1ra-1427/2018 — art. 264 al. 3 lit. b CP

1ra-1427/2018 — art. 264 al. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1427/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu,

judecînd în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare, declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02

mai 2018 și de către avocatul Gheorghe Șalari în numele inculpatului Ciutac Ion, prin

care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 07 martie

2018 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2018, în cauza

penală în privința lui

Ciutac Ion XXX, născut la XXX, originar și

domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 24.10.2017 pînă la 07.03.2018;

Instanța de apel de la 21.03.2018 pînă la 02.05.2018;

Instanța de recurs de la 18.06.2018 pînă la 07.08.2018.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor ordinare în

cauză în baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

Ciutac Ion, a fost recunoscut vinovat și condamnat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 3 ani.

Conform art. 90 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei cu închisoare

aplicate lui Ciutac Ion, pe o perioadă de probațiune de 3 ani, cu dispunerea

neexecutării pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune fixată, condamnatul nu

va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită, va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de către succesorul victimei, Ciutac

Tatiana către inculpatul Ciutac Ion, privind încasarea prejudiciului cauzat prin

infracțiune.

S-a dispus încasarea de la Ciutac Ion în beneficiul lui Ciutac Tatiana, suma

prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, în mărime de 150 000 lei.

S-a dispus încasarea de la Ciutac Ion în beneficiul lui Ciutac Tatiana, suma

despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin decesul întreținătorului, pentru

întreținerea copiilor minori, în mărime de câte 800 lei, lunar, pentru fiecare copil

minor: Ciutac Dumitrița, Ciutac Otilia, și Ciutac Anatolie, începând cu data de

07.03.2018, până la împlinirea vârstei de 18 ani.

În rest acțiunea civilă înaintată de către succesorul victimei, Ciutac Tatiana, a

fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

S-a respins cererea acuzatorului de stat, cu privire la încasarea din contul lui

Ciutac Ion, a cheltuielilor legate de efectuarea expertizelor în cauza penală, în mărime

de 3 486 lei, ca fiind neîntemeiată.

1

reținut că, Ciutac Ion, la 22 decembrie 2015, aproximativ la ora 10.30, fiind treaz, cu

permis de conducere valabil, conducând automobilul de model „VAZ 2108”, cu n/î

XXX, în salonul căruia în calitate de pasager pe bancheta din față se afla Ciutac

Anatolie, în mun. Chișinău se deplasa pe traseul M2 (Chișinău - Soroca) din direcția

s. Măgdăcești, r-nul Criuleni, în direcția mun. Chișinău. În timpul deplasării,

ajungând în regiunea km 12, a traseului menționat, nu a manifestat prudență sporită la

trafic și anume, nu a ținut permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizează

condițiile rutiere ignorând astfel cerințele pct. 45 al Regulamentului Circulației

Rutiere (RCR) care prevede că, conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii

factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii; de condițiile rutiere, s-a angajat în

efectuarea manevrei de preselectare a benzilor, de pe banda a II-a, a trecut pe prima

bandă, poziționându-se în fața autotractorului de model „MAN”, cu n/î XXX cu

semiremorca de model ,,Langendorf, cu n/î XXX, condus de către șoferul Cîrcîș

Alexandru și încărcat cu piatră neprelucrată, după care, fără careva motiv a întreprins

frânare bruscă, prin ce a ignorat pct. 50 lit. d) al RCR care indică că, conducătorului

de vehicul îi este interzis să frâneze brusc, dacă această acțiune nu este impusă de

siguranța circulației, la fel a încălcat și cerințele pct. 51 al RCR care indică că,

imediat după executarea depășirii, nu se reduce brusc viteza și nu se oprește decât în

cazuri excepționale și, ca urmare, creând obstacol pentru deplasarea în siguranță a

autotractorului de model „MAN”, cu n/î XXX, a generat comiterea tamponării din

spate, a automobilului pe care-l conducea, de model „VAZ 2108”, cu n/î XXX. În

rezultatul accidentului rutier, pasagerului din automobilul de model ”VAZ 2108”,

Ciutac Anatolie, potrivit raportului de expertiză medico-legală cu nr. 1D/2732 din

24.02.2016, i-au fost cauzate vătămări corporale grave sub formă de traumă cranio-

cerebrală deschisă manifestată prin excoriații pe cap, fractura bazei craniului,

hemoragii subdurale, obturarea căilor respiratorii superioare cu sânge, care a fost

produsă prin hipertensiunea coloanei vertebrale, vătămări care au provocat decesul

persoanei.

