1ra-1357/2018 — art. 264 alin. 5 CP

1ra-1357/2018 — art. 264 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1357/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Liliana Pasat, împotriva sentinței Judecătoriei Drochia din 10

februarie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 martie

2018, în privința inculpatului

Diug Oleg XXXXX, născut la

XX XXXXX XXXX în s. XXXXX, r-nul XXXXX, locuitor

al s. XXXXX, r-nul XXXXX, cetățean al R. Moldova,

fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 04.05.2016 – 10.02.2017,

instanța de apel: 01.03.2017 – 14.03.2018,

instanța de recurs: 07.06.2018 – 11.07.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

privința lui Diug Oleg pe art. 264 alin. (5) Cod penal, a fost încetat în legătură cu

existența circumstanțelor prevăzute de lege care exclud urmărirea penală.

urmărire penală că, deținând permis de conducere a categoriilor de tractoare cu nr.

XXXXX, eliberat la 04.04.1997, la 06 octombrie 2010, fiind implicat în activitatea

de transportare a merelor din livadă spre depozit, în jurul orelor 16.00, conducând

tractorul „IUMZ-6”, n.î. XXXXX, pe teritoriul livezii amplasate pe terenul

1

Primăriei s. Hîjdieni, r-nul Glodeni, în timpul când a ieșit din livadă și se ridica la

rampă, pe un drum de câmp, remorcând remorca cu platformă „VUK 3”, remorcă

pentru transportarea merelor în containere, plină cu mere, care nu era înzestrată cu

utilaj special pentru a transporta pasageri, dar care avea în remorcă și lucrători din

livadă, știind cu certitudine că transportarea persoanelor în remorca tractorului este

interzisă, precum și că remorca nu este utilată pentru transportul pasagerilor, a

permis ca în remorcă să urce aproximativ 10 persoane și nu a întreprins măsuri

pentru a debarca persoanele date și, fiind în stare de sineîncredere exagerată, grav a

încălcat cerințele Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului RM nr. 357 din 13.05.2009, ignorând prevederile:

pct. 11 lit. a), conform cărui conducătorul de vehicul este obligat înainte de

plecare să verifice starea tehnică a vehiculului și să o supravegheze pe parcurs, în

special funcționarea sistemelor de direcție, de frânare, dispozitivelor de iluminare

și semnalizare;

pct. 39 alin. (1), potrivit cărui, înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau

altei schimbări a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că

această manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți

participanți la trafic;

pct. 45 alin. (1), conform cărui conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii

factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, b) dexteritatea

în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; d) situația rutieră;

pct. 83 lit. e), potrivit cărui este interzisă transportarea persoanelor în

remorcă destinată transportării încărcăturilor;

pct. 120, conform cărui, pentru a fi menținute în traficul rutier, vehiculele

trebuie supuse periodic controlului tehnic de stat la stațiile autorizate, în condițiile

stabilite de legislația în vigoare.

În rezultat, nu s-a isprăvit cu conducerea mijlocului de transport în timpul ce

ridica o rampă, din motivul că tractorul (motorul tractorului) ce era supraîncărcat

cu marfă și persoane, și-a pierdut puterea de tracțiune și a început a derapa în urmă,

parcurgând o distanță de aproximativ 32 m., după care s-a oprit. În timpul derapării

tractorului în urmă, două persoane care se aflau în remorca tractorului, ambele

locuitoare a s. Hîjdieni, r-nul Glodeni, și anume: Eladi L. a căzut sub remorcă și a

fost strivită, iar Pașchevici T. a nimerit sub roțile remorcii, fiind strivită. În scurt

timp, ambele au decedat.

Conform raportului de expertiză medico-legală a cadavrului nr. 97 din

05.11.2010, la Pașchevici T. au fost depistate fracturi ale coastelor 3-10, pe stânga

linia axială, fracturi ale oaselor bazinului, cu deplasarea fragmentelor și dereglarea

inelului pelvian, fractură închisă a femurului stâng, echimoze și excoriație în

regiunea toracelui, bazinului și coapsei stângi, plăgi suturate ale antebrațului drept.

Leziunile depistate puteau să apară în rezultatul comprimării cu un corp cu greutate

masivă, inclusiv cu remorca pentru transportarea merelor, posibil în timpul și

circumstanțele indicate și, fiind periculoase pentru viață, corespund categoriei

vătămării corporale grave.

2

Moartea lui Pașchevici T. este violentă și a survenit în rezultatul șocului

traumatic, ca urmare a primirii leziunilor corporale grave enumerate, iar între

leziunile corporale depistate și survenirea morții există legătură cauzală directă.

Conform raportului de expertiză medico-legală a cadavrului nr. 98 din

05.11.2010, la Eladi L. au fost depistate fracturi cominutive ale oaselor bazinului,

cu deplasarea fragmentelor cu ruptură a simfizei pubiene și perineului, fractură

închisă a colului femural stâng, fractură a oaselor gambei drepte 1/3 medie,

echimoze în regiunea bazinului bilateral și coapsei stângi, plăgi în regiunea

perineului și gambei drepte. Leziunile depistate puteau să apară în rezultatul

comprimării cu un corp cu greutate masivă, inclusiv cu remorca pentru

transportarea merelor, posibil în timpul și circumstanțele indicate și, fiind

periculoase pentru viață, corespund categoriei vătămării corporale grave.

Moartea lui Eladi L. este violentă și a survenit în rezultatul șocului

traumatic, ca urmare a primirii leziunilor corporale grave enumerate, iar între

leziunile corporale depistate și survenirea morții există legătură cauzală directă.

Astfel, inculpatul se învinuiește de comiterea infracțiunii prevăzute la art.

264 alin. (5) Cod penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de

exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul a două persoane.

Instanța a statuat că procesul penal în privința inculpatului urmează a fi

încetat în legătură cu existența circumstanțelor prevăzute de lege care exclud

urmărirea penală, din următoarele considerente.

La 07.10.2010 a fost emisă ordonanța de pornire a urmăririi penale pe

semnele infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (5) Cod penal.

Prin ordonanța din 15.10.2010, Diug O. a fost recunoscut în calitate de

bănuit în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod penal.

Conform ordonanței din 10.08.2011, urmărirea penală a fost încetată pe

motivul lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii în acțiunile lui Diug O.,

acesta fiind scos de sub urmărire penală.

Potrivit ordonanței Procurorului-șef al Direcției control al urmăririi penale și

asistență metodică, Ruslan Popov, din 27.12.2013, ordonanța din 10.08.2011 a fost

anulată, pe motiv că procurorii inferiori nu au efectuat o anchetă efectivă, nu au

audiat mai mulți martori oculari ai accidentului respectiv, nu au dispus efectuarea

unei expertize auto-tehnice a tractorului pentru a-i verifica starea tehnică, cât și alte

acțiuni relevante, nefiind înfăptuită o investigație completă, suficientă și în termeni

rezonabili a decesului celor două persoane, fapte ce pot constitui o violare a art. 2

al CEDO.

Prin ordonanța din 24.04.2016, Diug O. a fost pus sub învinuire pentru

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (5) Cod penal, fiind audiat în

calitate de învinuit pe 25.04.2016.

Totodată, conform pct. 6 din Hotărârea Curții Constituționale nr. 26 din

23.11.2010 cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor alin. (6)

art. 63 din Codul de procedură penală, principiul constituțional de a nu fi urmărit,

judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași faptă impune în linii mari

3

autorităților publice competente nu numai interdicția de a judeca repetat persoana,

dar și interdicția de a urmări de mai multe ori persoana pentru aceeași faptă.

Pct. 8 din hotărâre explică calitatea procesuală de bănuit în cadrul unui

proces penal.

