1ra-1274/2018 — art. 269 CP

1ra-1274/2018 — art. 269 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1274/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Șoitu Vasile, în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Cahul din 19 septembrie 2016 și a deciziei Colegiului judiciar al Curții

de Apel Cahul din 05 martie 2018 în cauza penală privindu-l pe

Popov Piotr Xxxxx, născut la xxxxx, originar și domiciliat în

r-nul Xxxxx, s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 269 Cod penal, la 4 ani

închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal i-a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei, pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate și s-

a încasat din contul lui Popov Piotr în beneficiul lui Jecico Roman, prejudiciul

material în sumă de 27.586 le, prejudiciul moral în sumă de 30.000 lei și cheltuielile

de judecată în sumă de 3.000 lei.

S-a încasat din contul lui Popov Piotr în beneficiul statului cheltuielile judiciare

în sumă de 57 lei.

13 octombrie 2014, în jurul orei 20:30, conducând un vehicul cu tracțiune animală,

deplasându-se pe drumul public R 56 din s. Taraclia de Salcie r-nul Cahul în s.

Burlacu r-nul Cahul, nu a respectat prevederile Regulamentului circulației rutiere,

1

aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13 mai 2009 Cu

privire la aprobarea Regulamentului circulației rutiere și anume:

- art. 10 alin. (1) lit. b) care prevede că „persoana, care conduce vehiculul, trebuie:

să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului Regulament, precum și să

posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum”;

- art. 45 alin. (1) lit. a), b), d), e) care prevede că „conducătorul mijlocului de

transport trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită,

ținând seama permanent de următorii factori: starea psihofiziologică, ce influențează

atenția și reacția, dexteritate în conducere, care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase, condițiile rutiere și situația rutieră”;

- art. 45 alin. (2) care prevede că ,,în cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole, care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”;

- art. 109 alin. (1) care prevede, că conducătorii de biciclete, mopede, vehicule cu

tracțiune animală, călăreții trebuie să circule pe drumul public numai într-un singur

rând, menținând în timpul deplasării, în raport cu marginea din dreapta a

carosabilului, un interval nu mai mare de 1 metru”.

Astfel, contrar prevederilor legale, Popov P. nu a prevăzut posibilitatea survenirii

consecințelor prejudiciabile deși trebuia să le prevadă, în rezultatul cărui fapt a

tamponat pietonul, Jecico P., căruia, din imprudență, i-a cauzat leziuni corporale

grave, în urma căruia fapt, ultimul a decedat.

Acțiunile lui Popov P. au fost încadrate în prevederile de art. 269 Cod penal

conform indicilor: încălcarea de către alt participant la trafic a regulilor privind menținerea

ordinii și securitatea circulației dacă aceasta a provocat urmările indicate la art. 264 Cod

penal.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Popov P. să fie

achitat din motivul lipsei în acțiunile acestuia a elementelor cunstitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 269 Cod penal.

În motivarea apelului declarat a invocat:

- din momentul înregistrării cazului cu privire la producerea accidentului

rutier, cât și pe parcursul urmăririi penale au fost efectuate mai multe acțiuni ce pun

la îndoială veridicitatea și legalitatea probelor, cât și imparțialitatea persoanelor

implicate în cercetarea cauzei;

- declarațiile martorilor sunt contradictorii, iar probele administrate contravin

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală;

- probele administrate în respectiva cauză, au fost apreciate de către prima

instanță în favoarea acuzării.

fost admis apelul declarat, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care:

2

Popov Piotr Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 269 Cod

penal, la 4 ani închisoare.

Conform art. 90 Cod penal lui Popov Piotr i-a fost suspendată condiționat

pedeapsa cu închisoare, pe o perioadă de probațiune de 2 ani, dacă în această

perioadă nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate și s-

a încasat din contul lui Popov Piotr în beneficiul lui Jecico Roman, prejudiciul

material în sumă de 27.586 lei, prejudiciul moral în sumă de 30.000 lei și cheltuielile

de judecată în sumă de 3.000 lei.

S-a încasat din contul lui Popov Piotr în beneficiul statului cheltuielile judiciare

în sumă de 57 lei.

