1ra-354/208 — art. 186 alin. 2 lit. b,c,d CP

Prin sentința Judecătoriei Soroca din 19 aprilie 2017, în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Bucila Ghenrih, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la 2 ani 6 luni închisoare. În temeiul art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate, pe o perioadă de probațiune de 3 ani, dacă în această perioadă de probațiune nu va comite o nouă infracțiune și prin purtare exemplară va confirma încrederea acordată, obligându-l să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului care exercită controlul asupra comportării celui condamnat. Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată, Preida Iulia, a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului daunei despăgubirilor cuvenite să decidă instanța civilă. Prin aceeași sentință a fost condamnat și Preida Ghenrih, în privința căruia hotărârile judecătorești nu se contestă în procedura recursului ordinar.

Potrivit sentinței, prima instanță a constatat că, Bucila Ghenrih, prin luna decembrie 2015, data precis nu a fost stabilită, de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Preida Ghenrih, pe parcursul a 2 zile consecutiv, pe timp de noapte, având intenție unică, prin deteriorarea lacătului de la ușă, au pătruns în casa ce aparține lui Preida Iulia, care este amplasată în or. Xxxxx, str. Xxxxx, de unde au 1 sustras și însușit un covor de mărimea 5x3 m la preț de 3.000 lei; 12 covoare de mărimea 3x2 m de culoare roșie, vișinie și galbene, cu flori desenate pe ele, la preț de 3.000 lei pentru fiecare covor, în sumă totală de 36.000 lei; 5 plapume (oghealuri) de culoare roșie la preț de 2.000 lei pentru fiecare, în sumă totală de 10.000 lei; 7 plapume (pleduri) de culoare galbenă la preț de 2.000 lei, în sumă totală de 14.000 lei; o cameră de luat vederi de model „Sony” de culoare neagră la preț de 1.500 lei; 2 seturi de veselă în care intrau 15 cratițe de diferite mărimi, unul de culoare roșie și unul de culoare galbenă, la preț de 4.000 lei pentru fiecare set, în sumă totală de 8.000 lei: 5 seturi de draperii de culoare albă cu frunze aurii, la preț de 6.000 lei; un cuptor cu microunde de culoare albă, la preț de 1.000 lei; un cuptor cu microunde de culoare neagră, la preț de 1.000 lei; veselă, furculițe, linguri, vaze toate estimate la suma de 10.000 lei, în acest mod cauzându-i părții vătămate, Preida Iulia, un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 90.500 lei. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima instanță a calificat de drept faptele inculpatului, Bucila Gh., în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de două persoane, prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații Bucila Gh. și Preida Gh. să fie condamnați în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la câte 1 an 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, fiecare. În motivarea apelului procurorul a invocat că: - în urma acțiunilor ilicite ale inculpaților, partea vătămată Preida Iulia s-a ales cu o pagubă materială în valoare totală de 90.500 lei, ce nu a fost recuperată nici până la moment de către făptuitorii infracțiunii, cu toate că din momentul comiterii infracțiunii de furt și până la pronunțarea sentinței a trecut o perioadă îndelungată de timp; - în ședința de judecată și partea vătămată, Preida Iulia, a solicitat instanței aplicarea față de inculpați a pedepsei cu închisoare; - inculpatul, Bucila Gh., anterior a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni similare, fiindu-i suspendată executarea pedepsei cu închisoarea pe termen de probă, însă cu toate acestea nu și-a făcut concluziile necesare și nu a stat pe calea corijării, comițând din nou cu intenție, o infracțiune de furt. Deci, inculpatul, Bucila Gh., a beneficiat deja de indulgența legii și in mod normal, urma să renunțe la activitatea sa infracțională, însă ultimul nu numai că nu a stat pe calea corijării, dar în coparticipare cu inculpatul, Preida Gh., a comis intenționat o nouă infracțiune de sustragere; - suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea pe un termen de probă, în cazul dat, nu-și va atinge efectul scontat ca măsură de pedeapsă penală, cultivându-le inculpaților sentimentul de sineîncredere, că este 2 simplu de a sustrage bunuri materiale în valoare de 90.500 lei, poți să nu restitui nimic din paguba cauzată și să te alegi cu o pedeapsă foarte lejeră; - analizând circumstanțele cauzei, personalitatea inculpaților, care la locul de trai se caracterizează satisfăcător, nu sunt angajați în câmpul muncii, iar inculpatul, Bucila Gh., anterior a mai comis o infracțiune similară, cât și modul de comportare al inculpaților după comiterea infracțiunii, exprimat prin realizarea imediată a bunurilor sustrase și nerecuperarea până la moment a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite, în opinia procurorului, aplicarea unei pedepse cu închisoarea ar fi una echitabilă și va preveni comiterea de noi infracțiuni de același gen atât din partea inculpaților, cât și din partea altor persoane.