1ra-1294/2018 — art. 152 alin. 1 CP

1ra-1294/2018 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1294/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

10 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul

Procuraturii de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 martie 2018, în cauza penală

privindu-l pe

Blîndu Cristin Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat s. Xxxxx r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

12.07.2016 – 28.03.2018

31.05.2018 – 10.07.2018

C O N S T A T Ă :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 2 ani

închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat

pe o perioadă de probațiune de 2 ani, obligându-l să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent.

Acțiunea civilă înaintată de Găină D. împotriva lui Blîndu C. a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască

instanța civilă.

orei 21:30, în centrul s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, inițiind o ceartă cu Găină D. din cauza

parcării de către ultimul a autoturismului său, creând obstacole în deplasare

primului, care în continuare a trecut în bătaie și ca rezultat i-a aplicat lui Găină D.,

1

mai multe lovituri cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului, îndeosebi în

regiunea capului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 52

,,D” din 26.06.2014, leziuni corporale medii. După comiterea infracțiunii Blîndu C. a

părăsit locul comiterii infracțiunii.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

fapta inculpatului a fost calificată de drept în baza art. 152 alin. (1) Cod penal –

vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a fost

urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății, fie de o pierdere considerabilă și stabilă a

mai puțin de o treime din capacitatea de muncă.

acesteia și pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința ultimului.

În motivarea apelului a invocat:

- instanța de fond la judecarea cauzei a încălcat principiul egalității armelor,

contradictorialității și al necesității motivării sentinței, iar pe parcursul examinării

cauzei neîntemeiat a respins cererile apărătorului privind dispunerea efectuării

expertizei medico-legale suplimentare și repetate în comisie, privind dispunerea

efectuării unei contra expertize medico-legale în comisie, privind dispunerea

efectuării unei expertize medico-legale repetate și greșit a pus la baza hotărârii

raportul de expertiză medico - legală nr. 52 „D” din 26.06.2014, în care au fost

apreciate leziunile părții vătămate Găina D., ca leziuni medii;

- la data de 07.04.2014, imediat după incident și anterior expertizei din

26.06.2014 prezentată de partea vătămată, medicul legist Vremea R. a efectuat

examinarea medico-legală a părții vătămate și nu a depistat fractură la mâna stângă

și nici nu a găsit necesar să-i elibereze acestuia o îndreptare la examinarea unui

traumatolog, la efectuarea renghenogramei, iar Găina D. având rezultatul

radiogramei din 06.04.2015, nu l-a prezentat medicului legist Vremea R. când s-a

prezentat la examinare;

- instanța greșit a apreciat argumentele inculpatului despre nevinovăție și

greșit a constatat ca fiind stabilită starea de fapt și de drept;

- inculpatul aduce critici asupra modului de apreciere a declarațiilor

martorului Cebotari A. și a părții vătămate Găină D., indicând că există unele

divergențe între depozițiile acestora de la urmărire penală și cele din instanța de

judecată. Instanța nu a reținut în favoarea inculpatului declarațiile martorilor

Dudca V., Malîghina I., Coci M., considerând că acestea nu se referă la caz, or, în

opinia apelantului prin aceste declarații se confirmă că la 1-2 săptămâni de la

conflict, partea vătămată nu era cu mâna în gips și efectua lucrări de reparație a

gardului;

- instanța greșit a constatat vinovăția lui Blîndu C., or, potrivit declarațiilor

martorilor Găină D., Goreacii M., Țintiuc O., Țintiuc I., aceștia nu declară, că Blîndu

C. i-a aplicat lovituri lui Găină D.;

- instanța neîntemeiat a acceptat cererea părții vătămate de a petrece ședințele

de judecată în lipsa acesteia, fără a pune în discuție chestiunea dată, fiind îngrădit

dreptul inculpatului de a formula întrebări suplimentare. Inculpatul consideră, că

2

în acțiunile sale nu se regăsesc semnele infracțiunii imputate și fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

fost respins ca nefondat apelul declarat cu menținerea sentinței.

hotărârii atacate sub aspectele relatate în cererea de apel, a reținut că temeiurile

menționate nu și-au găsit confirmarea în cauza dată, iar starea de fapt și de drept,

apreciată de către prima instanță, concordă cu circumstanțele stabilite și probele

administrate, relatate și examinate în cuprinsul hotărârii atacate.

care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea achitării sale.

