1ra-1914/2019 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-1914/2019 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1914/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență :

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților la proces, recursurile ordinare

declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Călugăreanu Vitalie și de către avocatul Șalari Gheorghe în numele inculpatului

Ciutac Ion, prin care solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

din 07 martie 2018 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02

mai 2018, în cauza penală privindu-l pe

Ciutac Ion Xxxx, născut la xxxxx, originar din mun.

xxxx, domiciliat în s. xxxx, r-nul xxxx.

Termenul examinării cauzei:

Asupra recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Ciutac Ion a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, fiindu-i

stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 3 ani.

Conform art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei

cu închisoare aplicate lui Ciutac Ion, pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de către succesorul victimei Ciutac

Tatiana către inculpatul Ciutac Ion, privind încasarea prejudiciului cauzat prin

infracțiune.

S-a dispus încasarea de la Ciutac Ion în beneficiul lui Ciutac Tatiana, a

prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, în mărime de 150 000 lei.

S-a dispus încasarea de la Ciutac Ion în beneficiul lui Ciutac Tatiana, suma

despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin decesul întreținătorului, pentru

întreținerea copiilor minori, în mărime de câte 800 lei, lunar, pentru fiecare copil

1

minor: Ciutac Dumitrița, Ciutac Otilia, și Ciutac Anatolie, începând cu data de

07.03.2018, până la împlinirea vârstei de 18 ani.

În rest acțiunea civilă înaintată de către succesorul victimei, Ciutac Tatiana a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

S-a respins cererea acuzatorului de stat, cu privire la încasarea din contul lui

Ciutac Ion, a cheltuielilor legate de efectuarea expertizelor în cauza penală, în

mărime de 3 486 lei, ca fiind neîntemeiată.

decembrie 2015, aproximativ la ora 10:30, fiind treaz, cu permis de conducere

valabil, conducând automobilul de model „VAZ 2108”, cu n/î xxxxx, în salonul

căruia în calitate de pasager pe bancheta din față se afla Ciutac Anatolie, în mun.

Chișinău se deplasa pe traseul M2 (Chișinău - Soroca) din direcția s. Măgdăcești, r-

nul Criuleni, în direcția mun. Chișinău. În timpul deplasării, ajungând în regiunea

km 12, a traseului menționat, nu a manifestat prudență sporită la trafic și anume, nu

a ținut permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere,

ignorând astfel cerințele pct. 45 al Regulamentului Circulației Rutiere (RCR) care

prevede că conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de

viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care

i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; de condițiile rutiere, s-a angajat în efectuarea

manevrei de preselectare a benzilor, de pe banda a II-a, a trecut pe prima bandă,

poziționându-se în fața auto-tractorului de model „MAN”, cu n/î xxxxx cu

semiremorca de model ,,Langendorf”, cu n/î C 685 RB, condus de către șoferul

Cîrcîș Alexandru și încărcat cu piatră neprelucrată, după care, fără careva motiv a

întreprins frânare bruscă, prin ce a ignorat pct. 50 lit. d) al RCR care indică că,

conducătorului de vehicul îi este interzis să frâneze brusc, dacă această acțiune nu

este impusă de siguranța circulației, la fel a încălcat și cerințele pct. 51 al RCR care

indică că, imediat după executarea depășirii, nu se reduce brusc viteza și nu se

oprește decât în cazuri excepționale și, ca urmare, creând obstacol pentru

deplasarea în siguranță a autotractorului de model „MAN”, cu n/î xxxxx, a generat

comiterea tamponării din spate, a automobilului pe care-l conducea, de model

„VAZ 2108”, cu n/î xxxxx. În rezultatul accidentului rutier, pasagerului din

automobilul de model ”VAZ 2108”, Ciutac Anatolie, potrivit raportului de

expertiză medico-legală cu nr. 1D/2732 din 24.02.2016, i-au fost cauzate vătămări

corporale grave sub formă de traumă cranio-cerebrală deschisă manifestată prin

excoriații pe cap, fractura bazei craniului, hemoragii subdurale, obturarea căilor

respiratorii superioare cu sânge, care a fost produsă prin hipertensiunea coloanei

vertebrale, vătămări care au provocat decesul persoanei.

Astfel, prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Ciutac Ion conform

prevederilor art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal - încălcarea regulilor de securitate a

circulației rutiere și de exploatare a unităților de transport de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei

persoane.

2

3.1 Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Scutaru Adrian, care solicitat

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă

recunoașterea lui Ciutac Ion vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un

termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea dreptului de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani și cu luarea acestuia sub

strajă direct din sala de judecată, a obliga inculpatul să achite cheltuielile judiciare

în sumă totală de 3486 lei, a admite acțiunea civilă înaintată de către partea

vătămată în limita în care instanța va considera că aceasta este întemeiată,

invocând că, inculpatul în cadrul urmăririi penale nu a recunoscut vina în

săvârșirea infracțiunii imputate și nu a dorit să depună careva declarații, evitând

astfel să conlucreze cu organul de urmărire penală, nu s-a interesat de soarta

succesorului părții vătămate și anume soția părții vătămate, care la acel moment era

însărcinată cu tripleți, precum nici nu a contribuit la recuperarea prejudiciului

cauzat acesteia, chiar dacă partea vătămată e fratele său, iar succesorul părții

vătămate îi este soția fratelui său, pedeapsa aplicată nu va atinge scopul pedepsei,

astfel nefiind restabilită echitatea socială, fapt ce nu va genera corectarea

condamnatului, potrivit art. 227, 229 Cod de procedură penală, instanța urma să

încaseze cheltuielile judiciare de la inculpat.