În rest, au fost menținute dispozițiile sentinței.

participanții la proces, cercetând suplimentar probele administrate de către prima

instanță, apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, s-a demonstrat că

acțiunile inculpatului au fost îndreptate spre săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

269 Cod penal.

Instanța de apel a menționat, că potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură

penală, "instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii", art. 26

alin. (3) Cod de procedură penală, stipulează că "...sarcina prezentării probelor

învinuirii îi revine procurorului", prin urmare ignorarea jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului și încălcarea prevederilor art. 24 și art. 26 din Codul

de procedură penală lezează dreptul inculpatului la un proces echitabil, drept

garantat de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

În continuare, instanța de apel a reținut, că în sentința contestată, prima instanță

în partea descriptivă a sentinței indică că potrivit rechizitoriului: ”Popov P. a fost

învinuit de ….”, fapt ce contravine prevederilor art. 394 alin. (1) Cod de procedură

penală, ce stipulează că ”partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă:

1) descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul,

modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii...”.

Astfel, instanța de apel a stabilit, că partea descriptivă a sentinței de condamnare

trebuie să fie dovedită de către instanța de judecată în urma cercetării judecătorești,

dar nu de organul de urmărire penală. Circumstanțe de care nu a ținut cont prima

instanță deoarece, face trimitere nu la acele circumstanțe de fapt ce au fost constatate

în urma examinării cauzei, dar face trimitere la rechizitoriu, anume la circumstanțele

de fapt incluse în acesta. Prin urmare instanța de apel, a ajuns la concluzia necesității

casării sentinței contestate așa cum, aceasta nu corespunde prevederilor art. 394 Cod

de procedură penală, iar greșeala este necesar de a fi corectată.

3

Astfel, instanța de apel a constatat, că Popov P. la data de 13 octombrie 2014, în

jurul orei 20:30, conducând un vehicul cu tracțiune animală, deplasându-se pe

drumul public R 56 din s. Taraclia de Salcie r-nul Cahul în s. Burlacu r-nul Cahul, nu

a respectat prevederile Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13 mai 2009 Cu privire la aprobarea

Regulamentului circulației rutiere și anume:

- art. 10 alin. (1) lit. b) care prevede că „persoana, care conduce vehiculul, trebuie:

să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului Regulament, precum și să

posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum”;

- art. 45 alin. (1) lit. a), b), d), e) care prevede că „conducătorul mijlocului de

transport trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită,

ținând seama permanent de următorii factori: starea psihofiziologică, ce influențează

atenția și reacția, dexteritate în conducere, care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase, condițiile rutiere și situația rutieră”;

- art. 45 alin. (2) care prevede că ,,în cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole, care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”;

- art. 109 alin. (1) care prevede, că conducătorii de biciclete, mopede, vehicule cu

tracțiune animală, călăreții trebuie să circule pe drumul public numai într-un singur

rând, menținând în timpul deplasării, în raport cu marginea din dreapta a

carosabilului, un interval nu mai mare de 1 metru”.

Astfel, contrar prevederilor legale, Popov P. nu a prevăzut posibilitatea survenirii

consecințelor prejudiciabile deși trebuia să le prevadă, în rezultatul cărui fapt a

tamponat pietonul, Jecico P., căruia, din imprudență, i-a cauzat leziuni corporale

grave, în urma căruia fapt, ultimul a decedat.

Totodată, instanța de apel a stabilit, că deși inculpatul nu a recunoscut vina în

cele imputate, vinovăția acestuia a fost demonstrată prin declarațiile succesorului

părții vătămate, Jecico R., declarațiile martorilor Irizan I., Melnicenco R., Banu I.,

Popov M., Costin I., Jecico V., Damaschina L., precum și prin probele administrate

în cauza penală: ordonanța de începere a urmării penale din 19 noiembrie 2014 (f.d. 1

v. 1); procesul-verbal de autosesizare din 14 octombrie 2014 (f.d. 3 v. 1); procesul-

verbal de cercetare la fața locului din 13 octombrie 2014 (f.d. 11-14 v. 1); ordonanța

de ridicare și procesul-verbal de ridicare din 14 octombrie 2014 (f.d. 15-18 v. 1);

raportul de constatare medico-legală nr. 2486 din 13 martie 2015 (f.d. 62-67 v. 1);

raportul de expertiză medico-legală nr. 416/D din 13 noiembrie 2014 (f.d. 88 v. 1);

raportul de expertiză medico-legală nr. 130/D din 15 aprilie 2015 (f.d. 92 v. 1);

caracteristica eliberată pe numele inculpatului (f.d. 101 v. 1); cererea de chemare în

judecată, cu anexe (f.d. 152-163 v. 1).

