1ra-1736/2019 — art. 264 alin. 5 CP

1ra-1736/2019 — art. 264 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1736/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

Mardari Dumitru

Ghervas Maria

judecând, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de procuror-șef al

procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 16 mai 2019, în cauza penală

privindu-l pe

DONEA Gheorghe XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX și domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.07.2017 – 18.05.2018;

Instanța de apel: 18.06.2018 – 16.05.2019;

Instanța de recurs: 24.07.2019 – 29.10.2019.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

I. Pornirea urmăririi penale în baza art. 264 alin. (5) Cod penal

fila dosarului 1 din vol. I, se constată că: „La 27 mai 2012, în CRP Cahul a fost

înregistrat procesul-verbal de autosesizare, precum că la 26 mai 2012, în jurul orei

22:30, Donea Gh. a.n. XXXXX, locuitor al XXXXX, conducând autoturismul de model

„BMV 525” cu n/î XXXXX, de unul singur, nefiind posesor al permisului de conducere,

pe traseul dintre satele Taraclia de Salcie și Burlacu din r-nul Cahul, neisprăvindu-se cu

conducerea, a tamponat o căruță care se deplasa în același sens a mișcării în care se

aflau: cet. Blanaru V. a.n. XXXXX, locuitor al s. Burlacu r-nul Cahul, Popov E. a.n.

XXXXX, locuitoare a s. Burlacu, r-nul Cahul, Pletosenco M. a.n. XXXXX, locuitor al s.

Burlacu, r-nul Cahul și Pînzari R. a.n. XXXXX, locuitoare a s. Burlacu, r-nul Cahul, cu

fiicele sale XXXXX a.n. XXXXX și XXXXX a.n. XXXXX. În rezultatul accidentului rutier

1

Blanaru V. și Popov E., de la leziunile corporale periculoase pentru viață primite au

decedat la fața locului, Pletosenco M. a fost transportat la spitalul raional Cahul, cu

diagnoza: „traumă craniu-cerebrală închisă, contuzia craniului, traumă închisă a

piciorului stâng, contuzia organelor interne”, Pînzari R., s-a adresat la spitalul raional

Cahul, după ajutor medical cu diagnoza: „traumă craniu-cerebrală, fractură închisă a

femurului stâng”, minorele XXXXX și XXXXX, careva leziuni corporale în rezultatul

accidentului rutier au primit.

Reieșind din faptul că din actul de autosesizare susmenționat rezultă o bănuială

rezonabilă că a fost săvârșită infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (5) din Codul

penal, conform indicilor: „încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere sau de

exploatare a mijloacelor de transport de către o persoană care conduce mijlocul de

transport, acțiune care a cauzat decesul a două sau mai multe persoane și nu există

vreuna din circumstanțele care exclud urmărirea penală, în baza prevederilor art. 57,

274 din Codul de procedură penală, s-a dispus: „Începerea urmăririi penale conform

prevederilor art. 264 alin. (5) din Codul penal, în baza materialului înregistrat în

Registrul nr. l al CPR Cahul de evidență a sesizărilor cu privire la acțiuni cu nr. 454 din

27 mai 2012, atribuindu-i cauzei penale nr. 2012150299.”

august 2012 s-a dispus a-l scoate de sub urmărire penală pe Donea Gh. pe cauza penală

nr. 2012150299, deoarece s-a constatat că fapta nu a fost săvârșită de către el. A constata

existența în acțiunile lui Donea Gh. a elementelor contravenției, prevăzute de art. 231

alin. (2) Cod contravențional (conducerea vehiculului fără permis de conducere), însă a

nu porni procesul contravențional, deoarece a expirat termenul de 3 luni de prescripție a

răspunderii contravenționale. A remite cauza penală nr. 2012150299 la SUP CPR Cahul

pentru continuarea urmăririi penale.

Procurorul a conchis asupra scoaterii lui Donea Gh. de sub urmărirea penală din

motiv că probele administrate au demonstrat lipsa în acțiunile acestuia a elementelor

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod penal, deoarece el se deplasa cu viteză

regulamentară și nu a încălcat prevederile Regulamentului circulației rutiere, iar cauza

directă a producerii accidentului rutier, soldat cu decesul lui Blanaru V. și Anghelenici

E., constă în nerespectarea de către Pletosenco M. a cerințelor art. 14 lit. a), art. 109 alin.

(l), art. 110 alin. (1) ale Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13 mai 2009.

Totodată, s-a stabilit că conducătorul automobilului de modelul „BMW 525”,

număr de înmatriculare XXXXX, Donea Gh., a încălcat și el prevederile art. 10 alin. (2)

lit. a) al Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr. 357 din 13 mai 2009, care stabilește că persoana care conduce un

autovehicul trebuie să posede permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil

pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, însă această încălcare nu a

condiționat în direct producerea accidentului rutier. Deci, acțiunile lui Donea Gh.

întrunesc doar elementele contravenției prevăzute de art. 231 alin. (2) Cod

contravențional (conducerea vehiculului fără permis de conducere), însă procesul

2

contravențional nu poate fi pornit, deoarece a expirat termenul de prescripție a

răspunderii contravenționale.

scoatere de sub urmărirea penală a bănuitului Donea Gh. din 26 august 2012, a dispus

anularea acesteia ca ilegală, cu reluarea urmăririi penale pe cauza nr. 2012150299.

Ordonanța fiind pasibilă contestării în termen de 10 zile la judecătorul de instrucție.

2013 plângerea înaintată de Donea Gh. a fost recunoscută întemeiată, iar ordonanța

procurorului din 31 octombrie 2012 a fost declarată nulă.

învinuire pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 269 Cod penal, iar la 3 aprilie

2013 a fost întocmit rechizitoriu în privința acestuia.

II. Judecarea cauzei în privința lui Pletosenco Mihail în baza art. 269 Cod

penal

de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 269 Cod penal, din motiv că

fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, acțiunea civilă înaintată de

Anghelenici A. fiind lăsată fără soluționare.

aproximativ la ora 22:30, conducând un vehicul cu tracțiune animală, fiind în stare de

ebrietate, deplasându-se pe drumul public R-56 din s. Taraclia de Salcie, r-nul Cahul, în

sat. Burlacu, r-nul Cahul, nu a respectat prevederile Regulamentului circulației rutiere,

aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13 mai 2009 și anume

art. 14 lit. a), care stabilește că conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă în

stare de ebrietate, art. 68 alin. (4), care stabilește că pe drumurile din afara localităților

vehiculele vor fi oprite sau staționate numai în afara carosabilului, pe partea dreaptă, iar

în cazul în care aceasta nu este posibil - cât mai aproape de marginea dreaptă a

carosabilului, paralel cu axa acestuia, art. 109 alin. (1), care stabilește că conducătorii de

vehicule cu tracțiune animală trebuie să circule pe drumul public numai într-un singur

rând, menținând în timpul deplasării, în raport cu marginea din dreapta a carosabilului, un

interval nu mai mare de un metru, fiind îmbrăcați în vestă de protecție-avertizare

fluorescent - reflectorizantă și art. 110 alin. (1), care stabilește că, pentru a fi admis în

traficul rutier, vehiculul cu tracțiune animală trebuie să fie înregistrat în modul stabilit și

să poarte placa cu numărul de înregistrare, să fie semnalizat în față cu catadioptri de

culoare albă, pe lateral - de culoare portocalie, în spate - de culoare roșie, de formă

triunghiulară și a oprit vehiculul cu tracțiune animală la mijlocul traseului, fiind tamponat

din spate de autoturismul de model „BMW 525”, număr de înmatriculare XXXXX,

condus de către Donea Gh., care se deplasa în aceeași direcție, în rezultatul cărui fapt

pasagerilor vehiculului cu tracțiune animală: Anghelenici E. i-a fost cauzată traumă

craniu-cerebrală deschisă, cu plagă contuză pe cap, cu hemoragii roș-închise în țesuturile

moi pericraniene, excoriație pe nas, fractura cominutivă a oaselor zigomatice, fractura

3

cominutivă a oaselor bolții și bazei 1 craniene, amputarea traumatică a creierului cu

strivirea structurilor cerebrale, care prezintă pericol pentru viață și se califică ca vătămare

corporală gravă, de la care ultima a decedat pe loc și lui Blanaru V. i-a fost cauzată

traumă craniu-cerebrală închisă, cu plagă contuză pe frunte, cu hemoragii roș-închise în

țesuturile moi pericraniene, excoriații și echimoză pe față, hemoragii subarahnoidiene

cerebrale și cerebelare, traumă vertebro-medulară închisă, cu fracturi tasate ale

vertebrelor C3-C4, T2-T3 și T10-T11, cu hemoragii subarahnoidiene la nivelul fracturilor

și strivirea măduvei spinării la nivelul segmentului cervical, traumă toracico-abdominală

închisă, cu fracturi costale multiple bilaterale, cu hemoragii roș-închise în țesuturile moi

limitrofe, ruptura ficatului, urme de sânge în cavitatea abdominală, dehiscența simfizei

pubiene, traumă a membrelor inferioare, fractura închisă cominutivă a femurului stâng,

excoriații multiple pe membrul inferior drept, care prezintă pericol pentru viață și se

califică ca vătămare corporală gravă, de la care ultimul a decedat pe loc.

Acțiunile acestuia de către organul de urmărire penală au fost încadrate în

prevederile art. 269 Cod penal, adică încălcarea de către pasager, pieton sau alt

participant la trafic a regulilor privind menținerea ordinii și securitatea circulației, dacă

aceasta a provocat urmările indicate la art. 264.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Pletosenco

M. să fie recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 269 Cod penal,

cu aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare și cu admiterea parțială a acțiunii succesorului

părții vătămate, Anghelenici A., cu încasarea de la inculpat a prejudiciului moral, însă

cuantumul sumei încasate acuzarea a lăsat-o la discreția instanței, în ceea ce privește

recuperarea prejudiciului material, acțiunea necesită să fie admisă în principiu, urmând ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

admis apelul declarat de procuror, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre prin

care Pletosenco M. a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

269 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani.

În baza art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe

termenul de 2 ani. La fel, s-a dispus încasarea de la Pletosenco M. în beneficul

succesorului victimei Anghelenici A. a sumei de 10000 (zece mii) lei, pentru recuperarea

prejudiciului moral, acțiunea civilă privind repararea prejudiciului material, a fost admisă

în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în

ordinea procedurii civile.

și avocatul Mîțăblîndă V. în numele inculpatului Pletosenco M.

decizia din 14 martie 2017 a dispus admiterea acestora, cu casarea totală a sentinței și

deciziei instanței de apel și achitarea lui Pletosenco M., învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 269 Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Acțiunea civilă intentată de succesorul victimei, Anghelinici A., a fost respinsă.

4

Corpurile delicte: automobilul „BMW 525” cu număr de înmatriculare XXXXX și

vehiculul de tracțiune animală urmând a fi restituit proprietarilor.

raționamente ale instanței de recurs: în corespundere cu art. 53 alin. (1) pct. 1) și 8) Cod

de procedură penală, la examinarea cauzei penale în instanța de judecată, procurorul

reprezintă învinuirea în numele statului și prezintă în ședința de judecată probele acuzării,

își expune părerea în dezbaterile judiciare asupra faptei infracționale săvârșite de

inculpat, încadrării ei în baza legii penale și pedepsei care urmează a fi aplicată. Conform

art. 320 alin. (2) și (5) Cod de procedură penală, reprezentând învinuirea de stat,

procurorul se călăuzește de dispozițiile legii și de propria sa convingere bazată pe probele

cercetate în ședința de judecată. Dacă, în procesul judecării cauzei, ansamblul de probe

cercetate de instanța de judecată nu confirmă învinuirea adusă inculpatului, procurorul

este obligat să renunțe parțial sau integral la învinuire. Renunțarea procurorului la

învinuire se face prin ordonanță motivată și atrage adoptarea de către instanța de judecată

a unei sentințe de achitare sau de încetare a procesului penal.

În acest context, după cum invocă și recurenții în recursurile declarate, se stabilește

că în cadrul judecării cauzei penale în ordine de apel, în urma dezbaterilor judiciare (f.d.

