1ra-1561/2018 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-1561/2018 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1561/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

01 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către inculpată și avocatul său, Gligor Vadim, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 aprilie 2018, în cauza penală privind-o

pe

Gonța Iulia Xxxxx, născută la xxxxx, originară din r-nul

Xxxxx s. Xxxxx și domiciliată în r-nul Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Gonța Iulia Xxxxx, a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 287 alin.

(1) Cod penal, la 2 ani închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1 an.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Iftodi M., s-a

încasat din contul inculpatei Gonța I. în beneficiul lui Iftodi M. prejudiciul moral în

sumă de 10.000 lei și cheltuieli de asistență juridică în sumă de 15.000 lei, în rest

acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

octombrie 2014 în jurul orei 19:20, aflându-se în loc public, în antreul magazinului

”Everest”, amplasat în or. Xxxxx str. Xxxxx, intenționat, din motive huliganice,

încălcând grosolan ordinea publică, ce înseamnă o totalitate de relații sociale care

asigură o ambianță liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate a persoanei,

exprimând o vădită lipsă de respect față de societate și manifestând obrăznicie

deosebită, s-a adresat cu cuvinte necenzurate în adresa lui Iftodi M., care efectua

plăți la terminalul amplasat în acel loc, după care i-a aplicat mai multe lovituri cu

1

pumnii peste diferite părți ale corpului, fapt în urmă căreia i-a cauzat ultimei

vătămări corporale ușoare.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatei, Gonța I., a fost calificată de drept în baza art. 287 alin. (1) Cod penal,

huliganismul, adică acțiunile intenționate, care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanelor, care prin conținutul lor se deosebesc printr-o

obrăznicie deosebită.

3.1. Inculpată și avocatul său, Gligor V., care au solicitat casarea acesteia și a

încheierii din data de 27 februarie 2017, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Gonța I. să fie

achitată din motivul lipsei în acțiunile ei a elementelor infracțiunii.

În motivarea apelurilor au invocat:

- inculpata la urmărirea penală, cât și în ședința de judecată a înaintat

versiunea, că la data de 01 octombrie 2014 ora 19:20, nu s-a aflat în antreul

magazinului ”Everest”, fapt confirmat de martorii apărării;

- instanța de judecată nu a motivat sentința de condamnare prin prisma

existenței infracțiunii prevăzută de art. 287 Cod penal, contrar prevederilor

prevăzute de art. 101 Cod de procedură penală;

- în acțiunile inculpatei lipsește latura subiectivă și obiectul infracțiunii

prevăzute de art. 287 Cod penal.

3.2. Avocatul Iftodii E. în numele părții vătămate, care a solicitat casarea

parțială a sentinței în latura civilă, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri

prin care să fie dispusă încasarea din contul inculpatei în beneficiul părții vătămata,

a prejudiciului moral în sumă de 50.000 lei și cheltuieli de asistență juridică în sumă

de 25.000 lei.

În motivarea apelului a invocat:

- la materialele dosarului sunt anexate bonurile de plată pentru asistență

juridică suportate de către partea vătămată în mărime de 10.000 lei achitate

avocatului Moldovan G. și 15.000 lei achitate avocatului Iftodii E., cheltuieli absolut

necesare și rezonabile ce urmează a fi încasate din contul lui Gonța I.;

- mărimea compensației pentru prejudiciul moral, cauzat părții vătămate și

solicitat de către aceasta în acțiunea civilă în mărime de 50.000 lei este una absolut

balansată, având în vedere funcția exercitată de către aceasta și luând în considerație

faptul că motivul săvârșirii infracțiunii este legat de funcția de serviciu a părții

vătămate.

fost admise apelurile declarate, casată total sentința și încheierea Judecătoriei

Drochia (sediul Rîșcani) din 27 februarie 2017, rejudecată cauza penală și pronunțată

o hotărâre nouă potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Gonța Iulia

Xxxxx, a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 287 alin. (1) Cod penal,

la 2 ani închisoare.

