1ra-1317/2018 — art. 191 alin. 2 lit. d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 191 alin. 2 lit. d CP
- Temei legal
- art. 430 pct. 5 CPP
1ra-1317/2018 — art. 191 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1317/2018
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
27 iunie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Gordilă Nicolae
Judecători Covalenco Elena
Diaconu Iurie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 martie
2018, declarat de către inculpata
Nastiuc (Selivestru) Maria Xxxxx, născută la xxxxx,
originară și domiciliată r-nul Xxxxx s. Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 06.03.2015-24.11.2016
instanța de apel: 10.01.2017-16.05.2017
05.12.2017-03.03.2018
instanța de recurs: 27.07.2017-31.10.2017
04.06.2018-27.06.2018
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 24 noiembrie 2016, au fost
recunoscute vinovate și condamnate:
Nastiuc (Selivestru) Maria Xxxxx de comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 4 ani închisoare cu executarea pedepsei în
penitenciar pentru femei de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa
funcții și de a exercita activități ce țin de gestionarea bunurilor și mijloacelor
financiare pe un termen de 5 ani.
În temeiul art. 96 alin. (1) Cod penal, s-a amânat executarea pedepsei cu
închisoare, până la atingerea de către copilul lui Nastiuc (Selivestru) M., născut la
08.04.2016, a vârstei de 8 ani.
Selivestru Doina Xxxxx, de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191
alin. (4) Cod penal, la 7 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar
pentru femei de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a
exercita activități ce țin de gestionarea bunurilor și mijloacelor financiare pe un
termen de 5 ani.
1
Acțiunea civilă intentată de SRL „Crist Valg”, în partea încasării
cheltuielilor de judecată a fost admisă, fiind dispusă încasarea în mod solidar de
la Nastiuc (Selivestru) M. și Selivestru D. în beneficiul lui SRL „Crist Valg”, în
sumă de 3.000 lei. În rest, acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmând ca
asupra cuantumului despăgubirilor să decidă instanța civilă.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Nastiuc
(Selivestru) M. și Selivestru D., activând în perioada anilor 2013-2014 în baza
ordinelor nr. 7 și respectiv nr. 19 a directorului SRL „Crist Valg”, Gajiu V. și a
contractelor individuale de muncă nr. 47 din 09 aprilie 2013, respectiv nr. 60 din
01 decembrie 2013, în calitate de vânzătoare al magazinul mixt din s.
Pervomaiscoe, r-nul Hîncești, având obligația de distribuire a produselor către
clienți și încasarea mijloacelor bănești de la aceștia pentru produsele și marfa
realizată, cu transmiterea mijloacelor financiare în casieria persoanei juridice
angajator, folosind funcția deținută, prin delapidare, au sustras bunuri și
mijloace financiare în numerar de la SRL „Crist Valg”, după cum urmează:
Nastiuc (Selivestru) M. activând în calitate de vânzător, în condițiile și
împrejurările sus-indicate, în perioada de timp decembrie 2013 - iunie 2014,
acționând intenționat, urmărind scopul delapidării averii străine, folosind
situația de serviciu, a însușit din magazin și casieria magazinului din s.
Pervomaiscoe, r-nul Hîncești în care activa și care aparține SRL „Crist Valg”,
bani și bunuri materiale în sumă totală de 69.670 lei, echivalentul a 16,489 salarii
medii prognozate de Guvernul RM pentru perioada comiterii faptei ilicite.
Acțiunile inculpatei Nastiuc (Selivestru) Maria au fost încadrate de către
prima instanță în baza art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal, delapidarea averii străine,
adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea
vinovatului, săvârșită cu folosirea situației de serviciu.
Selivestru D. activând în calitate de vânzător, în condițiile și împrejurările
sus indicate, în perioada de timp decembrie 2013 - iunie 2014, acționând
intenționat în scopul delapidării averii străine, folosind situația de serviciu, a
însușit din magazin și casieria magazinului în care activa din s. Pervomaiscoe, r-
nul Hîncești și care aparține SRL „Crist-Valg” bani și bunuri materiale în sumă
totală de 10.215 lei, echivalentul a 23,956 salarii medii prognozate de Guvernul
RM pentru perioada comiterii faptei ilicite.