178-179, vol. II), procurorul participant în ședința de judecată a instanței de apel a

declarat că poziția procurorului la urmărirea penală și în prima instanță prin care s-a

pledat în sensul susținerii învinuirii înaintate lui Pletosensco M. în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 269 Cod penal, a fost una greșită, invocând argumentat în discursul său

că învinuirea adusă lui Pletosenco M. nu a fost confirmată prin probele cercetate în

ședințele de judecată, însă instanța de apel a respins această constatare a procurorului,

fără a ține cont de faptul că prin discursul său procurorul prezent în ședința instanței de

apel a renunțat la învinuire, solicitând achitarea inculpatului, caz în care instanța de apel,

în temeiul art. 320 alin. (5) Cod de procedură penală, din moment ce învinuirea nu a mai

fost susținută de procuror, urma să adopte o sentință de achitare.

Procurorul și-a menținut poziția din ședința instanței de apel și în recursul ordinar

declarat solicitând achitarea lui Pletosenco M., din motiv că fapta nu a fost săvârșită de

inculpat, fapt ce denotă că din moment ce procurorul, care în temeiul art. 53 alin. (1) Cod

de procedură penală, reprezintă învinuirea în numele statului, renunță la învinuirea

formulată, chiar și în lipsa unei ordonanțe motivate, această renunțare va produce efecte

juridice, iar instanța de judecată va fi obligată să pronunțe o sentință de achitare sau de

încetare a procesului penal, or, potrivit art. 24 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau

a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Instanța de apel examinând cauza, la pronunțarea deciziei de condamnare a lui

Pletosenco M. în baza art. 269 Cod penal, nu a ținut cont pe deplin de prevederile legale

menționate, fapt care, cu certitudine determină necesitatea casării totale a deciziei

instanței de apel, care nici fapta constatată nu a indicat-o în decizia de condamnare după

sentința de achitare, or, motivele invocate de recurenți sunt întemeiate, fiind total ignorate

de instanța de apel.

5

Subsidiar, Colegiul, cu referire la recursul procurorului, în partea în care acesta

solicită recunoașterea vinovăției lui Pletosenco M. de comiterea contravenției prevăzute

de art. 245 alin. (1) Cod contravențional, cu încetarea procesului penal în legătură cu

expirarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale, a menționat că

solicitarea respectivă nu poate fi acceptată, din moment ce procurorul în ședința instanței

de apel și în recursul declarat a solicitat achitarea lui Pletosenco M. de sub învinuirea de

comitere a infracțiunii prevăzute de art. 269 Cod penal, renunțând astfel la învinuirea

înaintată, care în esență constă din aceleași circumstanțe și fapte, în privința cărora acesta

solicită recunoașterea vinovăției lui Pletosenco M. în săvârșirea contravenției din art. 245

alin. (1) Cod contravențional, fapt inacceptabil de către instanța de recurs ordinar, or

altfel procurorul urma să solicite recalificarea acțiunilor și nu achitarea.

Cu privire la acțiunea civilă intentată de succesorul victimei, Anghelinici A.,

Colegiul, ținând cont de prevederile art. 387 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

conchide că aceasta urmează a fi respinsă.

La fel, Colegiul penal lărgit a indicat că, conform art. 162 Cod de procedură penală,

corpurile delicte: automobilul „BMW 525”, număr de înmatriculare XXXXX (f.d. 163,

225, vol. I) și vehiculul de tracțiune animală (f.d. 13, vol. I), urmează de restituit

proprietarilor.

III. Reluarea urmăririi penale în privința lui Donea Gheorghe în baza art. 264

alin. (5) Cod penal

ierarhic superior, prin ordonanța Procurorului General, Harujen E., din 30 mai 2017 s-a

dispus reluarea urmăririi penale pe cauza nominalizată și anularea, în legătură cu apariția

faptelor noi, a ordonanței procurorului din 26 august 2012, prin care procurorul în

procuratura r-lui Cahul, Soltan V. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Donea

Gh., cu reluarea urmăririi penale în privința acestuia.

Din conținutul ordonanței rezultă că, Procurorul General și-a întemeiat soluția pe

prevederile art. 3961 din Codul de procedură penală, potrivit cărora: „Dacă instanța de

judecată a pronunțat o sentință de achitare pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de

inculpat, la cererea procurorului, acestuia i se restituie dosarul penal și el reia

urmărirea penală în vederea identificării făptuitorului infracțiunii.” menționând că, prin

decizia Colegiului Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 14 martie 2017 s-a decis

achitarea lui Pletosenco M., deoarece fapta nu a fost comisă de inculpat, care a fost pus

sub învinuire în baza art. 269 din Codul penal, pentru faptul că, la 26.05.2012, nu ar fi

respectat prevederile Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13.05.2009, a oprit vehiculul cu tracțiune

animală la mijlocul traseului, fiind tamponat din spate de autoturismul de model „BMW

525”, cu n/î CAXXXXX, condus de către Donea Gh., care se deplasa în aceeași direcție,

în rezultatul cărui fapt pasagerii vehiculului cu tracțiune animală: Anghelenici E. și

Blanaru V. au decedat.

6

Astfel, se constată că în traficul rutier și accidentul de circulație au fost implicate

două persoane, conducătorul vehiculului cu tracțiune animală Pletosenco M., achitat în

baza unei decizii irevocabile, și conducătorul mijlocului de transport de model „BMW

525”, cu n/î CAXXXXX, condus de către Donea Gh., scos de sub urmărirea penală la

26.08.2012.

În prezența unei decizii irevocabile a Curții Supreme de Justiție, care a făcut

constatările cu privire la acțiunile uneia dintre persoanele implicate în accident, se

impune revizuirea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a lui Donea Gh. din

26.08.2012, emise de către procurorul în Procuratura r-lui Cahul, Soltan V.

Astfel, circumstanțele statuate prin decizia Curții Supreme de Justiție din

14.03.2017 nu erau cunoscute procurorului Soltan V. și nu puteau fi cunoscute la

momentul emiterii deciziei de scoatere a persoanei de sub urmărirea penală din

26.08.2012, din care motiv acestea pot fi apreciate ca fapte noi, care afectează hotărârea

și dau temei pentru reluarea urmăririi penale, acestea fiind importante pentru aprecierea

obiectivă a circumstanțelor comiterii acțiunilor făptuitorului și care determină anularea

ordonanței de scoatere de sub urmărire penală în privința lui Donea Gh.

Pentru ca organul de urmărire penală să poată relua urmărirea penală, legislatorul, la

alin. (4) art. 287 din Codul de procedură penală, a prevăzut că această acțiune se admite „

... dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul

urmăririi precedente de natură să afecteze hotărârea pronunțată”. Acestea, conform

hotărârii nr. 26 din 23.11.2010 a Curții Constituționale, sunt circumstanțe, în care

intervine derogarea de la principiul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe

ori pentru aceeași faptă, consacrat de art. 22 din Codul de procedură penală, care la

alin. (2) prevede derogările admisibile”.

Concomitent, în context se înscrie și hotărârea nr. 12 pronunțată de către Curtea

Constituțională la 14.05.2015, prin care a fost declarat neconstituțional alin. (1) al art.

287 din Codul de procedură penală.

Respectiv, urmărirea penală urmează a fi reluată atât pe cauza penală

nr.2012150299, cât și în privința lui Donea Gh., scos de sub urmărire penală la

26.08.2012, cu stabilirea organului competent de efectuare a urmăririi penale.

Procurorului General din 30 mai 2017, până la 30 iunie 2017, acesta a fost prelungit până

la 30 iulie 2017. După care, la 14 iulie 2017, Donea Gh. a fost pus sub învinuire, fiindu-i

incriminată infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (5) Cod penal, a fost audiat și i s-a

aplicat măsura preventivă de nepărăsire a localității. Tot la 14 iulie 2017 a fost întocmit

rechizitoriu pe cauza penală nr. 2012150299, prin care Donea Gh. a fost învinuit de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod penal, cu remiterea cauzei în

instanță.

depus plângerea la judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei Cahul, contestând

ordonanța Procurorului General din 30 mai 2017 de reluare a urmăririi penale în privința

lui Donea Gh. pe cauza penală nr. 2012150299.

7

IV. Judecarea cauzei în privința lui Donea Gheorghe în baza art. 264 alin. (5)

Cod penal

încetarea procesului penal în privința lui Donea Gh., învinuit de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod penal, în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, deoarece există alte circumstanțe care exclud urmărirea penală și

tragerea acestuia la răspundere penală.

învinuit de faptul că, nefiind deținătorul permisului de conducere perfectat pe numele

său, conducând autoturismul de model „BMW 525 TDS” cu n/î XXXXX, înregistrat în

Republica Bulgaria la 26 mai 2012, aproximativ la ora 22:30 min., încălcând prevederile

art. 45 alin. (1) din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului

Republicii Moldova nr. 357 din 13 mai 2009, care prevede că conducătorul trebuie să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama

de următorii factori - starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea

în conducere, care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcături, situația rutieră, deplasându-se pe traseul dintre

satele Taraclia de Salcie și satul Burlacu al raionului Cahul, nu a ținut cont de

dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum, fapt stipulat în art. 10

alin. (1) lit. b) din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului

Republicii Moldova nr. 357 din 13 mai 2009, nu a întreprins măsurile necesare, stipulate

în art. 45 alin. (2) din același Regulament, care prevede că, în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza

sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, a tamponat

mijlocul de transport cu tracțiune animală, ce se deplasa în aceiași direcție și era condus

de Pletosenco M., cu care în căruță se aflau mai mulți pasageri, ce au primit diferite

leziuni corporale în urma accidentului rutier.

În urma tamponării, Pletosenco M., a primit leziuni corporale medii, manifestate

prin plaga contuză pe buză superioară, plagă-excoriație pe gamba dreapta, comoție

cerebrală, fractura fibulei drepte, cu dereglarea sănătății de lungă durată; Anghelinici E.,

care se afla în căruță în calitate de pasager, a primit leziuni corporale grave, periculoase

pentru viață, manifestate prin traumă craniu-cerebrală închisă cu amputarea traumatică a

creierului, plagă contuză pe cap, cu hemoragii roș-închise în țesuturile moi pericraniene,

excoriație pe nas, fractura cominutivă a oaselor zigomatice, fractura cominutivă a oaselor

bolții și bazei craniene, de la care a decedat pe loc; Blanaru V., care de asemenea se afla

în căruță în calitate de pasager, a primit leziuni corporale grave, periculoase pentru viață,

manifestate prin traumă craniu-cerebrală deschisă, cu plagă contuză pe frunte, cu

hemoragii roș-închise în țesuturile moi pericraniene, excoriații și echimoză pe față,

hemoragii subarahnoidiene cerebrale, traumă vertebro-medulară închisă, cu fracturi tasate

ale vertebrelor C3-C4, T2-T3 și T10-T11, cu hemoragii subarahnoudiene la nivelul

fracturilor și strivirea măduvei spinării la nivelul segmentului cervical, traumă toracico-

abdominală închisă, cu fracturi costale multiple bilaterale, cu hemoragii roș-închise în

8

țesuturile moi limitrofe, ruptura ficatului, urme de sânge în cavitatea abdominală,

dehiscența simfizei pubiene, trauma a membrelor inferioare, fractura închisă cominutivă

a femurului stâng, excoriații multiple pe membrul inferior drept, de la care a decedat pe

loc. Pasagerul Pînzari R. a primit leziuni corporale ușoare cu dereglarea sănătății de

scurtă durată.

Pe baza stării de fapt expuse supra, acțiunile lui Donea Gh., de către organul de

urmărire penală, au fost încadrate în prevederile art. 264 alin. (5) Cod penal, conform

indicilor - încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor

de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății și decesul a

două persoane.

art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către procuror, care a

solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Donea Gh. să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de

închisoare pe un termen de 7 (șapte) ani și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport, pe un termen de 5 ani. Corpul delict: automobil de model „BMW 525 TDS”

cu n/î XXXXX, urmând a fi restituit proprietarului legal, cu încasarea pagubei materiale

în cuantumul apreciat de instanță.

În motivarea cererii de apel s-a invocat că, atât în cadrul urmăririi penale, cât și la

etapa judecării cauzei în instanța de fond, a fost constatat cu certitudine vinovăția

inculpatului de comiterea accidentului rutier soldat cu decesul a două persoane.

Vinovăția inculpatului a fost dovedită prin probe pertinente și concludente, care au

fost dobândite în cadrul urmăririi penale în modul corespunzător cu respectarea normelor

procesual-penale, care au fost cercetate în instanța de judecată. Or, ultimul a încălcat

prevederile pct. 10) al Regulamentului circulației rutiere, care obligă conducătorul

vehiculului să posede cunoștințe și să execute cerințele Regulamentului, precum și să

posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum, precum și să

posede permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria din care

face parte autovehiculul condus.