Așadar, în sensul art. 63 Cod de procedură penală, bănuit este persoana față

de care există anumite suspiciuni sau probe privind săvârșirea infracțiunii, dar nu

există suficiente probe pentru a înainta învinuirea și a o recunoaște în calitate de

învinuit. Aceeași normă procesuală prevede trei acte procedurale prin care

persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit: procesul-verbal de reținere,

ordonanța sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive neprivative de

libertate, ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit. Pentru a

conferi previzibilitate și claritate normei restrictive, art. 63 alin. (2) Cod de

procedură penală reglementează termenele în care persoana poate avea calitatea de

bănuit. Aceste termene variază de la 72 ore în cazul reținerii persoanei, 10 zile în

cazul aplicării măsurii preventive neprivative de libertate, până la 3 luni sau, cu

acordul Procurorului General sau al adjuncților săi, 6 luni în cazul emiterii unei

ordonanțe. În același scop, alin. (3) al aceluiași articol reglementează acțiunile pe

care trebuie să le întreprindă în mod obligatoriu organul de urmărire penală.

Astfel, la momentul expirării termenului reținerii, organul de urmărire

penală trebuie să elibereze bănuitul ori să revoce, în modul stabilit de lege, măsura

preventivă aplicată în privința lui, dispunând scoaterea lui de sub urmărire sau

punerea lui sub învinuire.

Art. 63 alin. (5) Cod de procedură penală statuează că calitatea de bănuit

încetează din momentul eliberării reținutului, revocării măsurii preventive aplicate

în privința lui ori, după caz, anulării ordonanței de recunoaștere în calitate de

bănuit și scoaterii lui de sub urmărire sau din momentul emiterii de către organul

de urmărire penală a ordonanței de punere sub învinuire. Punerea persoanei sub

învinuire permite organelor de urmărire penală, pe de o parte, să efectueze

acțiunile necesare urmăririi penale, iar pe de altă parte, să facă previzibilă situația

persoanei fără a leza drepturile fundamentale ale acesteia. Procedura scoaterii

bănuitului de sub urmărire penală este reglementată de art. 284 Cod de procedură

penală.

Prin Legea nr. 264-XVI din 28.07.2006, art. 63 Cod de procedură penală a

fost completat cu un nou alineat, prin care s-a reglementat procedura de scoatere a

persoanei de sub urmărire penală în cazul expirării termenelor reglementate de art.

63 alin. (2) Cod de procedură penală, prin încetarea acestei calități de drept.

Intenția legislatorului, deși nu a fost expusă în nota informativă la proiectul de

lege, a constituit respectarea drepturilor persoanei bănuite, pentru a exclude

încălcarea termenelor legale de către organele de urmărire penală. Aplicarea

ulterioară a acestei norme a dus la lezarea drepturilor constituționale ale

persoanelor, în special, prin refuzul organelor de urmărire penală și al instanțelor

de judecată de a emite un act privind încetarea de drept a urmăririi penale și a

calității de bănuit. Art. 63 alin. (6) Cod de procedură penală, pe lângă

incertitudinile generate de prima propoziție, în următoarea propoziție a prevăzut,

prin neglijarea normelor tehnicii legislative, posibilitatea punerii ulterioare a

4

persoanei sub învinuire pentru aceeași faptă. Coliziunea dintre norme se datorează

faptului că prevederea în cauză descrie o procedură, ce face obiectul unui alt

compartiment al legii, fiind reglementată de art. 287 Cod de procedură penală.

Astfel, pentru ca organul de urmărire penală să poată relua urmărirea penală,

legislatorul, în art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, stipulează că această

acțiune se admite numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu

fundamental în cadrul urmăririi precedente de natură să afecteze hotărârea

pronunțată. Acestea sunt unicele circumstanțe, în care intervine derogarea de la

principiul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași

faptă, consacrat de art. 22 Cod de procedură penală, care la alin. (2) prevede

derogările admisibile.

Or, prin sintagma în cazul acumulării ulterioare a probelor suficiente din

art. 63 alin. (6) Cod de procedură penală, legiuitorul nu numai a neglijat normele

tehnicii legislative, dar, contrar prevederilor art. 22 și art. 287 Cod de procedură

penală, a permis organelor de urmărire penală să pună persoana sub învinuire

pentru aceeași faptă.

Astfel, dacă pentru organul de urmărire penală sintagma în cazul acumulării

ulterioare a probelor suficiente poate însemna continuarea urmăririi penale, pentru

persoana suspectată aceasta înseamnă urmărire penală repetată, ceea ce este contrar

principiului non bis in idem.

Curtea Constituțională a constatat că sintagma în cazul acumulării ulterioare

a probelor suficiente încalcă dreptul de a nu fi urmărit sau judecat de mai multe ori

pentru aceeași faptă, consacrat de art. 21 din Constituție, articol care obligă

autoritățile publice competente să asigure persoanei suspectate de săvârșirea unei

infracțiuni toate garanțiile necesare apărării sale. Totodată, potrivit art. 7 alin. (6)

Cod de procedură penală, hotărârile Curții Constituționale privind interpretarea

Constituției sau privind neconstituționalitatea unor prevederi legale sunt obligatorii

pentru organele de urmărire penală, instanțele de judecată și pentru persoanele

participante la procesul penal.

Deci, ordonanța din 10.08.2011, prin care s-a dispus scoaterea de sub

urmărirea penală a lui Diug O., pornită în baza art. 264 alin. (5) Cod penal, este o

hotărâre a organului de urmărire penală, care împiedică și nu permite declanșarea

unei noi proceduri cu privire la aceeași faptă și aceeași persoană, reieșind din

interpretările date de către Curtea Constituțională în hotărârile sale nr. 26 din

23.11.2010 cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor alin. (6)

art. 63 Cod de procedură penală (Monitorul Oficial 235-240/27, 03.12.2010) și nr.

12 din 14.05.2015 cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 287 alin. (1)

Cod de procedură penală.

Revenind la faptul că Diug O. a fost scos de sub urmărirea penală, odată ce a

expirat termenul de ținere a acestuia în calitate de bănuit, iar probe suficiente

pentru înaintarea învinuirii nu existau, se reiterează că recunoașterea calității de

bănuit, reprezintă un element important al procesului penal, care se aplică în

interesul persoanei, pentru apărarea sa or, astfel, aceasta dobândește drepturi

suplimentare, reglementate de art. 64 Cod de procedură penală.

5

Astfel, calitatea de bănuit a lui Diug O., fiind încetată de drept, ca urmare a

expirării termenelor prescrise de art. 63 alin. (2) Cod de procedură penală și

adoptării ordonanței de scoatere a lui de sub urmărire penală, i-a creat convingerea

fermă că nu mai este bănuit și urmărit penal, adică o situație de certitudine privind

finisarea procedurilor penale în privința sa.

Prin ordonanța Procurorului-șef al Direcției control al urmăririi penale și

asistență metodică, Ruslan Popov, din 27.12.2013, s-a anulat ordonanța din

10.08.2011 prin care Diug Oleg a fost scos de sub urmărire penală și încetată

urmărirea penală din motivul lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii,

dispunându-se reluarea urmării penale în cauza dată, pe motiv că a fost adoptată o

ordonanță ilegală, procurorii ierarhic inferiori efectuând o anchetă neefectivă și

insuficientă.

Ordonanța din 27.12.2013, prin care s-a dispus reluarea urmăririi penale, a

fost întemeiată, de drept, pe prevederile art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală.

Însă, această ordonanță contravine interpretărilor Curții Constituționale date

în hotărârile sale nr. 26 din 23.11.2010 cu privire la excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 63 alin. (6) Cod de procedură penală și nr.