Acțiunile inculpatei Selivestru D. au fost încadrate de către prima instanță
în baza art. 191 alin. (4) Cod penal, delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a
bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului, săvârșită cu folosirea
situației de serviciu, în proporții mari.
Sentința a fost atacată cu apeluri de către:
3.1. Avocatul Nichifor E. în numele inculpatelor Selivestru D. și Nastiuc
(Selivestru) M., prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și
pronuțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,
2
prin care inculpatele să fie achitate de sub învinuirea imputată, în temeiul art.
390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, din motiv că fapta lor nu întrunește
elementele infracțiunii.
În motivarea apelului a invocat:
- inculpatele se consideră nevinovate deoarece între ele și partea vătămată
au apărut relații civile, iar probele acuzării examinate în ședința de judecată
poarta un caracter contradictoriu, iar unele din ele urmează a fi declarate nule;
- în cadrul ședinței de judecată s-a stabilit că contractele individuale de
muncă care au fost prezentate în proces nu sunt semnate de către angajatele
Nastiuc (Selivestru) M. și Selivestru D., contrar prevederilor art. 84 Codul
muncii, iar orice relație de muncă între inculpate și fostul angajator sunt ilegale și
nu pot fi supuse unei represiuni penale, deoarece ele nu au obligațiuni față de
angajator și invers;
- la momentul semnării contractelor de răspundere materială nr. 60 din
01.12.2013 cu Nastiuc (Selivestru) M. și nr. 47 din 09.04.2013 cu Selivestru D.,
părțile urmau să perfecteze un act de predare-primire a bunurilor din magazin,
ceea ce în cazul dat nu a fost făcut și deci este imposibil de stabilit dacă au fost
sau nu careva neajunsuri până la angajarea inculpatelor la magazin;
- nu este corectă calificarea acțiunilor inculpatelor în baza art. 191 Cod
penal, deoarece odată ce între angajator și angajat există contract de răspundere
materială, relațiile lor urmează a fi soluționate de către instanța civilă.
3.2. Avocatul Foltea Vasile în numele părții civile SRL „Crist Valg”, prin
care a solicitat casarea parțială a sentinței în latura civilă și pronunțarea unei noi
hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță cu admiterea totală a
acțiunii civile intentate și dispunerea încasării în folosul reclamantului SRL
„Crist Valg” din contul lui: Selivestru D., prejudiciul cauzat în sumă de 101.215
lei și dobânda de întârziere în sumă de 51.044 lei; Nastiuc (Selivestru) M.,
prejudiciul cauzat în sumă de 69.670 lei și dobânda de întârziere în sumă de
35.135 lei. În mod solidar, de la Selivestru D. și Nastiuc (Selivestru) M.,
cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3.000 lei.
În motivarea apelului a invocat:
- prima instanță nu a luat în considerare prevederile art. 225 Cod de
procedură penală, modificat prin Legea nr. 152 din 01 iulie 2016, în vigoare din
01 august 2016, în conformitate cu care, judecarea acțiunii civile în procesul
penal, indiferent de valoarea acțiunii, se efectuează de către instanța de
competența căreia este cauza penală. La adoptarea sentinței de acuzare sau de
aplicare a măsurilor de constrângere cu caracter medical, instanța soluționează și
acțiunea civilă prin admiterea ei, totală sau parțială, ori prin respingere. Odată cu
soluționarea cauzei penale, judecătorul este obligat să soluționeze acțiunea civilă;
- prima instanță eronat s-a condus, la emiterea sentinței în partea ce
privește latura civilă, de prevederile art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală, în
3
conformitate cu care, în cazuri excepționale când, pentru a stabili exact suma
despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui amânată judecarea cauzei, instanța
poate să admită, în principiu, acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului
despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă;
- în cadrul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești, partea
civilă a prezentat probe care demonstrau integral cuantumul pretențiilor
consemnate în cererea de chemare în judecată, concretizate ulterior în cererea cu
privire la modificarea cuantumului pretențiilor din acțiune, care au fost analizate
detaliat în susținerile verbale.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017,
a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Nichifor E. în numele
inculpatelor și admis apelul declarat de avocatul Foltea V. în numele părții civile,
casată sentința parțial în latura civilă, rejudecată cauza în această parte și
pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care a fost admisă acțiunea civilă și dispusă încasarea de la:
Selivestru D. în beneficiul SRL „Crist Valg” prejudiciul material cauzat în
sumă de 101.215 lei;
Nastiuc (Selivestru) M. în beneficiul lui SRL „Crist Valg”, prejudiciul
material cauzat în sumă de 69.670 lei.