Prima instanță nu a luat în considerație probele acuzării, limitându-se doar la

aprecierea ilegalității ordonanței din 30 mai 2017, emisă de către Procurorul General,

prin care a fost anulată, în legătură cu apariția faptelor noi, ordonanța din 26 august 2012

a procurorului în Procuratura raionului Cahul, Soltan V., prin care s-a dispus scoaterea de

sub urmărirea penală a lui Donea Gh. și reluarea urmăririi penale în privința acestuia.

Apelantul a menționat că eronat prima instanță a considerat că temeiul reluării

urmăririi penale indicat în ordonanța Procurorului General nu cade sub incidența de fapte

noi, făcând trimitere la pct. 61 din Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14 mai

2015, care explică că, fapte noi constituie date și circumstanțe despre care organul de

urmărire penală nu a cunoscut la data adoptării ordonanței atacate, și care nici nu puteau

fi cunoscute la acea dată.

9

La fel, prima instanță a considerat că, faptul achitării lui Pletosenco M., prin decizia

Curții Supreme de Justiție de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 269 Cod penal,

deoarece fapta nu a fost săvârșită de inculpat, nu constituie fapt nou pentru organul de

urmărire penală, în viziunea instanței circumstanțele expuse în ordonanța Procurorului

General din 30 mai 2017 nu cad sub incidența art. 287 CPP, nici sub incidența

prevederilor art. 3961 CPP, care permite procurorului în cazul pronunțării unei sentințe de

achitare pe motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat, să reia urmărirea penală în

vederea identificării făptuitorului infracțiunii.

Poziția primei instanțe în acest sens este una greșită, or, prin prisma asigurării

garanțiilor consfințite în art. 2 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, care reglementează dreptul la viață, rezultă că, obligația statului

este aplicarea efectivă a dispozițiilor de drept penal întru respectarea unui echilibru just

între interesele succesorului defunctului și necesitatea de a asigura eficiența sistemului de

justiție. Respectiv, constatând că în accidentul rutier au fost implicate două persoane, și

anume, partea vătămată Pletosenco M. și inculpatul Donea Gh., primul a fost achitat prin

decizia Curții Supreme de Justiție, iar inculpatul Donea Gh. a fost scos de sub urmărire

penală, prin ordonanța procurorului din 26 august 2012, a apărut necesitatea revizuirii

ordonanței respective. Or, circumstanțele elucidate în decizia Curții Supreme de Justiție

din 14 martie 2017 de achitare a părții vătămate Pletosenco M., nu au fost cunoscute

procurorului la emiterea ordonanței de scoatere a inculpatului Donea Gh. de sub urmărire

penală, din care motiv și au fost apreciate ca fapte noi.

Procurorul a menționat că este greșită poziția instanței că speței în cauză nu-i sunt

aplicabile prevederile art. 3961 CPP, din motivul că inculpatul Donea Gh. deja a avut

calitatea de bănuit în prezenta cauza penală, or, inițial în instanța de judecată s-a examinat

cauza penală de învinuire a părții vătămate Pletosenco M. de săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 269 Cod penal. În situația în care ultimul în urma cercetării tuturor

probelor a fost achitat printr-o hotărârea judecătorească irevocabilă, acest fapt deja

constituie o circumstanță nouă, care nu a fost cunoscută organului de urmărire penală și

naște obligația procurorului de a lua măsuri în vederea identificării persoanei

responsabile de comiterea faptei infracționale.

Mai mult ca atât, s-a menționat că la examinarea cauzei, prima instanță nu a

soluționat chestiunile prevăzute de art. 385 CPP și anume, dacă a avut loc fapta de

săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această fapta a fost săvârșită de inculpat și

dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume legea penală este prevăzută.

declarat a fost admis, cu casarea totală, inclusiv din oficiu, a sentinței Judecătoriei Cahul,

sediul central, din 18 mai 2018, și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care s-a încetat procesul penal în privința inculpatului Donea

Gh., învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod penal, pe motiv

că există o hotărâre a organului de urmărire penală de scoatere a persoanei de sub

urmărire penală.

10

examinată în lipsa succesorilor victimelor, Anghelinici A. și Blanaru Gh., care au fost

legal citați, fapt confirmat prin avizele de recepție poștală, dar nu s-au prezentat în

ședința de judecată, nu au comunicat cauza neprezentării, nu au solicitat amânarea

examinării cauzei sau examinarea cauzei în lipsa, cu excepția succesorului victimei

Blanaru Gh., care la 25 septembrie 2018, a depus o cerere prin care a solicitat examinarea

cauzei în lipsă, din motivul plecării sale peste hotarele țării, pe o perioadă îndelungată.

Colegiul judiciar, audiind participanții la proces, examinând materialele cauzei

penale, examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor

formulate în apelul declarat, cercetând suplimentar probele administrate de către instanța

de fond, apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, respectând

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, călăuzindu-se de lege, a conchis asupra

admiterii apelului declarat de procuror cu casarea totală, inclusiv din oficiu, a sentinței și

cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, din

următoarele considerente.

Prima instanță corect a concluzionat asupra necesității încetării procesului penal,

însă incorect a determinat temeiul încetării, greșit făcând trimitere la art. 391 alin. (1) pct.

6) din Codul de procedură penală.

Din materialele dosarului, se constată cu certitudine că, prin ordonanța procurorului

în Procuratura raionului Cahul, Soltan V., din 26 august 2012, Donea Gh. a fost scos de

sub urmărire penală, deoarece s-a constatat că fapta nu a fost comisă de el, fiind constatat

existența în acțiunile acestuia a elementelor constitutive ale contravenției prevăzută de

art. 231 alin. (2) Cod contravențional, însă fără a porni procedura contravențională, din

motivul expirării termenului de prescripție de 3 luni de tragere la răspundere

contravențională. Ordonanța în cauză a fost menținută prin încheierea Judecătoriei Cahul

din 22 ianuarie 2013, prin care a fost anulată ordonanța procurorului din 31 octombrie

2012 de anulare a ordonanței din 26 august 2012, prin care procurorul a dispus scoaterea

lui Donea Gh. de sub urmărirea penală, în cadrul cauzei penale deferite judecății.

Conform art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, sentința de încetare a

procesului penal se adoptă dacă: 5) există o hotărâre a organului de urmărire penală

asupra aceleași persoane pentru aceeași faptă de încetare a urmăririi penale, de scoatere a

persoanei de sub urmărirea penală sau de clasare a procesului penal.

Prima instanță adoptând sentința de încetare a procesului penal în privința lui Donea

Gh., eronat a indicat ca temei al încetării procesului penal, prevederile art. 391 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, considerând că există alte circumstanțe care exclud

urmărirea penală și tragerea la răspunderea penală. Or, la caz, aceste prevederi nu sunt

aplicabile speței, prin alte temeiuri care exclud urmărirea penală și tragerea la

răspunderea penală, se înțeleg alte temeiuri decât cele prevăzute de art. 391 alin. (1) pct.

l)-5) Cod de procedură penală, cum ar fi menținerea persoanei în calitate de bănuit mai

mult de 3 luni, punerea ilegală sub învinuire și alte motive, care exclud urmărirea penală.

În cazul nostru s-a stabilit cert că în privința inculpatului Donea Gh. există o hotărâre a

11

organului de urmărire penală prin care acesta a fost scos de sub urmărirea penală, care a

devenit irevocabilă prin menținerea de către judecătorul de instrucție. Prima instanță nu a

elucidat această circumstanță în sentință, indicând eronat temeiul încetării procesului

penal, ce impune instanța de apel, din oficiu, să intervină în sentință pentru a corecta

eroarea admisă.

În motivarea apelului declarat, procurorul a invocat că, în ședința primei instanțe cu

certitudine a fost demonstrată vinovăția inculpatului, însă prima instanță nu s-a expus

asupra probelor prezentate de acuzare, nesoluționând chestiunile prevăzute de art. 385

Cod de procedură penală, ceea ce face necesar casarea sentinței pronunțate. Colegiul

judiciar a considerat aceste argumente greșite, care urmează să fie respinse, din

următoarele considerente.

Or, inițial cauza penală respectivă a fost diferită instanței de judecată cu acuzarea

lui Pletosenco M. de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 269 Cod penal, și prin

decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 14 martie 2017, au fost

admise recursurile ordinare declarate de către procuror și avocatul Mîțăblîndă V., în

interesele lui Pletosenco M., fiind casată total sentința Judecătoriei Cahul din 5 august

2015 și decizia Curții de Apel Cahul din 12 mai 2016, cu dispunerea achitării lui

Pletosenco M. de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 269 Cod

penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Astfel, după achitarea lui Pletosenco M. de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

269 Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, la 30 mai 2017, prin

ordonanța Procurorului General, Harunjen E., a fost reluată urmărirea penală pe cauza

penală nr. 2012150299, și în legătură cu apariția unor fapte și circumstanțe noi, care nu

erau cunoscute procurorului și nu puteau fi cunoscute la momentul emiterii deciziei de

scoatere a persoanei de sub urmărirea penală, a fost anulată ordonanța din 26 august

2012, prin care procurorul în procuratura r-lui Cahul, Soltan V., a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a lui Donea Gh., pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de el, cu reluarea

urmăririi penale în privința acestuia.

După reluarea urmăririi penale de către Procurorul General, în privința inculpatului

Donea Gh., organul de urmărire penală, fără a efectua careva acțiuni de urmărire penală,

cu excepția înaintării învinuirii lui Donea Gh. de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (5) Cod penal, în baza la aceleași probe ce au stat la baza acuzării lui Pletosenco

M. de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 269 Cod penal, infracțiune ce nu s-a

demonstrat, fiind achitat, a expediat cauza în judecată cu acuzarea lui Donea Gh. de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod penal, pentru judecare în fond.

Inculpatul Donea Gh., prin ordonanța procurorului din 26 august 2012, a fost scos

de sub urmărire penală, ordonanța nominalizată devenind irevocabilă în baza încheierii

judecătorului de instrucție din 22 ianuarie 2013. Prin urmare, din momentul devenirii

irevocabile a ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului Donea Gh., s-

au încetat toate raporturile juridico-penale între inculpat și organul de urmărire penală, iar

ulterioara reluarea al relațiilor juridico-penale între inculpatul Donea Gh. și organele de

12

ocrotire a normelor de drept ale statului, sunt posibile doar cu respectarea legislației

procesual-penale.

În conformitate cu art. 22 alin. (1) Cod de procedură penală, nimeni nu poate fi

urmărit penal sau judecat pentru săvârșirea faptei penale cu privire la care a fost emisă o

ordonanță neanulată de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub

urmărire penală, și/sau de clasare a cauzei, sau de refuz în pornirea urmăririi penale ori cu

privire la care a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare, de

achitare sau încetare a procesului penal. Principiul respectiv, rezultă și din prevederile art.

4 al Protocolului nr. 7 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, care prevede că, nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către

jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau

condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui stat.

În jurisprudența sa relevantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că,

elementul esențial al art. 4 al Protocolului nr. 7 al Convenției pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale, este riscul de a fi din nou urmărit sau condamnat

pentru aceeași faptă, or prima serie de proceduri reprezintă un fundal al examenului celei

de-a doua proceduri (cauza Gradinger împotriva Austriei, din 19 mai 1994).

Or, urmărirea penală sau judecarea persoanei pentru aceeași fapta după adoptarea în

privința acesteia a unei hotărâri definitive al organului de urmărire penală sau a instanței

de judecată, reprezintă o sursă de insecuritate juridică, incompatibilă cu un drept

fundamental, și anume dreptul de a nu fi urmărit de două ori pentru comiterea aceleiași

infracțiuni (cauza Zolotukhin împotriva Federației Ruse din 10 februarie 2009).

Astfel, din aceste considerente, Colegiul judiciar a considerat că, prima instanță

corect nu s-a expus asupra probelor și vinovăției inculpatului Donea Gh., în săvârșirea

infracțiunii imputate, deoarece ultimul a fost pus sub învinuire cu încălcarea prevederilor

art. 22 alin. (1) Cod de procedură penală, or, în privința acestuia există o hotărâre

definitivă de scoatere de sub urmărire penală. Respectiv, inculpatul Donea Gh., a fost pus

sub învinuire ilegal, ce afectează dreptul fundamental al acestuia de a nu fi urmărit și

judecat de mai multe ori pentru una și aceeași faptă, consfințit în Constituție și în

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar în situația

încălcării drepturilor constituționale ale acestuia, nu poate fi pusă în discuție întrebarea

privind vinovăția acestuia.

