1ra-1426/2018 — art. 201/1 alin. 1 CP

1ra-1426/2018 — art. 201/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1426/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 15 decembrie 2017 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2018, declarat de

avocatul Oleg Bondarenco, în numele inculpatului

Burdujan Mihail XXX, născut la

XX XXXX XXXX în or. XXXXX, locuitor al mun.

XXXXX, str. XXXXX XX, ap. XX, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare

instanța de fond: 26.10.2016 – 15.12.2017,

instanța de apel: 10.01.2018 – 29.03.2018,

instanța de recurs: 18.06.2018 – 24.07.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

în privința inculpatului Burdujan Mihail pe art. 2011 alin. (1) Cod penal a fost

încetat, din motiv că fapta constituie contravenție.

Burdujan Mihail a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției

prevăzute de art. 781 Cod contravențional, cu încetarea procesului contravențional

în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere

contravențională.

Mihail, acționând intenționat și urmărind scopul agresării fizice a soției sale

Burdujan Olga, aflându-se pe str. Bogdan Voievod, mun. Chișinău, a îmbrâncit-

o, a numit-o cu cuvinte necenzurate și a amenințat-o cu răfuiala fizică, intimidând-

o cu scopul impunerii voinței și a controlului asupra victimei.

1

Tot el, la 02 februarie 2016, aproximativ ora 08.30, urmărind scopul

agresării fizice a soției sale Burdujan Olga și impunerea voinței, deplasându-se cu

automobilul spre Spitalul nr. 3, mun. Chișinău, împreună cu soția și copilul minor

XXXXX, a agresat-o fizic pe Burdujan Olga, apucând-o violent de mână, a

îmbrâncit-o, cauzându-i dureri fizice și a numit-o cu cuvinte necenzurate,

intimidând-o cu scopul izolării și impunerii voinței și a controlului asupra ei.

Conform extrasului din fișa medicală nr. 1924 din 28 iunie 2016, eliberat de

Centrul de reabilitare a victimelor torturii „Memoria”, partea vătămată Burdujan

Olga a fost intimidată de către Burdujan Mihail prin următoarele metode de

violența psihologică: intimidarea prin diferite metode (agresare verbală, cuvinte

obscene, insulte, înjurături, interdicții multiple, impunerea supunerii oarbe,

reducere la tăcere), amenințări cu răfuiala fizică, cu omorul, cu sechestrul

copilului, cu decăderea din drepturile părintești, izgonirea din casă fără haine și

bani, inclusiv pe timp de noapte și fiind însărcinată, agresiune fizică și amenințări

în adresa părinților părții vătămate, îndeosebi a mamei.

Organul de urmărire penală a calificat acțiunile inculpatului în temeiul art.

2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, ca violența în familie, adică acțiunea intenționată,

comisă de un membru al familiei, asupra unui alt membru al familiei, manifestată

prin izolare, intimidare în scop de impunere a voinței sau a controlului asupra

victimei.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina, relatând că împreună cu

partea vătămată are un copil minor. Nu a bruscat-o în acea zi, dar certuri au avut

loc foarte des.

Totodată, vinovăția inculpatului se confirmă prin declarațiile părții

vătămate Burdujan Olga, că în momentul când a refuzat inculpatului să-i transmită

copilul, acesta i-a smuncit copilul din brațe, a îmbrâncit-o și a lovit-o cu palma

peste față. În drum spre spital, din senin, a început să o ofenseze verbal. A ieșit din

mașină, în fața spitalului, fiind în brațe cu copilul de un an. Inculpatul a lovit-o cu

piciorul în spate și ea a căzut jos.

Totuși, contrar prevederilor art. 281 alin. (2), 296 CPP, acuzatorul de stat nu

a adus și probat învinuirea în aspectul în care a susținut-o pe parcursul judecării

cauzei. Probele administrate nu demonstrează vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal. Or, în

învinuirea adusă acestuia nu au fost probate și evidențiate elemente concrete

calificative ale infracțiunii indicate și anume de intimidare sau izolare în scop de

impunere a voinței sau a controlului asupra părții vătămate de către inculpat, fapt

ce nu rezultă nici din declarațiile parții vătămate sau a martorilor audiați în

instanță. Mai mult, nu a fost probat nici scopul inculpatului de impunere a voinței

sau a controlului asupra părții vătămate, deoarece din probele anexate, inclusiv

declarațiile părții vătămate și a martorilor, s-a stabilit că părțile au locuit separat pe

parcursul căsătoriei și după căsătorie, respectiv nici nu rezultă care ar fi motivul

inculpatului de impunere a voinței sale asupra părții vătămate.

