1ra-956/2018 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-956/2018 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-956/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte - Nicolae Gordilă,

judecătorii - Constantin Alerguș, Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Ion

Guzun,

judecând, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

21 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Cîrnaț Alexandru XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în mun.

Chișinău, XXXXX, XXXXX, XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 02.03.2016-25.08.2017;

instanța de apel: 08.09.2017-21.12.2017;

instanța de recurs: 19.04.2018-17.07.2018.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, a

fost achitat, pe motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii.

faptul că, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, la

12.08.2015, în mun. Chișinău, s-a întâlnit cu cetățeanul Ucrainei, Stepaniuc Al.,

căruia i-a prezentat niște persoane neidentificate de către organul de urmărire

penală, recomandându-i ca angajați ai organelor de drept a RM și care au

posibilitatea să-i organizeze restituirea unui lot de chihlimbar ridicat în cadrul

unei cauze penale gestionată de către Procuratura Anticorupție.

În continuarea acțiunilor sale criminale și atingerii scopului infracțional,

Cîrnat Al-dru, abuzând de încrederea lui Stepanciuc Al., sub pretextul

restituirii lotului de marfă menționat, l-a înșelat și, în una din zilele lunii august

2015, a dobândit de la ultimul bani în sumă de 43 150 dolari SUA, care conform

1

ratelor oficiale de schimb valutar stabilit de BNM, constituia 819 850 lei,

pricinuind părții vătămate o daună materială în proporții deosebit de mari.

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii prevăzute pentru prima instanță,

prin care Cîrnat Al-dru să fie condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la

14 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

În motivarea apelului declarat, procurorul a invocat următoarele

argumente:

- sentința primei instanțe este ilegală;

- instanța de judecată nu a apreciat just poziția inculpatului;

- instanța de judecată a refuzat să perceapă declarațiile inculpatului, ca

lipsite de logică elementară;

- versiunea apărării cu depozitarea sumei de bani de 43 150 dolari SUA

la un lombard este neveridică, deoarece administratorul lombardului Valuta T.

nu a putut prezenta nici o dare de seamă unde să fie indicat ca primiți la

păstrare, suma de 43 150 dolari SUA;

- instanța de judecată din motive neclare nu a evaluat situația de fapt în

ansamblu, argumentând doar frânturi de situații, cum ar fi încheierea

”antecontractului” și depozitarea banilor, dobândiți prin înșelăciune, ”la

lombard”;

- relevant este și faptul că din momentul dobândirii banilor de către

Cîrnat Al-dru și până la pronunțarea sentinței de achitare, au trecut 2 ani,

perioadă de timp în care inculpatul nu a restituit banii dobândiți de la partea

vătămată, nu a încheiat contract de prestare a serviciilor juridice în sensul

restituirii lotului de chihlimbar, împrejurări care incontestabil dovedesc

intenția directă manifestată de către inculpat de a dobândi prin înșelăciune

bunurile altei persoane;

- în probarea intenției inculpatului sunt și declarațiile părții vătămate,

care a comunicat că Cîrnat A. pe parcursul a doi ani îl ducea în eroare ba că

problema cu chihlimbarul este hotărâtă, ba că se amână, ba că are să-i restituie

bani și altele;

- în procesul din speță sunt veridice declarațiile pârții vătămate, or, acesta

este persoana care a transmis banii lui Cîrnat Al-dru, totodată instanța nu a dat

aprecierea corespunzătoare acestor declarații, preferind să aprecieze ca veridice

declarațiile depuse de către inculpat;

- înregistrările convorbirilor telefonice, nemijlocit probează intenția lui

Cîrnat Al-dru de a comite infracțiunea de escrocherie;

- pe parcursul cercetării judecătorești a fost stabilit că inculpatul de mai

multe ori comunica părții vătămate că nu se află în țară și că este plecat în

2

Austria, fiind constatat că sunt declarații mincinoase, or, prin conținutul

procesului-verbal din 21.01.2016, de examinare a informației prezentate de

către Poliția de frontieră se atestă faptul, că inculpatul nu a părăsit hotarele RM

în luna octombrie 2015.

2017, a fost admis apelul declarat, casată integral sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru primă instanță prin care Cîrnat Al-dru

a fost condamnat în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, la pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de 1 500 unități convenționale, echivalent a 30 000 lei.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată a fost admis, fiind dispusă

încasarea din contul lui Cîrnaț Al-dru a sumei de 43 150 dolari SUA, în lei

moldovenești calculați conform cursului oficial stabilit de BNM la data

achitării.

