1ra-1095/2018 — Art. 325 al. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Râșcani, municipiul Chișinău din 13 decembrie 2016, Preguza Vadim a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i-se o pedeapsă sub formă de 3 ani închisoare, cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 3 000 unități convenționale, ceea ce constituie 60 000 lei.

Pentru a se pronunța, prima instanța a constatat că, inculpatul Preguza Vadim, la 20 mai 2014 pe la orele 12.00, urmărind scopul eschivării sale de la răspundere penală, a promis și a oferit ofițerului de Investigații al Secției Infracțiuni al IP Rîșcani mun. Chișinău, Gîngu Adrian, care potrivit prevederilor art. 123 alin. (2) Cod penal este persoană publică, mijloace bănești ce nu i se cuvin în sumă de 400 euro, pentru ca acesta să îndeplinească acțiuni contrar obligațiilor sale de serviciu și anume pentru a-l absolvi de la răspundere penală. Fiind refuzat, Preguza Vadim i-a solicitat lui Gîngu Adrian, să se mai gândească aferent propunerii înaintate, convenind să se întâlnească suplimentar. Astfel la 20.05.2014, pe la orele 15.00 s-a deplasat și aflîndu-se în biroul nr. 304 din incinta IP Rîșcani al DP mun. Chișinău, urmărind scopul eschivării sale de la răspundere penală pentru păstrarea și consumul de substanțe narcotice depistate la dînsul la 19 mai 2014, a oferit și a dat ofițerului de investigații al Secției Investigații Infracțiuni al IP Rîșcani al DP a mun. Chișinău, căpitan de poliție Gîngu Adrian, mijloace bănești ce nu i se cuvin și anume: 100 euro, 150 dolari SUA și 4 000 lei pentru ca acesta să-i faciliteze interesele sale.

Sentința a fost atacată cu apel de avocatul Zgherea Victoria în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea parțială a acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și cu reducerea pedepsei complementare în limita minimă stabilită de legea penală. În susținerea apelului, avocatul Zgherea V. a invocat că, prima instanță n-a acordat deplină eficiență la soluționarea chestiunii privind pedeapsa aplicată 1 inculpatului, care este prea severă în raport cu persoana acestuia și circumstanțele cauzei. Suma de circa opt mii lei oferită de inculpat ofițerului de investigații nu prezintă un cuantum ce ar semnifica un pericol deosebit de grav pentru securitatea raporturilor sociale, pe care norma de drept le protejează. Pedeapsa cu suspendarea condiționată pe deplin ar reflecta echitatea socială și ar exclude comiterea de către inculpat a altor acțiuni ilegale, cu atât mai mult, fiind sub incidența termenului de probă. Din conținutul art. 90 Cod penal nu rezultă, ca pentru aplicarea suspendării condiționate, este strict necesară prezența circumstanțelor atenuante... Aceste prevederi legale nu au fost respectate deoarece la stabilirea pedepsei instanța de fond nu a ținut cont, de personalitatea inculpatului, de faptul că, inculpatul are antecedente penale stinse pentru infracțiuni din categoria celor ușoare, se căiește sincer de cele comise, a conștientizat gravitatea faptei săvârșite, pînă la comiterea infracțiunii a fost angajat oficial în cîmpul muncii și se caracteriza pozitiv la locul de muncă.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017, a fost respins, ca fiind nefondat, apelul declarat de avocatul Zgherea Victoria în numele inculpatului, menținând sentința primei instanțe fără modificări. 4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel e menționat că, la soluționarea chestiunii respective, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61 și 75 Cod penal, astfel pedeapsa penală este aplicată în limitele legii. În sentință se cuprind datele privind persoana inculpatului Preguza V. și circumstanțele care influențează asupra pedepsei, fiind luate în considerație în mod temeinic și legal. Relevante în acest sens sunt considerentele cuprinse în sentință cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului: „ … la stabilirea pedepsei instanța de judecată ține cont de prevederile art. 7, art. 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite. Privind gravitatea infracțiunilor săvârșite instanța, conform art. 16 Cod penal, atestă că infracțiunea săvârșită, se atribuie la infracțiuni grave. În această ordine de idei instanța de judecată conchide că, inculpatul nu poate fi corectat și reeducat, fără a fi izolat de societate, stabilindu-i o pedeapsă în limita sancțiunilor prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod penal, considerând-o o pedeapsă echitabilă, în sensul art. 61 Cod penal, care va duce la restabilirea echității sociale, corectarea inculpaților și prevenirea de noi infracțiuni. În conformitate cu art. 72 Cod penal, în penitenciare de tip semiînchis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni ușoare, mai puțin grave și grave, săvârșite cu intenție. în sensul art. 8, 10 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei. Legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvîrșit faptele respective pînă la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale. Legea penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv. Instanța apreciază acțiunile inculpatului în contextul tuturor 2 circumstanțelor care au existat în momentul săvârșirii infracțiunii.” (vol. II, f. d. 25- 26). Astfel, individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost efectuate corect, în conformitate cu cerințele și exigențele legii. S-a evidențiat că inculpatul Preguza V. anterior a fost tras la răspundere penală, antecedentele penale fiind stinse (vol. I, f.d. 205); totodată infracțiunea săvârșită prezintă pericol social sporit, fiind clasificată ca gravă, potrivi art. 16 alin. (4) Cod penal. Prin urmare, ținând cont de persoana inculpatului Preguza V. și de circumstanțele cauzei, s-a evidențiat că nu există temei privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, care reglementează condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Totodată, lipsește temei pentru aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, care reglementează aplicarea unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege. Instanța de apel a menționat că, starea de fapt reținută și de drept apreciată concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză, relevate și analizate în cuprinsul sentinței, verificate în apel. Probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, fiind obținute legal, au fost admisibile conform prevederilor art. 95 Cod de procedură penală și au fost apreciate conform prevederilor articolului 101 Cod de procedură penală. Sentința primei instanțe a fost motivată și argumentată din punct de vedere al temeiniciei și legalității, sub aspectul că vinovăția inculpatului Preguza V. în săvârșirea infracțiunii imputate este dovedită în cadrul procesului penal, astfel fapta acestuia, reținută prin sentință, întrunește elementele infracțiunii imputate. Totodată, instanța de apel a menționat că, inculpatul nu cade sub incidența Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, existând restricția prevăzută la articolul 10 alin. (1), lit. d) - nu se aplică amnistia persoanei care săvârșit infracțiunea prevăzută de articolul 325 Cod penal.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Natalia Pruteanu în numele inculpatului Preguza Vadim, făcând trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) Cod de procedură penală, declară recurs ordinat, prin care solicită casarea acesteia cu, emiterea unei hotărâri de achitare în privința lui Preguza Vadim, sau aplicarea unei pedepse nonprivative de libertate. Recurentul invocă că colaboratorul de poliție Gîncu Adrian,prin comportamentul său l-a determinat pe inculpat la comiterea acestei fapte; însăși colaboratorul de poliție Gîncu Adrian l-a telefonat insistent pe Preguza Vadim la data de 20.05.2014, din ce reiese că inculpatul a fost provocat de colaboratorul de poliție, iar instanța de apel nici nu s-a expus asupra acestei invocări; cauza a fost examinată unilateral; lipsește latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii; pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră; în prezenta cauză se regăsesc condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. 5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de avocatul Natalia Pruteanu în numele inculpatului Preguza Vadim, prin care a menționat că, este de poziția respingerii acestui recurs, deoarece decizia instanței de apel este justă și corespunde prevederilor legale. 3