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 noiembrie 2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a considerat, că motivele invocate de apelant sunt neîntemeiate, deoarece prima instanță nu a admis nici o eroare de fapt sau de drept la individualizarea și stabilirea pedepsei inculpaților. Instanța de apel a menționat, că prima instanță la stabilirea pedepsei inculpaților a ținut cont pe deplin de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale și în raport cu circumstanțele concrete ale cauzei, personalitatea acestora, le-a numit pedepse echitabile, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal. Astfel, învederând gravitatea infracțiunii comise, care potrivit art. 16 Cod penal, este din categoria celor mai puțin grave, faptul că inculpații recunoscând vina au conștientizat pericolul faptei comise, respectiv aceștia la moment nu prezintă pericol social, asigurând că pe viitor nu vor mai admite încălcări de lege, căindu-se de cele săvârșite, neavând antecedente penale la momentul săvârșirii infracțiunii, în opinia instanței de apel, prima instanță justificat a conchis că corectarea și reeducarea inculpaților este posibilă fără izolarea lor de pedeapsă, numindu-le o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, învederând și principiul umanismului prevăzut la art. 4 Cod penal. Au fost considerate neîntemeiate criticile procurorului, precum că de către prima instanță a fost aplicat inculpaților o pedeapsă prea blindă și că inculpatul, Bucila Gh., anterior a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni similare, însă instanța de apel a menționat faptul, că inculpatul, Bucila Gh., anterior a săvârșit infracțiune fiind în stare de minorat, respectiv și în privința ultimului, corect prima instanță a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii, fixându- le totodată și obligația de a nu părăsi țara, fără consimțământul organului de probațiune.

Hotărârile judecătorești, sunt atacate cu recurs ordinar de către procuror, prin care solicită casarea parțială a acestora, în partea numirii pedepsei inculpatului, Bucila Gh., cu excluderea aplicării în privința ultimului a prevederilor art. 90 Cod penal. În rest dispozițiile hotărârilor judecătorești adoptate la caz a le menține. În susținerea poziției sale, procurorul invocă: 3 - pedeapsa stabilită de prima instanță și menținută de instanța de apel în privința inculpatului, Bucila Gh., este contrară principiilor de individualizare a pedepselor; - circumstanțele la care au făcut referire instanțele de judecată, precum că inculpatul a recunoscut vina, cauza s-a examinat in procedura speciala a art. 3641 CPP și faptul că acesta nu prezintă pericol social, asigurând instanțele de judecata că pe viitor nu va mai comite încălcări de lege, se căiește sincer, considerându-le ca factori hotărâtori la aprecierea felului de pedeapsă și ajungând la concluzia că corectarea inculpatului, Bucila Gh., poate avea loc în condiții neprivative de libertate, sunt insuficiente pentru stabilirea pedepsei, în coraport cu împrejurările cauzei; - instanțele de judecată urmau să țină cont și de comportamentul inculpatului în viața socială, înainte și după săvârșirea infracțiunii și numai în măsura în care s- ar fi dovedit că comiterea faptei se datorează unui concurs accidental de împrejurări, iar pentru corectare nu este necesară executarea efectivă a pedepsei, respectiv doar în aceste cazuri este incidentă instituția suspendării condiționate a executării pedepsei; - după săvârșirea infracțiunii de furt, inculpații au realizat bunurile sustrase, nu au recuperat prejudiciu părții vătămate care este unul considerabil, iar Bucila Gh., anterior a fost condamnat pentru o infracțiune similară, fiindu-i suspendată pedeapsa cu închisoarea pe un termen de proba, deci căința sinceră a acestuia este una pur formala numai pentru a-i fi stabilită o pedeapsa mai blindă; - circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea imputată inculpatului, determină concluzia asupra incorectitudinii aplicării pedepsei neprivative de libertate în privința lui Bucila Gh. Aceasta se statuează având în vedere că inculpatul a comis anterior infracțiune similară, beneficiind anterior de prevederile art. 90 Cod penal, însă nu a renunțat la activitatea infracționala și nu a stat pe calea corijării. În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente: Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427. Așadar, în prezenta speță, reieșind din recursul declarat se atestă, că autorul acestuia îl întemeiază în baza pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, ce stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. În același timp, Colegiul penal constată din recursul declarat, că recurentul nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite, invocând dezacordul cu faptul că instanțele de fond nu au luat 4 în considerație totalitatea circumstanțelor cauzei, ce în opinia ultimului, indică la aplicarea nejustificată a suspendării condiționate a pedepsei cu închisoare inculpatului, Bucila Gh., conform art. 90 Cod penal. În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului, nu și-a găsit confirmarea temeiul pentru recurs invocat, în prezenta speță, deoarece instanțele de fond și-au motivat întemeiat soluțiile adoptate, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului Bucila Gh. și nu au admis careva erori, stabilind justificat, în privința acestuia, suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare, conform art. 90 Cod penal. Opozant celor invocate de recurent, la capitolul efectuării unei individualizări eronate a pedepsei în privința inculpatului, Bucila Gh., aplicându-i dispozițiile art. 90 Cod penal, instanța de recurs relevă, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială. În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții generale a Codului penal, în special a dispozițiilor art. 90 Cod penal. Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare, și reeducare a condamnatului, și se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate. Instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și acea mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai aspră, în limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului scontat. 