În mod solidar de la inculpate în beneficiul părții civile cheltuielile de
asistență juridică în sumă de 3.000 lei.
În rest, sentința a fost menținută fără modificări.
În motivarea soluției adoptate instanța de apel, examinând materialele
cauzei, a constatat că la pronunțarea sentinței prima instanță corect a determinat
circumstanțele de fapt și de drept, și just a ajuns la concluzia de reîncadrare a
acțiunilor inculpatelor, deoarece în rezultatul inventarierii efectuate la magazinul
SRL „Crist Valg” din s. Pervomaiscoe r-nul Hîncești în luna iunie 2014 și
inspectării financiare a activității acestuia s-a stabilit un neajuns de mijloace
financiare și mărfuri după Nastiuc (Selivestru) M. în sumă totală de 69.670 lei,
acțiunile acesteia fiind încadrate în baza art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal, iar
după Selivestru D. în sumă totală de 101.215 lei, astfel fiind reîncadrate acțiunile
ei în baza art. 191 alin. (4) Cod penal.
În acest sens, instanța de apel a menționat că aceste împrejurări au fost
constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect
apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din
punct de vedere al pertinenței, concludenței și veridicității, iar toate probele în
ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.
La fel, instanța de apel a reținut că, deși inculpatele nu și-au recunoscut
vinovăția în comiterea faptelor imputate, aceasta se dovedește prin cumulul de
probe analizate în cadrul cercetării judecătorești, verificate prin citire în apel și
anume: declarațiile reprezentantului părții vătămate, Gheciu Silviu, declarațiile
4
martorilor Gubenco-Gajiu C., Petrov N., Scorici E., precum și prin: plângerea
părții vătămate SRL „Crist Valg” din 09 iulie 2014 (f.d. 19, vol. 1); copiile
explicațiilor scrise de inculpatele Selivestru D. și Nastiuc (Selivestru) M. la 16
aprilie 2014 și respectiv la 02 iulie 2014 (f.d. 20-22, vol. 1); ordinele nr. 1 și nr. 2
din 27 iunie 2014, (f.d. 27-28, vol. 1); actul privind rezultatele inspectării
financiare efectuate la SRL „Crist Valg” pentru perioada 01 aprilie 2013 – 02 iulie
2014 și anexele (f.d. 48-55 și 56 - 157, vol. 1 ); rapoartele despre rulajul mărfurilor
(f.d. 66-99 vol. 1 și Mapa 1 și 2); ordinul de angajare a lui Selivestru D., contractul
de muncă și contractul cu privire la răspunderea materială din 09 aprilie 2013 (f
d. 125-127, vol. 1); ordinul de angajare a lui Nastiuc (Selivestru) M., contractul de
muncă și contractul cu privire la răspunderea materială din 01 decembrie 2013
(f.d. 130-134, vol. 1); caietele de evidență a datoriilor (Mapa 2).
Cu referire la aceste probe, instanța de apel a indicat că careva temei de a
pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu a depistat, menționând că ele au
fost obținute cu respectarea normelor de procedură penală, în ansamblu racordă
între ele și pe deplin confirmă vinovăția inculpatelor în comiterea faptelor
imputate.