12 din 14.05.2015 cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 287 alin. (1)

Cod de procedură penală, care sunt obligatorii pentru organele de urmărire penală

și instanțele de judecată.

Or, reluarea urmăririi penale, potrivit art. 287 alin. (4) Cod de procedură

penală, se admite numai dacă apar fapte noi ori recent descoperite sau un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea

pronunțată, acestea fiind unicele circumstanțe, în care intervine derogarea de la

principiul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași

faptă, consacrat în art. 22 alin. (2) Cod de procedură penală, care prevede

derogările admisibile.

Curtea Constituțională, în hotărârile adoptate, statuează clar că pentru a nu

transforma dreptul de a nu fi urmărit sau judecat de mai multe ori pentru aceeași

faptă într-un drept absolut, ceea ce ar împiedica descoperirea infracțiunilor și

criminalilor, sistemele de drept, inclusiv CEDO, au reglementat expres derogările

admisibile. Aceste derogări oferă organelor de urmărire penală posibilitatea de a

relua urmărirea și sunt formulate, în termeni aproape identici, în art. 22 și art. 287

Cod de procedură penală, precum și în art. 4 al Protocolului nr. 7 la CEDO. Însă, în

ordonanța procurorului din 27.12.2013 de reluare a urmăririi penale în privința lui

Diug O. nu au fost constatate careva circumstanțe noi ori recent descoperite sau un

viciu fundamental, care ar fi condiționat reluarea urmăririi penale în cauza penală.

Or, după adoptarea ordonanței de scoatere a lui Diug O. de sub urmărire

penală la data de 10.08.2011 și până la anularea ordonanței la 27.12.2013, organul

de urmărire penală nu a efectuat nici o acțiune de urmărire penală.

Astfel, la 27.12.2013 organul de urmărire penală nu a descoperit careva

fapte noi și nu a stabilit un careva viciu fundamental, care ar fi condiționat reluarea

urmăririi penale.

Reluarea urmăririi penale, contrar cerințelor stipulate în art. 22 alin. (2) și

art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, precum și celor din art. 4 al Protocolului

6

nr. 7 la CEDO, este o încălcare a prevederilor legale referitor la sesizarea instanței

prevăzute în art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală. Nulitatea reluării urmăririi

penale, în cazul dat, poate fi invocată la orice etapă a procesului penal de către

părți și se ia în considerație de instanță, inclusiv și din oficiu.

Prin urmare, ordonanța Procurorului-șef al Direcției control al urmăririi

penale și asistență metodică, Ruslan Popov, din 27.12.2013 de reluare a urmăririi

penale este ilegală și lovită de nulitate absolută.

Totodată, ordonanța din 10.08.2011, prin care Diug O. a fost scos de sub

urmărire penală, produce efecte juridice și nu poate fi considerată ca fiind anulată.

În același timp, jurisprudența CtEDO, în cazul redeschiderii urmăririi penale

pe motiv că ancheta inițială nu a fost completă, și anume în cauza Stoianova și

Nedelcu vs. România, menționează că: „carențele autorităților nu pot fi imputabile

reclamanților și nu trebuie să-i pună într-o situație defavorabilă”.

La fel, în cauza Ștefan vs. România, CtEDO clar a notat că „procurorul are

obligația de a reflecta pretinsele erori înainte de pronunțarea unei hotărâri

definitive, iar statul este cel care trebuie să-și asume erorile comise de procuror și

aceste erori nu trebuie reparate în detrimentul persoanei vizate în procedura în

cauză”.

Mai mult, în opinia CtEDO, simpla părere că investigațiile într-o anumită

cauză ar fi fost incomplete și neobiective nu poate, în sine, în absența unor erori

jurisdicționale, încălcări grave ale procedurii de judecată sau abuzuri de putere, să

releve erori în aplicarea dreptului material sau din ale motive considerabile care

decurg din interesele justiției să indice prezența unui viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente (cauza Radchikov vs. Rusia, par. 48).

Astfel, reclamantul ar fi cel care va suporta consecințele omisiunilor

autorităților în cadrul investigațiilor prealabile, iar simpla afirmație despre o

deficiență sau omisiune în cadrul anchetei, deși minoră și nesemnificativă, ar crea

o posibilitate nelimitată pentru organele de urmărire penală să comită un abuz de

natură procedurală prin solicitarea redeschiderii procedurilor finalizate. Or,

omisiunile sau erorile autorităților trebuie să servească în beneficiul bănuitului,

învinuitului, inculpatului. Cu alte cuvinte, riscul oricărei erori comise de organul

de urmărire penală, sau chiar de o instanță, urmează să fie suportat de către stat, iar

corectarea acesteia nu trebuie să fie pusă în sarcina persoanei în cauză.

Printre garanțiile unui proces echitabil, reglementat de art. 6 din CEDO, se

enumeră și faptul că orice persoană are dreptul de a fi judecat în mod echitabil de

un tribunal independent și imparțial, iar urmărirea penală în privința lui Diug O. nu

a fost efectuată în mod echitabil, fiind încălcate esențial drepturile acestuia

garantate atât de Constituția Republicii Moldova, CEDO, cât și de Codul de

procedură penală, această încălcare de lege echivalând cu o eroare judiciară care

urmează a fi corectată de către instanța de fond.

Prin urmare, erorile admise de organul de urmărire penală cad sub incidența

temeiurilor descrise în art. 275 pct. 9) Cod de procedură penală și urmează a fi

corectate de instanța de fond, prin încetarea procesului penal în privința lui Diug O.

în baza art. 264 alin. (5) Cod penal, în legătură cu existența circumstanțelor

prevăzute de lege care exclud urmărirea penală.

7

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să

fie condamnat în baza art. 264 alin. (5) Cod penal la 6 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, cu executare, cu

admiterea integrală a acțiunilor civile înaintate și cu încasarea din contul

inculpatului a cheltuielilor judiciare.

Apelantul a indicat că potrivit art. 4 din CEDO, nimeni nu poate fi urmărit

sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunii

pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă, conform

legii și procedurii ale acestui stat.

Însă, acesta normă este inaplicabilă în speță, în art. 7 pct. 2) din Protocol

fiind indicat expres că dispozițiile paragrafului precedent nu împiedică

redeschiderea procesului, conform legii și procedurii penale a statului respectiv,

dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.

Astfel, la 27.12.2013, Procurorul-șef al Direcției control al urmăririi penale

și asistență metodică, Ruslan Popov, a emis ordonanța de reluare a urmăririi penale

prin care s-a admis plângerea lui Eladi V. și a fost anulată ordonanța din

10.08.2011 prin care Diug O. a fost scos de sub urmărire penală și încetată cauza

penală pe motivul lipsei elementelor infracțiunii, fiind stabilit că a fost admis un

viciu fundamental prin care au fost afectate drepturile părților vătămate și ale

succesorului părții vătămate.

Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată este o încălcare esențială

a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția

Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Deci, prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală au fost afectate

drepturile subiective consfințite în legea fundamentală a țării și prin normele

internaționale la care Republica Moldova este parte.

Totodată, ordonanța din 27.12.2013 nici nu a fost contestată de părți în

ordinea stabilită de legislația procesual penală, iar prevederile Hotărârii Curții

Constituționale din 14.05.2015 prin care se invocă că prevederile art. 287 Cod de

procedură penală au fost recunoscute neconstituționale sunt inaplicabile, ordonanța

fiind emisă anterior, iar în acest caz nu se aplică retroactivitatea legii.