Astfel, prin acțiunile sale, Ciutac Ion a săvârșit încălcarea regulilor de securitate

a circulației rutiere și de exploatare a unităților de transport de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei

persoane, adică a comis infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care să fie dispusă: recunoașterea lui Ciutac Ion vinovat de infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare

pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea dreptului

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani și cu luarea acestuia sub

strajă direct din sala de judecată. Corpul delict: Automobilul de model „VAZ 2108”

cu n/î ”XXX”, care la moment se află spre păstrare la parcarea de pe str. Muncești

121 „A” din mun. Chișinău, de păstrat în continuare la parcarea susmenționată până

la intrarea sentinței în vigoare. De a obliga inculpatul Ciutac Ion să achite cheltuielile

judiciare în sumă totală de 3 486 lei. A admite acțiunea civilă înaintată de către partea

vătămată în limita în care instanța va considera că, aceasta este întemeiată.

2

În motivarea cererii de apel procurorul a invocat că, pedeapsa care urma să-i fie

aplicată lui Ciutac Ion urma a fi una pe măsură, or, acesta în cadrul urmăririi penale

nu a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii imputate și nu a dorit să depună careva

declarații, evitând astfel să conlucreze cu organul de urmărire penală.

Mai mult ca atât, Ciutac Ion nici nu s-a interesat de soarta succesorului părții

vătămate și anume soția părții vătămate, care la acel moment era însărcinată cu

tripleți, precum nici nu a contribuit în vre-un oarecare fel la recuperarea prejudiciului

cauzat acesteia, chiar dacă partea vătămată e fratele său, iar succesorul părții vătămate

îi este soția fratelui său.

Astfel, prin soluționarea acestei cauze penale, urma să se producă efectul scontat

și anume: evidențierea faptului că, organele de drept, opinia publică, nu tolerează

comportamentul inadecvat al persoanelor de încălcarea regulilor de securitate a

circulației rutiere, cu atât mai mult cele soldate cu decesul persoanelor.

Prin pedeapsa aplicată lui Ciutac Ion de către instanța de judecată, pedeapsa

respectivă nu-și va atinge scopul pedepsei, astfel nefiind restabilită echitatea socială,

fapt ce nu va genera corectarea condamnatului, astfel, fiind încălcate prevederile art.

61 Cod penal.

Instanța a respins ca fiind neîntemeiată solicitarea procurorului cu privire la

încasarea de la condamnat în contul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 3

486 lei, fapt ce generează considerarea sentinței date ca fiind una ilegală, ori, potrivit

art. 227, 229 Cod de procedură penală, instanța urma să le încaseze de la inculpat.

Efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de săvârșirea

unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru

aplicarea legii penale celui ce a comis-o; ca urmare, cheltuielile judiciare sunt

imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind

vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu

s-ar fi efectuat.

3.1. Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de fond, avocatul

Vladimir Kovali în numele succesorului părții vătămate Ciutac Tatiana, a declarat

apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri prin care

Ciutac Ion să fie obligat să achite prejudiciul moral pentru prejudiciul cauzat prin

decesul întreținătorului în mărime de 400 000 lei și pentru întreținerea copiilor minori

în mărime de 1 500 lei, lunar, pentru fiecare copil minor,până la împlinirea vârstei de

18 ani.

În motivarea cererii de apel avocatul succesorului părții vătămate a invocat că,

acordarea de daune morale, pentru membrii familiei persoanei decedate ca urmare a

unui fapt ilicit reprezintă o modalitate prin care să se asigure despăgubirea acestora

pentru suferințele provocate de dispariția unei persoane apropiate. Dat fiind că, se

analizează daunele morale, necesare pentru reparare; unui prejudiciu greu de evaluat

pecuniar, nu există criterii obiective care să permită o individualizare exactă a

acestora, instanța fiind datoare să se raporteze la date concrete pentru a aprecia asupra

caracterului justificat a pretențiilor formulate (natura relațiilor dintre parte și defunct,

situația lor familială, dificultățile generate de dispariția unui membru al familiei,

impactul pe care aceasta îl are asupra familiei sale etc.).

Partea civilă este soția defunctului, cei doi fiind căsătoriți de mult timp și având

3 copii, context în care se impune prezumția că, relațiile dintre soți erau apropiate,

caracterizate prin încredere și sprijin reciproc iar decesul victimei a afectat grav și

iremediabil familia sa și implicit pe partea civilă care a solicitat daune morale,

3

punând-o pe aceasta în situația ca prin activitatea sa să suplinească contribuția pe care

soțul o avea în familie atât în plan material, dar mai ales în plan afectiv. Succesorul

victimei înaintând acțiunea civilă a reieșit din circumstanțele ca daunele morale să nu

fie excesive, nerezonabile, fără simțul măsurii, să nu devină astfel spoliatoare și

nelegitime. Or prejudiciul moral trebuie să fie dovedit, dar instanța are obligația să-l

aprecieze în raport de gravitatea și importanța sa și fără a se ajunge la realizarea unui

dezechilibru de interese. Astfel potrivit art.14 din Legea cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule (1)

Despăgubirea de asigurare va fi stabilită și achitată în limitele răspunderii

asigurătorului.