În motivarea recursului ordinar a invocat:

- instanțele de judecată au admis о eroare gravă, care a afectat soluția prin

faptul că, au respins neîntemeiat cererea apărătorului cu privire la numirea contra

expertizei medico-legale, în privința părții vătămate Găină D.;

- eronat și formal instanța a motivat respingerea cererii de numire a

contraexpertizei;

- neclaritatea concluziilor din expertiza medico-legală nr. 52 „D” din

26.06.2014 rezida în faptul că, incidentul a avut loc la 05.04.2014, iar în concluzie

este indicat că au fost efectuate renghenografii la mâna stângă la 06.04.2014, iar la

08.04.2014, Găină D. este examinat de medicul legist al Spitalului raional Edineț,

Vremea R., căruia nu i-a prezentat clișeele date și în această expertiză mai este

indicată efectuarea unei renghenografii mai târziu din 12.05.2014, nefiind clar care a

fost necesitatea și circumstanțele care l-au impus pe Găină să efectueze această

renghenografie a doua oară;

- netemeinicia concluziilor expertizei medico-legale nr. 52 ,,D”din 26.06.2014,

care a dat apreciere leziunilor corporale ale lui Găină D. ca leziuni corporale medii,

se exprimă prin aceea că, aceasta se bazează pe două rapoarte de constatare

medico-legale contradictorii: a medicului legist Vremea din 08.04.2014, care a

apreciat vătămările lui Găină ca vătămări corporale ușoare, cu dereglarea de scurtă

durata a sănătății și a medicului legist Frecăuțan din 23.05.2014, care a dat о

apreciere a vătămărilor corporale ca medii;

- instanța de apel nu a întreprins măsuri concrete și reale pentru a-l aduce pe

Găină D. în instanța de judecată, a dispus aducerea forțată, în urma căreia organele

abilitate formal au raportat că Găină nu este acasă, fără prezentarea de probe

precum că nu este în țară. Însă, instanța a pus în sarcina procurorului să verifice

dacă partea vătămată a trecut hotarul. Intenționat părții vătămate i-au fost create

condiții pentru ca să nu se prezinte în instanța de judecată, pentru a fi imposibilă

numirea unei expertize medico-legale în comisie în lipsa părții vătămate și a

clișeelor. Eroarea comisă în această privință de instanța de fond a fost susținută și

de instanța de apel;

- instanța de apel eronat concluzionează că, partea apărării a considerat

posibilă finalizarea cercetării judecătorești, menționează că finalizarea cercetării

judecătorești, dar nu posibila examinare a cauzei în lipsa părții vătămate;

3

- instanța de apel eronat și contradictoriu în motivarea deciziei a indicat că, în

opinia instanței de apel examinarea cauzei în lipsa părții vătămate nicidecum nu a

influențat mersul procesului penal, iar în motivarea încheierii din 25.11.2015 prin

care a fost respinsă cererea de numire a contraexpertizei medico-legale este indicat

că, numirea contraexpertizei nu este posibilă în lipsa părții vătămate și a clișeelor;

- prin respingerea cererii cu privire la numirea contraexpertizei i-a fost încălcat

dreptul la un proces echitabil, art. 6 CtEDO;

- acțiunile sale nu au întrunit elementele infracțiunii, prevăzute la art. 152 alin.