Instanța de apel, a apreciat critic declarațiile inculpatului referitor la nevinovăția

sa în comiterea infracțiunii imputate, deoarece ansamblul de probe cercetate și

enunțate mai sus au dovedit în afara oricărui dubiu vinovăția acestuia în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 269 Cod penal, iar poziția ultimului nu constituie temei

de pronunțare a unei soluții de achitare. Mai mult s-a menționat că vinovăția lui

4

Popov P. se desprinde chiar și din explicațiile acestuia date în cadrul procesului

penal în cauză, de la început acesta a comunicat că deplasându-se cu căruța și calul

prin s. Burlacu, pe drum fără iluminare, a văzut o luminiță, asemănătoare cu lumina

de țigară și a simțit o pălitură în partea dreaptă a căruței, posibil de hloaba căruței și

în același timp a auzit strigăt. S-a gândit în acel timp, că de căruță s-a lovit un om,

dar și-a continuat drumul, din motiv că se temea că persoana dată nu era singură și

că ar fi putut să-l bată pentru cele întâmplate. Mai mult ca atât, a indicat că ”s-a

gândit că s-a pălit la mână sau la picior și nu-i nimic grav”, dar a indicat că nu își

recunoaște vina deoarece nu cunoaște de era victima sau altă persoană.

Aceste declarații, chiar dacă pe parcurs au fost schimbate, deoarece de la început

rezultă că acesta recunoștea fapta comisă, chiar a mers la spital pentru a se interesa

de soarta părții vătămate și i-a propus ajutor. Ulterior, însă și-a format poziția de

apărare, nerecunoscând și chiar indicând împreună cu apărătorul, că nu este exclus

faptul că Jecico P. a fost lovit de un automobil și deja era la pământ când a trecut pe

acolo inculpatul, însă aceste argumente vin în contradicție cu celelalte materiale din

dosar ce coroborează între ele și se completează unele pe altele și anume: procesul -

verbal de cercetare la fața locului, procesul - verbal de ridicare, rapoartele de

expertiză, declarațiile martorilor și a succesorului victimei și video înregistrarea

anexată la dosar.

Așadar, instanța de apel a reținut la aprecierea categoriei și măsurii de pedeapsă,

prevederile art. 61, 72, 75-77, 90 Cod penal și anume de gradul prejudiciabil,

pericolul social al infracțiunii comise, de persoana inculpatului, de circumstanțele

cauzei ce atenuează sau agravează răspunderea penală, de influența pedepsei

aplicate asupra vinovatului, stabilindu-i pedeapsă inculpatului în limitele sancțiunii

prevăzute de art. 269 Cod penal.

Instanța de apel, conducându-se de prevederile art. 219- 220 Cod de procedură

penală în coroborare cu prevederile art. 221 alin (1) și (2) Cod de procedură penală,

din care reiese, că acțiunea civilă în procesul penal se întemeiază în baza cererii

scrise a părții civile sau a reprezentantului ei în orice moment de la pornirea

procesului penal până la terminarea cercetării judecătorești. Acțiunea civilă se

întemeiază față de bănuit, învinuit, inculpat, față de o persoană necunoscută care

urmează să fie trasă la răspundere sau față de persoana care poate fi responsabilă de

acțiunile învinuitului, inculpatului. Potrivit art. 1398 Cod civil, cel care acționează

față de altul ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în

cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Astfel, reieșind din probele anexate la acțiunea civilă, instanța de apel a

concluzionat că aceasta este parțial întemeiată, din motiv că prejudiciul material este

confirmat doar la suma de 27.586 lei, fapt ce denotă necesitatea încasării doar a

acestei sume cu titlu de prejudiciu material din contul inculpatului în beneficiul lui

Jecico Roman.

În sensul încasării prejudiciului moral, instanța de apel a considerat, că acesta

evident necesită recuperare de la inculpat și urmează să compenseze prejudiciul

moral cauzat succesorului părții vătămate, însă suma solicitată de către acesta

5

100.000 lei este una exagerată și încalcă principiul general al echității, care ar

constitui un venit nejustificat. Astfel, instanța de apel a stabilit, că suma de 30.000 lei

cu titlu de prejudiciu moral, încasată din contul inculpatului, cât și suma de 3.000 lei,

pentru cheltuieli de judecată, sunt sume echitabile.

V. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Popov P. să fie achitat.

În motivarea recursului a invocat argumente identice cu cele invocate în apel.

penală, procurorul și succesorul părții vătămate, Jecico R., au depus referință

privind opinia lor asupra recursului declarat, solicitând respingerea acestuia ca

inadmisibil.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente:

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 aceluiași

Cod.