Biroul Național de Statistică a publicat pentru anul 2017 minimul de existență

pentru un copil în vârstă de 1-6 ani de circa 1600-1700 lei, în cazul dat tripleții sunt

născuți la 16.03.2016, or în prezent n-au atins vârsta necesară pentru grădiniță și

apelanta nu poate fi încadrată în câmpul muncii fiind și ea la întreținerea părinților

săi. Instanța de judecată urma să cerceteze aceste circumstanțe importante, precum și

faptul că copiii minori au necesitatea de a fi întreținuți din momentul nașterii. Or la

nașterea lor ei au rămas fără întreținător datorită culpei inculpatului.

3.2. Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de fond, avocatul

Gheorghe Șalari în numele inculpatului Ciutac Ion a declarat apel prin care a solicitat

achitarea inculpatului Ion Ciutac, din motiv că, fapta nu a fost săvârșită de acesta.

În motivarea apelului avocatul Gheorghe Șalari a menționat că, în cadrul

urmăririi penale și examinate în instanță au fost dispuse mai multe expertize judiciare

legate de producerea accidentului dat, dar din concluziile acestor expertize nici pe

departe nu rezultă că anume inculpatul Ciutac Ion se face vinovat de accidentul rutier

în urma căruia a decedat fratele său Ciutac Anatolie.

Instanța de judecată a selectat din aceste rapoarte doar punctele convenabile

acuzării iar probele ce combat vinovăția inculpatului le-a ignorat.

Legătura cauzală directă a accidentului rutier rezultat cu decesul unei persoane

este anume ignorarea absolută a regulilor de circulație a conducătorului

automobilului ,,MAN” și nicidecum acțiunile sau inacțiunile lui Ciutac Ion.

Reieșind din hotărârea menționată cât și cele descrise de apărare chiar și în cazul

oricărei vinovății din partea lui Ciutac Ion cu implicarea în accidentul rutier descris

ca o pedeapsă, a numi-o chiar cea mai aspră, ar fi tragerea lui la răspundere conform

Codului Contravențional.

Pentru excluderea partinității apărării, în cadrul cercetării judecătorești apărarea

a solicitat de a fi audiat un specialist în domeniul auto-tehnicii, necointeresat,

independent și neutru, care putea să-și expună poziția sa referitor acțiunile/inacțiunile

ambilor conducători auto, raportul cauzal a accidentului, însă instanța a respins

categoric această cerere.

Referitor la declarațiile martorilor Cîrcîș Alexandru, Dumbravan Iurie, Guțan

Simion pe declarațiile cărora se bazează instanța în comiterea infracțiunii date anume

de Ciutac Ion, ele nu pot fi supuse nici unei critici.

Instanța de fond nu numai că nu a atras atenția asupra contradicțiilor esențiale

din declarațiile martorilor dați, dar nici nu a motivat din ce cauză, deși sunt

contradictorii au stat la adoptarea unei sentințe de condamnare.

Mai mult ca atît instanța și-a asumat funcția de apărător a conducătorului MAN

chipurile că el a întreprins acțiuni de frînare, însă din cauza distanței minime și a

4

încărcăturii, nu a reușit să o oprească nefiind posibilă în cazul dat, evitarea tamponării

din spate a automobilului VAZ.

Instanța de fond s-a eschivat de a da o apreciere concluziilor expertizelor că

reieșind din circumstanțele accidentului, conducătorul automobilului de model MAN

“a dispus de posibilitatea tehnică să evite accidentul rutier dat, acționînd în

conformitate cu cerințele art. 45-49 al RCR al RM”(pct.20 a raportului de

expertiză nr.467 din 18.05.2016). Răspuns la această concluzie a expertului în

sentința de condamnare nu există.

În sentința de condamnare prima instanță indicat că, declarațiile inculpatului

sunt combătute prin rapoartele de expertiză dar necătînd la faptul că aceleași rapoarte

totalmente combat declarațiile martorilor învinuirii Cîrcîș Alexandru, Dumbrăvanu

Iurie și Guțan Simion (ce au stat la baza sentinței de condamnare) instanța le-a

ignorat și nu le-a dat careva apreciere /Standarte duble de apreciere a probelor/.

Concluziile experților la examinarea cauzelor nu au o calitate primordială față de

alte probe, dar totuși este ilegal ca la baza sentinței de condamnare să fie puse doar

declarațiile absolut contradictorii ale martorilor învinuirii, în raport cu situația de fapt

și concluziile experților.