5 Sancțiunea art. 186 alin. (2) Cod penal, în baza căruia inculpatul, Bucila Gh., a fost condamnat, prevede pedeapsă cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani. Această infracțiune, clasificându-se ca mai puțin gravă, potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal. Conform alin. (1) art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune, sau după caz termenul de probă, iar aceste prevederi potrivit dispoziției alin. (4) al aceleiași norme nu se aplică în cazul persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei. Revenind la prezenta speță, Colegiul atestă, că inculpatul, Bucila Gh., a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la 2 ani 6 luni închisoare. Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor generale de individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de individualizare cu privire la săvârșirea infracțiunii, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată poate dispune neexecutare pedepsei aplicate vinovatului. Astfel, suspendarea condiționată, ca mijloc de individualizare a pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea ca, pe lângă stabilirea cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare. În cauza suspusă judecării, instanțele de fond au conchis, că inculpatului Bucila Gh., urmează a-i fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal și a-i suspenda condiționat executarea pedepsei cu închisoare menționată mai sus, pe o perioadă de probațiune de 3 ani. Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii; circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia. Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura infracțiunii prevăzute în alin. (1) și alin. (4) art. 90 Cod penal, se atestă faptul incidenței acestora la prezenta speță și anume că este stabilită o pedeapsă cu închisoare pentru o infracțiune săvârșită din intenție ce nu depășește 5 ani, și nu este una ce se atribuie la infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum nu este prezentă și nici recidiva. La circumstanțele cauzei, instanța de recurs menționează, că instanțele de fond au reținut că circumstanțe atenuante, nu au fost stabilite în privința inculpatului, Bucila Gh., însă acesta a recunoscut vina și s-a căit sincer, împrejurări ce au atras incidența prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, fiindu-i redusă pedeapsa principală cu o treime. Totodată, ca circumstanță agravantă conform art. 6 77 Cod penal, în privința ultimului a fost reținut, că a comis infracțiunea fiind anterior condamnat pentru o infracțiune similară, însă la acest capitol Colegiul consideră întemeiate raționamentele instanței de apel, unde a fost specificat că inculpatul, Bucila Gh., a săvârșit o infracțiune similară fiind minor, ceea ce micșorează periculozitatea de care a dat dovadă, în contextul în care antecedentul penal a și fost stins la momentul săvârșirii infracțiunii, din care motiv criticile invocate de recurent în acest sens se apreciază ca nefondate. Cât privește persoana celui vinovat, din materialele cauzei se atestă că inculpatul, Bucila Gh., la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, la locul de trai se caracterizează satisfăcător. O altă condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, este aprecierea instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia. Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, ținând cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege la formarea unei astfel de convingeri. Reieșind din conținutul hotărârilor judecătorești ale instanțelor de fond, Colegiul penal consideră, că acestea întemeiat au concluzionat despre posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, învederând caracteristica satisfăcătoare a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, subsidiar ținând cont și de faptul că are o vârstă tânără, ce nu depășește 21 ani, împrejurări ce au permis instanței de a da dovadă de clemență față de acesta, evitându-se, astfel, neajunsurile pe care le poate atrage contactul cu mediul din penitenciar. Având în vedere toate circumstanțele cauzei în cumul, ținând cont de principiul umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și de prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, instanța de recurs consideră, că nu este rațională executarea pedepsei reale cu închisoarea de către inculpatul, Bucila Gh., iar instanța de apel just a conchis de a menține aplicarea în privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal, fiindu-i suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune, deoarece careva interdicții la aplicarea acestei norme nu se atestă, în cauza deferită judecării. Astfel, instanța de recurs apreciază că, la stabilirea modalității de executare a pedepsei, instanțele de fond au acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, constatând că pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei infracționale comise, ce corespunde normelor legale și va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca urmare, nefiind justificată solicitarea recurentului privind excluderea aplicării dispozițiilor art. 90 Cod penal, în privința lui Bucila Gh. Din considerentele menționate, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu și-a găsit confirmarea temeiul de recurs la care face referire recurentul și nu sânt motive de a interveni în soluțiile adoptate de către instanțele de fond, deoarece pedeapsa aplicată inculpatului, Bucila Gh., a fost individualizată potrivit legii. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva 7 hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sânt vădit neîntemeiate. În baza celor menționate mai sus, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui Bucila Ghenrih, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia pronunțată integral la data de 07 martie 2018. Președinte Gordilă Nicolae Judecător Covalenco Elena Judecător Diaconu Iurie 8