1ra-1191/2018 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-1191/2018 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1191/2018

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

20 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Cobzac Elena și Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Lupu Vasile în numele inculpatului Oboroc Denis, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Ungheni din 16 februarie 2018 și a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Oboroc Denis Xxxxx, născut la xxxxx,

domiciliat în or. Xxxxx str. Xxxxx, ap. xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul Oboroc Denis a fost

recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal

și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 550 unități

convenționale, ceea ce constituie suma de 27500 (douăzeci și șapte mii cinci sute)

lei.

S-a dispus încasarea de la Oboroc Denis în beneficiul Elenei Boian suma de

12262,34 lei, cu titlu de prejudiciu material și suma de 4000 lei, cu titlu de prejudiciu

moral.

S-a respins cererea procurorului de a încasa din contul lui Oboroc Denis a

cheltuielilor judiciare în mărime de 320 lei pentru expertiza medico-legală efectuată

prin raportul de expertiză judiciară nr. 166 din 19.10.2017, ca fiind neîntemeiată.

1

orele 02:10, Oboroc Denis fiind în stare de ebrietate alcoolică avansată, aflându-se

în incinta barului „Oazis” din mun. Ungheni, str. Romană, acționând intenționat și

exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, încălcând grosolan și

demonstrativ regulile morale și de conviețuire printr-o obrăznicie deosebită din

cauza că, nu-i plăcea muzica din localul dat, s-a înfuriat și având în mână o sticlă de

bere „Chișinău” de 0,5 litri în care era bere a aruncat cu sticla dată în peretele barului,

astfel că, aceasta s-a stricat. Ulterior s-a îndreptat spre notebook-ul de model

„Xxxxx” și văzând că cet. Boian Elena s-a îndreptat spre acesta, Oboroc Denis

numind-o cu cuvinte necenzurate i-a aplicat o lovitură cu pumnul peste cap de la

care ultima a căzut jos pe podea. Cet. Boian Elena fiind jos pe podea, Oboroc Denis

i-a mai aplicat acesteia câteva lovituri cu pumnii peste cap și corp, după care a luat

notebook-ul de model „Xxxxx”, care funcționa și era pe tejghea și 1-a izbit pe podea

deteriorându-1 și a împins talgerul din metal în care erau 5 pahare de sticlă, care erau

pe tejghea și care au căzut jos deteriorându-se. Boian Elena s-a pornit să fugă, dar

Oboroc Denis a apucat-o de jaleta în care era îmbrăcată și i-a rupt-o, însă prima a

reușit să iasă afară.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 166 din data de 19.10.2017

s-a constatat că cet. Boian Elena i-a fost cauzată vătămare corporală ușoară cu

dereglarea sănătății de scurtă durată sub formă de: traumă cranio-cerebrală cu

comoție cerebrală, luxația traumatică de gradul 2 a incisivilor cu revărsat sanguin pe

mucoasa buzei inferioare și echimoze pe corp.

inculpatului Oboroc Denis, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței,

cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care inculpatului Oboroc Denis să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității și respingerea acțiunii civile ca fiind

neîntemeiată.

În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte:

- partea apărării a solicitat în cadrul dezbaterilor judiciare aplicarea inculpatului

Oboroc Denis a unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, reieșind din faptul că acesta are la întreținere doi copii minori, la

moment nu este angajat, muncind ocazional, soția sa este în concediu de maternitate,

cu copil mic recent născut;

- cu toate că pedeapsa aplicată - amenda este cea mai blândă din pedepsele penale

prevăzute de lege, dar în situația dată ea este pentru apelant una dificilă de a fi

executată, și de aceea, mai devreme ori mai târziu, executorii vor fi nevoiți să facă

un demers pentru schimbarea formei de pedeapsă, deoarece inculpatul nu are

posibilitate reală de a o achita;

- cu referire la încasarea de la apelant în beneficiul părții vătămate a prejudiciului

material legat de tratament în mărime de 12262,34 lei și prejudiciul moral în sumă

2

de 4000 lei, se indică că partea vătămată nu a probat în ședința de judecată

cheltuielile de tratament, dar a anexat niște bonuri de plată de la farmacii, bonuri

care nu sunt motivate prin careva prescripții ale medicului specialist și care ar face

drept dovadă că partea vătămată a procurat într-adevăr aceste medicamente și s-a

tratat conform prescripțiilor medicului anume pentru a-și recupera sănătatea

zdruncinată de acțiunile inculpatului. Partea apărării a solicitat prezentarea de către

partea vătămată a acestor prescripții în ședința de judecată, dar aceasta așa și nu le-

a prezentat, însă instanța de judecată a considerat drept probată această sumă și a

dispus încasarea acesteia din contul inculpatului;

