instanță, nu a dat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 90 Cod penal și a

casat sentința în latura stabilirii pedepsei, în pofida faptului că aplicarea dispozițiilor

art.90 alin.(1) Cod penal, reieșind din motivarea expusă în sentință, este întemeiată și

argumentată suficient, cu respectarea prevederilor legale de rigoare, iar în această

situație, interdicții de suspendare condiționată a executării pedepsei stabilite

inculpatului, legea nu prevede, or, suspendarea executării condiționate a pedepsei,

conform art.90 alin.(4) Cod penal, poate avea loc și în cazul săvârșirii unei infracțiuni

de categorie gravă.

Reținând cele menționate supra, Colegiul penal conchide că pedeapsa stabilită

inculpatului de către prima instanță cu suspendarea condiționată a executării ei, este

una corectă și își va atinge scopurile enunțate în prevederile art.61 Cod penal, potrivit

căruia, pedeapsa penală are drept scop corectarea inculpatului, iar executarea pedepsei

5

nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei

condamnate, precum și posibilitatea obținerii corijării și reeducării vinovatului.

Din aceste considerente, apreciind că argumentele invocate de recurent și-au

găsit confirmare, fiind atestată prezența erorii de drept, prevăzută de art.427 alin.(1)

pct.6), 10) Cod de procedură penală, Colegiul conchide asupra necesității admiterii

recursului ordinar declarat, cu casarea totală a deciziei instanței de apel și cu

menținerea sentinței, deoarece apelul a fost greșit admis.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Gafton Mihai în numele

inculpatului Grițcan Vladimir, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 04 aprilie 2018, în cauza penală în privința lui Grițcan Vladimir și

menține sentința Judecătoriei Căușeni, sediul central din 20 februarie 2018, prin care

Grițcan Vladimir a fost condamnat în baza art.264 alin.(4) Cod penal la 4 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

5 ani și cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o perioadă de

probațiune de 4 ani, în temeiul art.90 alin.(1) Cod penal.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 august 2018.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Iurie Bejenaru

6