Extrasul din fișa medicală nr. 1924 din 28.06.2016, eliberat de Centrul de

reabilitare a victimelor torturii „Memoria” în privința părții vătămate, nu poate fi

pus la baza sentinței, fiind nepertinent. Nu este dovedită nici legătura cauzală

dintre acțiunile inculpatului cu starea psiho-emoțională a pacientei Burdujan Olga.

2

Or potrivit art. 8 alin. (3) CPP, concluziile despre vinovăția persoanei de

săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în

probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se

interpretează în favoarea inculpatului.

Organul de urmărire penală a apreciat greșit probele administrate în cauză,

ajungând la o concluzie neîntemeiată privind calificarea acțiunilor inculpatului

în temeiul art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, or, în speță, rezultând din

împrejurările cauzei, acțiunile inculpatului se circumscriu în componența

infracțiunii prevăzute în art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, acțiunea sau

inacțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru

al familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare

ușoară a integrității corporale sau a sănătății, ce se probează prin declarațiile

părții vătămate și a martorului Costrov Tamara.

Astfel, reieșind din probele administrate, vina inculpatului este dovedită și

acțiunile lui se încadrează în baza art. art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal,

acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința

altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente,

soldate cu vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății.

Deși la dosar este anexată copia raportului de constatare medico-legală nr.

4901 din 01.10.2013, acesta este efectuat până la data comiterii faptelor imputate

inculpatului și indicate în rechizitoriu, astfel instanța va interpreta circumstanțele

de fapt și situația creată în favoarea inculpatului, calificându-i acțiunile în baza

art. 781 Cod Contravențional - violența în familie, adică maltratarea sau alte

acțiuni violente, comise de un membru al familiei în privința altui membru al

familiei, care au provocat vătămare neînsemnată a integrității corporale din

considerentele ce urmează.

Deoarece prin Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative

nr. 196 din 28.07.2016 a fost înlăturat caracterul prejudiciabil al faptei imputate

inculpatului, se impune încetarea procesului penal în privința inculpatului de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, cu

tragerea lui la răspundere contravențională conform art. 781 Cod

Contravențional - violența în familie adică maltratarea sau alte acțiuni violente,

comise de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, care au

provocat vătămare neînsemnată a integrității corporale.

declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 2011 alin. (1) lit. b), 90 Cod penal la 2 ani

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probațiune de 3 ani.

Apelanta a indicat că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită prin

ansamblul probelor administrate. Instanța de judecată a efectuat o interpretare

unilaterală și eronată a probelor, denaturând conținutul lor, bazându-și motivarea

sentinței, în mod exclusiv pe declarațiile inculpatului, fără a aprecia multilateral și

obiectiv probele prezentate de către acuzare.

Raportul de constatare medico-legală nr. 4901 din 01.10.2013 a fost invocat

de procuror doar pentru a demonstra că violența fizică și psihică față de partea

3

vătămată a fost aplicată de inculpat o perioadă îndelungată și sistematic, fapt

confirmat și prin declarațiile martorilor Bulmaga Igor și Cataraga Sergiu, care au

indicat că au fost sesizați de multiple ori de Burdujan Olga pe faptul agresării

fizice și psihice de către inculpat.