Totodată, instanța de apel a reținut că nu poate fi luată în considerare
versiunea susținută de inculpate pe întreg procesul penal, privind
nerecunoașterea vinovăției, considerând aceasta ca o tendință a ultimelor de a nu
prezenta o stare de fapt reală și plauzibilă, care să le atenueze răspunderea
penală, respectiv relatând că aceste declarații se combat prin cumulul de probe
administrate în cadrul ședinței de judecată în prima instanță, care au fost
verificate în ședința instanței de apel.
Instanța de apel a notat, că fiind audiați atât martorii, cât și inculpatele, din
declarațiile lor s-a reținut că acces la cheile de la magazin și depozit aveau doar
vânzătorii, iar proprietarii magazinului în lipsa acestora nu intrau nici în
magazin și nici în depozit. Toți unanim, au declarat că pe parcursul activității
inculpatelor la magazin nu au avut loc furturi sau alte spargeri, marfa tot timpul
o primeau vânzătoarele în baza actelor de însoțire și nu au fost cazuri, ca
cantitatea reală a mărfii să difere de cea documentară. De asemenea, inculpatele
au recunoscut însușirea de bunuri și bani, dar au declarat că aceste fapte s-au
produs în cantități și valori mult mai mici decât cele incriminate lor. Aceeași este
situația și în cazul eliberării produselor din magazin cumpărătorilor pe datorie,
însă, careva explicații plauzibile și acceptabile inculpatele nu au putut face. Mai
mult, instanța de apel a notat că imediat după depistarea neajunsurilor,
inculpatele au scris explicații pe numele angajatorului, conform cărora recunosc
datoria și au eliberat acestuia recipise, prin care se obligă să restituie sumele
datorate.
În același sens, instanța de apel nu a reținut argumentele avocatului
Nichifor E., precum că între inculpate și partea vătămată se atestă prezența
5
raporturilor civile, argumentând în acest sens că probele enunțate confirmă
contrariul, adică inculpatele nefiind proprietarele magazinului au însușit din
magazin și casieria magazinului bunuri și bani, respectiv Nastiuc (Selivestru)
Maria în sumă totală de 69.670 lei, iar Selivestru Doina în sumă totală de 101.215
lei.
Totodată, instanța de apel a atestat că atât inculpatele cât și apărătorul
acestora, considerându-se afectați într-un drept prevăzut de lege, nu au contestat
legalitatea actelor procedurale îndeplinite de organul de urmărire penală în
modul și termenul stabilit de lege, precum și, la finisarea urmăririi penale și
luarea de cunoștință cu materialele cauzei, nu au avut nici o obiecție asupra
actelor menționate, prezumându-se că au acceptat situația dată.
În privința pedepsei stabilite, instanța de apel a conchis că prima instanță a
ținut cont de prevederile art. 61, 75, 96 Cod penal, stabilind just categoria și
termenul pedepsei.
În privința acțiunii civile, instanța de apel a considerat eronate concluziile
primei instanțe privind admiterea în principiu a acesteia, urmând ca asupra
cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile,
instanța de apel menționând în acest aspect că din înscrisurile anexate la
materialele cauzei rezultă cu certitudine, că prejudiciul material cauzat părții
civile SRL „Crist Valg”, în rezultatul însușirii ilegale a bunurilor altei persoane,
încredințate în administrarea vinovatului, săvârșită cu folosirea situației de
serviciu de către Nastiuc (Selivestru) Maria constituie suma totală de 69.670 lei și
de către Selivestru Doina - constituie suma totală de 101.215 lei în perioada
decembrie 2013 - iunie 2014, - prejudiciu, înaintat inculpatelor în învinuire și
rechizitoriu, astfel, în legătură cu recunoașterea acestora vinovate de comiterea
infracțiunii date, urmează a fi încasată de la fiecare suma respectivă, sustragerea
căreia a fost confirmată în cadrul judecării cauzei.