3.2 Avocatul Kovali Vladimir în numele succesorului părții vătămate, Ciutac

Tatiana, solicitând casarea sentinței, pronunțarea unei hotărâri prin care Ciutac Ion

să fie obligat să achite prejudiciul moral pentru prejudiciul cauzat prin decesul

întreținătorului în mărime de 400 000 lei și pentru întreținerea copiilor minori,

despăgubiri în mărime de 1 500 lei, lunar, pentru fiecare copil minor, până la

împlinirea vârstei de 18 ani, invocând că, acordarea de daune morale pentru

membrii familiei persoanei decedate ca urmare a unui fapt ilicit reprezintă o

modalitate prin care să se asigure despăgubirea acestora pentru suferințele

provocate de dispariția unei persoane apropiate, dat fiind că se analizează daunele

morale, necesare pentru repararea unui prejudiciu greu de evaluat pecuniar, nu

există criterii obiective care să permită o individualizare exactă a acestora, instanța

fiind datoare să se raporteze la date concrete pentru a aprecia asupra caracterului

justificat a pretențiilor formulate (natura relațiilor dintre parte și defunct, situația

lor familială, dificultățile generate de dispariția unui membru al familiei, impactul

pe care aceasta îl are asupra familiei sale etc.).

Partea civilă este soția defunctului, cei doi fiind căsătoriți de mult timp și

având 3 copii, context în care se impune prezumția că, relațiile dintre soți erau

apropiate, caracterizate prin încredere și sprijin reciproc, iar decesul victimei a

afectat grav și iremediabil familia sa și implicit pe partea civilă care a solicitat

daune morale, punând-o pe aceasta în situația ca prin activitatea sa să suplinească

contribuția pe care soțul o avea în familie atât în plan material, dar mai ales în plan

afectiv. Succesorul victimei înaintând acțiunea civilă a reieșit din circumstanțele ca

daunele morale să nu fie excesive, nerezonabile, fără simțul măsurii, să nu devină

astfel spoliatoare și nelegitime. Or prejudiciul moral trebuie să fie dovedit, dar

3

instanța are obligația să-l aprecieze în raport de gravitatea și importanța sa, și fără a

se ajunge la realizarea unui dezechilibru de interese. Biroul Național de Statistică a

publicat pentru anul 2017 minimul de existență pentru un copil în vârstă de 1-6 ani

de circa 1600-1700 lei, în cazul dat tripleții sunt născuți la 16.03.2016, or în

prezent n-au atins vârsta necesară pentru grădiniță și apelanta nu poate fi încadrată

în câmpul muncii, fiind și ea la întreținerea părinților săi. Instanța de judecată urma

să cerceteze aceste circumstanțe importante, precum și faptul că copiii minori au

necesitatea de a fi întreținuți din momentul nașterii. Or, la nașterea lor ei au rămas

fără întreținător, datorită culpei inculpatului.

3.3 Avocatul Șalari Gheorghe în numele inculpatului Ciutac Ion, prin care a

solicitat achitarea inculpatului, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de acesta,

invocând că, în cadrul urmăririi penale și examinate în instanță au fost dispuse mai

multe expertize judiciare legate de producerea accidentului dat, dar din concluziile

acestor expertize nici pe departe nu rezultă că anume inculpatul Ciutac Ion este

vinovat de accidentul rutier în urma căruia a decedat fratele său Ciutac Anatolie,

prima instanță a selectat din aceste rapoarte doar punctele convenabile acuzării, iar

probele ce combat vinovăția inculpatului le-a ignorat, legătura cauzală directă a

accidentului rutier rezultat cu decesul unei persoane este anume ignorarea absolută

a regulilor de circulație a conducătorului automobilului ,,MAN” și nicidecum

acțiunile sau inacțiunile lui Ciutac Ion, pentru excluderea partinității apărării, în

cadrul cercetării judecătorești apărarea a solicitat de a fi audiat un specialist în

domeniul auto-tehnicii, necointeresat, independent și neutru, care putea să-și

expună poziția sa referitor acțiunile/inacțiunile ambilor conducători auto, raportul

cauzal a accidentului, însă prima instanță a respins categoric această cerere,

declarațiile martorilor Cîrcîș Alexandru, Dumbravan Iurie, Guțan Simion nu pot fi

supuse nici unei critici, prima instanță nu numai că nu a atras atenția asupra

contradicțiilor esențiale din declarațiile martorilor dați, dar nici nu a motivat din ce

cauză, deși sunt contradictorii au stat la adoptarea unei sentințe de condamnare,

prima instanță și-a asumat funcția de apărător a conducătorului MAN, precum că el

a întreprins acțiuni de frînare, însă din cauza distanței minime și a încărcăturii, nu a

reușit să o oprească nefiind posibilă în cazul dat, evitarea tamponării din spate a

automobilului VAZ, prima instanță s-a eschivat de a da o apreciere concluziilor

expertizelor că reieșind din circumstanțele accidentului, conducătorul

automobilului de model „MAN“ a dispus de posibilitatea tehnică să evite

accidentul rutier dat, acționând în conformitate cu cerințele art. 45-49 al RCR al

RM”(pct.20 a raportului de expertiză nr.467 din 18.05.2016), răspuns la

această concluzie a expertului în sentința de condamnare nu există.

În sentința de condamnare, prima instanță a indicat că declarațiile inculpatului

sunt combătute prin rapoartele de expertiză, dar necătând la faptul că aceleași

rapoarte totalmente combat declarațiile martorilor învinuirii Cîrcîș Alexandru,

Dumbrăvanu Iurie și Guțan Simion (ce au stat la baza sentinței de condamnare)

instanța le-a ignorat și nu le-a dat careva apreciere /Standarde duble de apreciere a

probelor/.

4

Concluziile experților la examinarea cauzelor nu au o calitate primordială față

de alte probe, dar totuși este ilegal ca la baza sentinței de condamnare să fie puse

doar declarațiile absolut contradictorii ale martorilor învinuirii, în raport cu situația

de fapt și concluziile experților.