3.1. A declarant apel și avocatul Oleg Bondarenco, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a invocat că atât procurorul încădrând fapta pretins comisă de

inculpat conform art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal (în redacția Legii RM nr. 196

din 28.07.2016 privind modificarea și completarea unor acte legislative, publicată

în Monitorul Oficial al RM nr. 306-313 din 16.09.2016, în vigoare din data

publicării), cât și prima instanța care a reîncadrat fapta pretins comisă de inculpat

conform art. 2011 alin (1) lit. a) Cod penal (în redacția Legii RM nr. 196 din

28.07.2016 privind modificarea și completarea unor acte legislative, publicată în

Monitorul Oficial al RM nr. 306-313 din 16.09.2016. în vigoare din data

publicării) și ulterior a conchis precum că fapta comisă de inculpat constituie o

contravenție prevăzută de art. 781 Cod contravențional (în redacția Legii RM nr.

196 din 28.07.2016 privind modificarea și completarea unor acte legislative,

publicată în Monitorul Oficial al RM nr. 306-313 din 16.09.2016, în vigoare din

dala publicării) - au procedat contrar legii încriminând în toate trei cazuri de

încadrare și reîncadrare fapte penale și contravenționale care nu au fost prevăzute

ca atare de legea penală și legea contravențională la momentul săvârșirii acestora.

Potrivit art. 325 CPP, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai

în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Potrivit rechizitoriului inculpatului i

s-a incriminat săvârșirea infracțiunii de violență în familie în două epizoade, și

anume la 22.12.2015 și 02.02.2016.

Legea penală (norma art. 2011 alin. (1) Cod penal „Violența în familie”) în

vigoare la dățile respective (22.12.2015, 02.02.2016) avea următoare redacție:

„Acțiunea sau inacțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal, comisă de un

membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință

fizică, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății, suferință

psihică ori prejudiciu material sau moral”, cu sancțiunea în forma de muncă

neremunerată în folosul comunității de la 150 la 180 de ore sau cu închisoare de

până la 2 ani. Potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal acesta infracțiune se atribuia la

categoria infracțiunilor ușoare (pedeapsa cu închisoare de până la 2 ani).

În ceea ce privește legea contravențională în vigoare la dățile respective

(22.12.2015, 02.02.2016) - aceasta nu prevedea răspundere contravențională pentru

fapta de „violenta în familie”, iar art. 781 Cod Contravențional „Violența în

familie” (maltratarea sau alte acțiuni violente, comise de un membru al familiei în

privința altui membru al familiei, care au provocat vătămare neînsemnată a

integrității corporale) a fost introdus în lege abia la data de 16.09.2016 prin Legea

nr. 196 din 28.07.2016 privind modificarea și completarea unor acte legislative,

publicată în Monitorul Oficial al RM nr. 306-313 din 16.09.2016, în vigoare din

dala publicării.

Prin aceiași Lege nr. 196 din 28.07.2016 privind modificarea și completarea

unor acte legislative, publicată în Monitorul Oficial al RM nr. 306-313 din

16.09.2016, în vigoare din data publicării, a fost modificat art. 2011 Cod „Violența

4

în familie”. În urma modificărilor operate a fost exclus sau decriminalizat semnul

calificativ al respectivei infracțiuni prevăzut anterior în art. 2011 alin. (1) Cod

penal, în vigoare la momentul săvârșirii faptelor incriminate inculpatului „acțiunea

sau inacțiunea intențională, manifestată fizic sau verbal, comisă de un membru

familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică, soldată

cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății, suferință psihică ori

prejudiciu material sau moral”.

Totodată, s-a modificat în sensul agravării pedeapsa cu închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, și anume de la „de

până la 2 ani” la „de până la 3 ani”, respectiva infracțiune devenind conform art. 16

alin. (3) Cod penal în locul infracțiunii ușoare - infracțiune mai puțin gravă

(pedeapsa în forma de închisoare de până la 5 ani).

Reieșind din decriminalizarea faptei penale de „violența în familie”

prevăzute de legea penală la momentul săvârșirii acesteia (22.12.2015,

02.02.2016), rezulta necesitatea scoaterii inculpatului de sub urmărire penală în

temeiul art. 284 alin. (2) pct. 2), art. 275 pct. 2) CPP pe motiv că „fapta nu este

prevăzută de lege ca infracțiune”.