În ședința de judecată inculpatul Ciutac Ion a declarat că întradevăr la

22.15.2015 aproximativ la orele 10-30 se deplasa la volanul automobilului ,,VAZ

2108” iar alături în calitate de pasager se afla fratele său Ciutac Anatole. Într-un

moment a observat că temperatura apei la motor s-a ridicat și el a considerat necesar

și posibil să se oprească pe partea dreaptă a carosabilului. Se deplasa pe banda I-a

dreaptă a carosabilului și nu crea la acel moment careva obstacole deoarece

autocamionul cu pietriș pe care anterior l-a depășit, se afla deja în spatele său la o

distanță de 80-90m. Frânarea a început-o lent și nicidecum nu brusc, deoarece nu era

necesitate de frânare bruscă, cu atât mai mult în asemenea împrejurări să-și pună

viața lui și a fratelui în pericol.

Urma de frînă a automobilului VAZ putea să apară de la blocarea roților în

rezultatul tamponării din spate de auto MAN sau involuntar putea să se producă

apăsarea frînei de el tot în urma loviturii puternice la care a fost supus automobilul

său.

Decesul cet. Ciutac Anatolie, în urma accidentului rutier din 22.15.2015,

nicidecum nu a survenit în urma acțiunilor/inacțiunilor fie ele intenționate sau

neintenționate ale inculpatului Ciutac Ion. Contradicțiile enumerate în cauza dată nu

au fost înlăturate de procuror și instanță (aceasta nu este obligațiunea avocatului,

după cum eronat indica în sentință instanța de judecată).

fost respins ca nefondat apelul avocatului Gheorghe Șalari în numele inculpatului Ion

Ciutac declarat împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 07

martie 2018.

A fost admis apelul procurorului și apelul avocatului Vladimir Kovali în numele

succesorului părții vătămate Tatiana Ciutac, casată sentința contestată în partea laturii

civile, și pronunță în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, după cum urmează:

S-a admis acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Tatiana Ciutac

către Ion Ciutac.

5

S-a încasat din contul lui Ciutac Ion în beneficiul succesorului părții

vătămate Ciutac Tatiana 300 000 lei cu titlul de prejudiciu moral, cauzat prin

infracțiune.

S-a încasat din contul lui Ciutac Ion în beneficul lui Ciutac Tatianei

indemnizație lunară pentru pierderea întreținătorului în mărime a câte 1 500 lei pentru

întreținerea copiilor minori Ciutac Dumitrița, Ciutac Otilia și Ciutac Anatolie,

începând cu data de 16 martie 2016, până la atingerea vârstei de 18 ani, pentru fiecare

copil.

S-a încasat din contul inculpatului Ciutac Ion la bugetul de stat 3 486 lei

cu titlul de cheltuieli judiciare, suportate în legătură cu efectuarea expertizelor.

În rest dispozițiile sentinței contestate s-au menținut fără modificări.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, prima instanță corect

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că, Ciutac Ion a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal - încălcarea

regulilor de securitate a circulației rutiere și le exploatare a unităților de transport de

către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență decesul unei persoane.

Vina inculpatului Ciutac Ion în comiterea infracțiunii constatate în instanța de

fond, este dovedită în afara dubiilor rezonabile prin următoarele probe cercetate în

cadrul ședinței și anume: declarațiile succesorului părții vătămate Ciutac Tatiana;

declarațiile martorilot Cîrcîș Alexandru, Guțan Simion, Dumbravan Iurie, precum

și: procesul-verbal de consemnare a celor constatate din 22.12.2015(f.d. 32);

procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 22.12.2015 (f.d. 33-

34); procesul-verbal de examinare și verificare a stării tehnice a unității de

transport din 22 decembrie 2015 (f.d. 35); procesul-verbal de examinare și

verificare a stării tehnice a unității de transport din 22 decembrie 2015 (f.d. 37-

52); procesul-verbal nr. 989 al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din 22.12.2015, întocmit în

privința lui Ciutac Ion, prin care se confirmă că, ultimul este treaz (f.d. 68);

procesul-verbal nr. 994 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare

a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din 22.12.2015, întocmit în privința lui

Cîrcîș Alexandru, prin care se confirmă că, ultimul este treaz (f.d. 71); procesul-

verbal de examinare a obiectului din 21.06.2016 și planșa fotografică, conform

căruia a fost examinat automobilul de model ”VAZ” (f.d. 99-102); raportul de

expertiză medico-legală nr. 1D/2732 din 24.02.2016, potrivit concluziilor căruia la

examinarea medico-legală a cadavrului lui Ciutac Anatol Ion, a.n.1082, s-a depistat

traumă cranio-cerebrală deschisă manifestată prin excoriații pe cap, fractura bazei

craniului, hemoragii subdurale, obturarea căilor respiratorii superioare cu sânge, care

a fost produsă prin hipertensiunea coloanei vertebrale, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, are legătură cauzală cu survenirea decesului și conform

criteriului pericol pentru viața, se califică ca vătămare gravă, ce a provocat decesul