3.1. A declarat apel și succesorul părții vătămate Eladi Valeriu, solicitând

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

condamnat în baza art. 264 alin. (5) Cod penal, iar acțiunea civilă să fie admisă, cu

încasarea din contul inculpatului în beneficiul său a prejudiciului material în de

19.111 lei și a celui moral de 250.000 lei.

Apelantul a invocat că instanța de fond nu a dat o apreciere obiectivă

circumstanțelor cauzei și, aplicând eronat prevederile normelor materiale și

procedurale, l-a lipsit de dreptul de a-și recupera prejudiciul material și moral.

2018, apelurile au fost respinse, ca nefondate.

8

Instanța de apel a statuat că sentința instanței de fond este legală, întemeiată

și motivată, corespunde circumstanțelor faptei și prevederilor legale.

Astfel, prin ordonanța din 15.10.2010, Diug O. a fost recunoscut în calitate

învinuit.

Prin ordonanța de încetare a cauzei penale din 10.08.2011, s-a dispus

încetarea urmăririi penale din motivul lipsei elementelor constitutive ale

infracțiunii și scoaterea integrală a lui Diug O. de sub urmărirea penală, pe ultima

pagină verso a ordonanței fiind prezentă înscrierea „Copia ordonanței am primit,

Eladi V. 22.05.2012, semnătura”.

Ordonanța din 10.08.2011 a fost atacată de Eladi V., iar prin ordonanța

procurorului ierarhic superior, Pavel Guida, din 24.08.2012 a fost respinsă

plângerea lui EIadi V., cu menținerea ordonanței de încetare a cauzei penale din

10.08.2011.

Prin ordonanța din 27.12.2013, adoptată de Procurorul-șef al Direcției

control al urmăririi penale și asistență metodică, Ruslan Popov, s-a dispus

admiterea plângerii lui Eladi V., anularea ordonanței procurorului-adjunct al

Procurorului r-nului Glodeni, Pavel Guida din 24.08.2012 și a ordonanței de

încetare a urmăririi penale de scoatere a bănuitului Diug O. de sub urmărirea

penală în cauza nr. 201009033, emise la 10.08.2011 de către procurorul în

Procuratura r-nului Glodeni, C. Cojocaru, cu reluarea urmăririi penale, fiind fixat

termenul până la 27.01.2014 și remiterea cauzei penale la Procuratura Glodeni

pentru organizarea urmăririi penale.

Potrivit ordonanței de punere sub învinuire din 24.04.2016, emisă de

procurorul în Procuratura mun. Bălți, Oleg Reaboi, Diug O. a fost pus sub

învinuire pe art. 264 alin. (5) Cod penal.

La 25.04.2016 a fost întocmit rechizitoriul și cauza a fost expediată în

instanța de judecată pentru examinare în fond.

Or, Diug O. a fost recunoscut în calitate de bănuit prin ordonanța din

15.10.2010, iar urmărirea penală a fost încetată la 10.08.2011, ulterior, după

reluarea urmăririi penale, fiind pus sub învinuire la 24.04.2016, cu depășirea

termenelor prevăzute la art. 63 Cod de procedură penală.

Potrivit art. 63 alin. (2) pct. 3), (3) Cod de procedură penală, organul de

urmărire penală nu este în drept să mențină în calitate de bănuit persoana în

privința căreia a fost dată o ordonanță de recunoaștere în această calitate - mai mult

de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General și al adjuncților săi - mai mult de 6

luni. La momentul expirării, după caz, a unui termen indicat în alin. (2), organul de

urmărire penală este obligat să elibereze bănuitul reținut ori să revoce, în modul

stabilit de lege, măsura preventivă aplicată în privința lui, dispunând scoaterea lui

de sub urmărire sau punerea lui sub învinuire.

Totodată, pct. 8) al Hotărârii Curții Constituționale nr. 26 din 23.11.2010

explică, că pentru ca organul de urmărire penală să poată relua urmărirea penală,

potrivit art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, această acțiune se admite numai

dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul

urmăririi precedente de natură să afecteze hotărârea pronunțată. Acestea sunt

unicele circumstanțe, în care intervine derogarea de la principiul de a nu fi urmărit,

9

judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași faptă, consacrat de art. 22 Cod

de procedură penală.

Prin ordonanța de încetare a cauzei penale din 10.08.2011, adoptată de

procurorul în Procuratura Glodeni, C. Cojocaru, urmărirea penală a fost încetată

din lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, Diug O. fiind scos de sub

urmărirea penală, ordonanță confirmată de procurorul r-nului Glodeni, P. Cebotari

și recunoscută legală și întemeiată de procurorul adjunct al r-nului Glodeni, P.

Guida.

Prin urmare, ordonanța de încetare a cauzei penale din lipsa elementelor

constitutive ale infracțiunii și scoatere de sub urmărire penală este o hotărâre a

organului de urmărire penală, care împiedică și nu permite declanșarea unei noi

proceduri cu privire la aceeași faptă si aceeași persoană reieșind din art. 63, 287

Cod de procedură penală și hotărârilor Curții Constituționale nr. 26 din 23.11.2010

și nr. 12 din 14.05.2015.

Astfel, Diug O. a fost scos total de sub urmărire penală, odată ce a expirat

termenul de ținere a acestuia în calitate de bănuit, iar probe suficiente pentru

înaintarea învinuirii nu existau.

Calitatea de bănuit în privința lui Diug O. a expira de drept ca urmare a

expirării termenelor prevăzute la art. 63 alin. (2) Cod de procedură penală și

adoptarea ordonanței de încetare a urmăririi penale din lipsa elementelor

constitutive ale infracțiunii și scoaterea de sub urmărirea penală i-a creat acestuia

convingerea fermă că nu mai este bănuit și urmărit penal, adică o situație de

certitudine privind finisarea procedurilor penale în privința sa.

De la 10.08.2011 până la 27.12.2013 pe cauza dată n-au fost efectuate

careva acțiuni de urmărire penală, fiind în vigoare ordonanța din 10.08.2011.

Procedura de atac a ordonanțelor procurorului este prevăzută de art. 2991-

2992 și 313 Cod de procedură penală.

Ordonanța de încetare a urmăririi penale din 10.08.2011 a fost atacată de

succesorul părții vătămate la procurorul ierarhic superior P. Guida, la 24.08.2012

plângerea fiind respinsă și menținută ordonanța vizată, iar o ulterioară adresare a

succesorului părții vătămate la judecătorul de instrucție, în temeiul art. 313 Cod de

procedură penală, la materialele cauzei nu se atestă.

Deci, ordonanța de încetare a urmăririi penale din 10.08.2011 era în vigoare

și producea efecte juridice asupra tuturor participanților procesului penal.

Totodată, prin ordonanța din 27.12.2013 a fost anulată ordonanța de încetare

a urmăririi penale din 10.08.2011.

Cu toate că ordonanța poate fi anulată doar în condițiile legii, procurorul

ierarhic superior Ruslan Popov a intervenit fără nici un temei legal și de fapt în

ordonanțele procurorilor inferiori, peste doi ani de la adoptarea lor.

Ordonanța din 27.12.2013 este ilegală, nefiind respectate prevederile art.

287 Cod de procedură penală în partea ce ține de temeiurile reluării urmăririi

penale și este neîntemeiată, deoarece nu au fost confirmate temeiurile legale de

reluare a urmăririi penale, aceasta fiind lovită de nulitate absolută.

Or, nu au fost indicate clar temeiurile de drept de reluare a urmăririi penale

și cum se regăsesc acestea în materialele cauzei, iar argumentele expuse în

10

ordonanță nu corespund cerințelor art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, în

vigoare la acel moment.

Art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală indică clar temeiurile de reluare a

urmăririi penale care, în cazul dat, n-au fost respectate de către procurorul R.

Petrov.

