1ra-828/2018 — art. 171 alin. 1 CP

1ra-828/2018 — art. 171 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-828/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni din 20 iulie 2017 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2017, declarat de

avocatul Valeriu Batîr și inculpatul

Grișin Tudor XXX, născut la

XX XXXX XXXX în s. XXXXX, r-nul XXXXX,

locuitor al or. XXXXX, str. XXXXX XX,

cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare

instanța de fond: 05.08.2016 – 20.07.2017,

instanța de apel: 04.09.2017 – 01.11.2017,

instanța de recurs: 26.03.2018 – 12.06.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 171 alin. (1) Cod penal la 4 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

Grișin Tudor, aflându-se la domiciliu lui XXXXX, a.n. XXXXX,

din or. XXXXX, str. XXXXX XX, folosind constrângerea fizică, exprimară prin

aplicarea de lovituri în cap, a violat-o, săvârșind un raport sexual prin constrângere

contrar voinței ei, profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra.

1

Instanța a reținut că inculpatul în instanța de judecată nu s-a prezentat, iar

prin încheierea din 02.03.2017 a fost anunțat în căutare, cauza penală fiind finisată

în lipsa acestuia.

Vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate este integral

dovedită prin probele administrate.

Astfel, succesorul părții vătămate, XXXXX, a declarat că

XXXXX, este mama ei. La 28.09.2014 s-a deplasat la mama sa,

găsind-o culcată în pat, vânătă pe față, umflată și plângea. Ea povestit, că cu trei

zile în urmă ușa era descuiată, a intrat inculpatul, a început s-o bată, i-a aplicat

lovituri în cap, în piept. Ea a căzut jos și el a violat-o. După această situație mama

a fost internată în spital, era nervoasă, tulburată. A cheltuit bani pentru tratament,

dar nu dorește să fie încasate de la inculpat, dorește să fie numai pedepsit.

XXXXX, fiind audiată în calitate de parte vătămată, a relatat

că pe 25.07.2014, orele 21:00, se afla la domiciliu când a auzit un zgomot și a

stabilit prezența inculpatului. L-a cunoscut după înfățișare și vorbă, deoarece

ultimul în vecinătate. I-a spus să plece, ieșindu-i în întâmpinare, însă când a ajuns

la ușa de intrare în dormitor, ultimul a lovit-o în cap de trei ori și ea a căzut jos la

podea, ca în continuare inculpatul s-o violeze, lovind-o peste corp. A solicitat

atragerea inculpatului la răspunderea penală.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 243/D din 05.11.2014, la

XXXXX s-au depistat edem post-traumatic în regiunea piloasă a

capului, hemoragie în sclerotica ochiului drept, multiple echimoze în regiunea

feței, toracelui și piciorului stâng, care a fost produse prin acțiunea traumatică cu

corp(uri), contondente, posibil în timpul și circumstanțele indicate și se califică ca

vătămare corporală neînsemnată, în timpul examinării au fost depistate excoriație

și eritem comisurii posterioare, posibil în circumstanțele indicate și se califică ca

vătămare corporală neînsemnată.

Conform raportului de expertiză psihiatrică legală staționară nr. 66sn-2015,

Grișin Tudor în privința infracțiunii ce i se imputa a fost recunoscut responsabil.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 171 alin. (1) Cod penal,

ca violul, adică raportul sexual, săvârșit prin constrângere fizică sau psihică a

persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și exprima

voința.

La stabilirea pedepsei, instanța de judecată a ținut cont că inculpatul anterior

a fost condamnat, infracțiunea comisă este mai puțin gravă, a săvârșit fapta

folosindu-se de stare de neputință a părții vătămate, care se datorează vârstei

înaintate, concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă doar prin

izolarea de societate.

Acțiune civilă pe caz nu a fost înaintată.

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat.

Apelantul a invocat că vinovăția lui nu a fost probată.

Instanța nu a înlăturat contradicțiile esențiale între declarațiile persoanelor

audiate.

2

Fără temei probatoriu, bazându-se exclusiv pe declarațiile părții vătămate,

instanța a emis o sentință bazată pe presupuneri.