2

Conform cu art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1 an.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Iftodi M., s-a

încasat din contul inculpatei Gonța I. în beneficiul lui Iftodi M. prejudiciul moral în

sumă de 25.000 lei și cheltuieli de asistență juridică în sumă de 25.000 lei, în rest

acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

încheierea din 27 februarie 2017, prima instanță a stabilit, că la data de 04 octombrie

2016, în cadrul Judecătoriei Rîșcani a parvenit cauza penală de învinuire a lui Gonța

I. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, în cadrul

ședinței de judecată din data de 05 decembrie 2016, avocatul Gligor V. în numele

inculpatei Gonța Iulia, a înaintat cerere prin care a solicitat încetarea procesului

penal pe cauza penală pornită în privința lui Gonța I., în temeiul art. 391 alin. (1) pct.

5) Cod de procedură penală. În continuare, prin încheierea din 27 februarie 2016,

prima instanță a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii înaintate de către

avocat, cu privire la încetarea procesului penal pe cauza penală de învinuire în

privința inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a considerat, că prima instanță neîntemeiat a examinat

cererea înaintată în ședința preliminară privind încetarea procesului penal în

privința lui Gonța I., făcând trimitere la prevederile art. 297 alin. (4) și art. 350 Cod

de procedură penală.

Prin urmare, instanța de apel a statuat, că prima instanță nu a constatat

temeiurile prevăzute de art. 275 Cod de procedură penală pentru încetarea

procesului penal, având în vedere faptul că ordonanța de scoatere a lui Gonța I. de

sub urmărire penală cu clasarea procesului penal nr. 2014148021, emisă la 15

septembrie 2015 de către procurorul-adjunct al procurorului r. Briceni, Fencovschi I.,

a fost anulată prin ordonanța Prim-adjunctului Procurorului General, Harunjen E.,

din 13 noiembrie 2015, cu reluarea urmăririi penale pe caz. Așadar, prima instanță

just a conchis, că cererea înaintată de avocatul Gligor V. nu se încadrează în

prevederile pct. 8) al art. 275 Cod de procedură penală, deoarece în privința

inculpatei nu exista o hotărâre neanulată de încetare a urmăririi penale, ordonanța

de scoatere a inculpatei de sub urmărirea penală fiind anulată prin ordonanța Prim-

adjunctului Procurorului General, Harunjen E. Totodată, prima instanță, în situația

când a constatat lipsa temeiurilor prevăzute de art. 275 Cod de procedură penală,

pentru încetarea procesului penal în ședința preliminară, nu urma să se expună

asupra cererii adresate de avocat prin încheiere separată, făcând o interpretare

eronată a prevederilor art. 297 alin. (4) Cod de procedură penală.

În acest context, instanța de apel a conchis, că prima instanță urma să se expună

asupra temeiniciei cererii date înaintată după trimiterea cauzei în judecată, doar în

sentința adoptată, odată cu rezolvarea fondului cauzei.

Din considerentele expuse, instanța de apel a constatat necesitatea casării în

totalitate a încheierii primei instanțe din 27 februarie 2017, ca fiind prematură și

neîntemeiată, urmând a fi admise apelurile părții apărării în latura dată.

3

Instanța de apel, analizând probele administrate de către prima instanță,

materialele cauzei cercetate în instanța de apel, a reținut, că la examinarea cauzei s-a

dat eficientă prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod de procedură penală, prima instanță

cercetat cauza multiaspectual, a dat aprecieri probelor prezentate prin prisma

pertinenței, concludenței, coroborării lor, în baza probelor acumulate just a reținut

starea de fapt și de drept pe cauză, corect a ajuns la concluzia privind vinovăția

inculpatei Gonța I. în baza art. 287 alin. (1) Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel a reținut, că temeinicia sentinței a fost verificată

reieșind din argumentele aduse de către autorii apelurilor, în raport cu materialul

probant acumulat și cu cadrul legal existent.

Instanța de apel a menționat faptul, că deși inculpata nu a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, aceasta se confirmă

prin declarațiile părții vătămate, Iftodi M., martorilor Ivasiuc A., Gutium D., Iftodi I.,

Enachi I., Caduc V., Chirica D., Pșenița E., precum și prin materialele cauzei și

anume: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 18 februarie 2016 (f.d. 167-172

v. 1); procesul-verbal de verificare a declarațiilor părții vătămate din 19 februarie

2016 (f.d. 153-155 v. 1); procesul-verbal de verificare a declarațiilor martorului Iftodi

I. din 19 februarie 2016 (f.d. 180-181 v. 1); raportul de expertiză medico-legală nr.

130/D din 11 mai 2015 (f.d. 111 v. 1).