Deci, nu au fost stabilite vicii fundamentale, fapte noi sau recent descoperite,

care ar afecta ordonanțele procurorilor.

În același timp, succesorul părții vătămate a atacat ordonanța de încetare a

urmăririi penale la procurorul ierarhic superior și, fiindu-i respinsă plângerea, el nu

a contestat-o la judecătorul de instrucție.

Mai mult, succesorul părții vătămate a atacat ordonanța peste termenul

prevăzut de lege or, fiind informat despre ordonanța de încetare a urmăririi penale,

i s-a oferit posibilitatea reală de a-și exercita dreptul său de atac, pe care l-a realizat

cu mari intervale de timp de la acțiunea produsă.

Din materialele cauzei nu rezultă exercitarea activă a drepturilor procesuale

și procedurale din partea succesorului părții vătămate, cu toate că a beneficiat de

această posibilitate atât la urmărirea penală, cât și în instanța de fond. Astfel, nu se

atestă îngrădirea exercitării drepturilor procesuale ale succesorului părții vătămate,

acestuia nefiindu-i afectat dreptul la un proces echitabil.

În ordonanța de anulare a ordonanței de încetare a urmăririi penale și

scoatere a persoanei de sub urmărirea penală, procurorul ierarhic superior a indicat

că procurorii inferiori n-au audiat toți martorii oculari ai accidentului, nu s-a dispus

expertiza auto-tehnică a tractorului și alte acțiuni relevante.

Fiind reluată urmărirea penală, organul de urmărire penală a audiat repetat

aceiași martori, cât și unii suplimentar, efectuând și alte acțiuni, care n-au schimbat

situația pe caz și a terminat urmărirea penală cu întocmirea rechizitoriului, ce

contravine prevederilor art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, în vigoare la

acel moment, precum și alin. (1), în prezenta redacție, care stipulează că reluarea

urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după scoaterea persoanei de sub

urmărire și/sau după clasarea cauzei se dispune prin ordonanță de către procurorul

ierarhic superior dacă se constată că: 1) decizia este afectată de un viciu

fundamental; 2) apar fapte noi sau recent descoperite, care existau la data adoptării

ordonanței de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire

și/sau de clasare a cauzei, dar despre care nu avea cunoștință organul de urmărire

penală și care sunt de natură să afecteze hotărârea.

Astfel, în esență, temeiurile de reluare a urmăririi penale nu s-au schimbat,

fiind necesară prezența viciilor fundamentale, a faptelor noi sau recent descoperite

care să afecteze ordonanța adoptată.

Or, acuzarea a admis erori de drept procedural care flagrant afectează

drepturile procesuale garantate de lege ale lui Diug O., și anume, dreptul de a nu fi

urmărit repetat pentru una și aceeași faptă, ordonanța din 27.12.2013 fiind ilegală,

lipsită de motiv atât de fapt, cât și de drept.

Deci, au fost încălcate flagrant prevederile art. 4 al Protocolul adițional nr.7

la CEDO, precum și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

care prevăd, că nici o persoană nu poate fi urmărită sau pedepsită penal de

11

jurisdicția aceluiași stat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care a fost deja

achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurilor

penale ale aceluiași stat.

Principiul fundamental non bis in idem de a nu fi urmărit, judecat sau

pedepsit de mai multe ori pentru aceeași faptă impune în linii mari autorităților

publice competente nu numai interdicția de a judeca repetat persoana, dar și

interdicția de a nu urmări de mai multe ori pentru aceeași faptă, principiu ce se

aplică și în cazul când persoana a fost supusă unei urmăriri penale ce nu a condus

la condamnare.

Prin urmare, acțiunile procedurale efectuate de organul de urmărire penală,

după emiterea ordonanței de încetare a cauzei penale din 10.08.2011 în cauza

penală intentată în privința lui Diug O. în baza art. 264 alin. (5) Cod penal, sunt

defectuoase și contrare art. 22, 287 Cod de procedură penală.

Totodată, potrivit explicațiilor Hotărârii Curții Supreme de Justiție nr. 7 din

04.07.2005, fapte noi constituie date despre circumstanțele de care nu avea

cunoștință organul de urmărire penală la data adoptării ordonanței atacate și care

nu puteau fi cunoscute la acea dată. Noi trebuie să fie probele administrate în

cadrul cercetării altor cauze, și nu mijloacele de probă prin care se administrează

probe deja cunoscute în respectiva.

Fapte recent descoperite sunt faptele care existau la data adoptării

ordonanței atacate, însă nu au putut fi descoperite. Atitudinea unei părți care,

cunoscând un fapt sau o împrejurare ce-i era favorabilă, a preferat să păstreze

tăcerea nu poate justifica menținerea unei erori judiciare și nu poate constitui un

obstacol la admiterea reluării urmăririi penale dacă prin alte mijloace de asemenea

împrejurări nu au putut fi descoperite la acel moment.

Și Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.2015 privind excepția de

neconstituționalitate a articolului 287 alin. (1) Cod de procedură penala (reluarea

urmăririi penale), indică „57. Astfel, Curtea menționează că, potrivit Convenției

Europene, două situații pot determina redeschiderea unei cauze penale, și anume:

1) există fapte noi sau recent descoperite; 2) există un viciu fundamental. 58.

Potrivit art. 4 par. 3 al Protocolului nr. 7, nici o derogare de la prezentul articol nu

este îngăduită în temeiul art. 15 din CEDO. Prin urmare, statele nu sunt în drept de

a institui, prin lege, alte temeiuri de redeschidere a proceselor încetate anterior. 59.

Curtea reține că, în conformitate cu prevederile internaționale, art. 22 alin. (5) Cod

de procedură penală stabilește că hotărârea organului de urmărire penală de

scoatere a persoanei de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale,

precum și hotărârea judecătorească definitivă, împiedică reluarea urmăririi penale,

punerea sub o învinuire mai gravă sau stabilirea unei pedepse mai aspre pentru

aceeași persoană, pentru aceeași faptă, cu excepția cazurilor când fapte noi ori

recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente au

afectat hotărârea pronunțată. 60. Aceste două situații de excepție, enunțate cu titlu

de principiu în partea generală a Codului de procedură penală, sunt transpuse în art.

287 alin. (4), care stabilește că în cazurile în care ordonanțele de încetare a

urmăririi penale, clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub

urmărire au fost adoptate legal, reluarea urmăririi penale poate avea loc numai dacă

12

apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi

precedente a afectat hotărârea respectivă. 61. Curtea reține că fapte noi constituie

date despre circumstanțele de care nu avea cunoștință organul de urmărire penală

la data adoptării ordonanței atacate și care nici nu puteau fi cunoscute la acea dată,

iar fapte recent descoperite sunt faptele care existau la data adoptării ordonanței

atacate, însă nu au putut fi descoperite. 65. În același timp, Codul de procedură

penală (art.6 pct.44) tratează „viciul fundamental” ca o încălcare esențială a

drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția

Republicii Moldova și de alte legi naționale. 66. De asemenea, în cazul descoperirii

unui viciu fundamental, urmărirea penală poate fi reluată nu mai târziu de un an de

la intrarea în vigoare a ordonanței de încetare a urmăririi penale, de clasare a

cauzei sau de scoatere a persoanei de sub urmărire. 68. Prin normele procesual-

penale enunțate supra, potrivit cărora reluarea urmăririi penale poate avea loc

numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori a existat un viciu fundamental,

legislatorul național a urmărit instituirea unui echilibru echitabil între sarcinile

procesului penal - stabilirea adevărului și exercitarea unei justiții echitabile.