Prin urmare, atât învinuire nouă cât și rechizitoriul întocmit în temeiul

acestei învinuiri a fost și este un procedeu abuziv și contrar reglementărilor

imperative ale legii penale, inculpatului fiindu-i incriminată fapta care la momentul

săvârșirii acesteia neîntrunind componența de infracțiune și totodată fiindu-i într-

un mod arbitrar agravată situația, or sancțiunea art. 2011 alin. (1) Cod penal (în

redacția nouă prevede ca pedeapsa maximă 3 ani închisoare (infracțiunea fiind

calificată ca mai puțin gravă) în locul sancțiunii de pedeapsa maximă 2 ani

închisoare (infracțiune fiind considerată ușoară) așa cum prevedea legea penală

până la modificările intrate în vigoare la 16.09.2016.

Prin sentința contestată, inculpatul contrar legii (prevederilor art. 3, 8, 10 al

Cod penal) a fost recunoscut culpabil și liberat de pedeapsă pentru săvârșirea unor

fapte penale și contravenționale care la momentul săvârșirii nu erau prevăzute de

legea penală și contravențională ca fiind infracțiuni și contravenții.

Astfel, inculpatul urmează a fi achitat în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 4)

CPP „fapta nu este prevăzută de legea penală”.

2018, apelul procurorului a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că starea de fapt și de drept constatată de prima

instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în

cuprinsul sentinței, care cuprinde elementele definitorii încetării procesului penal.

Sentința cuprinde temeiurile de fapt și de drept puse la baza soluției

adoptate, precum și probele administrate legal, ce justifică încetarea procesului

penal.

Calificarea contravenției reținute în sarcina inculpatului este corect efectuată

de prima instanță, prin determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte

între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței de

contravenție prevăzute de articolul 781 Cod contravențional - violența în familie

adică maltratarea sau alte acțiuni violente, comise de un membru al familiei în

5

privința altui membru al familiei, care au provocat vătămare neînsemnată a

integrității corporale.

Probele prezentate în sprijinul învinuirii, relevate și analizate în cuprinsul

sentinței, verificate de instanța de apel, dovedesc cu certitudine vinovăția

inculpatului în săvârșirea faptei imputate.

Probele administrate în cauză nu demonstrează că inculpatul a comis

violență în familie, prin acțiune intenționată manifestată prin izolare, intimidare

în scop de impunere a voinței sau controlului personal asupra victimei, adică

fapta inculpatului nu conține semnele calificative ale componenței de

infracțiune prevăzute la art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal.

Totodată, s-a demonstrat că fapta inculpatului stabilită, conține maltratarea și

alte acțiuni violente, care au provocat părții vătămate leziuni neînsemnate a

integrității corporale, adică fapta respectivă conține semnele calificative ale

componenței de contravenție prevăzute la art. 781 Cod contravențional.

Maltratarea și alte acțiuni violente, care au provocat părții vătămate

vătămare neînsemnată a integrității corporale, se manifestă prin:

- numirea cu cuvinte necenzurate si amenințarea cu răfuiala fizică,

intimidarea cu scopul impunerii voinței și a controlului asupra victimei (epizodul

din 22.12.2015);

- agresarea fizică a victimei și impunerea voinței, apucarea violentă de

mâine, îmbrânceala, cauzarea de dureri fizice, numirea cu cuvinte necenzurate,

(epizodul din 02.02. 2016).

În context, se remarcă că acțiunile inculpatului manifestate prin provocarea

durerilor fizice și suferințelor psihice părții vătămate nu se întrevăd în dispoziția

articolului 2011 Cod penal, iar devreme ce, prin Legea nr. 196 din 28.07.2016, în

vigoare la 16.09.2016, s-au operat modificări la articolul 2011 alin. (1) Cod penal,

fapta săvârșită de inculpat nu mai constituie infracțiune, dar conține elementele

contravenției prevăzute la art. 781 Cod contravențional.