Mai mult ca atât, martorii indicați, precum și partea vătămată au confirmat

prezența inculpatei la locul comiterii infracțiunii și faptul că aceasta a atacat-o din

spate pe Iftodi M. și a maltratat-o, aceștia în mod consecvent au susținut, că au

văzut-o pe Gonța I. la magazinul ”Everest”, iar după ce a maltratat partea vătămată,

aceasta a plecat din magazin. Astfel, martorii nominalizați au confirmat că, au fost

telefonați de către Iftodi M. imediat după comiterea infracțiunii, care au remarcat că

partea vătămată era stresată și se afla în stare de șoc, și cărora le-a comunicat că a

fost lovită de mai multe ori de către Gonța I. În acest sens sunt neîntemeiate

argumentele inculpatei, precum că aceasta nu s-a aflat în magazin la ora comiterii

infracțiunii.

Totodată, instanța de apel a reținut, că este nefondată referința apelanților la

declarațiile martorilor Cucoară V., Rusu A. și Rusanovschi E., care în viziunea părții

apărării combat declarațiile părții vătămate și confirmă versiunea inculpatei precum

că nu a fost la magazin dar a fost dusă cu mașina acasă. În consecință, instanța de

apel a apreciat critic declarațiile acestor martori, care au fost făcute în favoarea

inculpatei întru evitarea răspunderii penale de către aceasta. Cu atât mai mult, că

declarațiile acestor martori contravin celorlalte probe administrate pe caz și sunt

divergente între ele, precum și sunt divergențe între declarațiile unora din acești

martori date la urmărirea penală și cele date în ședința de judecată, fapt ce denotă că

declarațiile martorilor dați au fost făcute în favoarea inculpatei.

În viziunea instanței de apel, la stabilirea pedepsei inculpatei prima instanță

corect s-a condus de prevederile art. 61 Cod penal, de criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art. 7 și 75 Cod penal, de gravitatea

infracțiunii comise, de personalitatea inculpatei, care anterior nu a fost atrasă la

4

răspundere penală, ținând cont de sancțiunea normei penale, de influența pedepsei

asupra corectării vinovatului, de comportamentul inculpatei în cadrul examinării

cauzei și de atitudinea ei față de cele comise, întemeiat i-a numit inculpatei pedeapsa

sub formă de închisoare în limitele stabilite prin sentință, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, pedeapsă care este adecvată faptelor comise de

inculpată și se racordă pe deplin la circumstanțele stabilite pe cauză.

Totodată, instanța de apel a stabilit că concluziile primei instanțe, în ce privește

latura civilă, sunt în contradicție cu prevederile art. 387 alin. (1) și (3) Cod de

procedură penală, în cazul dat prima instanță, având la dispoziție dovezile unor

sume exacte cheltuite de către partea vătămată, fără temei legal, nu a soluționat

acțiunea civilă în cuantumul solicitat de partea vătămată pentru cheltuielile de

judecată, admițând-o parțial. În prezenta speța, potrivit materialelor dosarului,

partea vătămată Iftodi M. în cadrul ședinței de judecată a înaintat acțiune civilă (f.d.

60-61, v. 2), prin care a solicitat încasarea din contul inculpatei a cheltuielilor pentru

asistență juridică în sumă de 10.500 lei, anexând bonurile de plată (f.d. 150-151 v. 1),

ulterior depunerii acțiunii civile, partea vătămată a mai prezentat un bon de plată

(f.d. 218, v. 2). astfel, potrivit bonurilor de plată, partea vătămată a efectuat cheltuieli

în sumă de 25.000 lei pentru asistență juridică. În așa mod, instanța de apel a admis

acțiunea civilă a părții vătămate, cu încasarea în beneficiul acesteia a sumei de 25.000

lei cu titlu de cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice.

