1ra-1470/2018 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-1470/2018 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1470/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 16 ianuarie

2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 aprilie 2018,

declarat de avocata Rodica Palade, în numele inculpatului

Pripa Serghei XXXXX, născut la

XX XXXXX XXXX, originar și locuitor al mun. XXX, str.

XXXXX, cetățean al R. Moldova, condamnat anterior

prin:

1) sentința Judecătoriei Bălți din 13.07.2005 în

baza art. 119 alin. 3 Cod penal la 5 ani închisoare;

2) sentința Judecătoriei Orhei din 25.08.2006 în

baza art. 27,317 alin. (1), 85 Cod penal la 6 ani și 6 luni

închisoare.

Eliberat la 16.01.2013, după executarea pedepsei.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 31.07.2017 – 16.01.2018,

instanța de apel: 16.02.2018 – 11.04.2018,

instanța de recurs: 23.06.2018 – 25.07.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 2 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate Cobzari V. prejudiciul

material în mărime de 1200 lei.

1

inculpatul Pripa S., acționând intenționat și urmărind scopul sustragerii pe ascuns a

bunurilor altor persoane, aflându-se pe teritoriul amplasat pe adresa mun. XX, str.

XXXXX, prin acces liber, folosindu-se de faptul că nu este observat de nimeni,

pe ascuns, a sustras de pe teritoriul SRL „Cobzplast” 18 inele de rezistență pentru

țevi metalice în sumă totală de 450 lei, 16 pinioane cilindrice – 640 lei, 160

lingouri metalice – 800 lei, un lanț metalic transportor cu lungimea de 1,8 m. și

diametrul de 100 mm. – 200 lei, 2 burghiuri metalice - 65 lei, piese din metal – 35

lei, iar în total a sustras bunuri în valoare de 2190 lei, cu care s-a eschivat într-o

direcție necunoscută, cauzându-i părții vătămate Cobzari V. un prejudiciu material

considerabil.

Instanța a reținut că, prin încheierea Judecătoriei Bălți din 12.09.2017, a fost

înlocuită inculpatului măsura preventivă sub formă de nepărăsire a localității în

arest preventiv, fiind anunțat în căutare.

În urma desfășurării activităților speciale de investigații, nu a fost posibil de

stabilit locul aflării lui și, fiind constatat că se eschivează de la prezentarea în

instanța de fond, potrivit art. 321 alin. (6) Cod de procedură penală, s-a dispus

examinarea cauzei în lipsa inculpatului.

Astfel, cu toate că inculpatul și-a recunoscut vina în cadrul urmăririi penale,

aceasta se confirmă inclusiv prin probele administrate, acțiunile lui urmând a fi

încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, ca furtul, adică sustragerea pe

ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de faptul că inculpatul a comis o

infracțiune mai puțin gravă care se pedepsește cu amendă de la 650 la 1350 unități

convenționale, sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240

ore, sau cu închisoare de până la 4 ani, că acesta și-a recunoscut fapta, dar anterior

a fost judecat de mai multe ori, însă nu și-a făcut concluziile necesare și a comis

din nou o infracțiune cu scop de cupiditate, că s-a eschivat de la prezentarea în

instanța de judecată, cunoscând că i-a fost aplicată măsura preventivă sub formă de

nepărăsire a localității, prin ce a generat tergiversarea examinării cauzei, că

pericolul social al activității infracționale al inculpatului este unul ridicat, acțiunile

acestuia fiind stopate doar la intervenția organelor de drept, astfel că, reeducarea și

corectarea lui este posibilă doar prin izolare de societate.

cauzei.

Apelantul a indicat că nu s-a eschivat de la prezentarea în organele de drept,

or, nu are reședință și un loc permanent de trai.

Totodată, partea vătămată i-a comunicat că nu dorește ca el să fie privat de

libertate.