Un alt argument invocat de procuror în susținerea apelului a fost faptul că, instanța

de fond în motivarea sentinței pronunțate s-a axat doar pe ilegalitatea ordonanței emise de

Procurorul General, Harunjen E., prin care a fost dispusă reluarea urmăririi penale și

anularea ordonanței din 26 august 2012 privind scoaterea lui Donea Gh. de sub urmărire

penală, cu reluarea urmăririi penale în privința acestuia, în legătură cu apariția faptelor

noi. Instanța de apel a considerat că ordonanța Procurorului General din 30 mai 2017,

este neîntemeiată în partea reluării urmăririi penale în privința inculpatului Donea Gh. și

în această parte ordonanța urmează să fie recunoscută ca ilegală, din următoarele

considerente.

13

În motivarea ordonanței adoptate procurorul ierarhic superior a invocat că, în primul

rând prin prisma art. 2 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, orice stat este obligat să ia măsuri pentru protejarea vieților cetățenilor săi,

precum și să efectueze o anchetă efectivă în cadrul decesului persoanei în împrejurări

suspecte. Un alt argument invocat, a fost pronunțarea de către Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție a deciziei de achitare a lui Pletosenco M. de săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 269 Cod penal, iar circumstanțele stabilite în decizia menționată, nu

erau cunoscute procurorului și nu puteau fi cunoscute la momentul emiterii deciziei de

scoatere a lui Donea Gh. de sub urmărire penală, din care motiv acestea pot fi apreciate

ca fapte noi și respectiv, justifică reluarea urmăririi penale, în privința lui Donea Gh.

Potrivit materialelor dosarului, la 14 martie 2017, Colegiul penal al Curții Supreme

de Justiție, a pronunțat decizia, prin care au fost admise recursurile declarate fiind dispusă

casarea totală a hotărârilor judecătorești adoptate de instanțele ierarhic inferioare, cu

dispunerea achitării lui Pletosenco M. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 269 Cod

penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Instanța a menționat că procurorul ierarhic superior a concluzionat corect despre

necesitatea reluării urmăririi penale, reieșind din soluția pronunțată de Curtea Supremă de

Justiție, însă eronat a concluzionat asupra reluării urmăririi penale în privința inculpatului

Donea Gh.

În corespundere cu art. 287 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală, reluarea

urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după scoaterea persoanei de sub

urmărire și/sau după clasarea cauzei se dispune prin ordonanță de procurorul ierarhic

superior dacă se constată: 1) decizia este afectată de un viciul fundamental; 2) apar

fapte noi recent descoperite, care existau la data adoptării ordonanței de încetare a

urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire și/sau clasare a cauzei, dar

despre care nu avea cunoștință organul de urmărire penală și care sânt de natură să

afecteze hotărârea pronunțată.

În același sens, instanța a invocat că, în hotărârea privind excepția de

neconstituționalitate a art. 287 alin. (1) din Codul de procedură penală, nr. 12 din 14 mai

2015, Curtea a indicat că fapte noi constituie date și circumstanțe despre care nu avea

cunoștință organul de urmărire penală la data adoptării soluției pe urmărirea penală și

care nu puteau fi cunoscute, iar fapte recent descoperite, sânt faptele care existau la data

adoptării soluției pe cauza penală, însă nu au putut fi descoperite. Potrivit Raportului

explicativ la Protocolul nr. 7 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, fapte noi sau recent descoperite, includ noi mijloace de probă

privind fapte preexistente. La caz, după scoaterea inculpatului Donea Gh. de sub urmărire

penală și până la pronunțarea deciziei de achitare a lui Pletosenco M., au fost

administrate careva probe noi, care nu au fost cunoscute organului de urmărire penală,

care sunt de natură să afecteze soluția organului de urmărire penală, privind scoaterea

ultimului de sub urmărire penală.

Drept urmare, instanța a considerat că este nejustificată poziția procurorului

ierarhic-superior precum că constatările Curții Supreme de Justiție din decizia privind

14

achitarea lui Pletosenco M. de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 269 Cod penal,

reprezintă probe noi. Or, instanța de recurs a examinat cauza penală cercetând probele

acumulate de către organul de urmărire penală, în baza cărora inculpatul Donea Gh. a fost

scos de sub urmărire penală. Nici la examinarea cauzei penale la învinuirea lui

Pletosenco M., în ordine de apel, nici la examinarea cauzei penale nominalizate în ordine

de recurs, nu au fost prezentate careva probe noi, care l-ar fi vizat pe inculpatul Donea

Gh. și care nu erau cunoscute organului de urmărire penală, și nu puteau fi cunoscute. Or,

anume în baza probelor cercetate de Curtea Supremă de Justiție la examinarea cauzei

penale privindu-1 pe Pletosenco M., a fost adoptată soluția de a-1 scoate pe inculpatul

Donea Gh., de sub urmărire penală, iar simplu fapt că, Pletosenco M., a fost achitat, nu

reprezintă prin sine o probă nouă necunoscută organului de urmărire penală. Soluția de

achitare a lui Pletosenco M. a fost întemeiată în baza probelor care au stat și la baza

scoaterii inculpatului Donea Gh. de sub urmărire penală.

Din constatările Curții Europene se desprinde că, responsabil pentru efectuarea unei

investigații efective este statul și toată răspunderea pentru ineficienta exercitării acestei

obligații, tot îi revine statului. Iar scopul obligației sus menționate, este unul de mijloace

și nu de rezultat. Astfel, autoritățile statului sânt obligate să întreprindă măsuri rezonabile

și disponibile, pentru asigurarea probelor cu privire la fapta comisă (cauza Menson

împotriva Regatului Unit nr. 47916/99; Raikowska împotriva Poloniei nr. 37393/02 din

27 noiembrie 2007).

Astfel, Colegiul judiciar a considerat că procurorul ierarhic-superior prematur a

ajuns la concluzia, de a relua urmărirea penală în privința inculpatului Donea Gh. și a

conchis asupra ilegalității pct. 2) din partea dispozitivă a ordonanței Procurorului General

din 30 mai 2017, prin care a fost anulată ordonanța din 26 august 2012, emisă de

procurorul Soltan V. privind scoaterea inculpatului Donea Gh. de sub urmărirea penală,

cu reluarea urmăririi penale în privința acestuia. Respectiv, odată cu constatarea

ilegalității acestui punct din ordonanța din 30 mai 2017, urmează să fie constatată ilegală

și ordonanța de punere sub învinuire a inculpatului Donea Gh., emisă de către procurorul

în procuratura r-lui Cahul, Țurcanu Al. din 14 iulie 2017.

Nulitatea unui act procedural poate atrage și nulitatea actelor procedurale ulterioare,

care se întemeiază pe actul nul ori depind de valabilitatea acestuia. art. 251 alin. (2) Cod

de procedură penală, ține de nulitatea absolută a actelor procedurale. Or, încălcările

dispozițiilor legii arătate expres în acest alineat, au o importanță deosebită în desfășurarea

procesului penal, deoarece afectează grav actul de justiție, precum și unele drepturi

procesuale ale părților.

În ceea ce privește argumentul procurorului că, la caz, urmau să fie aplicate

prevederile art. 3961 Cod de procedură penală, potrivit cărora dacă instanța de judecată a

pronunțat o sentință de achitare pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, la

cererea procurorului, acestuia i se restituie dosarul penal și el reia urmărirea penală în

vederea identificării făptuitorului infracțiunii, Colegiul a menționat că procurorul

ierarhic-superior a și realizat acest drept al său, însă prematur s-a expus asupra reluării

urmăririi penale în privința lui Donea Gh.

15

Un alt argument, considerat neîntemeiat, invocat de către procuror, este încălcarea

de către instanță de fond a principiului contradictorialității: examinarea cauzei fără a da

procurorului posibilitatea de a administra proba cu martorul Condorachi I., declarațiile

căruia prezintă o mare importanță pentru justa soluționare a acesteia. Or, cauza penală

deferită judecății, s-a aflat în procedura examinării instanței de fond de la 19 iulie 2017

până la 18 mai 2018. În acest termen procurorul a avut suficient timp pentru a asigura

prezența martorului respectiv în ședința instanței de fond pentru a fi audiat. În al doilea

rând, la materialele dosarului penal, se regăsește ordonanța de aducere silită din 5 aprilie

2018, emisă de procuror în privința martorului respectiv. Potrivit materialelor dosarului,

instanța de fond a acordat procurorului suficientă posibilitate pentru asigurarea

prezentării probei cu martorului respectiv, dispunând amânarea de două ori consecutiv a

ședințelor de judecată, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată. Potrivit

art. 20 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, urmărirea penală și judecarea cauzelor

penale se face în termene rezonabile. Respectarea termenului rezonabil la urmărirea

penală se asigură de către procuror, iar la judecarea cazului - de către instanța respectivă.

Astfel, se atestă lipsa încălcării de către instanța de fond a principiului

contradictorialității, ci din contra acțiunile instanței au fost îndreptate spre asigurarea

examinării cauzei într-un termen rezonabil.

Prin ordonanța ofițerului de urmărire penală din 31 mai 2012, a fost recunoscut și

anexat la materialele cauzei penale, ca corp delict, automobil de model „BMW 525” cu

numărul de înmatriculare XXXXX. În conformitate cu art. 162 alin. (1) pct. 4) Cod de

procedură penală, în cazul în care procurorul dispune încetarea urmăririi penale sau în

cazul soluționării cauzei în fond, se hotărăște chestiunea cu privire la corpurile delicte. În

acest caz: 4) banii și alte valori dobândite pe calea criminală sau asupra cărora au fost

îndreptate acțiunile criminale se restituie proprietarului sau, după caz, se trec în venitul

statului. Celelalte obiecte se predau proprietarilor legali, iar dacă aceștia nu sânt

identificați, se trec în proprietate statului. Potrivit materialelor cauzei penale, s-a constatat

că, proprietar al automobilului de model „BMW 525 TDS” cu numărul de înmatriculare

XXXXX, este Popozoglu S., iar inculpatul Donea Gh. se folosea de automobilul

respectiv prin procură, respectiv, automobilul menționat, în temeiul art. 162 alin. (1) pct.

4) Cod de procedură penală, urmează să fie restituit proprietarului legal.

cu recurs ordinar solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în ordine

de apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În opinia recurentului decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 16 mai

2019 este neîntemeiată, ilegală și pasibilă casării, deoarece instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei

hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție,

temeiuri pentru recurs prevăzute în art.427 alin. (l) pct. 6), 16) Codul de procedură

penală.

16

Procurorul susține că ordonanța de reluare a urmăririi penale din 30 mai 2017, în

temeiul art. 3961 Cod de procedură penală, adoptată de adjunctul Procurorului General,

este una întemeiată și legală, întrucât în aceasta s-a stabilit ca viciu fundamental

încălcarea esențială a drepturilor și libertăților garantate de art. 2 CEDO, dreptul la viață

a persoanei, prin care statul are obligația de a realiza o investigație eficientă atunci când o

persoană este decedată. Mai mult ca atât, potrivit art. 3961 Cod de procedură penală, dacă

instanța a pronunțat o sentință de achitare pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de

inculpat, la cererea procurorului, acestuia i se restituie dosarul penal și el reia urmărirea

penală în vederea identificării făptuitorului infracțiunii.

Pe parcursul examinării cauzei penale instanțele de fond și de apel nu au constatat

existența temeiurilor de încetare a procesului penal, părțile la proces nu au solicitat

încetarea procesului penal, în același timp s-a dispus examinarea tuturor probelor acuzării

și apărării. La fel, pe parcursul procesului penal inculpatul și avocatul acestuia nu au

înaintat careva obiecții cu privire la presupusa ilegalitate a reluării urmăririi penale și

înaintării învinuirii lui Donea Gh., nefiind depusă nici o plângere în acest sens la finisarea

urmăririi penale, împreună cu o referință la rechizitoriu or în ședința de judecată a primei

instanțe la ședința preliminară. La începerea cercetării judecătorești, conform procedurii

stabilite de art. 366 Cod de procedură penală, după ce procurorul a dat citirii

rechizitoriului, la întrebarea președintelui ședinței către inculpat, dacă acestuia îi este

clară învinuirea, Donea Gh. a răspuns ferm că a înțeles în ce este învinuit. Careva cereri

privind încetarea procesului penal nu au parvenit.