Din cuprinsul recursului declarat se reține, că recurentul semnalează ca temei

de drept pct. 8) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel, atunci când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea

pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice

a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a

fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori

când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii. Astfel, din textul recursului rezultă, că în viziunea recurentului probele

administrate nu confirmă vina sa în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 269 Cod

penal, astfel instanțele de judecată l-au condamnat pe baza presupunerilor.

Reieșind din materialele dosarului se constată, că inculpatul a fost învinuit,

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 269 Cod penal conform indicilor:

încălcarea de către alt participant la trafic a regulilor privind menținerea ordinii și

securitatea circulației dacă aceasta a provocat urmările indicate la art. 264 Cod penal.

6

În prezenta speță, instanța de recurs consideră, că instanța de apel corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel just ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatului, Popov P., în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 269 Cod

penal.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiuni

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Dat fiind faptul, că în prezenta speță autorul recursului își exprimă dezacordul

cu prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii – latura subiectivă și

obiectivă a infracțiuni prevăzute de art. 269 Cod penal, Colegiul va purcede la analiza

acestor elemente în prezenta speță în coraport cu circumstanțele constatate și probele

administrate.

Astfel, Colegiul reține, că din doctrina penală, latura subiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 269 Cod penal se caracterizează, prin intenție sau imprudență față

de fapta prejudiciabilă și numai prin imprudență față de urmările prejudiciabile.

Latura obiectivă se caracterizează prin: 1) fapta prejudiciabilă care constă în

acțiunea sau inacțiunea de încălcare a regulilor privind menținerea ordinii și

securitatea circulației; 2) urmările prejudiciabile care se exprimă, după caz, în

vătămarea medie/gravă a integrității corporale sau a sănătății; 3) legătura cauzală

dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

De menționat este și faptul, că obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute

de art. 269 Cod penal, are un caracter complex: obiectul juridic principal, îl formează

relațiile sociale cu privire la securitatea circulației și menținerea odinii de către alți

participanți la trafic, decât conducătorii mijloacelor de transport; obiectul juridic

secundar, îl constituie relațiile sociale cu privire la sănătatea persoanei.

Opozant alegațiilor invocate de către recurent, instanța de recurs reiterează

concluziile instanței de apel prin care just s-a stabilit vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 269 Cod penal. Prin urmare s-a constatat, că

prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din 13 octombrie 2014 și fototabela

anexată care este în strânsă coroborare cu procesul verbal de ridicare din 14

octombrie 2014, se confirmă, că în s. Burlacu r-nul Cahul, la data de 13 octombrie 2014,

în jurul orei 20:30, a avut loc tamponarea pietonului, cu vehiculul cu tracțiune animală,

depistat în gospodăria inculpatului (f.d. 11-18 v. 1); martorii Irizan I., Melnicenco R.,

Banu I. și Popov M. care au dat declarații similare și care coroborează cu

înregistrările video (de pe videoregistrastor), prin care se atestă, că dinspre locul

producerii accidentului ultimele mijloace de transport era un moto bloc și vehiculul cu

tracțiune animală; martorii Costin I. și Jecico V., care au dat declarații similare, și din

care rezultă, că aflându-se la spital unde era internată victima, de ei s-a apropiat 2 persoane

una dintre ele sa prezentat a fi fiul inculpatului, acesta din urmă recunoscând că Popov P. a

comis accidentul și a comunicat că vor suporta toate cheltuielile”.

7

Mai mult, Colegiul penal, examinând suplimentar rapoartele de constatare nr.

2486 din 13 martie 2015 și de expertiză medico-legală nr. 416/D și nr. 130/D din 13

noiembrie 2014, respectiv din 15 aprilie 2015, concluzionează, că în urma acestora s-a

stabilit că leziunile corporale depistate la victimă au fost cauzate prin acțiunea

traumatică cu un corp contondent sau la lovirea de acesta, posibil în timpul și

circumstanțele indicate/posibil și la traversarea cu roțile de căruță.

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că, nu se

constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea

infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sunt incidente elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 269 Cod penal și în cele din urmă temeiul pentru recurs semnalat și

stipulat la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea.

Având în vedere cele menționate mai sus, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul, Șoitu Vasile, în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul

din 05 martie 2018, în cauza penală privindu-l pe Popov Piotr Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 25 iulie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

8