101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, a constatat cu certitudine că, acțiunile

inculpatului Cîrnat Al-dru au fost incorect încadrate juridic de către acuzatorul

de stat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, iar ulterior prima instanță incorect a

ajuns la concluzia de achitare pe motiv că fapta acestuia nu întrunește

elementele infracțiunii, deoarece, instanța de apel a conchis că Cîrnat Al-dru a

comis infracțiunea constatată, iar acțiunile acestuia urmează a fi încadrate în

baza art. 196 alin. (4) Cod penal, după semnele calificative - cauzarea de daune

materiale în proporții deosebit de mari proprietarului prin înșelăciune și abuz de

încredere, dacă fapta nu constituie o însușire.

Altfel spus, sub aspectul laturii obiective, distincția principală dintre

infracțiunea specificată la art. 196 Cod penal și infracțiunea de escrocherie (art.

190 Cod penal), constă în mecanismul de cauzare a daunelor materiale: în cazul

escrocheriei, masa patrimonială a victimei este diminuată în aceeași proporție

în care sporește masa patrimonială a făptuitorului; în cazul infracțiunii

prevăzute de art. 196 Cod penal, masa patrimonială a victimei nu sporește în

proporția pe care o exprimă eschivarea făptuitorului de a-și executa obligațiile

pecuniare față de victimă sau masa patrimonială a victimei este diminuată, fără

însă a spori masa patrimonială a făptuitorului.

În speță, instanța de apel a conchis asupra reîncadrării acțiunilor

săvârșite de inculpat în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, deoarece învinuirea

adusă în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, nu cuprinde latura obiectivă a

infracțiunii imputate și probele acumulate la materialele cauzei nu confirmă că

masa patrimonială a inculpatului a fost mărită din contul primirii de la partea

3

vătămată bani în sumă de 43 150 dolari SUA, pe care i-a transmis spre păstrare

casei de amanet ”Lombard VTB Service” SRL.

Faptul că inculpatul nu a avut intenția de a însuși suma de bani, se

confirmă și prin prezența acordului de intenție nr. 029/2015 din 08.09.2015, prin

care inculpatul a încheiat cu avocatul Rusu V. un act privind intenția de a

încheia un contract de acordare a asistenței juridice în interesele părții vătămate

(f.d. 208,209, vol. I), dar și a acordului de intenție nr. 028/2015 din 08.09.2015,

prin care inculpatul a încheiat cu avocatul Rusu V. un act privind intenția de a

încheia un contract de acordare a asistenței juridice în interesele părții vătămate

(f.d. 210,211, vol. I).

Instanța de aple a reținut că, încheierea acordurilor de intenție

menționate supra a avut loc înaintea începerii urmării penale pe cauza dată, ce

nicidecum nu pot fi interpretate ca fiind acte fictive, mai mult ca atît martorul

Rusu V., avocatul care a încheiat acordurile de intenție a și confirmat acest fapt

și întâlnirile care au avut loc.

În viziunea instanței de apel, nu există temei de apreciere critică a

declarațiilor martorului nominalizat așa cum invocă acuzarea, or, martorului a

depus declarații sub jurământ fiind avertizat de răspunde penală pe care o

poartă în cazul dării declarațiilor intenționat false, iar versiunea acuzării

precum că inculpatul nu a fost foarte precis în descrierea avocatului, nu este un

impediment de a considera cele invocate de către martor ca fiind adevărate.

În cadrul judecării apelului, instanța de apel din cumulul probelor

cercetate, a constatat că, în acțiunile inculpatului se regăsesc modalitățile de

săvârșirea a faptei prejudiciabile urmate de cauzarea unei daune în proporții

deosebit mari, ce corespunde laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 196

alin. (4) Cod penal. Or, conform materialelor cauzei penale precum și

declarațiile inculpatului, părții vătămate și a martorilor audiați la urmărirea

penală, în instanța de fond, și în instanța de apel a constatat cu certitudine că

prin acțiunile sale inculpatul a cauzat un prejudiciu material în proporții

deosebit de mari părții vătămate în cuantum de 43 150 dolari SUA, care conform

ratelor oficiale de schimb valutar stabilit de BNM, constituia 819 850 lei, bani

pe care i-a transmis spre păstrare casei de amanet ”Lombard VTB Service” SRL,

fiindu-i cauzată părții vătămate o daună materială în proporții deosebit de

mari, adică a fost realizată acțiunea principală a componenței de infracțiune

prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal.

La stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă, instanța de apel în

conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75, 76 și 77 Codul penal a ținut cont de

gradul prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii, de persoana inculpatului

de circumstanțele cauzei, care atenuează sau agravează răspunderea penală, de

4

influența pedepsei aplicate asupra vinovatului, fapt care a permis aplicarea

unei pedepse sub formă de amendă prevăzute de sancțiunea art. 196 alin. (4)

Cod penal.

care, invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente

similare celor indicate anterior în apel și descrise la pct. 3. al prezentei decizii,

suplimentar menționând că, acuzarea constată greșită decizia cu privire la

calificarea acțiunilor inculpatului în baza art. 196 alin. (4) Cod penal și consideră

că, instanța de apel, a dat o apreciere greșită probelor, în derogare de la

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, punînd accentul doar pe

depozițiile și versiunea inculpatului și o interpretare eronată a dreptului

material, care nu coroborează cu celelalte probe administrate pe caz.