3.1. La 26 octombrie 2017, avocatul Valeriu Batîr și inculpatul au declarat

apel suplimentar, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care procesul penal în privința ultimului să fie încetat în baza legii privind

amnistia.

Apelanții au indicat că inculpatul, personal a scris cerere în adresa instanței

de apel în care recunoaște vinovăția în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171

alin. (1) Cod penal, se căiește sincer și regretă cele întâmplate, cere scuze de la

rudele victimei, și roagă să fie iertat.

Nu a făcut aceasta anterior, deoarece avocații numiți din oficiu, ni i-au

lămurit și tălmăcit legea, și a refuzat serviciul acestora în continuare. Inculpatul

este bolnav cu auzul, și nu a înțeles bine conținutul legii.

Inculpatul solicită încetarea cauzei penală, cu absolvirea de executare a

pedepsei stabilite de către instanța de fond, iar cererea să fie examinată în lipsa lui,

cu participarea avocatului Valeriu Batîr.

Conform Legii nr. 210 din 29.07.2016, privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, art. 1, 2

și 6 se aplică persoanelor inculpate, care manifestă căință activă în cadrul

procesului penal. Încetarea procesului penal are loc cu acordul scris al persoanei

învinuite s-au inculpate și se referă la infracțiunile săvârșite până la adoptarea

prezentei legi.

Inculpatul este învinuit de săvârșirea infracțiunii la 25.09.2014 și întrunește

condițiile legii menționate – căința sinceră, recunoașterea vinovăției, solicitarea

personală privind aplicarea amnistiei.

noiembrie 2017, apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că inculpatul în instanța de judecată nu s-a

prezentat, iar prin încheierea din 02.03.2017 a fost anunțat în căutare, cauza penală

fiind finisată în lipsa acestuia.

În instanța de apel, partea vătămată XXXXX nu a fost audiată,

pe motivul decesului ei.

Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt, dând faptelor reținute în

sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare, pe art. 171 alin. (1) Cod

penal - violul, adică raportul sexual, săvârșit prin constrângere fizică sau psihică a

persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și exprima

voința.

Apreciind declarațiile părții vătămate în coroborare cu declarațiile

succesorului ei XXXXX, ale martorilor Ceban V. și Andrieș M., se constată

ca fiind dovedit faptul că la 25.09.2014 la domiciliul părții vătămate a venit

inculpatul, fapt care nu a fost negat de către acesta în declarațiile date la faza

urmăririi penale, care i-a aplicat mai multe lovituri și a întreținut cu ultima un

raport sexual prin constrângere, contrar voinței ei, profitând de imposibilitatea

victimei de a se apăra.

3

Cererea apărării privind aplicarea față de inculpat a prevederilor actului de

amnistie urmează a fi respinsă, deoarece inculpatul nu întrunește condițiile stabilite

în Legea nr. 210 din 29.07.2016 „privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a

de la proclamarea independenței Republicii Moldova”.

Inculpatul nu a recunoscut vina, în instanța de fond și de apel nu s-a

prezentat, fiind anunțat în căutare.

Conform alin. (2), art. 1 din Legea nr. 210 din 29.07.2016, căința activă a

persoanei se determină în conformitate cu criteriile stabilite la art. 57 din Codul

penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002, fără a ține cont de criteriul gravității faptei

comise.

Potrivit art. 57 Cod penal, persoana care pentru prima oară a săvârșit o

infracțiune ușoară sau mai puțin gravă poate fi liberată de răspundere penală dacă

ea, după săvârșirea infracțiunii, s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit activ la

descoperirea acesteia, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau, în alt

mod, a reparat prejudiciul pricinuit de infracțiune.

Deci, legea menționată se aplică condiționat și exclusiv persoanelor

inculpate care manifestă căință activă în cadrul procesului penal.

Inculpatului nu-i pot fi aplicate prevederile Legii nr. 210 din 29.07.2016,

deoarece nu a manifestat căință activă în cadrul procesului penal în sensul art. 57

Cod penal, or, el nu s-a autodenunțat de bună voie, nu a contribuit activ la

descoperirea acesteia, nu a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau, în alt

mod, nu a reparat prejudiciul pricinuit de infracțiune.