Instanța de apel, a admis parțial acțiunea civilă în latura prejudiciului moral

cauzat părții vătămate, deoarece a considerat neîntemeiată soluția primei instanțe în

latura încasării de la inculpată în beneficiul părții vătămate a prejudiciului moral în

cuantum de 10.000 lei, din care considerente a admis parțial apelul în această latură,

cu majorarea cuantumului prejudiciului moral dispus prin sentință. Reieșind din

circumstanțele cauzei și normele sus-indicate, instanța de apel a conchis, că urmează

a fi dispusă încasarea în folosul părții vătămate Iftodi M. a prejudiciului moral în

cuantum de 25.000 lei, cuantum pe care îl consideră echitabil tuturor circumstanțelor

cauzei, consecințelor comiterii infracțiunii, precum și suferințelor cauzate părții

vătămate ca rezultat al vătămării corporale și suferințelor psihologice primite în

urma săvârșirii infracțiunii. Cuantumul prejudiciului moral solicitat de partea

vătămată în sumă de 50.000 lei nu corespunde circumstanțelor cazului în speță,

ținând cont de cele constatate, din care motiv acțiunea în această parte a fost admisă

parțial, în suma sus-indicată.

și avocatul său, Gligor V. prin care solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursurilor invocă argumente similare cu cele invocate în apeluri.

În drept, avocatul Gligor V. își întemeiază recursul declarat în baza pct. 6), 8)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate,

solicitând inadmisibilitatea acestora, deoarece nu au fost stabilite careva erori de

5

drept, ce ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

contestate, iar temeiurile pentru recurs invocate nu și-au găsit confirmarea.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, ca fiind

vădit neîntemeiate, din următoarele considerente:

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 aceluiași

Cod.

Din cuprinsul recursurilor declarate se reține că autorii invocă ca temei de drept

pct. 6) și 8) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că: hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, atunci când, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel; nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

În argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, autorii recursurilor au indicat că, instanța de apel în

decizia sa la mod general a redat acțiunile inculpatei și neîntemeiat le-a încadrat în

baza art. 287 alin. (1) Cod penal, iar în motivarea hotărârii sale nu s-a pronunțat

asupra tuturor probelor prezentate de către partea apărării, astfel motivele pe care se

întemeiază soluția contravin prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

Așadar, Colegiul penal, analizând textul deciziei recurate constată că, instanța

de apel în hotărârea sa, a analizat și verificat cumulul de probe prin prisma art. 101

Cod de procedură penală, întemeiat considerând că situația de fapt, împrejurările și

încadrarea juridică a infracțiunii comise de către inculpată, au fost corect reținute,

nefiind încălcate prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

iar hotărârea adoptată cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția. Deși,

instanța de apel nu s-a pronunțat minuțios asupra fiecărui mijloc de probă, temeiul

de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu este

incident în prezenta cauză, iar cu privire la alegațiile recurentului invocate, precum

că instanța de apel nu și-a motivat corespunzător soluția adoptată în privința

inculpatei, instanța de recurs remarcă considerentele rezultate din jurisprudența

constantă a Curții Europene, potrivit cărora motivarea hotărârii este un proces de

analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, ce nu presupune în mod necesar

expunerea tuturor elementelor de amănunt, atâta timp cât sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, arătând în mod concret la

împrejurările ce confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să

utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, așa cum s-a procedat, în cauza

dată. Deci, investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

6

cercetării judecătorești a expus situația de fapt și corect a concluzionat despre

încadrarea acțiunilor inculpatei în prevederile art. 287 alin. (1) Cod penal.

Cât privește motivele invocate în recursuri referitoare la prezența temeiului de

casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) și anume - nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii. Astfel, din textul recursurilor rezultă, că în viziunea recurenților probele

administrate nu confirmă vina inculpatei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (1) Cod penal, astfel instanțele de judecată au condamnat-o pe Gonța I., în

baza presupunerilor.

Reieșind din materialele dosarului se constată, că inculpata a fost învinuită,

recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 287 alin. (1) Cod penal și anume –

huliganismul, adică acțiunile intenționate care încălcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanelor.