Instanțele judecătorești și organele de urmărire penală, care aplică normele

procesual-penale, sunt obligate să activeze în așa mod, încât nici o persoană să nu

fie neîntemeiat bănuită, învinuită sau condamnată, sau supusă în mod arbitrar sau

fără necesitate măsurilor procesuale de constrângere.”

Prin urmare, reluarea urmăririi penale poate avea loc numai dacă apar fapte

noi sau recent descoperite, ori dacă există un viciu fundamental în cadrul

procesului precedent care a afectat hotărârea respectivă, însă ordonanța din

27.12.2013, adoptată de procurorul-șef al Direcției control al urmăririi penale și

asistență metodică, Ruslan Popov nu conține referire la fapte noi ori recent

descoperite sau la vicii fundamentale în cadrul procedurii precedente care ar fi

afectat hotărârea de încetare a urmăririi penale în privința lui Diug O., cu scoaterea

de sub urmărirea penală, aceasta purtând un caracter formal, iar aceste

circumstanțe au fost examinate anterior și procurorul și-a expus opinia în

ordonanța de încetare a urmăririi penale.

În cadrul urmăririi penale suplimentare, organul de urmărire penală a audiat

suplimentar, pe aceleași circumstanțe, martorii Pogor O., Maxim I., Careu M.,

Carcea A., Chirica P., Ungureanu V., Burcovschi L., Leșcu P., Cucer A.,

suplimentar au fost audiați martorii Ciumac G., Gurița V. și succesorul părții

vătămate Eladi V., a verificat la fața locului declarațiile martorului Carcea A.,

succesorului părții vătămate Eladi V., a examinat și anexat ca corp delict tractorul,

a efectuat cercetarea la fața locului, nefiind constatate circumstanțe noi, recent

descoperite sau careva vicii fundamentale.

Martorii au dat aceleași declarații, iar cei suplimentari nu au indicat

circumstanțe noi, iar acțiunile de urmărire penală suplimentare nu au confirmat noi

fapte, nefiind efectuată nici expertiză auto-tehnică.

Or, toate acțiunile de urmărire penală și procesuale după reluarea urmăririi

penale au fost efectuate formal și nu conțin probe noi sau recent descoperite,

nefiind depistat niciun viciu fundamental care ar afecta încetarea urmăririi penale.

13

Atât învinuirea înaintată, cât și rechizitoriul au fost întocmite în baza

acelorași probe care au existat și la momentul încetării urmăririi penale, prin care

nu s-au stabilit alte circumstanțe, decât cele existente până la încetarea procesului

penal și scoaterea de sub urmărirea penală.

Totodată, alte acțiuni procesuale cu noi rezultate nu au fost executate, fiind

terminată urmărirea penală și întocmit rechizitoriul.

Astfel, probele administrate au fost suficiente pentru emiterea unei

ordonanțe de încetare a urmăririi penale, iar motivul invocat în ordonanța din

27.12.2013 este neîntemeiat, fără a fi indicate temeiurile exhaustive din art. 287

alin. (4) Cod de procedură penală, în vigoare la acel moment, care ar permite

reluarea urmăririi penale.

Deci, încălcările grave ale legii procesual penale admise la anularea

neîntemeiată a urmăririi penale încetate, cu scoaterea de sub urmărirea penală și

reluarea neîntemeiată a acesteia, constituie în sine un viciu fundamental, care au

afectat desfășurarea procesului penal la etapa urmăririi penale și, în consecință, au

dus la încălcarea dreptului inculpatului la un proces echitabil, în sensul art. 6

CEDO, în coroborare cu art. 4 alin. (2) din Protocolul adițional nr. 7 la CEDO.

Or, urmărirea penală repetată a fost contrară principiului non bis in idem

care stabilește dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeași

faptă, acest principiu fiind unul fundamental și incontestabil al oricărui sistem de

drept și este garantat de normele actelor internaționale, la care a aderat Republica

Moldova.

La fel, temeiurile care exclud efectuarea urmăririi penale sunt prevăzute de

art. 275 alin. (9) Cod de procedură penală, potrivit căruia urmărirea penală nu

poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în

cazurile în care există alte circumstanțe prevăzute de lege care condiționează

excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală.

Soluția de fapt se întemeiază pe jurisprudența națională și a CtEDO care

statuează, că în cazul încălcării normelor procedurale ce afectează dreptul

persoanei la un proces echitabil, statul este cel care trebuie să-și asume erorile

comise de parchet și instanța de judecată și acele erori nu trebuie reparate în

detrimentul persoanei vizate în procedura în cauză.

Instanța de fond a apreciat just probele acumulate la urmărirea penală,

reieșind din valoarea lor probantă în coraport cu prevederile legale în acest sens,

concluzia fiind bazată pe prevederile Constituției, Codului de procedură penală,

hotărârile Curții Constituționale, Curții Supreme de Justiție, CEDO și pe

jurisprudența CtEDO referitor la reluarea urmăririi penale și judecarea de două ori

pentru una și aceeași faptă, analizând prin prisma acestor prevederi circumstanțele

cazului.

Declarațiile martorilor și probele scrise la care face referire acuzarea în apel

au fost luate în considerație și apreciate de procuror la încetarea urmăririi penale

din lipsa faptului infracțiunii și scoaterea de sub urmărirea penală.

Deci, procurorul la 10.08.2011, legal și întemeiat a încetat urmărirea penală

din lipsa elementelor infracțiunii și scoaterea de sub urmărirea penală a lui Diug

14

O., luând în considerație toate probe administrate, apreciindu-le la justa valoare din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității, utilității și coroborării.

La aceeași concluzie au ajuns și procurorii ierarhic superiori, care au

confirmat ordonanța și au respins plângerea succesorului părții vătămate.

Astfel, instanța de fond a pus la bază principiul non bis in idem, pe care

Republica Moldova urmează să-l respecte în esență de la data 12.09.1997, când

Convenția a devenit obligatorie pentru Republica Moldova, acest principiu și drept

fundamental rezultând și din Constituția Republicii Moldova adoptată la

29.07.1994.

Mai mult, reluarea urmăririi penale este prevăzută la art. 287 Cod de

procedură penală, adoptat cu mult mai înainte de încetarea urmăririi penale din

lipsa elementelor infracțiunii și scoaterea de sub urmărirea penală de către procuror

și are prevederi clare referitor la motivele reluării urmăririi penale.

În același timp, Curtea Constituțională și Curtea Supremă de Justiție în

hotărârile lor, doar au atras atenția asupra necesității respectării ordinii legale de

reluarea urmăririi penale și principiului non bis in idem, dând explicații în acest

sens, aceste prevederi urmând a fi respectate și până la această adoptarea hotărârii

Curții Constituționale.

Instanța de fond a interpretat corect legea și a apreciat just probele

administrate, dispunând legal, întemeiat și motivat încetarea procesului penal pe

motiv că există circumstanțe prevăzute de lege care exclud urmărirea penală.

Or, procurorul la adoptarea ordonanței de încetare a urmăririi penale și

instanța de fond la încetarea procesului penal au acordat deplină eficiență

prevederilor art. 264 alin. (5) Cod penal, art. 22, 275, 286, 287, 297, 391 Cod de

procedură penală, art. 21 din Constituția Republicii Moldova, Hotărârilor Curții

Constituționale nr. 26 din 23.11.2010 și nr. 12 din 14.05.2015, Hotărârii Plenului

CSJ nr. 7 din 04.07.2005, Pactului internațional cu privire la drepturile civile si

politice, Protocolul 7 CEDO, jurisprudenței CtEDO și naționale și just le-au

raportat și aplicat la circumstanțele cauzei.