Totodată, atitudinea inculpatului față de fapta prejudiciabilă comisă și

comportamentul acestuia pe durata desfășurării procesului penale denotă că nu s-a

căit activ, deoarece la faza urmăririi penale nu a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii incriminate, iar în instanța de judecată nu s-a prezentat.

Cererea inculpatului din 23.10.2017, anexată la materialele cauzei, din

conținutul căreia rezultă că recunoaște vinovăția, se căiește sincer și regretă cele

întâmplate, cere scuze de la rudele victimei și roagă să fie iertat, nu poate fi

reținută.

Instanța de apel nu a audiat inculpatul și nu a stabilit faptul că el recunoaște

vina în comiterea infracțiunii incriminate.

Așadar, inculpatul nu a manifestat căință activă în cadrul procesului penal,

iar în lipsa constatării acestei condiții obligatorie, în privința lui nu pot fi aplicate

prevederile Legii nr. 210 din 29.07.2016 „privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova”.

solicită casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

procesul penal în privința ultimului să fie încetat în baza legii privind amnistia.

Recurenții au invocat că inculpatul este bolnav cu auzul, nu posedă grafia

latină și nu cunoaște întocmai limba de stat. La anchetă și în instanța de judecată

inculpatul nu a fost asigurat cu un traducător specializat, iar materialele cauzei nu

i-au fost prezentate cu participarea traducătorului. Nu i s-a lămurit și nici nu i-a

fost oferită posibilitate de a angaja un avocat ales, care să-i ofere o asistență

juridică calificată, inclusiv să-i fie lămurită Legea nr. 210 privind amnistia. Deci,

4

inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil,

garantat de art. 6 CEDO.

În cererea scrisă personal în adresa Curții de Apel Chișinău, în prezența

fratelui său Grișin Panteleimon și a avocatului Valeriu Batîr, inculpatul a

recunoscut vina, se căiește sincer de cele întâmplate și solicită aplicarea amnistiei.

Cererea a fost autentificată de către avocat conform legii.

Partea vătămată și succesorul ei nu au înaintat nici un fel de pretenții

materiale sau morale, nu dorește să înainteze acțiune civilă. Inculpatul a manifestat

dorința de recuperare a prejudiciului cauzat. Astfel, constatările instanței de apel

privitor la recuperarea prejudiciului și căința sinceră a inculpatului sunt nefondate.

La 27.12.2017, inculpatul a făcut declarație autentificată notarial în adresa

Curții Supreme de Justiție în care solicită aplicarea amnistiei, vina o recunoaște

integral, este disponibil de a satisface acțiunea civilă dacă v-a fi înaintată, se

căiește sincer de cele întâmplate, cere iertare și scuze de la rudele părții vătămate.

În recomandarea nr. 97 din 09.02.2017 a Colegiului Penal a CSJ „Cu privire

la aplicarea prevederilor din Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de Ia proclamarea independenței Republicii

Moldova, de către instanțele judecătorești” se menționează că procedura de

aplicare a amnistiei față de persoanele inculpate este reglementată de art. 2 din

Legea nr. 210, unde se indică expres că procesul penal încetează la faza de

judecare a cauzei, dacă sunt întrunite condițiile expuse în prezenta Lege.

În recomandare se mai menționează că din textul legii, se conchide că pentru

aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate, este suficient să fie întrunite cel

puțin unul dintre criteriile enumerate. Recunoașterea integrală a vinovăției se

consideră contribuirea activă la descoperirea infracțiunii.

În cazul în care partea vătămată nu a înaintat acțiune civilă, în conformitate

cu prevederile art. 221 CPP, și nu a fost recunoscută în calitate de parte civilă, în

conformitate cu prevederile art. 61 CPP, nici la urmărire penală, nici în instanța de

judecată, iar, în declarațiile sale, prezentate în instanța de judecată, a relatat că nu

cunoaște și nu are probe întru confirmarea cuantumului despăgubirilor, rezultă că

în cauză nu există prejudiciu, deoarece partea vătămată nu a formulat anumite

cerințe ce ar fi fost valorificate prin înaintarea acțiunii civile, conform prevederilor

normelor procesual penale.