În ședința de judecată inculpatul Ciutac Ion a declarat că într-adevăr la

22.15.2015, aproximativ la ora 10:30 se deplasa la volanul automobilului ,,VAZ

2108”, iar alături în calitate de pasager se afla fratele său Ciutac Anatolie. Într-un

moment a observat că temperatura apei la motor s-a ridicat și el a considerat

necesar și posibil să se oprească pe partea dreaptă a carosabilului. Se deplasa pe

banda I-a, dreaptă, a carosabilului și nu crea la acel moment careva obstacole,

deoarece autocamionul cu pietriș pe care anterior l-a depășit, se afla deja în spatele

său la o distanță de 80-90 m. Frânarea a început-o lent și nicidecum nu brusc,

deoarece nu era necesitate de frânare bruscă, cu atât mai mult în asemenea

împrejurări să-și pună viața lui și a fratelui în pericol.

Urma de frână a automobilului VAZ putea să apară de la blocarea roților în

rezultatul tamponării din spate de automobilul MAN, sau involuntar putea să se

producă apăsarea frânei de el tot în urma loviturii puternice la care a fost supus

automobilul său.

Decesul lui Ciutac Anatolie, în urma accidentului rutier din 22.15.2015,

nicidecum nu a survenit în urma acțiunilor/inacțiunilor fie ele intenționate sau

neintenționate ale inculpatului Ciutac Ion. Contradicțiile enumerate în cauza dată

nu au fost înlăturate de procuror și instanță (aceasta nu este obligațiunea

avocatului, după cum eronat indica în sentință instanța de judecată).

fost respins ca nefondat apelul declarat de către avocatul Șalari Gheorghe în

numele inculpatului Ciutac Ion.

A fost admis apelul declarat de către procuror și apelul declarat de către

avocatul Kovali Vladimir în numele succesorului părții vătămate Ciutac Tatiana,

casată sentința în partea laturii civile, și pronunță în această parte o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

S-a admis acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Ciutac

Tatiana către Ciutac Ion.

S-a încasat din contul lui Ciutac Ion în beneficiul succesorului părții vătămate

Ciutac Tatiana suma de 300 000 lei cu titlul de prejudiciu moral.

S-a încasat din contul lui Ciutac Ion în beneficul lui Ciutac Tatiana

indemnizație lunară pentru pierderea întreținătorului în mărime a câte 1 500 lei

pentru întreținerea copiilor minori Ciutac Dumitrița, Ciutac Otilia și Ciutac

Anatolie, începând cu data de 16 martie 2016, până la atingerea vârstei de 18 ani,

pentru fiecare copil.

S-a încasat din contul inculpatului Ciutac Ion la bugetul de stat suma de 3 486

lei cu titlul de cheltuieli judiciare, suportate în legătură cu efectuarea expertizelor.

În rest dispozițiile sentinței contestate s-au menținut fără modificări.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță corect

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că, Ciutac

5

Ion a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal -

încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere și le exploatare a unităților

de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență decesul unei persoane.

Instanța de apel a indicat că, vina inculpatului Ciutac Ion în comiterea

infracțiunii constatate în prima instanță, este dovedită în afara dubiilor rezonabile

prin următoarele probe cercetate în cadrul ședinței și anume: declarațiile

succesorului părții vătămate Ciutac Tatiana; declarațiile martorilor Cîrcîș

Alexandru, Guțan Simion, Dumbravan Iurie; precum și: procesul-verbal de

consemnare a celor constatate din 22.12.2015 (f.d. 32, vol. I); procesul-verbal de

cercetare a locului accidentului rutier din 22.12.2015 (f.d. 33-34, vol. I);

procesul-verbal de examinare și verificare a stării tehnice a unității de transport

din 22 decembrie 2015 (f.d. 35, vol. I); procesul-verbal de examinare și verificare

a stării tehnice a unității de transport din 22 decembrie 2015 (f.d. 37-52, vol. I);

procesul-verbal nr. 989 al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din 22.12.2015, întocmit în

privința lui Ciutac Ion, prin care se confirmă că, ultimul este treaz (f.d. 68, vol. I);

procesul-verbal nr. 994 al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din 22.12.2015, întocmit în

privința lui Cîrcîș Alexandru, prin care se confirmă că, ultimul este treaz (f.d. 71

vol. I); procesul-verbal de examinare a obiectului din 21.06.2016 și planșa

fotografică, conform căruia a fost examinat automobilul de model ”VAZ” (f.d. 99-

102, vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 1D/2732 din 24.02.2016,

potrivit concluziilor căruia la examinarea medico-legală a cadavrului lui Ciutac

Anatol, s-a depistat traumă cranio – cerebrală deschisă manifestată prin excoriații

pe cap, fractura bazei craniului, hemoragii subdurale, obturarea căilor

respiratorii superioare cu sânge, care a fost produsă prin hipertensiunea coloanei

vertebrale, posibil în timpul și circumstanțele indicate, are legătură cauzală cu

survenirea decesului și conform criteriului pericol pentru viața, se califică ca

vătămare gravă, ce a provocat decesul (f.d. 112-113, vol. I); raportul de expertiză

judiciară auto-tehnică nr. 467 din 18.05.2016, conform concluziilor căruia, în

momentul de coliziune viteza de deplasare a automobilului de model „MAN TGA

18.410” a fost mai mare decât viteza de deplasare a automobilului ,, VAZ 2108”

(f.d. 125- 142, voi. I); raportul de expertiză judiciară auto-tehnică nr. 221 din