(1) Cod penal și nu s-a demonstrat în cauza penală că, inculpatul i-a aplicat lovituri

lui Găină D., tocmai demonstrându-se invers, prin declarațiile martorilor Gaina C.,

Tentiuc Ig., Goreacii M., Malîghina I., Coci M.;

- faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- inculpatul prin acțiunile sale s-a apărat, însă partea vătămată l-a lovit, astfel

din declarațiile martorilor, nu reiese că l-ar fi lovit pe Găină D. cu pumnii și

picioarele peste diferite părți ale corpului, în deosebi în regiunea capului.

2016, a fost admis recursul ordinar declarat, fiind casată total decizia instanței de

apel și dispusă rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Bălți, în alt complet de

judecată.

nemotivat a respins demersul de numire a expertizei medico-legală în comisie,

nefiind înlocuite dubiile la stabilirea gravității leziunilor corporale la partea

vătămată Găină D., încălcând astfel prevederile art. 99 alin. (1), 100 alin. (1), (3), (4),

101 alin. (1), (3) Cod de procedură penală, principiul egalității armelor și

contradictorialității.

Instanța de recurs a reținut că, instanța de apel a examinat superficial apelul și

a adoptat prematur soluția din decizia atacată, cu comiterea erorilor de drept

esențiale și fără a indica motive clare pe care își întemeiază soluția, considerând că

recursul ordinar urmează a fi admis, iar decizia instanței de apel urmează a fi

casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

fost admis apelul declarat, fiind casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost

încetat procesul penal în privința lui Blîndu C. în baza art. 152 alin. (1) Cod penal,

deoarece fapta acestuia constituie contravenție prevăzută de art. 78 alin. (1) Cod

contravențional, totodată a fost încetat procesul contravențional, deoarece a expirat

termenul general de prescripție a răspunderii contravenționale. Acțiunea civilă

înaintată de Găină D. împotriva lui Blîndu C. a fost admisă în principiu, urmând ca

asupra acesteia să se expună instanța civilă.

primei instanțe privind constatarea vinovăției lui Blîndu C. în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, nu rezultă din probele acumulate de

organul de urmărire penală și contrar prevederilor art. art. 8, 389 Cod de procedură

penală, sentința în latura dată a fost bazată doar pe presupuneri, dar nu pe probe

veridice, care ar fi fost prezentate și cercetate în cadrul judecării cauzei.

4

Din conținutul sentinței de condamnare emise de prima instanță, instanța de

apel a stabilit admiterea în calitate de probă pertinentă și utilă a raportului de

expertiză medico-legală nr. 52 „D” din 26.06.2014, conform căruia au fost stabilite la

Găină D. vătămări corporale medii, însă din conținutul sentinței nu este indicat

despre restul probelor, care resping existența unor leziuni corporale medii la Găină

D.

Analizând probele în ansamblu, instanța de apel nu a putut susține această

soluție a primei instanțe, deoarece probele prezentate instanței de fond și în special

raportul de constatare medico-legală nr. 223 din 07.04.2014, vin în contradicție cu

concluziile indicate în raportul de expertiză medico-legală nr. 52 „D” din

26.06.2014.

Analizând materialele cauzei penale în raport cu declarațiile participanților la

proces și în special declarațiile expertului Vremea S., date în instanța de fond prin

care indică că „la radiografie se trimit persoanele doar în cazul în care se consideră

că este necesitate, dar la momentul examinări medico legale, mâna lui Găină D. nu

era vânătă, era doar edemă și din cauza dată nu i-a fost efectuată radiografia” de

faptul, că organul de urmărire penală nu a întreprins acțiuni de a înlătura

concluziile contradictorii privind leziunile corporale existente la Găină D., instanța

de apel, a admis în calitatea ei de probă pertinentă, concludentă și utilă raportul de

constatare medico-legală nr. 223 din 07.04.2014, deoarece anume prin această probă

se confirmă caracterul leziunilor corporale primite de Găină D., nemijlocit în urma

incidentului avut cu Blîndu C.