Astfel că, ordonanța de încetare a cauzei penale din 10.08.2011, adoptată de

procurorul în Procuratura Glodeni, C. Cojocaru, produce efecte juridice și nu poate

fi considerată ca una fiind anulată.

Totodată, instanța de fond corect a invocat jurisprudența CtEDO referitor la

reflectarea și asumarea erorilor de către procuror, care nu trebuie reparate în

detrimentul persoanei vizate în procedura în cauză, precum și faptul că erorile

admise de organul de urmărire penală cad sub incidența art. 275 pct. 9) Cod de

procedură penală și just le-a corectat prin încetarea procesului penal.

Prin urmare, motivele invocate în apelurile acuzării sunt nefondate, instanța

de fond adoptând o sentință legală și întemeiată, bazată pe prevederile legale și

probele prezentate de părți, cu respectarea principiilor unui proces echitabil, al

independenței judecătorului, egalității în drepturi a participanților la proces și

echității.

Materialele cauzei și declarațiile participanților la proces și ale martorilor au

fost audiate în ședința de judecată, reflectate în sentință și apreciate prin prisma

legii, la convingerea judecătorului, iar din declarațiile succesorului părții vătămate

15

Eladi V. date în instanța de apel nu a fost reținută o altă situație de fapt și de drept

decât cea constatată de către instanța de fond.

Inculpatul Diug O., folosindu-se de dreptul său prevăzut la art. 21 Cod de

procedură penală, a refuzat să dea declarații.

Iar dezacordului acuzării cu motivarea soluției de către instanța de fond nu

constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil, fiind stabilit că în procesul

de judecare a cauzei au fost respectate drepturile tuturor părților la proces.

Afirmația acuzării că sentința este ilegală și neîntemeiată, precum și că

lipsesc erori procesuale, este irelevantă.

Și poziția acuzării că art. 287 Cod de procedură penală, art. 4 CEDO -

Protocolul nr. 7 și Hotărârea Curții Constituționale din 14.05.2015 sunt

inaplicabile speței este absolut eronată, deoarece contravine situației existente în

cauza penală și normelor vizate, iar instanța de fond a stabilit cert și fără careva

dubii că urmărirea penală a fost reluată după încetarea procesului penal din lipsa

elementelor infracțiunii și scoaterea de sub urmărirea penală în mod ilegal și

neîntemeiat, cu încălcarea prevederilor art. 287 Cod de procedură penală.

recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurenta a invocat că ordonanța de încetare a urmăririi penale din

10.08.2011 în privința lui Diug O. este afectată de un viciu fundamental în cadrul

urmăririi precedente, adică, în prezența probelor suficiente, succesorului părții

vătămate Eladi V. i s-au încălcat drepturile constituționale, și anume accesul liber

la justiție.

Astfel, procurorul efectuând urmărirea penală nu a asigurat scopul urmăririi

penale, accesul liber la justiție al părții vătămate, aceasta rămânând neprotejată,

nefiind asigurată o cercetare sub toate aspectele, completă și obiectivă a

circumstanțelor cauzei.

Prin ordonanța din 27.12.2013, adoptată de Procurorul-șef al Direcției

control al urmăririi penale și asistență metodică Ruslan Popov, a fost constatată

încălcarea dreptului succesorului părții vătămate Eladi V. de a participa la procesul

penal precum și s-au dat unele indicații referitor la audierea unor martori oculari ai

accidentului rutier, dispunerea expertizei auto-tehnice a tractorului, precum și alte

acțiuni relevante.

Totodată, prin reluarea urmăririi penale, nu au fost afectate drepturile

procesuale ale lui Diug O. garantate de lege, și anume de a nu fi urmărit repetat

pentru una și aceeași faptă. Conform art. 4 din Protocolul adițional nr. 7 la CEDO,

și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, nici o persoană nu

poate fi urmărită sau pedepsită penal de jurisdicția aceluiași stat pentru săvârșirea

unei infracțiuni pentru care a fost deja achitată sau condamnată printr-o hotărâre

definitivă, conform legii și procedurilor penale ale aceluiași stat.

Or, Diug O. nu a fost achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă.

Mai mult, alin. (1) din art. 287 Cod de procedură penală a fost declarat

neconstituțional prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.2015 privind

16

excepția de neconstituționalitate a art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală,

intrată în vigoare la data adoptării.

Astfel, poziția instanței de apel de încetare a procesului penal din motivul

declarării neconstituționalității art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală este

ilegală or, potrivit art. 7 Codul jurisdicției constituționale, orice act normativ,

precum și orice tratat internațional la care Republica Moldova este parte, se

consideră constituțional până când constituționalitatea lui va fi dovedită în procesul

jurisdicției constituționale, cu asigurarea tuturor garanțiilor prevăzute de prezentul

cod.

Prin urmare, la momentul adoptării încheierii Judecătoriei Bălți din

21.08.2012, art. 287 alin. 1) CPP nu era declarat neconstituțional.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 287 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, când instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația inculpatului. în corespundere cu art. 6 pct. 111) și 44) Cod de procedură

penală, eroare gravă de fapt reprezintă stabilirea eronată a faptelor, în existența sau

inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin

denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor. Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a

afectat hotărârea pronunțată, constituie încălcare esențială a drepturilor și

libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii

Moldova și de alte legi naționale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite, fiind criticată și

încheierea Judecătoriei Bălți din 21.08.2012 - o hotărâre inexistentă în speță (pct.

hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind încetarea procesului

penal în privința inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, instanța de apel pronunțându-se

17

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul de pe rol (pct. 2. - 5. din

decizie).

Soluția instanțelor de fond și de apel coroborează și cu următoarele

împrejurări.

Potrivit art. 7 alin. (2) Cod penal, art. 22 alin. (2), 3 alin. (1), 287 alin. (4),

63 alin. (2) pct. 3), (3), 230 alin. (2) Cod de procedură penală (red. 2015), art. 4

Protocol 7 CEDO, în vigoare și obligatorie pentru R. Moldova din data ratificării -

24.07.1997, nimeni nu poate fi supus de două ori urmăririi penale și pedepsei

penale pentru una și aceeași faptă. În desfășurarea procesului penal se aplică legea

care este în vigoare în timpul urmăririi penale și al judecării cauzei în instanța

judecătorească. În cazurile în care ordonanța de scoatere a persoanei de sub

urmărire a fost adoptată legal, reluarea urmăririi penale poate avea loc numai dacă

apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi

precedente a afectat hotărârea respectivă. În cazul descoperirii unui viciu

fundamental, urmărirea penală poate fi reluată doar în termen de un an de la

intrarea în vigoare a ordonanței de încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei sau

scoatere a persoanei de sub urmărire. Organul de urmărire penală nu este în drept

să mențină în calitate de bănuit persoana în privința căreia a fost dată o ordonanță

de recunoaștere în această calitate – mai mult de 3 luni. La momentul expirării

acestui termen, organul de urmărire penală este obligat să dispună scoaterea lui de

sub urmărire sau punerea lui sub învinuire. În cazul în care pentru exercitarea unui

drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune

pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Conform jurisprudenței naționale, ordonanțele de încetare a urmăririi

penale, de clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire

penală pot fi casate, cu reluarea urmăririi penale, doar în cazul în care sunt

invocate fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente a afectat ordonanța atacată. În cazul descoperirii unui viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, urmărirea penală poate fi reluată doar

în termen de un an de la intrarea în vigoare a ordonanței de încetare a urmăririi

penale, de clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire

penală (Hotărârea Plenului CSJ Cu privire la practica asigurării controlului judecătoresc de

către judecătorul de instrucție în procesul urmăririi penale nr.7 din 04.07.2005, pct. 5.5.).