26.04.2017, potrivit concluziilor căruia: deteriorările prezente în sistemele

automobilului de model „VAZ 2108”, cu n/î xxxxxxx, responsabile de siguranța

circulației rutiere și anume în suspensia roții din dreapta spate menționate în

compartimentul „EXAMINARE” al raportului de expertiză dat, s-au format în

urma accidentului rutier. La sistemul de direcție al automobilului de model „VAZ

2108”, cu n/î xxxx, nu sunt prezente defecte tehnice, care ar fi putut apărea înainte

de accidentul rutier dat și să ducă la pierderea controlului asupra automobilului

până în momentul accidentului. Sistemul de frânare al automobilului de model

„VAZ 2108”, cu n/î xxxxx, nu prezintă defecte tehnice, care ar fi putut apărea

înainte de accidentul rutier dat și să afecteze eficiența acestuia. Detaliile

6

suspensiilor celorlalte roți a automobilului de model „VAZ 2108” cu n/î xxxx nu

prezintă defecte tehnice care ar fi putut apărea înainte de accidentul rutier dat și

să ducă la schimbarea neadecvată a direcției de deplasare a automobilului (f.d.

197-202, vol. I); raportul de expertiză judiciară auto-tehnică nr. 362 din

23.06.2017, conform concluziilor căruia „Spațiul necesar de oprire în siguranță a

automobilului de model „MAN TGA 18.410”, la viteza de deplasare de 70 km/h, în

condițiile rutiere respective constituie aproximativ 60,6-64,5 m. Spațiul necesar de

oprire în siguranța a automobilului de model „VAZ 2108”, la viteza de deplasare

60 km/h, în condițiile rutiere respective constituie aproximativ 44,1 m. în

momentul începerii frânării (cu formarea urmei de frânare) a automobilului de

model „VAZ 2108”, distanța dintre automobile constituia aproximativ 10,4 metri

(f.d. 213-223, vol. I).

Astfel, instanța de apel a constatat că, probatoriul examinat determină în

acțiunile inculpatului Ciutac Ion elementele infracțiunii incriminate, cât și etapele

de comitere a infracțiunii, ori, instanța de apel a respins argumentele avocatului și

inculpatului, care au fost combătute, ad integrum, prin probatoriul prezentat de

acuzator, și examinat în prima instanță și de instanța de apel.

Totodată, instanța de apel a stabilit cu certitudine că, de către inculpatul

Ciutac Ion, au fost ignorate prevederile art. 50 lit. d) din Regulamentul menționat,

care prescriu că conducătorului de vehicul îi este interzis să frâneze brusc, dacă

această acțiune nu este impusă de siguranța circulației, precum și prevederile pct.

51 din Regulament, conform cărora, imediat după executarea depășirii, nu se

reduce brusc viteza și nu se oprește decât în cazuri excepționale, fapt constatat și

prin Raportul de expertiză judiciară nr. 467 din 18.05.2016 (f.d. 125-142, vol. I),

precum și prin Raportul de expertiză judiciară nr. 362 din 23.06.2017 (f.d. 213-

223, vol. I). Or, instanța de apel a reținut că, datele prezentate expertului pentru

efectuarea expertizelor au fost autentice, fiind prezentate toate materialele

acumulate și probele administrate în cadrul urmării penale. Prin urmare, instanța de

apel nu a pus la îndoială veridicitatea concluziilor prezentate de către experți și a

apreciat raporturile de expertiză menționate în cumul cu alte probe, și anume,

declarațiile martorilor, prin care se confirmă vinovăția inculpatului de comiterea

infracțiunii.

De asemenea, potrivit declarațiilor inculpatului Ciutac Ion date în cadrul

instanței de apel, ultimul a menționat că a dorit să ajute familia decedatului însă

aceasta nu i-a permis, astfel instanța de apel a conchis că, inculpatul nu se

recunoaște vinovat în comiterea infracțiunii incriminate, dar totuși dorește să ajute

familia decedatului, or, care ar fi necesitatea acordării ajutorului, atât timp cât

ultimul se declară nevinovat.

Referitor la apelul procurorului și avocatului Kovali Vladimir în numele

succesorului părții vătămate Ciutac Tatiana, în partea stabilirii pedepsei

inculpatului, instanța de apel a stabilit că, prima instanță la stabilirea pedepsei a

acordat o deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ținând cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat; de

7

circumstanțele cauzei care atenuează și agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate.

Instanța de apel a reținut că, la stabilirea pedepsei prima instanță a ținut seama

de circumstanțele cauzei, de persoana inculpatului, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de influența pedepsei aplicate supra corectării și reeducării inculpatului,

corect și rațional a aplicat față de ultimul pedeapsă sub formă de închisoare cu

suspendarea executării pedepsei conform art. 90 Cod penal.

Instanța de apel nu a reținut argumentele acuzatorului de stat precum că,

pedeapsa aplicată inculpatului este una prea blândă, astfel, menționând în acest

sens că prima instanță corect a aplicat pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 3 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un

termen de 3 ani, pedeapsă suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 3

ani.

Cu referire la prejudiciul moral, instanța de apel a statuat că, familia părții

vătămate a suferit enorm de pe urma acțiunilor comise de către Ciutac Ion, au

pierdut o persoană dragă, întreținătorul familiei, soția căruia era însărcinată cu

tripleți.

Instanța de apel a considerat, prejudiciul moral încasat de către prima instanță

în mărime de 150 000 lei în beneficiul succesorului părții vătămate, o sumă mult

prea mică pentru suferințele trăite, mai mult că, soția decedatului era însărcinată cu

tripleți, astfel instanța de apel a considerat necesar a acorda cu titlu de prejudiciu

moral sumă de 300 000 lei, care urmează a fi încasată din contul inculpatului în

beneficiul succesorului părții vătămate - Ciutac Tatiana, ori, suma de 300 000 lei v-

a avea efect compensatoriu pentru succesorul părții vătămate - Ciutac Tatiana și nu

vine în contradicție cu prevederile art. 41 din Convenția Europeană pentru

drepturile Omului, din care rezultă că, suma pretinsă nu trebuie să fie exorbitantă și

să nu tindă la o îmbogățire fără temei.