4.1. Prin încheierea din 24 aprilie 2018, Colegiul penal al Curții de Apel

Chișinău a dispus: „a corecta eroarea materială evidentă din dispozitivul deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2018 privindu-l pe

Burdujan Mihail XXXX, astfel încât sintagma: „respinge, ca fiind nefondat, apelul

declarat de procurorul în Procuratura municipiului Chișinău (oficiul Râșcani)

Pascari Anna, menținând sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 15

decembrie 2017 privindu-l pe Burdujan Mihail XXXX”, se înlocuiește cu sintagma

„respinge, ca fiind nefondate, apelurile declarate de procurorul în Procuratura

municipiului Chișinău (oficiul Râșcani) Pascari Anna și de avocatul Bondarenco

O., în numele inculpatului, menținând sentința Judecătoriei Chișinău (sediul

Râșcani) din 15 decembrie 2017 privindu-l pe Burdujan Mihail XXXX.” și,

respectiv, aliniatul (1) din dispozitivul deciziei menționate se va citi în următoarea

redacție:

„respinge, ca fiind nefondate, apelurile declarate de procurorul în

Procuratura municipiului Chișinău (oficiul Râșcani) Pascari Anna și de avocatul

Bondarenco O., în numele inculpatului, menținând sentința Judecătoriei Chișinău

(sediul Râșcani) din 15 decembrie 2017 privindu-l pe Burdujan Mihail XXXX” ”.

6

Instanța a reținut că la redactarea dispozitivului deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 29.03.2018, s-a admis o eroare materială evidentă, care

se exprimă prin lipsa mențiunii cu privire la apelul avocatului Bondarenco O. în

numele inculpatului.

casarea hotărârilor adoptate, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul

să fie achitat.

Recurentul a invocat că potrivit rechizitoriului, pretinsa fapta de violență în

familie a fost săvârșită de către inculpat la 22.12.2015 și 02.02.2016, când între

inculpat și partea vătămată au avut loc niște situații conflictuale.

Potrivit concluziei instanțelor de judecată, s-a stabilit vinovăția inculpatului

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal (redacția

nouă) - acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă de un membru al familiei In

privința altui membru al familiei, manifestata prin maltratare, alte acțiuni violente,

soldate cu vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății.

Însă o astfel de concluzie este afectată de eroare de fapt gravă în condițiile

când în materialele cauzei lipsește vreun act sau raport de examinare medico-legală

care ar confirma suportarea de către partea vătămată Burdujan Olga a leziunilor

corporale ușoare în urma conflictelor ce au avut loc la 22.12.2015 și 02.02.2016.

În același timp, atât prima instanța cât și instanța de apel au concluzionat

despre pretinsa vinovăție a inculpatului în săvârșirea faptei ilicite „violența în

familie” într-un mod vădit arbitrar și lipsit de temei, bazându-se în exclusivitate pe

declarațiile pretinsei părți vătămate, ignorând și neexpunându-se asupra probelor

apărării.

Astfel, instanțele nu s-au expus asupra înscrisurilor prezentate de partea

apărării care confirmă că în cursul anilor 2015-2016 (inclusiv în zilele de

22.12.2015 și 02.02.2016) inculpatul de nenumărate ori s-a adresat la organele de

poliție și procuraturii cu solicitări de atragere la răspundere legală a pretinsei părți

vătămate Burdujan Olga și a mamei acesteia Costrov Tamara pentru multiple și

repetate fapte de injurie, vătămare neînsemnată a integrității sale corporale,

împiedicarea comunicării cu copilul său XXXX, or nu s-au luat în

considerație probele care confirmă rele-intenții ale O. Burdujan și intenția ei

manifestată deschis de a se răzbuna pe inculpat prin modalitatea intentării cauzei

penale (a se vedea compact-disc cu înregistrare audio a conversației dintre inculpat

și O. Burdujan).

Nici prima instanța, nici instanța de apel nu a supus analizei corespunzătoare

circumstanțele din ziua de 22.12.2015 și 02.02.2016, pentru a stabili cu certitudine

cum anume s-a manifestat pretinsa violența pretins săvârșită de către inculpat.