În prezenta speță, instanța de recurs consideră, că instanța de apel corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel just ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatei, Gonța I., în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1)

Cod penal.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiuni

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Dat fiind faptul, că în prezenta speță autorii recursurilor își exprimă dezacordul

cu prezența în acțiunile inculpatei a elementelor infracțiunii – latura subiectivă a

infracțiuni prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal va purcede la

analiza acestor elemente în prezenta speță, în coraport cu circumstanțele constatate

și probele administrate.

Prin urmare, la criticile invocate, precum că acțiunile lui Gonța I. nu atentează

la obiectul juridic vizat de infracțiunea de huliganism, instanța de recurs

menționează, că potrivit teoriei penale, obiectul juridic principal îl constituie relațiile

sociale cu privire la ordinea publică, apărate împotriva acțiunii de huliganism.

Obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 287 Cod penal îl reprezintă corpul

persoanei sau bunurile mobile sau imobile.

Așa precum se atestă din probele administrate la caz, acțiunile comise de

inculpată și anume aplicarea loviturilor victimei au avut în loc public – magazinul

”Everest” amplasat în or. Xxxxx str. Xxxxx, fapt confirmat prin declarațiile

martorilor, date în cadrul instanței de judecată, Ivasiuc A., Gutium D., Iftodi I.,

Enachi I., Caduc V., Chirica D., Pșenița E. Mai mult ca atât, din declarațiile date în

ședința de judecată de către martorii menționați, Colegiul penal constată, că

martorul Ivasiuc A.. a declarat (f.d. 94-96 v. 2): „… în magazin se afla vânzătoarea și

partea vătămată… ultima a declarat că Gonța I. se afla în stare de ebrietate, în holul

7

magazinului a numit-o cu cuvinte necenzurate și a îmbrâncit-o, în urma căreia i-a cauzat

dureri fizice… ”, iar din declarațiile date de către martorul Iftodi I. (f.d. 101-102 v. 2),

se atestă că și acesta a declarat: „… soția la telefonat și i-a declarat că se află la medicul

legist, deoarece a fost maltratată de către Gonța I…”, la fel și din declarațiile altor martori

audiați în ședințele de judecată se reține, că în seara de 01 noiembrie 2014, în jurul

orei 19:20, partea vătămată a fost văzută în prejma magazinului ”Everest” amplasat

în or. Xxxxx pe str. Xxxxx.

Astfel, Colegiul penal reține, că din probele menționate se confirmă, că prin

acțiunile inculpatei au fost afectate relațiile sociale cu privire la ordinea publică, fiind

perturbată ambianța liniștită de conviețuire în societate, precum și acel fapt că

inculpata aplicând lovituri, a atentat și la obiectul material al infracțiunilor imputate,

adică corpul persoanei, din care considerente instanța de recurs califică argumentele

recurenților, ce vizează dezacordul cu faptul că acțiunile inculpatei nu atentează la

obiectul juridic menționat al infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, ca

neîntemeiate.

Potrivit considerentelor teoretice latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.

287 Cod penal, constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunile care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă

reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, ori în

acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie

deosebită.

Din această noțiune se desprinde, că fapta prejudiciabilă cunoaște patru

modalități normative cu caracter alternativ. De asemenea, doctrina menționează, că

infracțiunea specificată la art. 287 Cod penal, este o infracțiune formală și se

consideră consumată din momentul realizării acțiunilor specificate în latura

obiectivă.

Colegiul penal relevă, că totuși obligatoriu este modul public al infracțiunii de

huliganism, adică actele huliganice sunt săvârșite în prezența unor persoane sau

rezultatul acțiunilor huliganice devin inevitabil cunoscut altor persoane.