Instanțele de fond nu au soluționat prevederile art. 385 alin. (l) Cod de procedură

penală și nu au constatat dacă a avut loc fapta, dacă fapta a fost comisă de inculpat, dacă

sunt elementele infracțiunii, în sentință persistă doar o descriere a probelor administrate

fără o analiză.

În dispozitivele hotărârilor judecătorești lipsește mențiunea referitor la ilegalitatea

ordonanței de reluare a urmării penale din 30.05.2017 și nici a ordonanței de punere sub

învinuire în privința lui Donea Gh. în baza art. 264 alin. (5) Cod penal. Astfel, luând în

considerație legalitatea ordonanței de reluare a urmării penale, prin probele administrate

și cercetate în instanțele de judecată, a fost dovedită pe deplin vinovăția inculpatului.

La caz, instanța de apel rejudecând cauza și verificând probele administrate și

cercetate de prima instanță, a pronunțat o sentință de încetare, indicând că prima instanță

greșit a încetat procesul penal din motiv că există alte circumstanțe care exclud urmărirea

penală. Însă, chiar și în cazul pronunțării unei sentințe de încetare, instanța de judecată

trebuia să descrie fapta infracțională incriminată că a fost săvârșită de către inculpat și să

dea apreciere probelor prezentate de acuzare și cercetate în ședințele de judecată.

În continuare, procurorul remarcă faptul că instanța de apel greșit a indicat că:

„Colegiul judiciar consideră că, prima instanță corect nu s-a expus asupra probelor și

vinovăției inculpatului Donea Gh., în săvârșirea infracțiunii imputate, deoarece, ultimul

a fost pus sub învinuire cu încălcarea prevederilor art. 22 alin. (1) Cod de procedură

penală, or, în privința acestuia există o hotărâre definitivă de scoatere de sub urmărire

penală. Respectiv, inculpatul Donea Gh., a fost pus sub învinuire ilegal, ce afectează

17

dreptul fundamental al acestuia de a nu fi urmărit și judecat de mai multe ori pentru una

și aceeași faptă, consfințit în Constituție și Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale. Iar în situația încălcării drepturilor constituționale ale

acestuia, nu poate fi pusă în discuție întrebarea privind vinovăția acestuia.”, deoarece

temeiul pe care a fost încetat procesul penal nu a fost expus cu claritate și lipsesc

aprecieri, din care s-ar deduce univoc concluzii referitoare la excluderea posibilității de

tragere la răspundere penală a inculpatului, dar și dacă fapta infracțională de care

inculpatul este pus sub învinuire a fost sau nu a fost săvârșită.

În acest context, procurorul consideră că instanța de apel urma să facă o analiză a

probelor existente la materialele dosarului și să se expună asupra acestora în vederea

probării vinovăției lui Donea Gh.

Procurorul mai accentuează că inculpatul nu a fost achitat de învinuirea înaintată

prin rechizitoriu, însă a fost constatat faptul existenței unor acțiuni procesuale comise cu

abateri de către organul de urmărire penală, aceste acțiuni nefiind contestate de

persoanele cointeresate, ceea ce a dus la adoptarea de către instanța de apel a unei decizii

de încetare a procesului penal.

Potrivit practicii Curții Europene pentru Drepturile Omului, în hotărârea din 15 mai

2018 Mereuța v. Republica Moldova - nr.64401/11, univoc s-a statuat că „Obligația

pozitivă prevăzută la articolul 3 din Convenție cere statelor să stabilească un cadru

legal, în special prevederi legale eficiente, menite să prevină și să pedepsească

săvârșirea infracțiunilor împotriva integrității individului aplicate de către persoane

particulare.... cauza s-a încheiat fără ca făptașul să fie pedepsit, deoarece anchetatorii

nu au respectat termenele prevăzute de Codul de procedură penală. Curtea nu a acceptat

argumentul Guvernului.”

Astfel, se rezumă că la constatarea încălcării art. 3 din Convenție, care este un drept

fundamental, iar, la caz, dreptul la viață, instanțele naționale urmează să cerceteze

dosarele inclusiv sub aspectele enunțate și să adopte soluții, prin care să fie respectate cu

diligență drepturile atât ale persoanelor învinuite, cât și a părților vătămate. Subsidiar,

menționăm că instanța de apel nu a ținut cont de explicațiile expuse în pct. 22.2 din

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la

practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, care stipulează că, în partea

descriptivă a deciziei, instanța de apel urmează să constate noile circumstanțe de fapt

stabilite de către acesta, în urma judecării apelului declarat.

Mai mult ca atât, norme de drept menționate mai sus, și aplicate greșit în hotărârea

atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea

Supremă de Justiție prin deciziile pe dosarele penale cu nr. lra-912/2018 din 05.07.2018

și nr. lra-72/2019 din 25.04.2019.

lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, inclusiv din alte considerente

decât cele relevate de procuror, pentru motivele expuse în contextul ce urmează.

Verificând actele cauzei, raportate la criticele recurentului, instanța de recurs

conchide că hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată în întregime, cu

18

dispunerea rejudecării cauzei, inclusiv din alte considerente decât cele invocate de

procuror, conducându-se în acest sens de prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod

de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul, instanța este în drept să-l admită,

cu casarea totală a hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de

apel, în alt complet de judecată, atunci când erorile judiciare nu pot fi corectate la această

etapă a procedurilor.

Potrivit celor conținute în cererea de recurs, se constată că procurorul, atât la etapa

judecării apelului, cât și în prezent, critică cu vehemență soluțiile instanțelor de fond de

dispunere a încetării procesului penal în privința lui Donea Gh., învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod penal, făcând trimitere în acest sens la un

șir de circumstanțe factologice, care în opinia lui denotă faptul că la etapa urmăririi

penale nu au fost admise careva încălcări de procedură, nominalizate în hotărârile

judecătorești adoptate de instanțe, care ar fi influențat în mod direct soluția pe caz.

Problematica juridică din dosarul penal prin care Donea Gh. este deferit justiției este

de o complexitate sporită, care urmează a fi analizată în coroborare cu dosarul penal ce la

vizat pe Pletosenco M., învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 269 Cod penal

și achitat prin hotărârea irevocabilă și rămasă definitivă a Curții Supreme de Justiție din

data de 14 martie 2017 (a se vedea pct. II din prezenta decizie).

7.1. Totuși, înainte de a purcede la analiza circumstanțelor factologice și

interpretărilor legale și doctrinare a normelor procesual-penale, care în opinia Colegiului

Penal lărgit au importanță decisivă pentru justa soluționare a acestei spețe, urmează a fi

evidențiate criticele din recurs, pe care instanța le consideră ca invocate neîntemeiat de

procuror.

Or, procurorul susține că pe parcursul procesului penal atât Donea Gh., cât și

avocatul acestuia nu au înaintat careva obiecții cu privire la presupusa ilegalitate a

reluării urmăririi penale și înaintarea învinuirii, nefiind depusă nicio plângere în acest

sens la finisarea urmăririi penale, împreună cu o referință la rechizitoriu sau în ședința de

judecată a primei instanțe la ședința preliminară.

Din actele cauzei se constată că, la fila dosarului nr. 15 din vol. III, este anexată

plângerea depusă de avocatul Dumitran I. în interesele lui Donea Gh., prin care s-a

solicitat anularea ordonanței Procurorului General din 30 mai 2017 de reluare a urmăririi

penale pe cauza nr. 2012150299, ca fiind ilegală. Despre această plângere, Colegiul a

făcut mențiuni și în compartimentul III, pct. 3) din prezenta decizie.

Plângerea nominalizată a fost adresată judecătorului de instrucție din cadrul

Judecătoriei Cahul la data de 21 iulie 2017. Cauza penală privindu-l pe Donea Gh. a fost

înregistrată de secția evidență procesuală a Judecătoriei Cahul la 19 iulie 2017, fiind

distribuită aleatoriu judecătorului Gorlenco I. la aceiași dată, pentru a se expune asupra

fondului acuzației aduse lui Donea Gh. în baza art. 264 alin. (5) Cod penal.

Potrivit dispozițiilor conținute în art. 297 alin. (4) din Codul de procedură penală,

toate cererile, plângerile și demersurile înaintate de părți după trimiterea cauzei în

judecată se soluționează de către instanța care judecă cauza.

19

Respectiv, prima instanță conducându-se de prevederile legale de mai sus, a anexat

la materialele cauzei penale plângerea depusă de apărătorul inculpatului, în ordinea art.

313 Cod de procedură penală.

Conform procesului-verbal al ședinței din 26 aprilie 2018, fiind pusă în discuție

plângerea apărătorului îndreptată împotriva ordonanței Procurorului General din 30 mai

2017 privind reluarea urmăririi penale, instanța a menționat că se va expune în sentință

asupra fondului acesteia.

Din partea descriptivă a sentinței, Colegiul constată că prima instanță într-adevăr a

făcut mențiune despre existența acestei plângeri, (f.d. 77, vol. III), însă nu a analizat

temeinicia sau netemeinicia ei, ci doar a desfășurat pe larg argumentele care au stat la

baza soluției de încetare a procesului penal intentat în privința lui Donea Gh., din motivul

existenței altor circumstanțe care exclud urmărirea penală și tragerea la răspunderea

penală a acestuia – art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Nici dispozitivul

sentinței nu conține careva mențiuni despre temeinicia sau netemeinicia plângerii

adresate de partea apărării în ordinea art. 313 Cod de procedură penală.

În esență, plângerea apărătorului Dumitran I. conține critici cu privire la ilegalitatea

aplicării de către Procurorul General a art. 287 alin. (4) din Codul de procedură penală,

care a fost pus la baza ordonanței din 30 mai 2017, pentru reluarea urmăririi penale în

privința lui Donea Gh., anterior scos de sub urmărirea penală prin ordonanța procurorului

din 26 august 2012, deoarece s-a constatat că fapta nu a fost săvârșită de dânsul.

Ca atare, în fond, criticele care au stat la baza plângerii părții apărării, înaintate în

ordinea art. 313 Cod de procedură penală, au fost analizate în textul sentinței, or prima

instanță a ajuns la aceleași concluzii despre care relevă și petiționarul, și anume că

reluarea urmăririi penale în privința lui Donea Gh., după scoaterea acestuia de sub

urmărirea penală, este contrară prevederilor legale naționale și jurisprudenței Curții

Europene în această materie, instanța neidentificând careva circumstanțe noi rezultate din

decizia Curții Supreme de achitare în privința lui Pletosenco M., de natură să legalizeze

ordonanța Procurorului General din 30 mai 2017.

Cu toate acestea, în conținutul sentinței urma să fie menționat despre temeinicia

plângerii respective, eroare ce afectează în sine actul judecătoresc întocmit, or anumite

chestiuni cu care este investită instanță spre soluționare, nu urmează a fi prezumate de

către părți, fiind necesară o indicare expresă a soluției adoptate pe marginea acestora.

În acest punct de analiză, instanța de recurs relevă că toate garanțiile instituite de

art. 6 din Convenție asigură respectarea dreptului la un proces echitabil pentru orice

justițiabil. Aceste garanții trebuie nu doar să se regăsească, dar și să fie asigurate

inculpatului, în principiu, în toate stadiile procedurii de judecată, evident, prin raportare

la competența și specificitatea procedurii în fața fiecărei jurisdicții.

Dreptul la un proces echitabil constituie expresia principiului preeminenței

dreptului. Art. 6 al Convenției, garantând dreptul la un proces echitabil, expune detaliat

imperativele inerente acestei noțiuni pentru „acuzațiile” în materie penală, care constau,

în special, în informarea acuzatului, în cel mai scurt timp, cu privire la natura și la

cauzele acuzației ce i se aduc, acordarea timpului și facilităților necesare formulării

20

apărărilor sale, asigurarea dreptului la apărare, singur sau asistat de un avocat,

posibilitatea interogării martorilor în acuzare și a convocării și ascultării celor în apărare

în aceleași condiții, în condiții de respectare a principiului contradictorialității. De

asemenea, printre cerințele privitoare la desfășurarea unui proces pentru ca acesta să fie

echitabil, așa cum impune art. 6 parag. 1 din Convenție, se enumeră și obligația instanței

de a proceda la un examen atent al tuturor capetelor de cerere formulate de inculpat, al

argumentelor și cererilor de probă ale părților, având a aprecia pertinența acestora pentru

decizia pe care o va adopta.

Tot aici urmează de reiterat despre unele considerațiuni a Curții potrivit cărora: „ ...