Ce ține de solicitarea succesorului părții vătămate, Ciutac Tatiana cu privire la

încasarea pensiei alimentare în mărime de 1 500 lei pentru fiecare copil, până la

atingerea vârstei de 18 ani, instanța de apel a considerat-o întemeiată.

Referitor la solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea cheltuielilor

de judecată în mărime de 3 486 lei, instanța de apel a consider-o întemeiată

indicând că urmărirea și judecarea unei cauze penale ocazionează efectuarea de

cheltuieli pentru întocmirea și transmiterea actelor de procedură, pentru

administrarea probelor și conservarea mijloacelor materiale de probă, cu retribuirea

apărătorilor, precum și cu orice alte cheltuieli necesare normalei desfășurări a

procesului penal. În cheltuielile ocazionate de administrarea probelor se includ și

sumele pentru retribuția cuvenită experților si interpreților pentru serviciul care l-

au adus justiției. Spre deosebire de procesul civil, unde sumele necesare acestor

cheltuieli sânt avansate de către reclamant, prin plata taxei de timbru, la

introducerea acțiunii, în cauzele penale, în care activitatea judiciară se desfășoară

din oficiu, sumele necesare cheltuielilor de urmărire sau de judecată sunt avansate,

de regulă, de stat, prin organul judiciar în fața căruia se află cauza penală.

8

Efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei

pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare, cheltuielile judiciare

sunt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul

juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel

de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar

dacă partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea

unor cheltuieli, de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este

integrală, incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de

condamnare de către prima instanță.

5.1 Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu

Vitalie, indicând temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei cu pronunțarea unei noi

hotărâri de menținere a pedepsei închisorii, cu excluderea prevederilor art. 90 Cod

penal, invocând că, instanța de apel nu s-a expus asupra prevederilor art. 7, 61, 75,

76 Cod penal, adică nu a efectuat procedura de individualizare și stabilirea duratei

și cuantumului pedepsei.

5.2 Avocatul Șalari Gheorghe în numele inculpatului Ciutac Ion, neindicând

nici un temei prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a lui Ciutac Ion din

motiv că fapta nu a fost săvârșită de ultimul, invocând aceleași motive ca și în

cererea de apel, suplimentar a invocat dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor, că prima instanță și instanța de apel au examinat cauza unilateral, nu au

fost dezbătute motivele invocate în cererea de apel a apărării, potrivit raportului de

expertiză, șoferul camionului MAN a dispus de posibilitate tehnică de a evita

impactul cu autoturismul VAZ, însă instanțele au trecut cu vederea de aceste

rapoarte, declarațiile martorilor acuzări sunt contradictorii, însă instanțele de

judecată nu au luat în considerare aceste contradicții.

august 2018, recursurile declarate au fost respinse ca inadmisibile, cu menținerea

hotărârii atacate.

7.1 Referitor la recursul ordinar declarat de procuror:

Colegiul penal lărgit a conchis că, temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare, deoarece instanța de apel a

analizat obiectiv circumstanțele cauzei și și-a motivat soluția în sensul oferirii

răspunsurilor la toate motivele apelului declarat de procuror, astfel că decizia

instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

9

Astfel, referitor la motivul recurentului, precum că instanțele de fond incorect

au individualizat pedeapsa și greșit au aplicat prevederile art. 90 Cod penal,

inculpatului Ciutac Ion, Colegiul penal lărgit l-a considerat neîntemeiat, remarcând

că, instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului a ținut cont de principiile de

aplicare a pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile generale de

individualizare a ei, stipulate în art. 75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei

care agravează ori atenuează răspunderea, de persoana inculpatului, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de influența pedepsei aplicate supra corectării și reeducării

inculpatului, a considerat posibilă corijarea și reeducarea lui fără izolare de

societate, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite pe un

termen de probațiune de 3 ani, în temeiul art. 90 Cod penal, considerând că aceasta

este una echitabilă faptei comise.

7.2 Referitor la recursul ordinar declarat de către avocatul Șalari

Gheorghe în numele inculpatului Ciutac Ion:

Colegiul penal lărgit a sesizat că, de fapt, recurentul contestă modalitatea de

apreciere a probelor de către instanțele inferioare, considerând că acestea sunt

insuficiente și nu dovedesc cu certitudine că faptele incriminate în actul de

învinuire au fost comise de Ciutac Ion.

La acest capitol, instanța de recurs a subliniat că procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, care a fost deja statuată de către instanța de

apel, de competența căreia este stabilirea stării de fapt, instanța de recurs este în

drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o caseze, atunci când se

constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de fapt deja

constatată prin hotărârea judecătorească devenită definitivă. Această concluzie se

desprinde din prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care prin

temeiurile enumerate în pct. 1)-16) oferă dreptul de casare numai dacă se constată

o eroare de drept. Aprecierea probelor ca temei de recurs nu se specifică în norma

vizată, iar dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar

constitui temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Cât privește motivul precum că, instanța de apel a admis o eroare gravă de

fapt, Colegiul penal lărgit a specificat că, pentru a constitui caz de casare eroarea

de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției

cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține. Dar, verificând probatoriul

administrat în cauză, prin prisma argumentelor invocate de recurent, Colegiul

penal lărgit le-a considerat ca nefondate, în sensul că vinovăția inculpatului de

săvârșirea infracțiunii incriminate se dovedește indubitabil din probele acumulate

și că, la caz, nu a fost comisă nici o gravă eroare de fapt de către instanța de apel la

judecarea cauzei, care ar duce la casarea hotărârii atacate și adoptarea unei alte

soluții.