În acest sens, instanța de apel a respins raportul de constatare medico-legală

nr. 137-D din 23.05.2014 și raportul de expertiză nr. 52 D din 26.06.2014 drept probe

pertinente, concludente și utile în cauza penală, deoarece din conținutul acestor

acte medicale, precum și probele examinate în cadrul ședințelor de judecată nu este

clar circumstanțele apariției clișeelor radiologice prezentate expertului medico-legal

Iurie Frecăuțanu care și au stat la concluzia medicului privind existența vătămărilor

corporale medii la Gaina D.

În opinia instanței de apel, conform raportului de constatare medico-legală nr.

137 D din 23.05.2014 care este și unul din înscrisurile puse la baza raportului de

expertiză nr. 52 D din 26.06.2014, se face trimitere la unele clișee radiologice din

06.04.2014, care însă nu au fost prezentate expertului medico-legal Vremea S. la

data de 07.04.2014, pentru întocmirea unei concluzii medicale. Este posibil

prezentarea unor clișee radiologice din data de 12.05.2014 după perfectarea

raportului din 07.04.2014, însă nu poate fi înțeleasă poziția lui Găină D. care

prezintă clișee radiologice din 06.04.2014 în fața expertului Frecăuțan I. și nu le

prezintă în fața lui Vremea S. necătând la faptul, că acesta, la fel a întocmit

expertiza după data de 06.04.2014. În situația în care Găină D. a prezentat clișeele

radiologice în fața expertului Frecăuțan I., acesta nu s-a prezentat în fața instituției

medicale pentru a prezenta aceste clișee radiologice, la fel nu s-a prezentat nici în

fața instanței pentru a explica circumstanțele apariției acestor clișee radiologice,

astfel instanța de apel nu a putut admite în calitate de probă raportul de constatare

medico-legală nr. 137 D din 23.05.2014 și raportul de expertiză nr. 52 D din

26.06.2014 și a admis în calitatea lui de probă pertinentă, concludentă și utilă numai

5

raportul de constatare medico-legală nr. 223 din 07.04.2014, care redă situația reală

nemijlocit din cuvintele lui Găină D. și examinările nemijlocite a expertului.

Instanța de apel a reținut că, acțiunile lui Blîndu C., care conform actului de

învinuire au fost apreciate drept infracționale, în situația descrisă, nu pot fi

apreciate în calitatea lor de faptă prejudiciabilă prevăzută de legea penală, dat fiind

faptul, că nu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracțiuni, având în vedere că în

urma acțiunilor lui Blîndu C. față de Găină D., i-au fost cauzate leziuni corporale

ușoare în baza criteriului dereglării sănătății pe o perioadă de scurtă durată, fiind

calificată ca vătămări corporale ușoare.

Instanța de apel a susținut concluzia primei instanțe privind provocarea

acestor vătămări lui Găină D. prin acțiunile comise de Blîndu C., însă nu a susținut

soluția primei instanțe privind încadrarea lor drept acțiuni prevăzute de normele

penale, deoarece în acțiunile ultimului persistă elementele de contravenție

prevăzute la art. 78 alin. (1) Cod contravențional, redacția anului 24.10.2008 și

anume vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale.

Analizând circumstanțele cauzei și poziția participanților la proces, instanța de

apel a ajuns la concluzia, că anume Blîndu C. la data de 05.04.2014, în jurul orei

21:30, în centrul s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, inițiind o ceartă cu Găină D., din cauza

parcării de către ultimul a autoturismului său, creând obstacole în deplasare

primului, ceartă, care în continuare a trecut în bătaie și ca rezultat i-a aplicat lui

Găină D., mai multe lovituri cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului,

îndeosebi în regiunea capului, cauzându-i conform raportului de constatare

medico-legală nr. 223 din 06.04.2014, leziuni corporale ușoare, ce se califică ca

vătămări corporale ușoare cu dereglare a sănătății de scurtă durată, acțiunile

acestuia urmând a fi încadrate în baza art. 78 alin. (1) Cod contravențional /redacția

anului 24.10.2008/ și anume vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale.