în cazul în care instanțele judecătorești naționale se abțin de a da un răspuns special și

explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt

se va considera ca o încălcare a dreptului la un proces echitabil.” (a se vedea cazurile

Hiro Bălani c. Spaniei, Ruis Toriho c. Spaniei, Popov nr. 2 c. Moldovei, Albina c.

României)

Având ca bază cele ce preced, Colegiul consideră ca criticele procurorului în

această parte sunt declarative venind în contradicție cu actele cauzei, or acestea confirmă

indubitabil că partea apărării a beneficiat de dreptul legal de contestare a actului prin care

s-a dispus reluarea urmăririi penale. Mai mult ca atât, pe lângă faptul că partea apărării a

contestat reluarea urmăririi penale în privința lui Donea Gh., aceasta nu a primit un

răspuns expres la plângerea depusă, omisiunea respectivă urmând a fi corectată de Curtea

de Apel, prin rejudecarea cauzei. Or, lipsa unor garanții procedurale într-o etapă

ulterioară a procedurilor poate fi compensată prin posibilitatea părților de a-și fi exercitat

drepturile lor la un stadiu anterior.

În continuare, recurentul pretinde că prima instanță nu a soluționat toate chestiunile

expuse de legislator în art. 385 alin. (l) Cod de procedură penală la adoptarea sentinței, și

anume nu a constatat dacă a avut loc fapta, dacă fapta a fost comisă de inculpat, dacă sunt

elementele infracțiunii, în sentință persistă doar o descriere a probelor administrate fără

analiza acestora. Totodată, procurorul susține că, și instanța de apel, rejudecând cauza și

verificând probele administrate și cercetate de prima instanță, a pronunțat soluția de

încetare a procesului penal pe alt temei, fără a descrie fapta infracțională incriminată lui

Donea Gh., ca fiind săvârșită de către inculpat și fără a da apreciere probelor prezentate

de acuzare și cercetate în cadrul ședințelor de judecată.

Pentru a fi mai expliciți și a formula un răspuns argumentat vizavi de netemeinicia

criticelor expuse supra, Colegiul Penal lărgit consideră necesar de a face o incursiune în

materialele cauzei privindu-l pe Donea Gh., învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (5) Cod penal.

În acest aspect, Colegiul pornește de la faptul că, odată sesizat în modul prevăzut de

lege, organul de urmărire penală, este obligat să procedeze la investigarea cauzei și să

dispună, la finalul cercetărilor, una dintre soluțiile permise de lege. Însăși formularea art.

252 Cod de procedură penală, referitoare la obiectul urmăririi penale, fixează ca

finalitatea a acestei faze procesuale luarea unei decizii de către procuror cu privire la

21

necesitatea de a se dispune sau nu trimiterea cauzei în judecată pentru a i se stabili

răspunderea făptuitorului.

Baza factologică a acestei cauze se rezumă la aceea că, la 26 mai 2012, în jurul orei

22:30, Donea Gh., conducând autoturismul de model „BMV 525” cu n/î XXXXX, de

unul singur, nefiind posesor al permisului de conducere, pe traseul dintre satele Taraclia

de Salcie și Burlacu din r-nul Cahul, neisprăvindu-se cu conducerea, a tamponat o căruță,

care se deplasa în același sens a mișcării, în care se aflau: Blanaru V., Popov E.,

Pletosenco M. și Pînzari R. cu fiicele sale, XXXXX și XXXXX În rezultatul accidentului

rutier, Blanaru V. și Popov E., de la leziunile corporale periculoase pentru viață primite

au decedat la fața locului, Pletosenco M. și Pînzari R., au fost transportați la spitalul

raional Cahul, iar minorele XXXXX și XXXXX, careva leziuni corporale nu au primit.

Reieșind din faptul că din actul de autosesizare a rezultat o bănuială rezonabilă că a

fost săvârșită infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (5) din Codul penal, conform

indicilor calificativi: „încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere sau de

exploatare a mijloacelor de transport de către o persoană care conduce mijlocul de

transport, acțiune care a cauzat decesul a două sau mai multe persoane”, neexistând

vreo circumstanță care ar fi exclus urmărirea penală, în baza prevederilor art. 57, 274 din

Codul de procedură penală, s-a dispus începerea urmăririi penale, în baza materialului

înregistrat în Registrul nr. l al CPR Cahul de evidență a sesizărilor cu privire la acțiuni cu

nr. 454 din 27 mai 2012, atribuindu-i cauzei penale nr. 2012150299.

În urma efectuării mai multor acțiuni de urmărire penală, prin ordonanța

procurorului din 26 august 2012 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Donea

Gh. pe cauza penală nr. 2012150299, deoarece s-a constatat că fapta nu a fost săvârșită de

către acesta. Totodată, procurorul a constatat existența în acțiunile lui Donea Gh. a

elementelor contravenției prevăzute de art. 231 alin. (2) Cod contravențional (conducerea

vehiculului fără permis de conducere), însă nu a pornit procesul contravențional,

deoarece a expirat termenul de 3 luni de prescripție a răspunderii contravenționale.

În particular, procurorul a conchis asupra scoaterii lui Donea Gh. de sub urmărirea

penală din motiv că probele administrate au demonstrat lipsa în acțiunile acestuia a

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod penal, deoarece el se deplasa

cu viteză regulamentară și nu a încălcat prevederile Regulamentului circulației rutiere, iar

cauza directă a producerii accidentului rutier, soldat cu decesul lui Blanaru V. și

Anghelenici E., constă în nerespectarea de către Pletosenco M. a cerințelor art. 14 lit. a),

art. 109 alin. (l), art. 110 alin. (1) ale Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13 mai 2009. În aceste împrejurări,

procurorul a stabilit, prin ordonanță, că Donea Gh. urmează a fi scos de sub urmărirea

penală, deoarece fapta nu a fost comisă de bănuit.

La 31 octombrie 2012, procurorul ierarhic superior, verificând ordonanța de

scoatere de sub urmărirea penală a bănuitului Donea Gh. din 26 august 2012, a dispus

anularea acesteia ca ilegală, cu reluarea urmăririi penale pe cauza nr. 2012150299.

Ordonanța fiind pasibilă contestării în termen de 10 zile la judecătorul de instrucție.

22

Potrivit încheierii judecătorului de instrucție a Judecătoriei Cahul din 22 ianuarie

2013 plângerea înaintată de Donea Gh. a fost recunoscută întemeiată, iar ordonanța

procurorului din 31 octombrie 2012 a fost declarată nulă.

Așadar, la acea etapă a procedurilor, actul rămas în vigoare, prin care s-a finalizat

urmărirea penală în privința lui Donea Gh., bănuit de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (5) Cod penal, este ordonanța procurorului din 26 august 2012 de scoatere

de sub urmărire penală a bănuitului pe cauza penală nr. 2012150299, deoarece s-a

constatat că fapta nu a fost săvârșită de către acesta.

Norma procesual-penală stipulează expres în art. 284 alin. (1) din Codul de

procedură penală, că scoaterea persoanei de sub urmărirea penală este actul de reabilitare

și finalizare în privința acesteia a oricăror acțiuni de urmărire penală în legătură cu fapta

anterior imputată. Scoaterea persoanei de sub urmărirea penală are loc când aceasta este

bănuită și se constată că fapta nu a fost săvârșită de dânsa, temei incident și acestei cauze.

Ulterior, după dispunerea achitării în privința lui Pletosenco M. de către Curtea

Supremă de Justiție, Procurorul General, la 30 mai 2017, a reluat urmărirea penală pe

cazul lui Donea Gh., deferindu-l judecății.

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul central, din 18 mai 2018, s-a dispus

încetarea procesului penal în privința lui Donea Gh., învinuit de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod penal, în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, deoarece există alte circumstanțe care exclud urmărirea penală și

tragerea acestuia la răspundere penală. Prin „alte circumstanțe” instanța a avut în vedere

existența ordonanței de scoatere de sub urmărirea penală a bănuitului Donea Gh. din 26

august 2012.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2019 a fost

casată total, inclusiv din oficiu, sentința nominalizată supra, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care s-a încetat procesul penal în privința lui Donea Gh., învinuit de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod penal, pe motiv că există o

hotărâre a organului de urmărire penală de scoatere a persoanei de sub urmărire penală,

instanța având în vedere temeiul prescris de art. 391 alin. (1) pct. 5) din Codul de

procedură penală. Deși formal temeiul încetării procesului penal a fost schimbat la alt

punct din alin. (1) al art. 391 Cod de procedură penală, la baza acestei soluții instanța de

apel a pus aceiași ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a bănuitului Donea Gh.

din 26 august 2012, considerând că temeiuri legale de anulare a acesteia, Procurorul

General, la 30 mai 2017 nu a avut.

Revenind la esența soluțiilor de încetare a procesului penal ce-l vizează pe Donea

Gh. și făcând abstracție, la moment, de temeiurile legale formulate de instanțele de fond

care au stat la baza acestei soluții, Colegiul Penal lărgit evidențiază faptul că ordonanța

de scoatere a lui Donea Gh. de sub urmărirea penală s-a întemeiat pe art. 284 alin. (2) pct.

1) Cod de procedură penală, și anume că fapta nu a fost săvârșită de bănuit. În aceste

circumstanțe, este indiscutabil și indubitabil faptul că instanțele de fond corect au conchis

asupra neconstatării faptei infracționale pretins a fi comise de Donea Gh., pentru că la

etapa urmăririi penale anume acesta a fost temeiul scoaterii lui de sub urmărire. În

23

ipoteza în care organul de urmărire penală a statuat, în urma investigațiilor desfășurate, că

Donea Gh. nu a comis fapta prejudiciabilă incriminată acestuia în baza art. 264 alin. (5)

Cod penal, iar instanțele de fond au conchis că scoaterea lui Donea Gh. de sub urmărirea

penală este legală și are putere de lucru judecat, atunci este evident că în partea

descriptivă a hotărârilor adoptate, constatarea faptei prejudiciabile nu ar trebui să se

regăsească.

Pe același segment de motivare, instanța de recurs consideră că nu sunt elocvente

cauzei exemplele din practica judiciară nominalizată de procuror despre aplicarea

neuniformă a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție prin

deciziile pe dosarele penale cu nr. lra-912/2018 din 05.07.2018 și nr. lra-72/2019 din

25.04.2019.

Analizând conținutul deciziilor Curții Supreme de Justiție nr. lra-912/2018 din

05.07.2018 și nr. lra-72/2019 din 25.04.2019, se constată că în spețele respective nu a

fost disputată aceiași problemă de drept ca și cea din cauza penală privindu-l pe Donea

Gh. Deși, în aceste două cauze se relevă despre temeiurile de reluare a urmăririi penale,

totuși circumstanțele care au condiționat încetarea proceselor penale au vizat în ambele

cazuri depășirea termenului de menținere în calitate de bănuit, prevăzut de art. 63 Cod de

procedură penală, precum și încălcarea termenului stipulat de lege pentru reluarea

urmăririi penale. În situațiile descrise în aceste decizii și în corespundere cu practica

judiciară, corect Colegiul Penal lărgit a punctat că în cazul pronunțării unei sentințe de

încetare, instanța trebuia să descrie fapta infracțională incriminată că a fost săvârșită de

către inculpat și să dea apreciere probelor prezentate de acuzare și cercetate în ședințele

de judecată.

În observațiile sale complementare, Colegiul Penal lărgit, cu privire la cele

consemnate de procuror despre existența unor soluții contradictorii în practica judiciară

care țin de încetarea procesului penal, specifică că dreptul la o jurisprudență constantă nu

este o chestiune ce se regăsește printre temeiurile de declarare a recursului ordinar, mai

mult ca atât, în cauza Legrand c. Franței din 26 mai 2011, nr. 23228/08, Curtea de la

Strasbourg a statuat că apariția unui reviriment de jurisprudență și aplicarea de noi soluții

într-o procedură pendinte nu încalcă art. 6 din Convenție - dreptul la un proces echitabil.

În același sens, s-a consemnat că exigențele asigurării securității raporturilor juridice și

protecția încrederii din partea justițiabililor nu consacră dreptul la o jurisprudență

constantă și că evoluția jurisprudenței nu este prin ea însăși contrară unei bune

administrări a justiției, întrucât absența unei abordări dinamice și evolutive ar împiedica

orice schimbare sau îmbunătățire.

7.2. Exceptând cele relevate supra, recursul declarat de procuror urmează a fi admis,

după cum s-a menționat și în debutul pct. 7 din prezenta decizie, inclusiv pentru alte

considerente decât cele expuse de recurent.