La fel, instanța de apel a conchis că urmează a fi încasată în mod solidar,
suma solicitată de partea vătămată în mărime de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de
judecată pentru asistența juridică.
Totodată, cerințele reprezentantului părții civile privind încasarea dobânzii
de întârziere, instanța de apel le-a considerat nefondate, deoarece legislația în
vigoare nu prevede la caz încasarea dobânzii de întârziere.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către
avocatul Nichifor E. în numele inculpatelor Nastiuc (Selivestru) M. și Selivestru
D., prin care a solicitat, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei
noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatele
să fie achitate din motiv că faptele lor nu întrunesc elementele infracțiunii.
În motivarea recursului a invocat argumente similare cu cele invocate în
apel.
6
Potrivit deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din
31 octombrie 2017, a fost admis recursul declarat, casată total decizia Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, și dispusă rejudecarea cauzei
de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.
În motivarea soluției instanța de recurs a menționat că potrivit faptei
criminale imputate în rechizitoriu (f.d. 239-240, vol. I), constatate ca fiind
săvârșită de inculpatele Selivestru D. și Nastiuc (Selivestru) M., descrise în
sentința primei instanțe (f.d. 155 - verso, vol. 2), s-a reținut de către prima
instanță că „Nastiuc (Selivestru) Maria și Selivestru Doina, activând în perioada anilor
2013-2014 în baza ordinelor nr. 7 și respectiv nr. 19 a directorului SRL „Crist Valg”,
Gajiu Vasile și a contractelor individuale de muncă nr. 47 din 09.04.2013 și, respectiv
nr. 60 din 01.12.2013, în calitate de vânzătoare al magazinul mixt din s. Pervomaiscoe,
r-nul Hîncești, având obligația de distribuire a produselor către clienți și încasarea
mijloacelor bănești de la aceștia pentru produsele și marfa realizată, cu transmiterea
mijloacelor financiare în casieria persoanei juridice angajator, folosind funcția deținută,
prin delapidare, au sustras bunuri și mijloace financiare în numerar de la SRL „Crist
Valg”, după cum urmează.
Nastiuc (Selivestru) Maria, activând în calitate de vânzător, în condițiile și
împrejurările sus-indicate, în perioada de timp decembrie 2013 - iunie 2014, acționând
intenționat, urmărind scopul delapidării averii străine, folosind situația de serviciu, a
însușit din magazin și casieria magazinului din s. Pervomaiscoe, r-nul Hîncești în care
activa și care aparține SRL „Crist Valg”, bani și bunuri materiale în sumă totală de 69
670 lei, echivalentul a 16,489 salarii medii prognozate de Guvernul RM pentru perioada
comiterii faptei ilicite.
Selivestru Doina activând în calitate de vânzător, în condițiile și împrejurările sus
indicate, în perioada de timp decembrie 2013 - iunie 2014, acționând intenționat în
scopul delapidării averii străine, folosind situația de serviciu, a însușit din magazin și
casieria magazinului în care activa din s. Pervomaiscoe, r-nul Hîncești și care aparține
SRL „Crist-Valg”, bani și bunuri materiale în sumă totală de 101 215 lei, echivalentul a
23,956 salarii medii prognozate de Guvernul RM pentru perioada comiterii faptei
ilicite.”, acțiunile lui Nastiuc (Selivestru) M. fiind încadrate de prima instanță în
baza art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal, iar a lui Selivestru D. în baza art. 191 alin.
(4) Cod penal. Ulterior, sentința în latura penală a fost menținută de instanța de
apel fără modificări.
Subsidiar, instanța de recurs a stabilit, că această concluzie a primei
instanțe, conform sentinței, s-au întemeiat în urma cercetării cumulului de probe,
verificat prin citire de către instanța de apel, descris și în decizia instanței de apel
(pct. 5 al prezentei decizii).