Ținând cont de cele specificate mai sus, instanța de apel a considerat necesar

de a înceta procesul penal în privința lui Blîndu C., deoarece fapta comisă nu

întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal și a-l

considera vinovat pe Blîndu C. de comiterea contravenției prevăzute de art. 78 alin.

(1) Cod Contravențional/redacția anului 24.10.2008/, cu încetarea procedurii

contravenționale în privința acestuia, în legătură cu expirarea termenului general

de prescripție a răspunderii contravenționale.

prin care solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului invocă:

- este contrară probelor administrate concluzia instanței de apel prin care a

considerat că, soluția primei instanțe privind constatarea vinovăției lui Blîndu C. de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, nu rezultă din

probele acumulate de organul de urmărire penală și că este bazată pe presupuneri;

- prima instanță corect a pus la baza sentinței de condamnare a lui Blîndu C.

raportul de expertiză medico-legală nr. 52 D din 26 iunie 2014, conform căruia

părții vătămate Găină D., i-a fost cauzată vătămare corporală medie, însă instanța

de apel a dat prioritate raportului de expertiză nr. 223 din 07 aprilie 2014, conform

căruia părții vătămate Găină D., i-au fost cauzate leziuni corporale ușoare,

6

încadrând acțiunile lui Blîndu C. în baza art. 78 alin. (1) Cod contravențional,

redacția 24.10.2008;

- în susținerea acestei încadrări a acțiunilor inculpatului, instanța de apel a pus

la bază declarațiile expertului Vremea S., date în ședința primei instanțe, în care

indică că la radiografie se trimit persoanele doar în cazul în care se consideră că este

necesitate, dar la momentul examinării medico-legale, mâna lui Găină D. nu era

vânătă, era doar edemă și din cauza dată nu i-a fost efectuată radiografia;

- posibil inițial partea vătămată, fiind supusă examinării medicale, de către

expertul Vremea S., nu prezenta semne de fractură la mână, era doar edemă, din

care motiv nu a fost trimis pentru efectuarea radiografiei, iar conform declarațiilor

părții vătămate, ulterior a efectuat investigații medicale în mun. Chișinău și la

radiografie s-a depistat fractura mâinii, după ce a urmat un tratament și a fost

suplimentar supus expertizării;

- prin declarațiile sale medicul-legist Vremea S., a înlăturat orice dubiu privind

gravitatea leziunilor, indicând în cadrul audierii în prima instanță că, concluziile

decisive se consideră cele din expertiza medico-legală, iar potrivit concluziilor

raportului de expertiză medico-legală nr. 52 D din 26 iunie 2014, leziunile depistate

la Găină D. se califică ca vătămare corporale medie, în baza criteriului dereglării

sănătății de lungă durată;

- faptul conflictului între inculpat și partea vătămată a fost stabilit și conform

declarațiilor martorilor Goreacii M., Cibotaru A., Gaina C.;

- prima instanță corect a apreciat probele acuzării, constatând vinovăția

inculpatului în cele incriminate și aplicând o pedeapsă echitabilă în raport cu

circumstanțele stabilite.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept de al admite, cu casarea parțială

sau totală a hotărârii atacate, cu menținerea hotărârii primei instanțe, când apelul a

fost greșit admis.

Procurorul în recursul declarat critică, aspectul de ilegalitate privind greșita

soluție cu privire la încetarea procesului penal în privința lui Blîndu C. în baza art.

152 alin. (1) Cod penal, deoarece fapta acestuia constituie contravenție prevăzută de

art. 78 alin. (1) Cod contravențional, cu încetarea procesului contravențional,

deoarece a expirat termenul general de prescripție a răspunderii contravenționale,

pe care Colegiul penal o consideră ca întemeiată.

În acest context, reieșind din materialele cauzei penale supuse judecării,

instanța de recurs reține, că Blîndu C. de către prima instanță a fost recunoscut

vinovat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal,

vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost

urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății, fie de o pierdere considerabilă și stabilă a

mai puțin de o treime din capacitatea de muncă.