Atât procurorul, încadrând fapta pretins comisă de inculpat conform art. 2011

alin. (1) lit. b) Cod penal (în redacția nouă, conform Legii nr. 196 din 28.07.2016

privind modificarea și completarea unor acte legislative, publicată în Monitorul

Oficial al RM nr. 306-313 din 16.09.2016, în vigoare din data publicării), cât și

prima instanța și instanța de apel care a reîncadrat și a menținut încadrarea faptei

pretins comise de inculpat conform art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal (în redacția

nouă, conform Legii nr. 196 din 28.07.2016 sus-menționate) și ulterior au conchis

precum că fapta pretins comisă de inculpat constituie o contravenție prevăzută de

7

art. 781 Cod Contravențional (în redacția nouă, conform Legii nr. 196 din

28.07.2016) - au procedat vădit contrar legii incriminând în toate trei cazuri de

încadrare și reîncadrare fapte penale și contravenționale care nu au fost prevăzute

ca atare de legea penală și legea contravențională la momentul săvârșirii acestora.

Or, potrivit art. 325 CPP, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează

numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu. Potrivit rechizitoriului inculpatului i s-a incriminat

săvârșirea infracțiunii de violența în familie în două epizoade, și anume la

22.12.2015 și 02.02.2016.

Legea penală (norma art. 2011 alin. (1) Cod penal „Violența în familie”) în

vigoare la dățile respective (22.12.2015, 02.02.2016) avea următoare redacție:

„Acțiunea sau inacțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal, comisă de un

membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință

fizică, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății, suferință

psihică ori prejudiciu material sau moral” cu sancțiunea în forma de muncă

neremunerată în folosul comunității de la 150 la 180 de ore sau cu închisoare de

până la 2 ani.

Potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal, această infracțiune se atribuia la categoria

infracțiunilor ușoare (pedeapsa cu închisoare de până la 2 ani).

În ceea ce privește legea contravențională în vigoare la dățile respective

(22.12.2015, 02.02.2016) - aceasta în general nu prevedea răspundere

contravențională pentru fapta de „violenta în familie”, iar art. 781 Cod

contravențional „Violența în familie” (maltratarea sau alte acțiuni violente, comise

de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, care au provocat

vătămare neînsemnată a integrității corporale) a fost introdus în legea

contravențională abia la data de 16.09.2016 prin Legea nr. 196 din 28.07.2016

privind modificarea și completarea unor acte legislative, publicată în Monitorul

Oficial al RM nr. 306-313 din 16.09.2016, în vigoare din data publicării.

Prin aceeași Legea nr. 196 din 28.07.2016 a fost modificat art. 2011 Cod

penal „Violența în familie”. În urma modificărilor operate a fost exclus sau

dezincriminat semnul calificativ al respectivei infracțiuni prevăzut anterior în art.

2011 alin. (1) Cod penal, în vigoare la momentul săvârșirii faptelor incriminate

inculpatului, și anume acțiunea sau inacțiunea intenționată, manifestată fizic sau

verbal comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a

provocat suferință fizică, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a

sănătății, suferință psihică ori prejudiciu material sau moral.

Totodată, s-a modificat în sensul agravării pedeapsa cu închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, de la de „până la 2

ani” la „până la 3 ani”, respectiva infracțiune devenind conform art. 16 alin. (3)

Cod penal - infracțiune mai puțin gravă (pedeapsa în forma de închisoare de până

la 5 ani).

Reieșind din dezincriminarea faptei penale de violență în familie prevăzută

de legea penală la momentul săvârșirii acesteia (22.12.2015. 02.02.2016) rezultă

necesitatea scoaterii inculpatului de sub urmărire penală în temeiul art. 284 alin.

(2) pct. 2), art. 275 pct. 2) CPP, pe motiv că fapta nu este prevăzută de lege ca

8

infracțiune, încă la etapa urmăririi penale, sau achitarea lui în instanța de judecată

în baza art. 390 alin. (1) pct. 4) CPP - fapta nu este prevăzută de legea penală.

Conform principiului fundamental al legii penale: Nici o persoană nu poate

fi trasă la răspundere penală pentru o faptă care la momentul săvârșirii ei, nu era

prevăzută de lege ca infracțiune. La temeiul prevăzut de art. 390 alin. (1) pct. 4)

CPP se include și situația dezincriminării faptei. Situația decriminalizării operează

în cazul dat prin efectul retroactiv al legii penale prevăzut de art. 10 Cod penal

Așadar, prima instanța a recalificat faptele inculpatului de la art. 2011 (1) lit.

b) Cod penal (în redacția nouă) la art. 2011(1) lit. a) Cod penal (redacția nouă), ca

până la urmă să constate că de către inculpat totuși a fost săvârșită contravenție

prevăzute de art.781 Cod contravențional, deși astfel de contravenție și răspundere

contravențională pentru aceasta au fost introduse în premiera în Codul

contravențional la data de 16.09.2016, adică peste jumătate de an după săvârșirea

de către inculpat a faptelor imputate prin rechizitoriu.