(f.d. 112-113, vol. I); raportul de expertiză judiciară auto-tehnică nr. 467 din

18.05.2016, conform concluziilor căruia, în momentul de coliziune viteza de

deplasare a automobilului de model „MAN TGA 18.410” a fost mai mare decât

viteza de deplasare a automobilului ,, VAZ 2108” (f.d. 125- 142, voi. I); raportul de

expertiză judiciară auto-tehnică nr. 221 din 26.04.2017, potrivit concluziilor căruia:

deteriorările prezente în sistemele automobilului de model „VAZ 2108”, cu n/î XXX,

responsabile de siguranța circulației rutiere și anume în suspensia roții din dreapta

6

spate menționate în compartimentul „EXAMINARE” al raportului de expertiză dat,

s-au format în urma accidentului rutier. La sistemul de direcție al automobilului de

model „VAZ 2108”, cu n/î XXX, nu sunt prezente defecte tehnice, care ar fi putut

apărea înainte de accidentul rutier dat și să ducă la pierderea controlului asupra

automobilului până în momentul accidentului. Sistemul de frânare al automobilului

de model „VAZ 2108”, cu n/î XXX, nu prezintă defecte tehnice, care ar fi putut

apărea înainte de accidentul rutier dat și să afecteze eficiența acestuia. Detaliile

suspensiilor ale celorlalte roți a automobilului de model „VAZ 2108” cu n/î XXX nu

prezintă defecte tehnice care ar fi putut apărea înainte de accidentul rutier dat și să

ducă la schimbarea neadecvată a direcției de deplasare a automobilului (f.d. 197-202,

vol. I); raportul de expertiză judiciară auto-tehnică nr. 362 din 23.06.2017,

conform concluziilor căruia „Spațiul necesar de oprire în siguranța a automobilului de

model „MAN TGA 18.410”, la viteza de deplasare de 70 km/h, în condițiile rutiere

respective constituie aproximativ 60,6-64,5 m. Spațiul necesar de oprire în siguranța

a automobilului de model „VAZ 2108”, la viteza de deplasare 60 km/h, în condițiile

rutiere respective constituie aproximativ 44,1 m. în momentul începerii frânării (cu

formarea urmei de frânare) a automobilului de model „VAZ 2108”, distanța dintre

automobile constituia aproximativ 10,4 metri (f.d. 213-223, vol. I).

Astfel, instanța de apel a constatat cu certitudine că, probatorul examinat

determină indubitabil în acțiunile inculpatului Ciutac Ion elementele infracțiunii

incriminate, cât și etapele de comiterea a infracțiunii, ori, instanța de apel a respins

argumentele avocatului și inculpatului, care a fost combătute, ad integrum, prin

probatorul prezentat de acuzator, și examinat în instanța de fond și de apel.

Totodată, instanța a stabilit cu certitudine că, de către inculpatul Ciutac Ion, au

fost ignorate prevederile art. 50 lit. d) din Regulamentul menționat, care prescriu că,

conducătorului de vehicul îi este interzis să frâneze brusc, dacă această acțiune nu

este impusă de siguranța circulației, precum și prevederile pct. 51 din Regulament,

conform cărora, imediat după executarea depășirii, nu se reduce brusc viteza și nu se

oprește decât în cazuri excepționale, fapt constatat și prin Raportul de expertiză

judiciară nr. 467 din 18.05.2016 (f.d. 125-142, vol. I), precum și prin Raportul de

expertiză judiciară nr. 362 din 23.06.2017 (f.d. 213-223, vol. I). Or, instanța a reținut

că, datele prezentate expertului pentru efectuarea expertizelor au fost autentice, fiind

prezentate toate materialele acumulate și probele administrate în cadrul urmării

penale. Prin urmare, instanța nu pune la îndoială veridicitatea concluziilor prezentate

de către experți și urmează să aprecieze raporturile de expertiză menționate în cumul

cu alte probe, și anume, declarațiile martorilor, prin care se confirmă vinovăția

inculpatului de comiterea infracțiunii.

De asemenea, potrivit declarațiilor inculpatului Ciutac Ion date în cadrul

instanței de apel, ultimul a menționat că, a dorit să ajute familia decedatului însă

aceasta nu i-a permis, astfel instanța de apel a conchis că, inculpatul nu se recunoaște

vinovat în comiterea infracțiunii incriminate, dar totuși dorește să ajute familia

decedatului, or care ar fi necesitatea acordării ajutorului, atât timp cât ultimul se

declară nevinovat.

Referitor la apelul procurorului și avocatului Vladimir Kovali în numele

succesorului părții vătămate Tatiana Ciutac, în partea stabilirii pedepsei inculpatului,

instanța de apel a stabilit că, instanța de fond la stabilirea pedepsei a acordat o

deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat; de

7

circumstanțele cauzei care atenuează și agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate.