10

Totodată, instanța de recurs a remarcat, că criticile formulate de recurent, au

format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel respectând

prevederile art. 414 alin.(3) și 417 alin.(1) pct.7) și 8) Cod de procedură penală,

cărora instanța le-a dat o motivare clară și argumentată expusă în pct. 4.1. al

prezentei decizii, soluție, care este susținută și de instanța de recurs și a cărei

reluare nu se mai impune.

Astfel, Colegiul penal lărgit a susținut pe deplin concluzia instanței de apel

precum că, inculpatul Ciutac Ion, a comis infracțiunea prevăzută de art. 264 alin.

(3) lit. b) Cod penal.

recurs în anulare solicitând casarea totală a deciziei instanței de recurs, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care condamnatul să fie achitat, invocând motive

similare cu cele indicate în recursul ordinar (pct. 5.2 din prezenta decizie)

încălcarea art. 2 și 6 CEDO, invocând suplimentar:

- în cauza dată s-a produs o gravă eroare de fapt și de drept în ceea ce privește

componența instanței de recurs, or, judecătorul Gordilă Nicolae nu putea fi

membru al completului de judecată la examinarea cauzei date pe motiv că, prin

hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 189 (publicată în MO nr. 295 –

308 (6690-6703) din 10.08.2018 sub nr. ordine-460) din 26.07.2018, d-l Gordilă

Nicolae a fost eliberat din funcția de vicepreședinte al Colegiului Penal al Curții

Supreme de Justiție, în baza cererii de demisie. Art. 2 al hotărârii date stipulează că

hotărârea intră în vigoare la data adoptării (evident că la data de 26.07.2018), prin

ce s-a admis un viciu fundamental confirmat prin Hotărârea CtEDO (Gurov vs.

Republica Moldova);

- nici prima instanță, nici instanța de apel și nici instanța de recurs ordinar nu

s-au pronunțat asupra tuturor motivelor, temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală;

- deși atât în prima instanță, instanța de apel și de recurs a menționat că

declarațiile martorilor Cîrcîș Alexandru, Dumbravan Iurie, Guțan Simion sunt în

general diametral opuse între ele, instanțele menționate nu s-au expus asupra

acestor contradicții și prin aceasta au creat o situație arbitrară și nefavorabilă

inculpatului;

- instanțele sus menționate și-au asumat funcția de apărător a conducătorului

MAN, precum că el a întreprins acțiuni de frânare, însă din cauza distanței minime

și a încărcăturii, nu a reușit să o oprească în cazul dat, să evite tamponarea din

spate a autovehiculului VAZ (afirmație ce categoric contravine materialelor

dosarului);

- faptul că cauza dată în instanța de recurs a fost examinată vădit superficial,

evaziv se exprimă prin lipsa reacției referitor la încasarea abuzivă de instanța de

apel a cheltuielilor de judecată în sumă de 3 486 lei cu titlu de cheltuieli judiciare,

suportate în legătură cu efectuarea expertizelor, or, nici o expertiză nu a fost

efectuată la cererea inculpatului;

- toate argumentele apărării au fost susținute de către un membru al

completului de judecată și au fost exprimate printr-o opinie separată;

11

2019, a fost admis recursul în anulare declarat, casată total decizia Colegiului penal

lărgit din 07 august 2018 și dispusă rejudecarea cauzei de către Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție.

9.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs în anulare a constatat că potrivit

dispozițiilor art. 1 alin. (1), (5) din Legea privind modul de publicare și intrare în

vigoare a actelor oficiale nr. 173 – XIII din 06.07.94 modificat prin Legea nr. 31

din 16.03.2018, în vigoare din 20.04.2018: „Actele oficiale nominalizate la alin.

(1): „…, hotărârile Parlamentului…”; intră în vigoare la data publicării în

Monitorul Oficial sau la data indicată în text.

Prin Hotărârea nr. 189 din 26 iulie 2018, alin. (1) judecătorul Gordilă Nicolae

a fost eliberat din funcția de judecător și din funcția de vicepreședinte al Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție în baza cererii de demisie, în alin. (2) din

hotărâre se indică că intră în vigoare la data adoptării.

Astfel, instanța de recurs în anulare a stabilit că, judecătorul Gordilă Nicolae a

fost eliberat din funcția de judecător și din funcția de vicepreședinte al Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție în baza cererii de demisie conform art. 1 alin.

(1), (5) al Legii nr. 173 din 06.07.1994 din data de 26 iulie 2018.

Totodată, s-a notat că potrivit dispoziției nr. 80 din 27 iulie 2018 cu privire la

modificarea dispoziției nr. 55 din 17 mai 2018, s-au constituit în cadrul Colegiului

Penal, completele de judecată pentru judecarea recursurilor împotriva hotărârilor

pronunțate de instanțele de apel.

Potrivit dispoziției nominalizate, a fost format completul de judecată nr. 2, din

care fac parte judecătorii Nicolae Gordilă (președinte), Elena Covalenco, Iurie

Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun pentru judecarea recursurilor ordinare declarate

împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de apel.

Potrivit art. 14 din Regulamentul privind modul de constituire a completelor

de judecată și schimbarea membrilor acestora, aprobat prin Hotărîrea Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 111/5 din 05.02.2013, „Schimbarea membrilor

completului de judecată se impune în cazurile în care există unul din temeiurile de

mai jos: c) eliberare din funcție.

Colegiul penal constatat că, aceste prevederi legale deși sunt obligatorii, nu au

fost întocmai respectate la constituirea în cadrul Colegiului penal, a completului de

judecată nr. 2 pentru judecarea cauzei penale în privința lui Ciutac Ion în ordine de

recurs ordinar la data de 07 august 2018, în care a fost inclus greșit și judecătorul

Gordilă Nicolae.