În acest context, de menționat sunt și prevederile art. 131 lit. b) și e) Cod penal,

conform cărora, prin faptă săvârșită în public se înțelege fapta comisă: în orice alt loc

accesibil publicului dacă în momentul săvârșirii faptei erau de față două sau mai multe

persoane; prin orice mijloace recurgând la care făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea

ajunge la cunoștința publicului. Raportând aceste prevederi legale, la circumstanțele

constatate de către instanțele de judecată din materialul probator, se atestă că în

speța dată, s-a confirmat că acțiunile comise de inculpată au avut într-un loc public,

accesibil, adică în magazinul ”Everest” amplasat în or. Xxxxx str. Xxxxx, fiind

prezentă vânzătoarea, totodată acțiunile criminale ale inculpatei au ajuns la

cunoștință publicului larg, având în vedere și funcția de demnitate publică ocupată

de către partea vătămată.

Tot aici, instanța de recurs remarcă, că ordine publică înseamnă o totalitate de

relații sociale ce asigură o ambianță liniștită de conviețuire în societate, de

8

inviolabilitate a persoanei și a integrității patrimoniului, precum și activitatea

normală a instituțiilor de stat și publice, fapt prevăzut și în pct. 3 al Hotărârii

Plenului Curții Supreme de Justiție RM, Cu privire la practica judiciară în cauzele penale

despre huliganism nr. 4 din 19.06.2006 (Buletinul Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova, 2007, nr.1, pag.11).

Prin acțiuni care încalcă ordinea publică, se înțelege fapta săvârșită în public,

îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în acostarea jignitoare a

persoanelor, în alte acțiuni similare ce încalcă normele etice, tulbură ordinea publică

și liniștea persoanelor.

Așadar, din declarațiile martorilor audiați în cadrul instanței de judecată

rezultă, că anterior inculpata și victima au avut un conflict mai vechi și la data de 01

noiembrie 2014 în jurul orei 19:20, partea vătămată aflându-se în holul magazinului

”Everest” amplasat în or. Xxxxx str. Xxxxx., a fost agresată verbal și fizic de către

Gonța I. Aceste evenimente au fost petrecute în prezența vânzătoarei care se afla în

magazin, totodată făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința

publicului, deoarece știa că aceasta este persoană cu demnitate publică, iar odată ce a

agresat-o verbal și fizic în loc public la venirea autorităților totul a devenit inevitabil

cunoscut publicului larg, mai mult ca atât părții vătămate i-au fost cauzat vătămări

ușoare, fapt confirmat și prin raportului medico-legale nr. 130/D din 05 mai 2015.

Aceste acțiuni, în opinia Colegiului penal, pot fi calificate ca acțiuni ce au încălcat

normele etice și au tulburat ordinea publică și liniștea persoanelor, prin urmare de

către inculpată au fost admise acțiuni care încalcă ordinea publică, soldată cu

vătămarea intenționată a integrității corporale sau a sănătății, acestea în cele din

urmă reprezentând și fapta prejudiciabilă a laturii obiective a infracțiunii prevăzute

de art. 287 Cod penal.

Cu referire la argumentele privind lipsa în acțiunile inculpatei a laturii

subiective și a motivului săvârșirii infracțiunii, instanța de recurs relevă că, latura

subiectivă a infracțiunii de huliganism se caracterizează, în primul rând prin intenție

directă, iar motivele acestei infracțiuni sunt huliganice.

Prin urmare, conținutul probelor enunțate în pct. 5 al prezentei decizii, care au

fost amplu analizate și obiectiv apreciate de instanța de apel, în contextul de

învinuire acesteia în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, confirmă cu certitudine că

acțiunile inculpatului întrunesc elementele infracțiunii imputate, adică atât latura

obiectivă, cât și cea subiectivă.

Totodată, Colegiul reține faptul, că argumentele invocate în ce privește prezența

în acțiunile inculpatei a elementelor infracțiunilor, prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod

penal, de care a și fost învinuită, au fost obiect de studiu la judecarea cauzei în

instanța de apel (recursurile ordinare invocate fiind similare cu cererile de apel), asupra

cărora instanța de apel la acest capitol s-a expus just și întemeiat.

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că, nu se

constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatei, în săvârșirea

infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sunt incidente elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal și în cele din urmă temeiul pentru recurs

9

invocat și stipulat la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit

confirmarea.

Având în vedere cele menționate mai sus, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate, la caz, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpată și avocatul

său, Gligor Vadim, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18

aprilie 2018, în cauza penală privind-o pe Gonța Iulia Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 29 august 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

10