În baza celor expuse supra, instanța de recurs a reținut, că decizia instanței
de apel în aspectele evidențiate nu este motivată suficient, deoarece aceasta urma
să se pronunțe asupra temeiniciei apelurilor declarate, sub aspectul legalității
7
sentinței primei instanțe și în urma verificării probelor cercetate de prima
instanță, să constate dacă inculpatele Selivestru D. și Nastiuc (Selivestru) M. sunt
vinovate de comiterea infracțiunilor imputate în rechizitoriu și constatate ca fiind
comise de către acestea prin sentința primei instanțe, cu determinarea și
delimitarea cuantumului fix a prejudiciului cauzat părții vătămate de fiecare
inculpată în parte, prin probe pertinente și concludente. Totodată, s-a stabilit, că
fără a fi elucidate pe deplin aceste aspecte, instanța de apel a pronunțat pripit
soluția în cauză, prin ce pe cale de consecință rezultă că decizia instanței de apel
nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fiind astfel incident în speță
temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,
or instanța de apel a admis erorile de drept menționate și nemotivat a menținut
fără modificări soluția primei instanțe în latura penală.
Astfel, instanța de recurs a concluzionat, că la rejudecarea cauzei, instanța
de apel urmează să se conducă de dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală,
care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la
modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii procesual penale –
asupra motivelor esențiale indicate în cererile de apel și în măsura competenței
sale asupra motivelor din recursul declarat, nominalizate în prezenta decizie, să
cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze
profund probele administrate și examinate în instanță, în strictă conformitate cu
cerințele legii, să le dea aprecierea cuvenită cu argumentarea admisibilității sau
inadmisibilității fiecărei probe examinate, să analizeze la modul cuvenit prezența
sau lipsa elementelor infracțiunii imputate, să elucideze faptele importante
pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar
concluziile sale în decizia adoptată, și în dependență de circumstanțele
constatate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în
acest domeniu și de practica relevantă a CtEDO, în cadrul unui proces de
judecată contradictoriu, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în
conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 martie
2018, au fost admise apelurile declarate, casată sentința parțial în partea stabilirii
pedepsei și în latura civilă, rejudecată cauza în această parte și pronunțată o nouă
hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:
Nastiuc (Selivestru) Maria Xxxxx a fost recunoscută vinovată și
condamnată în baza art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu
privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități ce țin de
gestionarea bunurilor și gestionarea mijloacelor financiare pe un termen de 5 ani.
Conform art. 90 Cod penal lui Nastiuc (Selivestru) M. i-a fost suspendată
condiționat pedeapsa cu închisoare, pe o perioadă de probațiune de 2 ani, dacă în
această perioadă nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară
va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.
8
S-a încasat din contul lui Nastiuc (Selivestru) M. în beneficiul lui SRL
„Crist Valg”, prejudiciul material cauzat în sumă de 69.670 lei.
Selivestru Doina Xxxxx, a fost recunoscută vinovată și condamnată în
baza art. 191 alin. (4) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a
ocupa funcții și de a exercita activități ce țin de gestionarea bunurilor și
gestionarea mijloacelor financiare pe un termen de 5 ani.
Conform art. 901 Cod penal în privința lui Selivestru D., s-a dispus
executarea pedepsei cu închisoare de 3 ani și 6 luni, în penitenciar pentru femei
de tip semiînchis și perioadă de probațiune de 3 ani și 6 luni.
S-a încasat din contul lui Selivestru D. în beneficiul SRL „Crist Valg”
prejudiciul material cauzat în sumă de 101.215 lei;
În mod solidar de la inculpate în beneficiul părții civile cheltuielile de
asistență juridică în sumă de 3.000 lei.
În rest, sentința a fost menținută fără modificări.
În motivarea soluției, instanța de apel a menționat, că prima instanță
corect a dispus reîncadrarea acțiunilor inculpatei, Natiuc (Selivestru) M., de la
art. 191 alin. (4) Cod penal, în baza art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal și ale
inculpatei Selivestru D., de la art. 191 alin. (5) Cod penal, în baza art. 191 alin. (4)
Cod penal, având în vedere modificările survenite în legislația penală, la
capitolul art. 126 Cod penal.