Prin ordonanța din 15.10.2010, Diug O. a fost recunoscut în calitate de

bănuit pe art. 264 alin. (5) Cod penal.

Potrivit ordonanței procurorului în Procuratura raionului Glodeni, C

Cojocaru, din 10.08.2011, inculpatul a fost scos de sub urmărire penală, fiind

încetată urmărirea penală din motivul lipsei elementelor infracțiunii. În descriptivul

ordonanței este invocat că: „…se exclude vinovăția lui Diug O. în comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (5) Cod penal, or, decesul lui Pașchevici T.

și Eladi L. nu a rezultat direct din încălcarea de către Diug O. a regulilor de

securitate a circulației rutiere. Concomitent, în acțiunile lui Diug O. sunt întrunite

elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 240 alin. 2 Cod

contravențional”.

18

Conform ordonanței din 27.12.2013, Procurorului-șef al Direcției control al

urmăririi penale și asistență metodică, Ruslan Popov, conducându-se de

prevederile art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală – ulterior se constată că nu

a existat în fapt cauza care a determinat luarea acestor măsuri, a dispus:

„Anularea ordonanței procurorului, adjunct al procurorului raionului Glodeni

Pavel Guida din 24.08.2012 de respingere a plângerii cet. Eladi V. împotriva

ordonanței de încetare a urmăririi penale emise de procurorul în Procuratura

raionului Glodeni C. Cojocaru din 10.08.2011. Anularea ordonanței de încetare a

urmăririi penale și scoatere a bănuitului Diug O. de sub urmărire penală în cauza

nr. 2010090337, emisă la 10.08.2011 de către procurorul în Procuratura raionului

Glodeni C. Cojocaru, cu reluarea urmăririi penale”. În descriptivul ordonanței

este indicat că: „hotărârea privind încetarea urmăririi penale nu este bazată pe

realizarea unei cercetări complete, multilaterale și pe administrarea unor probe

suficiente cu privire la circumstanțele cauzei, neexistând în fapt cauzele care au

determinat luarea acestei decizii. Procurorul nu a asigurat investigarea suficient

de minuțioasă și eficientă a cazului de deces a cet. L. Eladi și T. Pașchevici, prin

ce a încălcat dreptul succesorilor victimelor la o investigație eficientă. Astfel,

hotărârea procurorului este afectată de un viciu fundamental. Organul de

urmărire penală și procurorul au omis stabilirea și audierea tuturor persoanelor,

martori ai accidentului, nu a eliminat divergențele dintre declarațiile martorilor

audiați prin efectuarea confruntărilor, verificarea declarațiilor la fața locului, nu

a fost dispusă efectuarea expertizei auto-tehnice pentru stabilirea stării tehnice a

tractorului. Astfel, procurorul, la adoptarea hotărârii menționate a admis erori de

fapt și de drept, acțiunile întreprinse la investigarea cazului fiind insuficiente, fapt

ce exclude caracterul legal al hotărârii procesuale în cauză”.

Prin ordonanța din 24.04.2016, Diug O. a fost pus sub învinuire pe art. 264

alin. (5) Cod penal.

În această consecutivitate se reține că:

a) ordonanța din 10.08.2011 de scoatere de sub urmărire penală a

inculpatului și încetarea urmăririi penale, a fost anulată de procurorul ierarhic

superior prin ordonanța din 27.12.2013, adică peste termenul de un an, prevăzut de

lege, deci neîntemeiat juridic;

b) împrejurările invocate de procuror în ordonanța din 27.12.2013, de

redeschidere a procesului penal, întemeiate de drept pe prevederile art. 287 alin. (1)

Cod de procedură penală că ulterior se constată că nu a existat în fapt cauza care

a determinat luarea acestor măsuri, cum ar fi: „hotărârea privind încetarea

urmăririi penale nu este bazată pe realizarea unei cercetări complete,

multilaterale și pe administrarea unor probe suficiente cu privire la circumstanțele

cauzei, neexistând în fapt cauzele care au determinat luarea acestei decizii.

Procurorul nu a asigurat investigarea suficient de minuțioasă și eficientă a cazului

de deces... organul de urmărire penală și procurorul au omis stabilirea și audierea

tuturor persoanelor, martori ai accidentului, nu a eliminat divergențele dintre

declarațiile martorilor audiați prin efectuarea confruntărilor, verificarea

declarațiilor la fața locului, nu a fost dispusă efectuarea expertizei auto-tehnice

pentru stabilirea stării tehnice a tractorului. Astfel, procurorul, la adoptarea

19

hotărârii menționate a admis erori de fapt și de drept, acțiunile întreprinse la

investigarea cazului fiind insuficiente, fapt ce exclude caracterul legal al hotărârii

procesuale în cauză”, nu conțin o argumentare și o concluzie certă în aspectul unui

eventual viciu fundamental, de natură să afecteze hotărârea respectivă, întemeiată

pe jurisprudența relevantă națională și a CtEDO, dar reprezintă doar o critică a

omisiunilor procedurale comise de către organul de urmărire penală.

Însă, potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul redeschiderii urmăririi penale

pe motiv că ancheta inițială nu a fost completă, carențele autorităților nu pot fi

imputabile inculpatului și nu trebuie să-l pună într-o situație defavorabilă (cauza

Stoianova și Nedelcu vs. România). Procurorul are obligația de a reflecta pretinsele

erori înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive, iar statul este cel care trebuie

să-și asume erorile comise de procuror și aceste erori nu trebuie reparate în

detrimentul persoanei vizate în speță (cauza Ștefan vs. România). Simpla părere că

investigațiile într-o anumită cauză ar fi fost incomplete și neobiective nu poate, în

sine, în absența unor erori jurisdicționale, încălcări grave ale procedurii de judecată

sau abuzuri de putere, să releve erori în aplicarea dreptului material sau din ale

motive considerabile care decurg din interesele justiției să indice prezența unui

viciu fundamental în cadrul procedurii precedente (cauza Radchikov vs. Rusia).

Prin urmare, reluarea neîntemeiată a urmării penale în privința inculpatului,

adică în lipsa unui viciu fundamental legal motivat, a încălcat vădit dreptul lui de a

nu fi supus de două ori urmăririi penale și pedepsei penale pentru una și aceeași

faptă;

a) conform ordonanței din 15.10.2010, inculpatul a fost recunoscut în calitate

de bănuit, dar pus sub învinuire abia prin ordonanța din 24.04.2016, adică peste

termenul de 3 luni prevăzut de lege, deci în lipsa unui suport juridic, or, la acel

moment Diug O. era, de drept, scos de sub urmărirea penală, rezumându-se

nulitatea ordonanței de punere sub învinuire a inculpatului, ca fiind adoptată peste

termen.

Totodată, lipsa unei ordonanței de reluare a urmării penale, după expirarea

termenului de 3 luni de menținere în calitate de bănuit, pe motive de fapte noi,

recent descoperite sau a unui viciu fundamental, la fel, a lezat dreptul inculpatului

de a nu fi urmărit și pedepsit penal de două ori pentru una și aceeași faptă.

Este de observat că recurentul nu critică în niciun fel acest temei de încetare

a procesului penal de către instanțele de fond și de apel, deci l-a acceptat și, în

asemenea caz, se contrazice solicitând dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel (pct. 5. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

20

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura

pedepsei, în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul, este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat

din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2 – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția de

încetare a respectivului procesului penal, că instanțele nu au admis o eroare gravă

de fapt, care să le fi afectat soluția, și că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, acesta

urmează a fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Liliana Pasat, împotriva sentinței Judecătoriei Drochia din 10

februarie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 martie

2018, în privința inculpatului Diug Oleg XXXXX, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 august 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

21