Prin urmare, instanța de recurs în anulare a notat că instanța de recurs ordinar

urma să modifice componența completului de judecată pentru judecarea cauzei

penale sus menționate în ordine de recurs ordinar pentru data de 07 august 2018,

or, judecătorul Gordilă Nicolae la data de 07 august 2018 deja era eliberat din

funcția de judecător, prin ce s-a admis un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente care a afectat hotărârea atacată.

12

lărgit constată că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile din următoarele

considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

10.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către procuror:

La caz se reține, că potrivit textului recursului, procurorul invocă temeiul de

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, sub

aspectele că: „hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția de aplicare a pedepsei cu suspendare condiționată a executării acesteia, au

a fost aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale”, anume în

partea dispunerii suspendării condiționate a executării pedepsei cu închisoarea

stabilite inculpatului Ciutac Ion.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că motivele invocate de recurent în susținerea acestor temeiuri de

recurs nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei.

Astfel, ce ține de alegațiile recurenului privind individualizarea pedepsei

stabilite inculpatului Ciutac Ion și anume în partea suspendării condiționate a

executării acesteia, ce cad sub incidența temeiului de recurs prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide că sunt

inadmisibile, or instanța de apel în decizia sa (f.d. 184-185, vol. II) și-a motivat

corect soluția sa de menținere a pedepsei stabilite de prima instanță în baza art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal inculpatului Ciutac Ion, cu închisoare de 3 ani și

suspendarea condiționată a executării acesteia pe o perioadă de probațiune de 3 ani,

ținând cont în deplină măsură de criteriile generale de individualizare a pedepsei

penale, prevăzute de art. 7, 75, 76, 77, 90 Cod penal, precum și de cerințele

prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal, în vederea realizării scopului legii penale,

de restabilire a echității sociale, corectare și reeducare a inculpatului Ciutac Ion,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului

Ciutac Ion, cât și a altor persoane, prevederi legale care au fost raportate just la

circumstanțele cauzei penale, fără a exista impedimente de a suspenda condiționat

executarea pedepsei conform prevederilor art. 90 Cod penal.

Prin urmare, se atestă că instanța de apel just a conchis că prima instanță a

pronunțat o sentință legală și întemeiată în partea pedepsei și modului de executare

13

a acesteia, stabilindu-i inculpatului Ciutac Ion în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, o pedeapsă echitabilă cu suspendarea executării acesteia, care va atinge

scopul pedepsei penale, or o pedeapsă prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate

duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit mai menționează că CtEDO în jurisprudența

sa, s-a pronunțat în favoarea folosirii măsurilor neprivative de libertate (cauza

Varga și alții v. Ungaria, hotărârea din 10 martie 2015, § 104; cauza Norbert

Sikorski v. Polonia, hotărârea din 22 octombrie 2009, §158), statuând că trebuie să

se ia în considerare alternativele disponibile detenției, și nu aplicarea automată a

pedepsei închisorii (cauza Kyprianou v. Cipru, hotărârea din 15 decembrie 2005,

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă,

din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit notează că decizia instanței de recurs ordinar

din 07 august 2018 nu a fost contestată cu recurs în anulare de către procuror, dar

numai de către partea apărării.

10.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Șalari

Gheorghe în numele inculpatului Ciutac Ion:

La caz se reține, că potrivit textului recursului, acesta nu indică direct nici un

temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă critică

decizia instanței de apel sub aspectele că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și că în acțiunile inculpatului nu au fost întrunite

elementele infracțiunii incriminate, cazuri ce cad sub incidența temeiurilor de

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că motivele invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării

materialelor cauzei.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, prin prisma motivului invocat de recurent că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul penal lărgit

constată că această critică nu se confirmă, iar acest temei nu este incident în speță,

dat fiind faptul că instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art.

414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în

apelul declarat de partea apărării, anume ce țin de aprecierea probelor administrate

în raport cu circumstanțele concrete ale speței, descrise și în pct. 3.3. a prezentei

decizii, întemeindu-și soluția în baza probelor cercetate de prima instanță,

verificate și apreciate corect și de instanța de apel prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, descrise și analizate în decizie (f.d. 174-189, vol. II), decizia

instanței de apel cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția corectă de

menținere a sentinței primei instanțe în partea condamnării inculpatului Ciutac Ion

14

pe art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, or în speță instanțele ierarhic inferioare

corect au constatat că au fost administrate suficiente probe credibile care confirmă

prezența elementelor infracțiunii incriminate în acțiunile inculpatului Ciutac Ion,

fără ca instanța de apel să admită omisiuni ce ar afecta legalitatea și corectitudinea

deciziei contestate.

De asemenea, ce ține de argumentele recurentului descrise în cererea de

recurs (f.d.209-218, vol. II) și în pct. 5.2. a prezentei decizii, prin care acesta își

manifestă dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de apel, și anume a

declarațiilor inculpatului Ciutac Ion, a rapoartelor de expertiză efectuate în speță și

a martorilor audiați - Dumbrăveanu Iurie, Cîrcîș Alexandru, Guțan Simion,

Colegiul penal lărgit reține că nu pot fi acceptate, din considerentul că asemenea

critici nu constituie temeiuri de recurs, reprezentând doar opinia subiectivă și

greșită a recurentului, întemeiată pe propria apreciere a probelor, or, conform

prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept esențiale comise de

instanțele de fond și de apel.