7

Nefiind de acord cu soluția adoptată de către prima instanță, inculpatul a

atacat sentința cu apel.

La judecarea cauzei în ordine de apel, inițial, în primul set de proceduri, apelul

declarat de inculpat a fost respins ca nefondat și menținută sentința.

Însă, de menționat este și acel fapt, că în urma examinării prezentei cauze în

procedura recursului ordinar, instanța ierarhic superioară a ajuns la concluzia de a

dispune rejudecarea cauzei date pe motiv că, instanța de apel nemotivat a respins

demersul de numire a expertizei medico-legală în comisie, nefiind înlocuite dubiile

la stabilirea gravității leziunilor corporale la partea vătămată Găină D.

În continuare, în cadrul rejudecării cauzei în instanța de apel, a fost admis

apelul inculpatului, fiind casată sentința, rejudecată cauza și adoptată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost încetat

procesul penal în privința lui Blîndu C. în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, deoarece

fapta acestuia constituie contravenție prevăzută de art. 78 alin. (1) Cod

contravențional, totodată a fost încetat procesul contravențional, deoarece a expirat

termenul general de prescripție a răspunderii contravenționale.

Astfel, la adoptarea soluției, instanța de apel a menționat, că nu poate admite

în calitate de probă raportul de constatare medico-legală nr. 137 D din 23 mai 2014

și raportul de expertiză nr. 52 D din 26.06.2014, însă urmează a fi admis în calitate

de probă pertinentă, concludentă și utilă numai raportul de constatare medico-

legală nr. 223 din 07.04.2014, care redă situația reală nemijlocit din cuvintele lui

Găină D. și examinările nemijlocite a expertului.

Instanța de recurs consideră, că o astfel de abordare a problemei de drept în

cauza dată nu poate fi susținută pe motiv, că instanța de apel nu a pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, și ca urmare a acceptat niște concluzii eronate, cu

privire la conținutul probelor administrate pe caz, fapt ce a dus la încetarea

procesului penal în privința lui Blîndu C. în baza art. 152 alin. (1) Cod penal.

Astfel, în ceea ce privește aspectul de ilegalitate invocat de procuror, privind

greșita încetare a procesului penal, Colegiul constată că acesta este întemeiat,

pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 140 alin. (4) Cod de procedură penală, în

cazul în care este necesară o examinare corporală asupra învinuitului ori părții

vătămate pentru a constata pe corpul acestora existența urmelor infracțiunii,

organul de urmărire penală, procurorul, organul de constatare dispun efectuarea

unei constatări medico-legale și cer organului medico-legal, căruia îi revine

competența potrivit legii, să efectueze această constatare.

Astfel, la caz, a fost efectuată cercetarea medico-legală a lui Găină D., iar prin

raportul de constatare medico-legală nr. 223 din 07.04.2014, s-a stabilit că

vătămările corporale depistate la Găină D., se califică ca vătămări corporale ușoare,

cu dereglare a sănătății de scurtă durată. Ulterior, prin raportul de constatare

medico-legală nr. 137 D din 23 mai 2014, s-a stabilit că leziunile corporale depistate

la Găină D. se califică ca vătămare corporală medie.

Totodată, ținând cont de prevederile art. 143 alin. (1) pct. (2), (6) Cod de

procedură penală, care prevede că expertiza judiciară se dispune și se efectuează, în

mod obligatoriu, pentru constatarea: gradului de gravitate și a caracterului

8

vătămărilor integrității corporale; altor cazuri când prin alte probe nu poate fi

stabilit adevărul în cauză, prin ordonanța din 18 iunie 2014, a fost dispusă

efectuarea expertizei medico-legale, iar prin raportul de expertiză medico-legală nr.

52 D din 26.06.2014, s-a constatat că leziunile corporale depistate la Găină D., se

califică ca vătămare corporală medie, în baza criteriului dereglării sănătății de

lungă durată.