La fel, instanța de apel a reținut că deși inculpatele vina au recunoscut-o
parțial, suplimentar vinovăția inculpatei, Nastiuc (Selivestru) M., de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal și a inculpatei,
Selivestru D. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (4) Cod penal,
se confirmă si prin următoarele probe pertinente, concludente, utile și veridice ce
coroborează între ele și anume: declarațiile reprezentantului părții vătămate,
Gheciu S., declarațiile martorilor Gubenco-Gajiu C., Gajiu L., Petrov N., Scorici
E., precum și prin: plângerea părții vătămate SRL „Crist Valg” din 09 iulie 2014
(f.d. 19, vol. 1); copiile explicațiilor scrise de inculpatele Selivestru D. și Nastiuc
(Selivestru) M. la 16 aprilie 2014 și respectiv la 02 iulie 2014 (f.d. 20-22, vol. 1);
ordinele nr. 1 și nr. 2 din 27 iunie 2014 (f.d. 27-28, vol. 1); actul privind rezultatele
inspectării financiare efectuate la SRL „Crist Valg” pentru perioada 01 aprilie
2013 – 02 iulie 2014 și anexele (f.d. 48-55 și 56 - 157, vol. 1 ); rapoartele despre
rulajul mărfurilor (f.d. 66-99 vol. 1 și Mapa 1 și 2); ordinul de angajare a lui
Selivestru D., contractul de muncă și contractul cu privire la răspunderea
materială din 09 aprilie 2013 (f.d. 125-127, vol. 1); ordinul de angajare a lui
Nastiuc (Selivestru) M., contractul de muncă și contractul cu privire la
răspunderea materială din 01 decembrie 2013 (f.d. 130-134, vol. 1); caietele de
evidență a datoriilor (Mapa 2).
Instanța de apel, rezumând totalitatea împrejurărilor indicate supra a
considerat nefondate, formale și convenționale argumentele părții apărării
9
referitor la faptul că învinuirea înaintată lui Nastiuc (Selivestru) M., în comiterea
componențelor de infracțiune prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal și a
inculpatei, Selivestru D., în comiterea componențelor de infracțiune prevăzute de
art. 191 alin. (4) Cod penal, nu este probată, deoarece nemijlocit circumstanțele
elucidate supra, cât și probatoriul administrat la caz, arată cert și fără careva
dubii întrunirea tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii în acțiunile
inculpatelor.
Astfel, instanța de apel a reținut la aprecierea categoriei și măsurii de
pedeapsă, prevederile art. 7, 61, 75-77, 90, 901 Cod penal și anume: de gradul
prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii comise, de persoanele
inculpatelor, de circumstanțele cauzei ce atenuează sau agravează răspunderea
penală, de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului, stabilindu-le
pedeapsă inculpatelor în limitele sancțiunii prevăzute de art. 191 Cod penal.
La capitolul soluționării acțiunii civile, instanța de apel conducându-se de
prevederile art. 219 - 220 Cod de procedură penală în coroborare cu prevederile
art. 221 alin (1) și (2) Cod de procedură penală, din care reiese, că acțiunea civilă
în procesul penal se întemeiază în baza cererii scrise a părții civile sau a
reprezentantului ei în orice moment de la pornirea procesului penal până la
terminarea cercetării judecătorești. Acțiunea civilă se întemeiază față de bănuit,
învinuit, inculpat, față de o persoană necunoscută care urmează să fie trasă la
răspundere sau față de persoana care poate fi responsabilă de acțiunile
învinuitului, inculpatului. Potrivit art. 1398 Cod civil, cel care acționează față de
altul ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în
cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau
omisiune.
Astfel, reieșind din probele anexate la acțiunea civilă, instanța de apel a
concluzionat că aceasta este parțial întemeiată, din motiv că prejudiciul material
este confirmat că, Nastiuc (Selivestru) M. a prejudiciat partea vătămată în sumă
de 69.670 lei, iar Selivestru D. în sumă de 101.215 lei, fapt ce denotă necesitatea
încasării doar a acestor sume cu titlu de prejudiciu material din contul
inculpatelor în beneficiul lui SRL „Crist Valg”.