Din conținutul actelor judecătorești întocmite de instanțele ierarhic inferioare,

inclusiv din cele adoptate la etapa urmăririi penale, care îl vizează nemijlocit pe Donea

Gh., Colegiul Penal lărgit constată că problematica juridică abordată cade sub incidența a

mai multor drepturi fundamentale protejate de Convenția Europeană și proclamate în art.

24

2 și 6 din acesta – dreptul la viață și dreptul la un proces echitabil, acestea urmând a fi

analizate în coroborare cu art. 4 Protocolul 7 al Convenției.

Incidența art. 2 CEDO pentru această speță

Una din valorile supreme protejate de Convenția pentru apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților fundamentale și garantate de Constituția Republicii Moldova în

art. 24 este dreptul la viață. Prin aceste acte, de o semnificație juridică deosebită, Statul

garantează fiecărui om dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, iar încălcarea

acestui drept duce la intervenția forței coercitive a statului.

Curtea Europeană, în jurisprudența sa bogată în această materie, inclusiv în cauza

Railean c. Moldovei, hotărârea din 5 ianuarie 2010, (cererea nr. 23401/04), a reiterat

faptul că, prin solicitarea unui stat de a lua măsuri adecvate pentru a proteja viețile celor

din jurisdicția sa (a se vedea L.C.B. c. Marii Britanii, 9 iunie 1998, § 36, Reports of

Judgments and Decisions 1998-III), art. 2§1 impune o obligație pentru acel Stat de a

asigura dreptul la viață prin aplicarea efectivă a dispozițiilor de drept penal pentru a

împiedica comiterea de infracțiuni împotriva persoanei, susținută de mecanismul de

aplicare al legii pentru prevenirea, reprimarea și pedepsirea încălcărilor acestor dispoziții

(a se vedea Osman c. Marii Britanii, 28 octombrie 1998, § 115, Reports of Judgments

and Decisions 1998-VIII).

Obligația de a proteja dreptul la viață în conformitate cu art. 2 din Convenție,

coroborat cu obligația generală a Statului în temeiul art. 1 din Convenție de a „recunoaște

oricărei persoane aflate sub jurisdicția [sa] drepturile și libertățile definite în

[Convenție]”, impune în mod implicit că trebuie să existe o investigație efectivă oficială,

atunci când persoanele au murit în împrejurări suspecte. Această obligație nu se limitează

doar la cazurile în care s-a stabilit că o persoană a fost ucisă de un reprezentant al

Statului.

Simplul fapt că autoritățile au fost informate despre deces va da naștere ipso

facto la o obligație în conformitate cu art. 2 din Convenție de a efectua o investigație

efectivă în împrejurările în care a avut loc (a se vedea Sabuktekin c. Turciei, nr.

27243/95, §98, CEDO 2002-II (extrase); Kavak c. Turciei, nr. 53489/99, § 45, 6 iulie

2006; și Al Fayed c. Franței (dec.), nr. 38501/02, 27 septembrie 2007).

Investigația trebuie să aibă capacitatea de a stabili cauza leziunilor și de a identifica

persoanele responsabile cu scopul de a le pedepsi. În cazul în care survine decesul,

investigația capătă o importanță și mai mare, având în vedere faptul că obiectivul esențial

al unei astfel de investigații este de a asigura punerea efectivă în aplicare a legislației

naționale care protejează dreptul la viață (a se vedea mutatis mutandis, Paul și Audrey

Edwards c. Marii Britanii, nr. 46477/99, § 69, CEDO 2002-II).

Scopul obligației menționate mai sus este unul de mijloace, nu de rezultate. Astfel,

autoritățile trebuie să ia măsurile rezonabile aflate la dispoziția lor pentru a asigura

probele cu privire la incident. Orice omisiune în cadrul investigației care subminează

capacitatea sa de a se stabili cauza morții, persoana sau persoanele responsabile de

survenirea decesului va risca să intre în conflict cu acest standard (a se vedea Menson c.

25

Marii Britanii (dec.), nr. 47916/99, CEDO 2003-V, și Rajkowska c. Poloniei (dec.), nr.

37393/02, 27 noiembrie 2007).

Concomitent, Curtea reamintește că, în cazurile Al Fayed și Rajkowska, citate mai

sus, nu a fost contestat faptul că obligațiile Statului în conformitate cu art. 2 din

Convenție au apărut în contextul unei morți rezultate în urma unui accident rutier. În

aceste spețe, Curtea a constatat că dreptul național conținea prevederi exprese că nici o

măsură de investigație nu putea fi luată în ceea ce privește infracțiunea care se pretinde că

a fost comisă, decât dacă ar fi fost pornită formal urmărirea penală (a se vedea, mutatis

mutandis, Guțu c. Moldovei, nr. 20289/02, § 61, 7 iunie 2007). Acest lucru sugerează că

omisiunea de a iniția urmărirea penală, din moment ce a devenit clar că a avut loc o

infracțiune în care autorul a părăsit locul accidentului, soldat cu decesul victimei, poate

limita capacitatea autorităților de a efectua toate măsurile de investigare rezonabile care

ar duce la descoperirea identității conducătorului auto responsabil pentru moartea fiului

reclamantului.

Pe cale de consecință, este important de a evidenția că, atât în cauzele Al Fayed c.

Franței și Rajkowska c. Poloniei, precum și în Railean c. Moldovei, Curtea a statuat că

omisiunea autorităților de a efectua o investigație eficientă a cazurilor de producere a

accidentelor rutiere soldate cu decesul persoanelor și identificarea celui vinovat de

comiterea acestor infracțiuni, a condus la violarea art. 2 din Convenție.

În speță, în urma accidentului rutier care a avut loc la 26 mai 2012, soldat cu urmări

deosebit de grave - decesul a două persoane – finalitatea procedurilor de până acum se

rezumă la achitarea, printr-o hotărâre irevocabilă și devenită definitivă, în privința lui

Pletosenco M., învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 269 Cod penal și

încetarea procesului penal în privința lui Donea Gh., învinuit de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod penal.

Din motivele avansate de instanțele care au soluționat până acuma cauza, reiese că

aceste jurisdicții nu au căutat să examineze eventuala parte de răspundere a lui Donea Gh.

și a lui Pletosenco M. în cauzarea morții lui Anghelinici E. și lui Blanaru V., deși erau

competente în acest aspect, limitându-se la aprecierea unor circumstanțe corelative, care

au prevalat la adoptarea soluțiilor expuse supra.

Incidența art. 6 CEDO pentru această speță

Articolul 6 din Convenție garantează oricărei persoane dreptul la judecarea cauzei

sale în mod echitabil, în mod public și în termeni rezonabili, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei

acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa.

Din actele adoptate pe marginea acestei cauze se învederează faptul că viciile

procedurale admise la etapele precedente de investigare și de judecarea a cauzei, au

afectat indubitabil atât echitatea procedurii, cât și termenii rezonabili de soluționare a

acestei cauze.

Dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanță, așa cum este garantat

de art. 6§1 al Convenției, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenției, care, în

partea sa relevantă, declară preeminența dreptului o parte a moștenirii comune a Statelor

26

Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul

securității raporturilor juridice, care cere, inter alia, ca atunci când instanțele

judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă

în discuție (a se vedea Brumărescu v. Romania, [GC], nr. 28342/95, § 61, ECHR 1999-

VII).

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului „res judicata”,

adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești, de la care există și

excepții doar atunci când redeschiderea procedurilor este necesară, datorită unor

circumstanțe esențiale și convingătoare (Ryabykh v. Russia, nr. 52854/99, § 52, ECHR

2003-IX).

Autoritatea de lucru judecat este considerată un principiu, exprimat prin non bis in

idem, care nu permite declanșarea unei noi judecăți cu privire la aceeași faptă și aceeași

persoană, dacă acestea au făcut obiectul unei judecăți pentru care există deja o hotărâre

definitivă. În ideea necesității conferirii unui caracter de stabilitate activității de justiție,

s-a decis că hotărârile definitive sunt executorii și se bucură de autoritate de lucru

judecat, considerându-se că hotărârea reprezintă o expresie a adevărului - res judecata

pro veritate habetur.

Lato sensu, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că

o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit

actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie sa fie contrazisă de o

altă hotărâre.

Exceptând cele de mai sus, există și posibilitatea de a redeschide o procedură

penală, însă cu respectarea anumitor condiții strict prevăzute de lege. Ca atare, la prima

facie această redeschidere este compatibilă și cu Convenția, inclusiv cu garanțiile

instituite prin art. 6, în cazul în care unele circumstanțe speciale pot releva că modul

concret în care a fost folosită o astfel de redeschidere a subminat însăși esența dreptului la

un proces echitabil.

În speță, temei pentru redeschiderea/reluarea urmăririi penale în privința lui Donea

Gh., care s-a produs ca efect al adoptării ordonanței Procurorului General din 30 mai

2017, a servit faptul că Pletosenco M. a fost achitat de către Curtea Supremă de Justiție,

prin hotărârea din 14 martie 2017, de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 269 Cod penal. Temeiul de drept pentru reluarea urmăririi penale a fost art. 287

alin. (4) Cod de procedură penală, (în redacția legii la data de 30 mai 2017), potrivit

căruia, reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după scoaterea

persoanei de sub urmărire și/sau după clasarea cauzei se dispune prin ordonanță de către

procurorul ierarhic superior dacă se constată că apar fapte noi, care sunt de natură să

afecteze hotărârea pronunțată.

Mai concret, la „fapte noi” Procurorul General a atribuit următoarele circumstanțe:

„ … în traficul rutier și accidentul de circulație au fost implicate două persoane,

conducătorul vehiculului cu tracțiune animală Pletosenco M., achitat în baza unei decizii

irevocabile și conducătorul mijlocului de transport de model „BMW 525”, n/î XXXXX,

27

condus de Donea Gh., scos de sub urmărirea penală la 26 august 2012 de către

procurorul V. Soltan.

Respectiv, în prezența unei decizii irevocabile a Curții Supreme de Justiție, care a

făcut constatările cu privire la acțiunile uneia dintre persoanele implicate în accident, se

impune revizuirea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a lui Donea Gh. din 26

august 2012, emise de către procurorul în procuratura r-lui Cahul, Soltan V.

Astfel, circumstanțele statuate prin decizia Curții Supreme de Justiție din 14 martie

2017 nu erau cunoscute procurorului Soltan V. și nu puteau fi cunoscute la momentul

emiterii deciziei de scoatere a persoanei de sub urmărire penală la 26 august 2012, din

care motiv acestea pot fi apreciate ca fapte noi, care afectează hotărârea și dau temei

pentru reluarea urmăririi penale, acestea fiind importante pentru aprecierea obiectivă a

circumstanțelor comiterii acțiunilor făptuitorului și care determină anularea ordonanței

de scoatere de sub urmărirea penală a lui Donea Gh.

Totodată, din materiale rezultă că instanța de judecată, conform prevederilor art.

313 Cod de procedură penală, a verificat toate motivele invocate la acel moment în

plângerea depusă de Donea Gh. și, prin încheierea judecătorului de instrucție din 22

ianuarie 2013, a declarat nulă ordonanța din 31 octombrie 2012, pronunțată de

procurorul interimar al r-lui Cahul, Tomița M., prin care a fost dispusă anularea

ordonanței din 26 august 2012, prin care procurorul Soltan V. a dispus scoaterea lui

Donea Gh. de sub urmărire penală în cadrul cauzei penale nr. 2012150299, cu reluarea

urmăririi penale pe caz.” (f.d. 243, vol. II)

În opinia Colegiului Penal lărgit, Procurorul General, vădit nefondat și evident

contrar interpretărilor legale și doctrinare pertinente, a apreciat circumstanțele expuse de

instanța supremă în cauza ce-l vizează pe Pletosenco M. ca fiind „fapte noi” de natură a

răsturna autoritatea de „res judicata” de care se bucura ordonanța procurorului Soltan V.

din 26 august 2012 privind scoaterea de sub urmărire penală a lui Donea Gh., învinuit de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, din motiv că fapta nu a

fost comisă de bănuit.

Or, din conținutul deciziei Curții Supreme de Justiție din 14 martie 2017, adoptată

în privința lui Pletosenco M., învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 269 Cod

penal, se conchide că temeiul achitării inculpatului a fost art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de

procedură penală, și anume că fapta nu a fost comisă de acesta. In concreto instanța

supremă a statuat asupra achitării lui Pletosenco M. dat fiind că procurorul, în cadrul

judecării cauzei în apel, uzând de dreptul său procesual reglementat de art. 320 Cod de

procedură penală, a renunțat la învinuire, solicitând achitarea inculpatului, iar instanța de

apel a evitat să se expună asupra acestor circumstanțe, depășindu-și vădit atribuțiile și

condamnându-l pe Pletosenco M. în baza art. 269 Cod penal la 2 ani închisoare, cu

aplicarea 90 Cod penal și suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de

probațiune 2 ani, totodată soluționând și acțiunea civilă.