În atare situație, inculpatul nu cade sub incidența restricțiilor formulate în

art.10 lit. k) din Legea nr. 210.

În cadrul procesului penal în privința inculpatului nu au fost înaintate careva

pretenții materiale, nu au fost formulate anumite cerințe, nu s-a înaintat acțiune

civilă, succesorul părții vătămate declarând că nu dorește aceasta.

Rezultând din cele stipulate în art. 2 din Legea nr. 210, în cazul în care

persoana, în privința căreia se judecă cauza penală, întrunește condițiile stabilite de

art. nr. 1 din aceiași Lege și nu cade sub incidența art. 10, este pasibilă de a i se

aplica actul amnistiei, dacă infracțiunea a fost comisă până la data de 29.07.2016,

pentru care Codul penal nr.985-XV din 18.04.2012 prevede, în calitate de pedeapsă

principală maximă, o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoarea, pe un

termen de șapte ani. Inculpatul întrunește toate aceste condiții.

5

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis, din următoarele considerente.

Conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că instanța de apel a comis următoarele erori de

drept.

În corespundere cu art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Potrivit art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect

înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei. Conform art. 57 alin. (1) Cod penal,

art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 din Legea nr. 210 din 29.07.2016

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, persoana care pentru prima oară a săvârșit o infracțiune

ușoară sau mai puțin gravă poate fi liberată de răspundere penală dacă ea, după

săvârșirea infracțiunii, s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit activ la

descoperirea acesteia. Amnistia se aplică persoanelor inculpate care manifestă

căință activă în cadrul procesului penal, care se determină în conformitate cu

criteriile stabilite la art. 57 din Codul penal, fără a ține cont de criteriul gravității

faptei comise. Procesul penal încetează cu acordul scris al persoanei inculpate, la

faza de judecare, referitor la infracțiunea săvârșită până la adoptarea actului de

amnistie pentru care Codul penal prevede în calitate de pedeapsă principală

maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7

ani. În corespundere cu art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sentința

de încetare a procesului penal se adoptă dacă există alte circumstanțe care exclud

sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

Aceste prescripții de drept nu au fost respectate de către instanța de apel.

Or, din materialele cauzei se constată că inculpatul a înaintat în instanța de

apel o cerere autentificată de avocat, și în instanța de recurs o declarație

autentificată notarial prin care recunoaște integral comiterea infracțiunii

incriminate, solicitând aplicarea legii privind amnistia, iar recunoașterea integrală a

vinovăției se consideră contribuirea activă la descoperirea infracțiunii.

Totodată, succesorul părții vătămate, XXXXX, a declarat că nu

are pretenții materiale față de inculpat (f.d. 61, vol. II, f.d. 198 vol. I).

Sancțiunea art. 171 alin. (1) Cod penal, prevede pedeapsa închisorii de la 3

până la 5 ani.

6

Circumstanțele expuse relevă că inculpatul întrunește condițiile prevăzute la

art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, procesul penal în baza art. 171 alin. (1) Cod penal urmând a fi

încetat.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța dispune încetarea procesului în cazurile prevăzute de prezentul

cod.

Prin urmare, împrejurările enunțate impun admiterea recursului ordinar,

casarea parțială a hotărârilor contestate și încetarea procesului penal pe art. 171

alin. (1) Cod penal, în temeiul art. 2 din Legea privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, nr. 210

din 29 iulie 2016.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de avocatul Valeriu Batîr și inculpatul

Grișin Tudor XXX, casează parțial sentința Judecătoriei Căușeni din 20 iulie 2017

și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2017, și

dispune încetarea procesului penal pe art. 171 alin. (1) Cod penal, în temeiul art. 2

al Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a

de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

În rest, hotărârile contestate se mențin.

Grișin Tudor XXX urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă nu execută

măsuri preventive sau pedeapsă penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 iulie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

7