La fel, instanța de apel a conchis că urmează a fi încasată în mod solidar,
suma solicitată de partea vătămată în mărime de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli
de judecată pentru asistența juridică.
Totodată, cerințele reprezentantului părții civile privind încasarea dobânzii
de întârziere, instanța de apel le-a considerat nefondate, deoarece legislația în
vigoare nu prevede la caz încasarea dobânzii de întârziere.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către
inculpata Nastiuc (Selivestru) M., prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea
cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care să fie achitată.
10
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de
procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra
recursului declarat de către inculpată, solicitând respingerea acestuia ca
inadmisibil, deoarece criticile formulate de recurent nu conțin argumentele
ilegalității deciziei instanței de apel, precum și în ce constă problema de drept
de importanță generală abordată în cauza dată – cerințe stipulate în art. 430
Cod de procedură penală, fapt ce echivalează cu nemotivarea recursului în
sensul art. 427 Cod de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia
din următoarele considerente:
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că nu corespunde
cerințelor de conținut prevăzute de art. 430 Cod de procedură penală.
Dispozițiile art. 430 Cod de procedură penală, stipulează cerințele, cărora
trebuie să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să
conțină argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor
prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea)
și cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicând care este
eroare comisă de instanță.
Colegiul penal, verificând motivele recursului declarat, constată că
inculpată, printr-o frază generală își declară dezacordul cu hotărârile
judecătorești adoptate la caz, însă recurentul nu specifică concret temeiul
prevăzut de legea procesuală la utilizarea acestei căi de atac, și anume, nu
abordează careva probleme de drept, nu indică la careva erori comise de
instanțele de fond ce ar genera casarea acestora, nu-și argumentează recursul în
sensul declarat și nu semnalează careva temei pentru recurs din cele prevăzute
la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.
Totodată, instanța de recurs constată că din conținutul recursului nu este
clar prin ce se manifestă dezacordul cu hotărârea atacată, iar analizând
hotărârile instanțelor de judecată nu au fost depistate careva încălcări, totodată
inculpata nu a prezentat careva argumente verosimile în susținerea poziției
sale.
Art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede 16 temeiuri de
declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului consideră că
soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța superioară,
atunci ea este obligată, conform art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, să
motiveze recursul și să indice eroarea ce s-a comis, în coraport cu cel puțin unul
din temeiurile enumerate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.
11
În cazul în care autorul nu invocă concret sau nu semnalează în recurs
temeiul pe care se bazează, din cele reglementate de norma procesuală penală,
un asemenea recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut,
deoarece nu îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) al art. 430 Cod de
procedură penală și urmează a fi respins ca inadmisibil.
Prin urmare, Colegiul constată că, recursul ordinar declarat de inculpat, nu
întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este în drept să
completeze recursul inculpatului cu circumstanțele de fapt și de drept, care l-ar
justifica sub acest aspect, întrucât potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură
penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se
manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât
interesele legii.
În consecință, dat fiind faptul că în fața instanței de recurs nu este stabilit
cadrul discuției, fără motivarea recursului, în corespundere cu prevederile
legale enunțate mai sus, Colegiul conchide că recursul inculpatei, Nastiuc
(Selivestru) M., este inadmisibil, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut,
prevăzute în art. 429 și 430 Cod de procedură penală.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 1) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2018, de către inculpata Nastiuc
(Selivestru) Maria Xxxxx, în cauza penală în privința acesteia, deoarece nu
îndeplinește cerințele de conținut prevăzute în art. 429 și 430 Cod de procedură
penală.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată integral la data de 25 iulie 2018.
Președinte Gordilă Nicolae
Judecător Covalenco Elena
Judecător Diaconu Iurie
12