În fond, instanța de apel, în mod corect a concluzionat asupra ilegalității

soluției de achitare a lui Cîrnat Al-dru de comiterea faptei prevăzute de art. 190

al. (5) Cod penal dispuse de către instanța de fond și în mod corect a decis

casarea acestui act, însă, contrar acestora, considerînd ca dovedită fapta

imputată inculpatului, în mod greșit a dispus recalificarea acțiunilor imputate

inculpatului.

Prin urmare, acuzarea consideră că probele anexate la dosar, dovedesc în

deplină măsură fapta imputată lui Cîrnat Al-dru și dovedesc în special intenția

cu care el a acționat și scopul urmărit la momentul intrării în posesie a banilor

ce aparțin părții vătămate.

6.1. În cauză dată nu au fost depuse referințe.

invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de

procedură penală, judecînd recursul, instanța este în drept să-l admită cu

casarea hotărîrii atacate și cu trimiterea cauzei la rejudecare, atunci cînd eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de

drept, care a dus la adoptarea unei hotărîri ilegale, totodată verificînd dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte

au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

5

Colegiul penal lărgit a statuat asupra admiterii recursului declarat și

casării totale a deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei la rejudecare,

reieșind din următoarele considerente de fapt și de drept prezente în cauza

dată.

În esență, potrivit argumentelor invocate de recurent se constată că acesta

formulează critici împotriva deciziei instanței de apel, în particular referindu-

se la erorile prescrise la pct. 6) și 12) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură

penală, or, instanța de apel eronat a reîncadrat acțiunile inculpatului din

prevederile art. 190 alin. (5) Cod penal, în cele ale art. 196 alin. (4) Cod penal.

Colegiul penal lărgit având în vedere esența erorilor invocate de recurent

și constatând că instanța de apel a interpretat eronat prevederile legale și cele

jurisprudențiale cu privire la delimitarea infracțiunii de escrocherie de cea a

cauzării daunelor materiale prin înșelăciune și abuz de încredere, se va expune în

contextul ce urmează asupra delimitării nominalizate și erorilor admise la etapa

judecării apelurilor.

Așadar, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât

odată exercitat produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un

control integral atât în fapt, cât și în drept în privința persoanelor care l-au

declarat.

În sensul cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care,

prin apel, se transmit instanței de apel sânt următoarele: dacă fapta reținută ori

numai imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și,

dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, în ce constă participația, contribuția

materială a fiecărui participant, dacă există circumstanțe atenuante și

agravante, dacă probele corect au fost apreciate, dacă toate în ansamblu au fost

apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar,

în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de

apel, acestea sânt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal, au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de

instanța de recurs.

Deci, statuând asupra principiului respectării normelor de drept

menționate, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea

6

soluției expuse pe larg în pct. 4. al prezentei decizii, nu a respectat întocmai

prevederile legale enunțate supra, interpretând eronat prevederile legii penale.

Instanța de recurs consideră că soluția instanței inferioare privind

recalificării faptelor comise de inculpat din prevederile art. 190 alin. (5) Cod

penal în cele ale art. 196 alin. (4) Cod penal, adică de la infracțiunea de

escrocherie la infracțiunea de cauzare de daune materiale prin înșelăciune sau abuz

de încredere, este afectată de erori de drept prescrise de pct. 6) și 12) din art. 427

Cod de procedură penală, or, greșit s-au apreciat și încadrat juridic faptele

constatate în urma administrării materialului probatoriu.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 113 Cod penal, atât prima

instanță, cât și cea de apel, era obligată să deducă din actele cauzei determinarea

și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Față de cele menționate, Colegiul penal lărgit amintește că, potrivit

dispoziției art. 190 Cod penal, escrocheria se consideră dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere.

Prin înșelăciune se înțelege dezinformarea conștientă a victimei, care

constă în prezentarea vădit falsă a realității (înșelăciunea activă) sau în trecerea

sub tăcere a realității, când sunt ascunse faptele și circumstanțele care trebuie

comunicate în cazul săvârșirii cu bună-credință și în conformitate cu legea a

tranzacției patrimoniale (înșelăciunea pasivă).

În speță, se constată că instanța de apel a conchis asupra reîncadrării

acțiunilor săvîrșite de inculpat în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, deoarece

învinuirea adusă în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, nu cuprinde latura obiectivă

a infracțiunii imputate și probele acumulate la materialele cauzei nu confirmă

că masa patrimonială a inculpatului a fost mărită din contul sumei vizate, pe

care a transmis-o spre păstrare casei de amanet „Lombard VTB Service” SRL.