Instanța de apel a reținut că, la stabilirea pedepsei instanța de fond a ținut seama

de circumstanțele cauzei, de persoana inculpatului, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de influența pedepsei aplicate supra corectării și reeducării inculpatului,

corect și rațional a aplicat față de ultimul pedeapsă sub formă de închisoare cu

suspendarea executării pedepsei conform art. 90 Cod penal.

Față de lucrul judecat de primă instanță, s-a constatat motivarea amplă și

temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a

probelor prezentate de părți în raport cu faptele reținute în sarcina inculpatului, astfel

fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale

Instanța de apel a menționat că, prin sentința instanței de fond corect s-a

constatat că, inculpatul Ciutac Ion nu prezintă pericol social, iar personalitatea

acestuia determină semne evidente de posibilă influențare spre corectare fără,

aplicarea pedepsei cu închisoare. Astfel că, scopul pedepsei penele poate fi atins și cu

stabilirea sancțiunii sub formă de închisoare cu suspendare conform art. 90 Cod

penal, pedeapsa care este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii,

contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia

față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale.

Instanța de apel a nu a reținut argumentele acuzatorului de stat precum că,

pedeapsa aplicată inculpatului este una prea blândă, astfel în acest sens corect instanța

de fond a aplicat pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 3 ani, pedeapsă

suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 3 ani, sunt întrunite condițiile

prevăzute de lege, care permit aplicarea unei astfel de pedeapsă.

Astfel, instanța de apel a stabilit că, succesorul părții vătămate Tatiana Ciutac, a

solicitat instanței menținerea pedepsei aplicate, și oferirea posibilității inculpatului de

a contribui la repararea prejudiciului material și moral cauzat, prin infracțiune, astfel .

argumentele acuzatorului de stat în acest sens sunt neîntemeiate și nu pot fi reținute.

Referitor la acțiunea civilă:

Prin acțiunea formulată, partea civilă a solicitat încasarea din contul inculpatului

400 000 lei cu titlul de prejudiciu moral, și a pensiei alimentare câte 1500 lei pentru

fiecare copil.

Conform art. 219 Cod penal și art. 1398 Cod civil, instanța de apel a considerat

pretențiile reclamantei Ciutac Tatiana în partea prejudiciului moral și a pensiei

alimentare întemeiate, urmând a fi admise.

Astfel succesorul părții vătămate - Ciutac Tatiana solicită încasarea prejudiciului

moral în mărime de 400 000 lei. Cu referire la prejudiciul moral, instanța de apel a

statuat că, familia părții vătămate a suferit enorm de pe urma acțiunilor comise de

către Ciutac Ion, au pierdut o persoană dragă, întreținătorul familiei, soția căruia era

însărcinată cu tripleți

Instanța de apel a considerat, prejudiciul moral încasat de către instanța de fond

în mărime de 150 000 lei în beneficiul succesorului părții vătămate, o sumă mult prea

mică pentru suferințele trăite, mai mult că, soția decedatului era însărcinată cu tripleți,

astfel instanța de apel a considerat necesar a acorda cu titlu de prejudiciu moral sumă

de 300 000 lei, care urmează a fi încasată din contul inculpatului în beneficiul

succesorului părții vătămate - Ciutac Tatiana, ori, suma de 300 000 lei v-a avea efect

8

compensatoriu pentru succesorul părții vătămate - Ciutac Tatiana și nu vine în

contradicție cu prevederile art. 41 din Convenția Europeană pentru drepturile Omului,

din care rezultă că, suma pretinsă nu trebuie să fie exorbitantă și să nu tindă la o

îmbogățire fără temei.

Ce ține de solicitarea succesorului părții vătămate, Ciutac Tatiana cu privire la

încasarea pensiei alimentare în mărime de 1 500 lei pentru fiecare copil, până la

atingerea vârstei de 18 ani, instanța de apel a considerat întemeiată care a fost admisă

integral, or potrivit prevederilor art. 1419 alin. (1) lit. b) și alin (2) lit. a) din Codul

civil, în cazul decesului persoanei ca urmare a vătămării grave a integrității corporale

sau a altei vătămări a sănătății, dreptul la despăgubire îl au: copilul persoanei născut

după decesul ei. Dreptul la despăgubire se recunoaște minorilor, până la împlinirea

vârstei de 18 ani. Conform art. 1420 alin. (1) al Codului civil, plata despăgubirilor

pentru prejudiciul cauzat prin vătămare a integrității corporale sau prin altă vătămare

a sănătății ori prin deces se efectuează în rate lunare.