Instanța de apel s-a solidarizat integral cu concluzia primei instanțe, fără ca

să argumenteze legalitatea încadrării faptei de care a fost recunoscut vinovat

inculpatul conform normei penale și normei contravenționale inexistente la data

comiterii faptei.

Prin hotărârile adoptate inculpatul contrar legii (prevederilor art. 3, 8, 10

Cod penal) a fost recunoscut culpabil și liberat de pedeapsă pentru săvârșirea unor

fapte penale și contravenționale care la momentul săvârșirii acestor fapte nu erau

prevăzute de legea penală și contravențională ca fiind infracțiuni și contravenții.

Astfel, este necesară anularea sentinței primei instanțe și deciziei contestate,

cu pronunțarea unei sentințe de achitare în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 4) CPP –

fapta nu este prevăzută de lenea penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii. Conform art. 420 alin. (3) Cod de procedură

penală, recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel se consideră făcut și

împotriva încheierilor acesteia, chiar dacă acestea au fost date după pronunțarea

hotărârii recurate. În corespundere cu art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația inculpatului.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, conform art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 1) – 4) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de

judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este

învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea,

dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. În corespundere cu

art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai în

limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Conform art. 8 și 10 Cod penal,

caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea

penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei. Legea penală care înlătură

caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează

situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde

asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a

acestei legi. Legea penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația

persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv. Potrivit art.

113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. În

corespundere cu art. 143 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, expertiza

judiciară se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea

gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale. Conform

art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de

condamnare cuprinde descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită,

indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție,

motivele și consecințele infracțiunii. Potrivit art. 391 alin. (2) Cod de procedură

penală, în cazul în care fapta persoanei constituie o contravenție administrativă,

instanța încetează procesul penal și, concomitent, soluționează cauza conform

prevederilor Codului contravențional. În corespundere cu art. 462 alin. (4) Cod

contravențional, partea descriptivă a hotărârii judecătorești trebuie să cuprindă

circumstanțele constatate în judecarea cauzei.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct.

3).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței (pct. 2., 2.1. din decizie), instanța de fond:

a) a descris fapta criminală imputată inculpatului prin rechizitoriu, adică pe

art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, considerată ca fiind dovedită, acesta fiind un

element al sentinței de condamnare.

Apoi, în mod confuz, neclar și absolut divergent, a constatat circumstanțe în

fapt și drept care se exclud reciproc, cum ar fi că: „vinovăția inculpatului se

confirmă prin declarațiile părții vătămate…, probele administrate nu

demonstrează vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

2011 alin. (1) lit. b) Cod penal…, nu au fost probate și evidențiate elemente

concrete calificative ale infracțiunii indicate, fapt ce nu rezultă nici din

10

declarațiile parții vătămate sau a martorilor audiați…, acțiunile inculpatului

se circumscriu în componența infracțiunii prevăzute în art. 2011 alin. (1) lit. a),

manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare ușoară a

integrității corporale sau a sănătății, ce se probează prin declarațiile părții

vătămate…, reieșind din probele administrate, vina inculpatului este dovedită

și acțiunile lui se încadrează în baza art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, acțiunea

sau inacțiunea intenționată, manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente,

soldate cu vătămare ușoară a integrității corporale…, instanța va interpreta

circumstanțele de fapt și situația creată în favoarea inculpatului, calificându-i

acțiunile în baza art. 781 Cod Contravențional - violența în familie, adică

maltratarea sau alte acțiuni violente, comise de un membru al familiei în

privința altui membru al familiei, care au provocat vătămare neînsemnată a

integrității corporale…, se impune încetarea procesului penal în privința

inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod

penal, cu tragerea lui la răspundere contravențională conform art. 781 Cod

Contravențional, adică maltratarea sau alte acțiuni violente, care au provocat

vătămare neînsemnată a integrității corporale”, depășind astfel limitele învinuirii,

or, în rechizitoriu lipsește imputarea inculpatului a cauzării vătămărilor ușoare (art.