Raportând cele menționate, la cauza dată Colegiul penal lărgit consideră juste

concluziile primei instanțe care a pus la baza sentinței anume raportul de expertiză

medico-legală nr. 52 D din 26.06.2014, efectuarea căruia era obligatorie în cazul dat

și prin care s-a constatat că, leziunile corporale depistate la Găină D., se califică ca

vătămare corporală medie, fapt neluat în considerație de către instanța de apel, care

a admis eronat și a pus la baza deciziei, în calitate de probă raportul de constatare

medico-legală nr. 223 din 07.04.2014.

La fel, instanța de recurs consideră, că în speța dată nu era necesară efectuarea

unei expertize medico-legale repetate în comisie, deoarece în cauză a fost întocmit

un singur raport de expertiză medico-legală în privința lui Găină D., cu concluzii

clare, referitor la caracterul vătămărilor corporale depistate la partea vătămată, iar

reieșind din dispoziția art. 146 alin. (11) Cod de procedură penală, expertiza

judiciară în comisie se dispune și în cazul în care expertizele efectuate anterior

prezintă concluzii divergente. În cadrul expertizei judiciare în comisie pot fi

formulate întrebări referitoare la cauzele divergențelor dintre concluziile

expertizelor anterioare.

Referitor la argumentele instanței de apel enunțate în hotărâre, prin care a

pus la bază declarațiile expertului Vremea S. date în ședința primei instanțe, în care

indică că, la radiografie se trimit persoanele doar în cazul în care se consideră că

este necesitate, dar la momentul examinării medico-legale, mâna lui Găină D. nu

era vânătă, era doar edemă și din cauza dată nu i-a fost efectuată radiografia,

Colegiul penal reține, că conform declarațiilor părții vătămate, acesta a declarat că

ulterior a efectuat investigații medicale în mun. Chișinău și la radiografie s-a

depistat fractura mâinii, după ce a urmat un tratament și a fost suplimentar supus

expertizării.

Mai mult ca atât, Colegiul penal reține că, prin declarațiile sale medicul-legist

Vremea S., a indicat în cadrul audierii în prima instanță că, concluziile decisive se

consideră cele din expertiza medico-legală, iar potrivit concluziilor raportului de

expertiză medico-legală nr. 52 D din 26 iunie 2014, leziunile depistate la Găină D. se

califică ca vătămare corporale medie, în baza criteriului dereglării sănătății de

lungă durată.

Instanța de recurs, în temeiul celor enunțate mai sus, consideră că prima

instanță a reținut corect starea de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică

a faptelor comise de către Blîndu C. și a dispus întemeiat condamnarea ultimului în

baza art. 152 alin. (1) Cod penal și anume – vătămarea intenționată medie a integrității

corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările

prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății, fie de

o pierdere considerabilă și stabilă a mai puțin de o treime din capacitatea de muncă

9

La fel, Colegiul penal lărgit consideră, că prima instanță a realizat o

individualizare corectă a pedepsei, în corespundere cu prevederile art. art. 7, 61, 75

Cod penal, fiind motivată și aplicată în limitele prevăzute de lege, hotărârea dată

fiind legală și întemeiată.

Rezumând cele expuse, prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, invocate de recurent, și-au găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, fiind stabilite erorile de drept invocate de către procuror.

În contextul celor statuate, Colegiul atestă că sentința este legală și întemeiată,

motiv pentru care se apreciază, că apelul declarat de inculpat greșit a fost admis,

din care considerente decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu menținerea

sentinței adoptată de prima instanță, în privința lui Blîndu C.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul Procuraturii de

circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, se casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 28 martie 2018, în cauza penală în privința lui Blîndu

Cristin Xxxxx, cu menținerea sentinței Judecătoriei Ocnița din 27 mai 2015, prin

care acesta a fost condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 2 (doi) ani

închisoare, iar conform art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Blîndu Cristin, i-a

fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani, obligându-l ca în

acest termen să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent

de executarea pedepsei. Dispozițiile referitoare la acțiunea civilă depusă de Găină

Dorin, la fel se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 07 august 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

10