Astfel, ținând cont de faptul că, s-a stabilit cu certitudine că vinovat de

producerea accidentului rutier este inculpatul Ciutac Ion, care s-a soldat, ca urmare a

vătămării grave a integrității corporale, cu decesul lui Ciutac Anatolie, tată a 3 copii,

care s-au născut deja după decesul acestuia, instanța de apel a menționat că, copiii,

care au rămas fără întreținător, au dreptul la despăgubiri până la împlinirea vârstei de

18 ani. În același timp, instanța consideră că suma de 1 500 lei lunar, pentru fiecare

copil, solicitată de succesorul părții vătămate este întemeiată, astfel instanța de apel a

considerat necesar de a încasa de la Ciutac Ion în beneficiul lui Ciutac Tatiana, suma

despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin decesul soțului - Ciutac Anatolie, în

mărime de câte 1 500 lei, lunar, pentru fiecare copil minor: Ciutac Dumitrița, născută

la 16.03.2016, Ciutac Otilia, născută la 16.03.2016 și Ciutac Anatolie, născut la

16.03.2016, începând cu data de 16 martie 2016, până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Referitor la solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea cheltuielilor de

judecată în mărime de 3486 lei, instanța de apel a consider-o întemeiată din

următoarele considerente.

Potrivit art. 227, 228, 229, 143 Cod de procedură penală, instanța de apel a

constatat că, cheltuielile judiciare cu privire la efectuarea expertizelor în mărime de

3486 lei urmează a fi încasate din contul inculpatului Ciutac Ion, ori, urmărirea și

judecarea unei cauze penale ocazionează efectuarea de cheltuieli pentru întocmirea și

transmiterea actelor de procedura, pentru administrarea probelor și conservarea

mijloacelor materiale de probă, cu retribuirea apărătorilor, precum și cu orice alte

cheltuieli necesare normalei desfășurări a procesului penal. În cheltuielile ocazionate

de administrarea probelor se includ și sumele pentru retribuția cuvenită experților si

interpreților pentru serviciul care l-au adus justiției. Spre deosebire de procesul civil,

unde sumele necesare acestor cheltuieli sânt avansate de către reclamant, prin plata

taxei de timbru, la introducerea acțiunii, în cauzele penale, în care activitatea

judiciara se desfășoară din oficiu, sumele necesare cheltuielilor de urmărire sau de

judecată sunt avansate, de regulă, de stat, prin organul judiciar în fața căruia se află

cauza penală.

Efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de săvârșirea

unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru

aplicarea legii penale celui ce a comis-o; ca urmare, cheltuielile judiciare sânt

imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind

9

vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu

s-ar fi efectuat.

Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale si a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar dacă

partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea unor

cheltuieli; de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală,

incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare

de către prima instanță.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, declară recurs

ordinar prin care solicită casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de

menținerea pedepsei închisorii cu excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

Recurentul invocă dezacordul cu aplicarea pedepsei nonprivative de libertate. De

asemenea, instanța de apel nu s-a expus asupra prevederilor art. 7, 61, 75, 76 Cod

penal, adică nu a efectuat procedura de individualizare și stabilirea duratei și

cuantumului pedepsei.

5.1. Nefiind de acord cu hotărârile menționate, avocatul Gheorghe Șalari în

numele inculpatului Ciutac Ion, declară recurs ordinar prin care solicită casarea

acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința lui Ciutac Ion din motiv

că fapta nu a fost săvârșită de ultimul. Recurentul invocă aceleași motive declarate în

cererea de apel. De asemena, se invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor, instanțele de fond au examinat cauza unilateral, nu au fost dezbătute

motivele invocate în cererea de apel al apărării, potrivit raportului de expertiză,

șoferul camionului MAN, a dispus de posibilitate tehnică de a evita impactul cu

autoturismul VAZ, însă instanțele au trecut cu vederea de aceste rapoarte, declarațiile

martorilor acuzări sunt contradictorii.

Colegiul penal lărgit concluzionează că, acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile

din următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Referitor la recursul ordinar declarat de procuror:

Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel art.

427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate în recursul

declarat, Colegiul penal constată că, recurentul descrie dezacordul cu menținerea

aplicării pedepsei nonprivative de libertate și solicită excluderea prevederilor art. 90

Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide că, acest temei nu și-a găsit

confirmare, deoarece instanța de apel a analizat obiectiv circumstanțele cauzei și și-a

motivat soluția în sensul oferirii răspunsurilor la toate motivele apelului declarat de

10

procuror, astfel că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Astfel, referitor la motivul recurentului, precum că instanțele de fond incorect au

individualizat pedeapsa și greșit au aplicat prevederile art. 90 Cod penal, inculpatului

Ciutac Ion, Colegiul î-l consideră neîntemeiat.

La acest capitol, Colegiul penal remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Conform art. 16 Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b)Cod

penal, face parte din categoria infracțiunilor grave, care se pedepsește cu închisoare

de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de pînă la 4 ani.