În expunerea de motive, care au stat la baza soluției instanței de recurs, s-au

evidențiat următoarele aspecte: „Colegiul Penal lărgit reține că procurorul și-a menținut

poziția din ședința instanței de apel și în recursul ordinar declarat, solicitând achitarea

28

lui Pletosenco M., învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 269 Cod penal, din

motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, fapt ce denotă că din moment ce

procurorul, care, în temeiul art. 53 alin. (1) Cod de procedură penală, reprezintă

învinuirea în numele statului, renunță la învinuirea formulată, chiar și în lipsa unei

ordonanțe motivate, această renunțare va produce efecte juridice, iar instanța de

judecată va fi obligată să pronunțe o sentință de achitare sau de încetare a procesului

penal, or, potrivit art. 24 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.”

Față de cele consemnate supra, instanța de recurs intervine cu următoarele precizări.

În primul rând, este evident că circumstanțele asupra cărora a conchis Curtea

Supremă de Justiție, când s-a pronunțat pentru achitarea lui Pletosenco M., cu certitudine

nu cad sub incidența noțiunii de „fapte noi”. Printre altele, instanțele de fond, examinând

cauza penală privindu-l pe Donea Gh. au ajuns la aceleași concluzii.

Analizând jurisprudența Curții Constituționale despre interpretarea temeiurilor care

pot deturna prohibiția de reluare a urmăririi penale, în cazul existenței unei hotărâri a

organului de urmărire penală asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă de încetare a

urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire penală sau de clasare a

procesului penal, Curtea a reținut că „fapte noi” constituie date despre circumstanțele de

care nu avea cunoștință organul de urmărire penală la data adoptării ordonanței atacate și

care nici nu puteau fi cunoscute la acea dată, iar „fapte recent descoperite” sunt faptele

care existau la data adoptării ordonanței atacate, însă nu au putut fi descoperite.

Potrivit Raportului explicativ la Protocolul nr. 7, termenul „fapte noi sau recent

descoperite” include noi mijloace de probă privind fapte preexistente. Aceleași

raționamente se regăsesc și în Hotărârea explicativă a Curții Supreme de Justiție nr. 7 din

4 iulie 2005 „Cu privire la practica asigurării controlului judecătoresc de către

judecătorul de instrucție în procesul urmăririi penale”.

Or, expressis verbis reluarea urmăririi penale, după încetarea urmăririi penale, după

clasarea cauzei penale sau după scoaterea persoanei de sub urmărire, de către procurorul

ierarhic superior, prin ordonanță, este admisibilă doar în prezența a unuia din cele două

temeiuri exhaustiv prevăzute de art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală (în redacția

legii din 30 mai 2017), și dacă se constată că nu există în fapt cauzele care au determinat

luarea acestor măsuri, atunci reluarea urmăririi penale este contrară garanțiilor instituite

prin art. 6§1 din Convenție.

La caz, nu putem echivala „renunțarea procurorului la învinuire” în dosarul ce-l

viza pe Pletosenco M., cu „fapte noi” - circumstanțe de care nu avea cunoștință organul

de urmărire penală la data adoptării ordonanței de scoatere a lui Donea Gh. de sub

urmărirea penală, întrucât fapta nu a fost comisă de acesta. De altfel, odată cu scoaterea

de sub urmărire penală, Donea Gh. a dispus de certitudinea și convingerea că nu va mai fi

bănuit și urmărit penal pe faptul comiterii accidentului rutier imputat acestuia. După

reluarea urmării penale din motivul pretinselor fapte noi, inculpatul a fost plasat într-o

stare de incertitudine pentru un termen nedefinit și pentru circumstanțe care pot fi

29

invocate aleatoriu oricând la redeschiderea cauzei penale, inclusiv în privința altor

persoane, ceea ce afectează iremediabil principiul securității raporturilor juridice.

În cauza Stoianova și Nedelcu vs. România, Curtea Europeană a menționat că

„carențele autorităților nu pot fi imputabile reclamanților și nu trebuie să-i pună

într-o situație defavorabilă”. Cu alte cuvinte, riscul oricărei erori comise de organul de

urmărire penală, sau chiar de o instanță, urmează să fie suportat de către stat, iar

corectarea acesteia nu trebuie să fie pusă în sarcina persoanei inculpate.

Un alt aspect inerent dreptului la un proces echitabil vizează durata procedurilor,

care, în lipsa factorilor ce ar complica ancheta, urmează să fie de o promptitudine sporită.

În speță, se constată că autoritățile nu au rămas inactive în urma decesului lui Anghelinici

E. și Blanaru V., cauzat de accidentul rutier, fiind pornită deîndată urmărirea penală.

Totuși, procedurile și în prezent sunt pendinte, an. 2012 – 2019, dat fiind că nu au fost

desfășurate în paralel și efectiv acțiunile de urmărire penală atât în privința lui Donea

Gh., cât și a lui Pletosenco M., în vederea identificării gradului de vinovăție a fiecăruia la

survenirea decesului celor două persoane. Vicierea anchetei în acest dosar are legătură

cauzală directă cu soluțiile pronunțate ulterior de instanțele de judecată atât în privința lui

Pletosenco M., cât și în privința lui Donea Gh.

Despre deficiența efectivității anchetei ne vorbește și faptul că, după reluarea

urmăririi penale de către Procurorul General, în privința inculpatului Donea Gh., organul

de urmărire penală, fără a efectua careva acțiuni de urmărire penală, cu excepția înaintării

învinuirii lui Donea Gh. de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod

penal, în baza la aceleași probe care au stat fondat și acuzarea lui Pletosenco M. de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 269 Cod penal, infracțiune ce nu s-a demonstrat,

fiind achitat, a expediat cauza în judecată cu acuzarea primului de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod penal, pentru judecare în fond.

În fond, comparând actele de învinuire înaintate lui Pletosenco M. pe faptul

imputării comiterii infracțiunii prevăzute de art. 269 Cod penal și a lui Donea Gh. pe

faptul incriminării infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod penal, Colegiul constată

că la baza acestora se află în mare parte aceleași probe (a se vedea f.d. 293-296, vol. I și

f.d. 261-266, vol. II), ceea ce constituie un temei în plus de a afirma despre ancheta

viciată din această speță.

Incidența articolul 4 din Protocolul 7 al Convenției la circumstanțele cauzei

În materia aplicării principiului discutat, este relevant și prezintă interes din

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, hotărârea Marii Camere în cauza

Zolotuhin c. Rusiei din 10.02.2009, unde Curtea printre multe alte statuări a evidențiat

faptul că: „art. 4 din Protocolul nr. 7 trebuie înțeles în sensul că el interzice nu numai

judecarea, dar și urmărirea penală a unei persoane pentru o a doua „infracțiune”, în

măsura în care aceasta are la origine fapte identice sau fapte care sunt, în substanță,

aceleași.”

Potrivit dispoziției art. 22 Cod de procedură penală, nimeni nu poate fi urmărit de

organele de urmărire penală, judecat sau pedepsit de instanța judecătorească de mai multe

ori pentru aceeași faptă.

30

Principiul non bis in idem reglementat de norma procesuală nominalizată supra îl

regăsim și în art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenția pentru Drepturile Omului și

Libertăților fundamentale, care stipulează că: „Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit

penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a

fost deja condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale

aceluiași stat.”

Din cele notate se desprind câteva concluzii despre aplicabilitatea acestui principiu:

- non bis in idem impune autoritățile publice competente nu doar interdicția de a

judeca repetat o persoană, dar și interdicția de a urmări penal de mai multe ori persoana

pentru aceiași faptă;

- pronunțarea și intrarea în vigoare a unei sentințe judecătorești sau emiterea unei

hotărâri de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale împiedică

reluarea urmăririi penale, punerea sub o învinuire mai gravă sau stabilirea unei pedepse

mai aspre pentru aceiași faptă săvârșită de aceiași persoană;

- principiului non bis in idem urmează a fi aplicat numai atunci când a fost emis un

act cu caracter definitiv, fie că este vorba de ordonanța de încetare a urmăririi penale, de

clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărirea penală, fie de o

hotărâre judecătorească definitivă.

Pentru stabilirea semnificației sintagmei „hotărâre definitivă”, în raport cu

reglementările juridice naționale, trebuie reținute interpretările date de legiuitor în art.

466 - 467 Cod de procedură penală, apreciate în coroborare cu jurisprudența Curții

Europene, potrivit căreia dacă ordonanța de scoatere de sub urmărirea penală, a fost

supusă controlului de către judecătorul de instrucție, fiind menținută în vigoare, atunci

suntem în prezența unei hotărâri judecătorești definitive asupra aceleiași persoane pentru

aceeași faptă, care constituie temei de încetare a procesului penal stipulat de art. 391 alin.

(1) pct. 4) Cod de procedură penală.

La caz, instanța de apel în încercarea de a corecta eroarea admisă de prima instanță

la stabilirea temeiului corect de încetare a urmăririi penale, nu a făcut o analiză

aprofundată a acestei chestiuni, rezultând pripit că încetarea procesului penal ce-l vizează

pe Donea Gh. se subscrie cazului prevăzut de norma procesual-penală la art. 391 alin. (1)

pct. 5) Cod de procedură penală.

Din atare considerente, încălcările enunțate determină incontestabil Colegiul Penal

lărgit să concluzioneze asupra necesității casării integrale a deciziei instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei, cu acordarea unei atenții sporite celor nominalizate în

prezenta decizie.

Din considerentele arătate în partea descriptivă a prezentei decizii, la rejudecarea

cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile expuse în dispozițiile art.

436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să judece cauza în strictă conformitate cu exigențele legii procesual-penale și să

țină seama de cele invocate în prezenta decizie, având în vedere motivele casării ei, să

înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în acord cu art.

417 Cod de procedură penală.

31

Concomitent, se reține că cauza penală privindu-l pe Donea Gh. a fost examinată în

ordine de apel în completul din trei judecători din cadrul Curții de Apel Cahul, și anume

de: Movilă V., Veleva N. și Berdilă T., aceștia fiind în prezența circumstanței de

incompatibilitate în situația de rejudecare a cauzei, adică participarea lor repetată la

examinarea aceleiași cauze în ordine de apel este exclusă. (f.d. 156, vol. III)

Anterior, cauza penală privindu-l pe Pletosenco M., care are legătură cauzală directă

cu acest dosar penal, a fost examinată de aceiași Curte de Apel Cahul, în următoarea

componență: Dimitriadi T., Vavrin G. și Dănăilă I. (f.d. 186, vol. II) Judecătorii

nominalizați, la fel, se află în prezența circumstanței de incompatibilitate reglementată de

art. 33 din Codul de procedură penală, nefiind pasibili de a examina la rejudecare cauza

în privința lui Donea Gh.

Totodată, din actele cauzei rezultă că judecătorul Curții de Apel Cahul, Petrov R., a

declarat cerere de abținere de la judecarea cauzei penale privindu-l pe Donea Gh., din

motiv că activând ca judecător de instrucție în cadrul Judecătoriei Cahul a examinat

plângerea depusă de Donea Gh. în ordinea art. 313 Cod de procedură penală, pentru a

exclude punerea la îndoială rezonabilă imparțialitatea acestuia la examinarea cauzei pe

fond în privința lui Donea Gh. (f.d. 99, vol. III)

În cadrul Curții de Apel Cahul, în prezent, activează nouă judecători. Așadar,

constituirea unui nou complet de judecată, pentru rejudecarea acestei cauze, la această

instanță este imposibilă. Din atare considerente, cauza penală privindu-l pe Donea Gh.

urmează a fi strămutată, la o altă instanță egală în grad, și anume la Curtea de Apel

Comrat, pentru rejudecarea acesteia.

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursul ordinar declarat de procuror-șef al procuraturii de circumscripție

Cahul, Calendari Dumitru, casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul din 16 mai 2019, în cauza penală privindu-l pe Donea Gheorghe XXXXX, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Comrat, în ordine de apel.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 2 decembrie 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

Judecător Mardari Dumitru

Judecător Ghervas Maria

32