Astfel, instanța de recurs ordinar nu dă o nouă apreciere probelor

administrate, ce este de competența exclusivă a primei instanțe și a instanței de

apel, iar instanța de recurs ca instanță ierarhic superioară, examinează cauza doar

sub aspectul prezenței erorilor de drept comise de prima instanță și cea de apel la

judecarea cauzei, ce în speță nu au fost identificate. Or, se atestă că atât prima

instanță cât și instanța de apel au apreciat probele prin prisma cerințelor stipulate în

art. 101 Cod de procedură penală, expunându-se în sentință și în decizia instanței

de apel cu privire la motivele respingerii argumentelor părții apărării și acceptării

probelor prezentate de partea acuzării, respectând rigorile dictate de principiul

contradictorialității stipulat în art. 24 Cod de procedură penală.

La fel, din conținutul recursului ordinar declarat, reiese că recurentul în

cererea de recurs face primordial o proprie apreciere a probelor în temeiul cărora

instanța de apel și-a întemeiat soluția, argumentându-și astfel propria versiune

privind circumstanțele cauzei, susținând că în acțiunile inculpatului Ciutac Ion nu

sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, iar vinovat de producerea accidentului este șoferul auto-tractorului, Cîrcîș

Alexandru, iar instanța de recurs ordinar la acest capitol invocă că nu poate fi

acceptată această versiune, or contravine constatărilor corecte a instanței de apel în

prezenta speță, prin care au fost respinse argumentele apelantului, și prin care s-a

stabilit că anume manevrele efectuate de inculpatul Ciutac Ion contrar pct. 50 lit.

d), pct. 51 din Regulamentul Circulației Rutiere, după efectuarea depășirii auto-

tractorului de model „MAN” cu n/î xxxxx (frânarea bruscă în fața auto-tractorului),

au generat producerea accidentului rutier în urma căruia a survenit decesul

pasagerului din automobilul de model „VAZ 2108” cu n/î xxxxx condus de

inculpatul Ciutac Ion, concluzii ce au fost întemeiate just pe cumulul de probe

15

descris și apreciat corect de instanța de apel în decizia sa, iar temeiuri de a pune la

îndoială aceste constatări, instanța de recurs ordinar nu identifică.

Mai mult, Colegiul penal lărgit conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aceste

aspecte contestate și în prezentul recurs, nu se identifică, or instanța de apel s-a

expus în decizia sa, detaliat și argumentat asupra fiecărei chestiuni esențiale

invocate în apelul declarat, iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea

corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar o

acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care

în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că

art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de

Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

invocate în recurs care ar fi afectat hotărârile atacate, deoarece soluția adoptată de

către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursurile ordinare declarate

sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie și de către avocatul

Șalari Gheorghe în numele inculpatului Ciutac Ion, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2018, în cauza penală privindu-l pe

Ciutac Ion Xxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

16

12 noiembrie 2019 Dosar Nr .1ra-1914/2019

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Anatolie Țurcan

Conform art.art.339 alin (7), 340 alin.(3) Cod de procedură penală

în cauza penală privindu-l pe Ciutac Ion.

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 07.03.2018, Ciutac

Ion a fost recunoscut vinovat în baza art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa – închisoare pe un termen de trei ani, cu executarea în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani.

Conform art.90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei cu închisoarea aplicate lui Ciutac Ion, pe o perioadă de probațiune

de 3 ani.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 mai

2018, a fost casată parțial sentința primei instanțe, fiind menținută soluția de

condamnare a lui Ciutac Ion în baza art.264 alin.(3) lit. b) CP.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 12

noiembrie 2019, au fost respinse ca inadmisibile recursurile ordinare declarate

de către procuror și avocatul Gh. Șalari în numele inculpatului Ciutac Ion, cu

menținerea deciziei atacate.

La soluționarea cauzei penale asupra recursului ordinar în cauză, expun

opinia separată reieșind din următoarele:

- consider că instanța de apel insuficient de argumentat a dispus casarea

sentinței și contrar prevederilor art.art.101, 414 Cod de procedură penală, nu a

dat aprecierea fiecărei probe administrate – în susținerea învinuirii înaintate,

dar și nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apeluri;

- în acest sens, instanța de apel absolut nici într-un mod nu s-a expus

asupra argumentelor referitoare la faptul că anume conducătorul auto-carului

de model ”MAN” cu n/î xXXXX se face vinovat de producerea accidentului,

or, acesta nici nu a încercat să întreprindă frânarea.

La fel, instanța de apel, contrar prevederilor art.414 alin.(5) Cod de

procedură penală, nu a dat o apreciere argumentelor părții apărării referitor la

contradicțiile esențiale dintre declarațiile martorilor, din care nu se poate

concluziona că inculpatul a depășit autocarul și ar fi frânat brusc în fața

acestuia.

Instanța de apel, contrar prevederilor art.art.24, 101 alin.(3) Cod de

procedură penală, a ignorat solicitarea apărătorului despre necesitatea audierii

17

expertului, a lăsat fără răspuns această solicitare, deși, în opinia apărării

anume expertul putea să infirme în genere posibilitatea producerii

accidentului rutier în modul cum este incriminat în învinuire.

Procedând astfel, instanțele au limitat drepturile celui acuzat de a

prezenta probe în apărarea sa.

Prin aprecierea eronată și cu caracter de presupuneri, instanța de apel nu

doar că a înfăptuit superficial și incomplet actul de justiție, dar și a admis ca

persoanele inculpate să fie lipsite de posibilitatea de a-și apăra efectiv

interesele, astfel, creând premisele unui viciu fundamental, care afectează

soluția adoptată, or, soluția despre existența faptei infracțiunii, dovedirea

vinovăției persoanelor puse sub învinuire, în mod imperativ trebuie să fie

bazată pe norme legale și o argumentare clară.

Pentru aceste motive am considerat că, în speță, ar fi corectă doar soluția

de admitere a recursurilor ordinare declarate, cu casarea totală a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2018 și remiterea

cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Judecător Anatolie Țurcan

18