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul Natalia Pruteanu în numele inculpatului Preguza Vadim în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel. Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. În sensul dispozițiilor din art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, se reține că recursul se depune de persoanele menționate în art. 421 Cod de procedură penală. Colegiul penal indică că, potrivit art. 401 Cod de procedură penală în coroborare cu art. 421 al aceluiași Cod, recurs ordinar poate declara și apărătorul, în numele inculpatului. Apărătorul, este persoana care, pe parcursul procesului penal, reprezintă interesele bănuitului, învinuitului, inculpatului, îi acordă asistență juridică prin toate mijloacele neinterzise de lege. Potrivit materialelor dosarului, împotriva deciziei instanței de apel în numele inculpatului a declarat recurs ordinar avocatul Natalia Pruteanu. Instanța de recurs constată că, la recursul ordinar a fost anexată copia unui mandat (f.d. 112, vol. II) la care a fost aplicată ștampilă umedă al apărătorului precum că copia corespunde originalului. Mai mult, instanța de recurs constată că, copia mandatului anexat la recursul ordinar diferă de mandatul original (f.d.76, vol. II) în care lipsește numărul contractului de asistență juridică și data întocmirii acestuia. Totodată, atît la originalul mandatului cît și la copia anexată la recurs ordinar lipsește data, luna și anul de cînd a fost eliberat mandatul. Colegiul penal menționează că, potrivit art. 67 alin. (2) Cod de procedură penală, în calitate de apărător în procesul penal pot participa: 1) avocatul; 2) alte persoane abilitate prin lege cu atribuții de apărător; 3) un avocat din străinătate în cazul în care acesta este asistat de o persoană indicată la pct.1). Iar potrivit alin. (3) persoanele indicate în alin.(2) capătă calitatea de apărător din momentul în care și-au asumat angajamentul de a apăra interesele persoanei în cauză cu consimțămîntul acesteia. Apărătorul, după ce și-a asumat angajamentul de a apăra, trebuie să anunțe despre aceasta organul de urmărire penală sau instanța. Potrivit art. 70 alin. (7) Cod de procedură penală, pentru confirmarea calității și împuternicirilor sale, apărătorul prezintă organului de urmărire penală sau instanței: 1) documentul ce confirmă apartenența lui la avocatură; 2) documentul ce confirmă că are permisiunea de a practica calitatea de apărător conform legislației Republicii Moldova; 3) mandatul biroului de avocați sau un alt document ce îi confirmă împuternicirile. Iar potrivit alin.(8) Persoana care pretinde să participe în cauza dată în calitate de apărător, dar nu prezintă documentele ce îi confirmă calitatea și împuternicirile de apărător nu este admisă să participe la desfășurarea procesului penal în calitatea respectivă, fapt asupra căruia se adoptă o hotărîre motivată. 4 Prin urmare, Colegiul penal atestă că la materialele cauzei lipsesc date confirmative în privința faptului că avocatul Natalia Pruteanu a fost împuternicit legal pentru a declara recurs ordinar în numele inculpatului Preguza Vadim, motiv din care instanța de recurs ordinar consideră că recursul declarat de către acesta este inadmisibil, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Natalia Pruteanu în numele inculpatului Preguza Vadim, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Preguza Vadim XXX, deoarece recursul nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă. Publicată integral la 11 iulie 2018. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 5