Potrivit art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală la judecarea apelului,

instanța de apel trebuie să se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în

apel, iar conform art. 417 pct. 8) Cod de procedură penală în conținutul deciziei

instanța, de rând cu alte cerințe, trebuie să descrie temeiurile de fapt și de drept

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelurilor, precum și

motivele adoptării soluției date. Instanța de apel a ignorat aceste prevederi

legale, adoptând o hotărâre neîntemeiată.

Colegiul penal lărgit menționează că, printre criteriile de delimitare a

infracțiunilor de escrocherie și cauzare de daune materiale prin înșelăciune sau abuz

de încredere, se consemnează că, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod

penal făptuitorul nu obține în posesie careva bunuri concrete ale victimei, ci se

eschivează în mod fraudulos să-i transmită acesteia bunuri care i se cuvin ori se

7

folosește de ele în detrimentul victimei. Deci, dacă am fi în prezenta infracțiunii

prevăzute de art. 196 Cod penal, aceasta nu poate presupune luarea din posesia

victimei a bunurilor și trecerea în posesia sa, or, în caz contrar am fi sub

incidența art. 190 Cod penal.

Astfel, conform practicii judiciare și doctrinare, noțiunea de ”dobîndire

ilicită”, este echivalentă cu cea de ”sustragere”. În sensul legii, se consideră

sustragere - luarea ilegală și gratuită a bunurilor din posesia altuia, care a cauzat

un prejudiciu patrimonial efectiv acestuia, săvârșită în scop acaparator.

Raportând cele statuate mai sus, la argumentele aduse în textul deciziei

instanței de apel, precum că ”(...)acțiunile inculpatului Cîrnaț Al-dru au fost

incorect încadrate juridic de către acuzatorul de stat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal,

iar ulterior prima instanță incorect a ajuns la concluzia de achitare pe motiv că fapta

acestuia nu întrunește elementele infracțiunii, deoarece, instanța de apel consideră că

inculpatul Cîrnaț Al-dru a comis infracțiunea constatată, iar acțiunile inculpatului

Cîrnaț Al-dru se încadrează în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, după semnele

calificative: cauzarea de daune materiale în proporții deosebit de mari proprietarului

prin înșelăciune și abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o însușire.”, Colegiul

penal lărgit conchide că versiunea instanței de apel în această parte nu

coroborează cu probele acumulate la dosar.

Prin urmare, Colegiul lărgit menționează că instanța de apel greșit a

considerat că, ”(...)învinuirea adusă în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, nu cuprinde

latura obiectivă a infracțiunii imputate și probele acumulate la materialele cauzei nu

confirmă că masa patrimonială a inculpatului Cîrnat Al-dru a fost mărită din contul

primirii de la partea vătămată bani în sumă de 43 150 dolari SUA, pe care i-a transmis

spre păstrare casei de amanet „Lombard VTB Service”SRL.”, or, în cazul infracțiunii

prevăzute de art. 196 Cod penal, făptuitorul folosește bunurile proprietarului

și îi cauzează acestuia daună materială în modalitatea prescrisă de dispoziție -

prin înșelăciune sau abuz de încredere, însă bunul material rămîne a fi în

continuare ca proprietatea aceleiași persoane, ceea ce, la caz, nu a fost realizat,

pentru că partea vătămată i-a transmis mijloacele bănești inculpatului.

De asemenea, Colegiul lărgit specifică că, pentru a încadra acțiunile

inculpatului în baza art. 196 Cod penal, instanța de apel urma să invoce care

probe confirmă că nu a avut loc însușirea banilor primiți de inculpatul Cîrnaț

Al-dru, ci a fructului beneficiului, folosul utilizării banilor încredințați lui. În

decizia atacată nu este o atare motivare precum că în urma acțiunilor

inculpatului, cu referire la banii primiți în numerar, să se confirme existența

elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod

penal, care prevede intenția spre folosire temporară a bunurilor, de unde rezultă

8

că prin decizia atacată faptelor săvârșite de inculpat li s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Reieșind din aceste motive, recursul declarat de procuror urmează a fi

admis, casată decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat pe motivele

invocate în apel și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura

de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe argumentat și în strictă

conformitate cu prevederile legii penale și procesual-penale asupra tuturor

circumstanțelor de fapt ale cauzei și să țină seama de cele invocate în prezenta

decizie, să verifice și să aprecieze probele administrate și examinate în instanța

de fond, să le dea o apreciere corespunzătoare, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală

și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2017, în cauza penală în

privința lui Cîrnaț Alexandru XXXXX și dispune rejudecarea cauzei în ordine

de apel în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la

17 august 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecătorii Constantin Alerguș

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

9