Astfel, inculpatului Ciutac Ion i-a fost aplicată o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de

judecată, ținând seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

ajungând la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Consultând textul deciziei instanței de apel, Colegiul reține că, la stabilirea

pedepsei inculpatului Ciutac Ion, aceasta a ținut cont de principiile de aplicare a

pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei,

stipulate în art. 75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori

atenuează răspunderea, de persoana inculpatului, de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de influența pedepsei aplicate supra corectării și reeducării inculpatului, a considerat

posibilă corijarea și reeducarea acestora fără izolare de societate, dispunând

suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite pe un termen de probațiune

de 3 ani, în temeiul art. 90 Cod penal, considerând că aceasta este una echitabilă

faptei comise.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal consideră că instanțele de fond

și-au argumentat hotărârile, care sunt în corespundere cu prevederile art. 384 alin. (3)

și art.394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, bazându-se pe materialele cauzei

și acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 90 Cod penal.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

Referitor la recursul ordinar declarat de avocatul Gheorghe Șalari în numele

inculpatului Ciutac Ion:

11

Din conținutul cererii de recurs se deduce temeiul prevăzut de pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, având în vedere că apărătorul inculpatului critică

vinovăția, considerând că, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, solicitând să fie achitat.

Analizând motivele indicate în textul recursului, Colegiul penal sesizează că, de

fapt, recurentul contestă modalitatea de apreciere a probelor de către instanțele

inferioare, considerînd că acestea sunt insuficiente și nu dovedesc cu certitudine că

faptele incriminate în actul de învinuire a fost comis de Ciutac Ion.

La acest capitol, instanța de recurs subliniază că procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, care a fost deja statuată de către instanța de

apel, de competența căreia este stabilirea stării de fapt. Instanța de recurs este în drept

să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o caseze, atunci când se constată

comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de fapt deja constatată prin

hotărârea judecătorească devenită definitivă. Această concluzie se desprinde din

prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care prin temeiurile enumerate

în pct. 1)-16) oferă dreptul de casare numai dacă se constată o eroare de drept.

Aprecierea probelor ca temei de recurs nu se specifică în norma vizată, iar dezacordul

unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar constitui temei de casare a

unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Cît privește motivul precum că, instanța a admis o eroare gravă de fapt, Colegiul

penal în această ordine de idei specifică că, pentru a constitui caz de casare eroarea de

fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar

pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul

de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real

al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decît cea pe care materialul probator o susține. Dar,

verificînd probatoriul administrat în cauză, prin prisma argumentelor invocate de

recurent, Colegiul le consideră ca nefondate, în sensul că vinovăția inculpatului de

săvîrșirea infracțiunii incriminate se dovedește indubitabil din probele acumulate și

că, la caz, nu a fost comisă nici o gravă eroare de fapt de către instanța de apel la

judecarea cauzei, care ar duce la casarea hotărîrii atacate și adoptarea unei alte soluții.

Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis erorile

de drept la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a

soluției adoptate, iar pedeapsa aplicată inculpatului este echitabilă faptelor comise.

Totodată, instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurent, au

format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel respectând

prevederile art. 414 alin.(3) și 417 alin.(1) pct.7) și 8) Cod de procedură penală,

cărora instanța le-a dat o motivare clară și argumentată expusă în pct. 4.1. al prezentei

decizii, soluție, care este susținută și de instanța de recurs și a cărei reluare nu se mai

impune.

Așadar, verificând procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel și

lecturând textul deciziei, rezultă că instanța ierarhic inferioară a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate, și-a motivat soluția adoptată punând la baza acesteia

probele administrate și verificate în cadrul ședinței instanței de apel. Ținând cont de

cele menționate Colegiul penal conchide că conținutul deciziei corespunde

prevederilor legale sus menționate, fiind oferite răspunsuri la toate motivele invocate

în apel.

12

Totodată, Colegiul penal conchide că, toate probele prezentate au primit o

apreciere justă, iar concluziile făcute de instanța de apel au rezultat din circumstanțele

de fapt stabilite în prezenta cauză penală.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanța de apel. În cazul în care acesta și-a motivat decizia luată,

arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală,

pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de

recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor

instanțe.

Astfel, Colegiul penal susține pe deplin concluzia instanței de apel precum că,

inculpatul Ciutac Ion, a comis infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal.

Prin urmare, erorile de drept invocate de recurent, prevăzute la art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului,

iar din aceste considerente recursul urmează a fi respins, ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu și de către avocatul

Gheorghe Șalari în numele inculpatului Ciutac Ion, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2018, în cauza penală, în privința lui

Ciutac Ion XXX, cu menținerea hotărîrei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 29 august 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

13