2011 alin. (1) lit. a) Cod penal) sau neînsemnate (art. 781 Cod contravențional), în speță

neexistând în acest sens rapoarte de expertiză judiciară obligatorie, necoroborând

circumstanțele de fapt și drept invocate în rechizitoriu cu prescripțiile legale că

caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea

penală în vigoare la momentul săvârșirii ei, că legea penală care înlătură caracterul

infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația

persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactive, iar legea penală care

înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni nu are efect retroactiv;

b) ulterior, fără a constata în descriptiv faptele ca fiind dovedite pe art. 2011

alin. (1) lit. a) sau art. 781 Cod contravențional, în dispozitivul sentinței s-a

contrazis, dispunând: „procesul penal privind învinuirea lui Burdujan Mihail în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal (fără a indica și

litera) se încetează, din motiv că fapta constituie contravenție. Burdujan Mihail se

recunoaște vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 781 Cod

contravențional, cu încetarea procesului contravențional, în legătură cu expirarea

termenului de prescripție de tragere la răspundere contravențională”.

Prin urmare, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu

rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (5) și (6), 417 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze

concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în

ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

11

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt dacă fapta a fost comisă

de inculpat și în ce împrejurări, dacă probele corect au fost apreciate în ansamblu,

prin prisma cumulului de dovezi anexate la dosar. Chestiunile de drept pe care le

poate soluționa instanța de apel sunt dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei.

Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept menționate,

deoarece, potrivit descriptivului deciziei contestate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond și, repetându-le întocmai, nu a desființat hotărârea contestată,

cu rejudecarea pricinei potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal.

Mai mult, la rândul său, confuz, neclar și absolut divergent, a constatat în

descriptiv circumstanțe în fapt și drept care se exclud reciproc, că: „starea de fapt

și de drept constatată de prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite și

probele administrate…, care au provocat vătămare neînsemnată a integrității

corporale…, probele prezentate dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului

în săvârșirea faptei imputate…, probele administrate în cauză nu

demonstrează că inculpatul a comis violență în familie, prin acțiune intenționată

manifestată prin izolare, intimidare în scop de impunere a voinței sau

controlului personal asupra victimei, adică fapta inculpatului nu conține

semnele calificative ale componenței de infracțiune…, maltratarea și alte

acțiuni violente, care au provocat părții vătămate vătămare neînsemnată a

integrității corporale, se manifestă prin: numirea cu cuvinte necenzurate si

amenințarea cu răfuiala fizică, intimidarea cu scopul impunerii voinței și a

controlului asupra victimei (epizodul din 22.12.2015), agresarea fizică a victimei și

impunerea voinței, apucarea violentă de mâine, îmbrânceala, cauzarea de dureri

fizice, numirea cu cuvinte necenzurate (epizodul din 02.02. 2016)”;

b) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi declarațiile

inculpatului, a martorului Dodu Vasilii, probele scrise de la f.d.65 v.I; f.d.75 v.I;

f.d.51 v.II; f.d.53 v.II; f.d.54 v.II; f.d.63 v.II;

c) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul declarat de apărare,

inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3.1. din decizie, și repetate în recursul

ordinar (pct. 3.1., 5. din decizie);

d) a adoptat la 24.04.2018 o încheiere absolut neîntemeiată, or, art. 249 –

250 Cod de procedură penală nu prevede competența instanței de a înlocui

sintagme în dispozitivul adoptat, soluționând astfel fondul apelului printr-o

încheiere - act procedural neprevăzut de legea procesual-penală pentru asemenea

situații (pct. 4.1. din decizie).

12

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei și

încheierii contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Oleg Bondarenco, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2018 și

încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2018, în

privința inculpatului Burdujan Mihail XXX, și dispune rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 21 august

2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

13