2018, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că inculpatul, în instanța de apel, a declarat că

anterior a fost condamnat, fiind eliberat din detenție în anul 2013, iar până la

aceasta a mai fost condamnat condiționat. A sustras de pe teritoriul îngrădit al SRL

„Cobzplast” o grămadă de metal, pe care a vândut-o la punctele de primire a

2

metalului contra sumei de 2190 lei. A reparat parțial prejudiciul material cauzat

părții vătămate, urmând să-i mai achite 1200 lei. Pedeapsa aplicată este prea aspră,

el fiind în imposibilitate să restituie bunurile sustrase, considerând că va putea să

achite prejudiciul cauzat. Nu a locuit pe adresa indicată în dosar și a comunicat

organelor de drept despre acest fapt. A comis infracțiunea cu intenția de a câștiga

bani și solicită să-i fie aplicată o pedeapsă nonprivativă de libertate.

Totodată, în baza probelor administrate, instanța de fond întemeiat și legal a

concluzionat asupra vinovăției inculpatului și corect i-a încadrat acțiunile pe art.

186 alin. (2) lit. d) Cod penal, ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor

altei persoane, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de fond a ținut cont de criteriile

generale de individualizare a pedepsei penale în raport cu circumstanțele concrete

ale cauzei, personalitatea inculpatului, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă, reieșind

din faptul că a recunoscut vina, nu a restituit prejudiciul material cauzat părții

vătămate, anterior a fost condamnat în repetate rânduri, justificat concluzionând că

reeducarea și corectarea acestuia este posibilă doar prin izolare de societate.

Or, cererea inculpatului în privința pedepsei penale nu conține temeiuri de

fapt și de drept, iar sentința adoptată este întemeiată și legală.

hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri.

Recurenta a invocat că instanțele de fond și de apel eronat au concluzionat

că inculpatul s-a eschivat de la prezentarea în ședințele de judecată or, acesta a

comunicat faptul că nu are domiciliu în oraș și locuia și muncea temporar în altă

localitate, fapt care a fost adus la cunoștința polițistului de sector și a

anchetatorului.

A fost neglijat faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă

care se pedepsește cu amendă, muncă neremunerată în folosul comunității sau

închisoare cu posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal. Însă, instanța de

apel a invocat doar unele norme referitor la împuternicirile pe care le deține și la

aplicarea pedepsei, fără a argumenta imposibilitatea aplicării prevederilor art. 90

Cod penal.

Inculpatul a recunoscut vina integral și s-a căit de cele comise, a restituit

parțial prejudiciul cauzat părții vătămate, având intenția să-i achite și restul sumei.

Mai mult, acesta nu cunoștea că fierul uzat sustras aparținea cuiva.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

3

430 pct. 5) și 6) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427, inclusiv formularea propunerilor

privind hotărârea solicitată, cât și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens.

Însă, în recursul ordinar, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat nici

un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind

omisă totalmente formularea propunerilor privind hotărârea solicitată, specificarea

unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest

sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că acest recurs nu întrunește condițiile legale

de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și

să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, just luând în considerare personalitatea

inculpatului, consecințele faptei comise de el și gradul de pericol social al

infracțiunii săvârșite, ținând corect cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal,

conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

4

În consecutivitatea enunțată, instanțele de fond și de apel, just au

concluzionat că în cazul constatării pericolului social ridicat al activității

infracționale a inculpatului, acesta fiind anterior condamnat de două ori, chiar și în

prezența circumstanțelor invocate de apărare (pct. 5. din decizie), suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii în baza art. 90 Cod penal ar reprezenta

o soluție de pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă, inadecvată și

disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana

celui vinovat și a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale,

corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei în

latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei

penale în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat

din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare

în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care

au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20,

cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

s-au aplicat inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că

recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul menționat este vădit neîntemeiat, acesta

urmează a fi declarat inadmisibil.

5

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Rodica Palade,

împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 16 ianuarie 2018 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 11 aprilie 2018, în privința inculpatului Pripa

Serghei XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 22 august 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

6