- la fel, și prejudiciul moral încasat de la inculpat în sumă de 4000 lei este

exagerat, reieșind din faptul că conflictul a fost inițiat de victimă și provocat de

acțiunile ei ilegale, fapt care a fost menționat și în ședința de judecată, dar care nu a

fost luat în considerație de instanța de judecată;

- mai mult ca atât, instanța de judecată nu a acordat ultimul cuvânt inculpatului,

astfel fiind încălcate prevederile art. 380 Cod de procedură penală.

apelul declarat de avocatul Vasile Lupu în numele inculpatului Oboroc Denis a fost

respins ca fiind nefondat, cu menținerea hotărârii atacate fără modificări.

4.1. În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că, în cadrul ședinței de

judecată în instanța de fond, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul

Oboroc Denis fiind asistat de avocatul Vasile Lupu, prin înscris autentic a solicitat

examinarea cauzei penale în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

indicând că recunoaște vina integral în comiterea infracțiunii incriminate și nu

solicită administrarea de noi probe, (f.d. 131).

Prin încheiere protocolară dispusă în temeiul art. 342 Cod de procedură penală

instanța de fond a admis declarația inculpatului și a dispus judecarea cauzei penale

în baza probelor administrate la faza de urmărire penală în temeiul art. 3641 Cod de

procedură penală.

În cadrul ședinței de judecată în instanța de apel inculpatul Oboroc Denis a

susținut declarațiile date la faza urmăririi penale și în instanța de fond.

Instanța de apel a constatat că, instanța de fond, cercetând în cumul probele

administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și

concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de

judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor

reținute în sarcina inculpatului Oboroc Denis încadrarea juridică corespunzătoare, și

anume art. 287 alin. (1) Cod penal - huliganismul, adică acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor și

de acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Oboroc Denis, instanța de apel a

constatat în baza probelor administrate de acuzatorul de stat că acțiunile infracționale

ale inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

3

287 alin. (1) Cod penal, sentința primei instanțe nefiind contestată în această parte,

fiind contestată cu apel atât în partea individualizării pedepsei penale, cât și în latura

civilă a cauzei, solicitând în acest sens aplicarea inculpatului Oboroc Denis pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal a unei pedepse sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității și respingerea acțiunii civile

înaintate de partea vătămată Boian Elena.

Colegiul penal verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului Oboroc Denis a constatat că instanța de fond a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel a constatat că acțiunile inculpatului Oboroc Denis au fost

încadrate în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, iar în conformitate cu criteriile enunțate

la art. 16 Cod penal, infracțiunea respectivă se califică ca infracțiune „mai puțin

gravă”.

Din materialele cauzei penale rezultă că inculpatul Oboroc Denis a recunoscut

vina în comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei în procedură

simplificată, este căsătorit, are la întreținere doi copii minori, nu este angajat în

câmpul muncii, la locul de trai se caracterizează pozitiv.

La fel, instanța de apel a reținut că inculpatul Oboroc Denis anterior nu a fost

judecat, careva circumstanțe agravante în privința acestuia nu au fost stabilite.

Instanța de apel a menționat că sancțiunea normei penale reglementată la art. 287

alin. (1) Cod penal prevede următoarele categorii de pedepse - amendă în mărime de

la 550 la 1050 unități convenționale, muncă neremunerată în folosul comunității de

la 180 la 240 de ore, închisoare de până la 3 ani.

În susținerea poziției privind aplicarea unei pedepse sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității apelanții au invocat că instanța de fond nu a

ținut cont de faptul că inculpatul are la întreținere doi copii minori, la moment nu

este angajat în câmpul muncii, soția sa este în concediu de maternitate, respectiv

inculpatul nu are posibilitate să achite amenda.

În contextul argumentelor invocate de apelanți, instanța de apel a atestat că

instanța de fond apreciind la justa valoare circumstanțele în care a fost comisă fapta,

dar și personalitatea inculpatului și situația familială a acestuia a aplicat cea mai

blândă pedeapsă din categoriile de pedepse reglementată la sancțiunea normei

penale sub formă de amendă.

Din materialele cauzei penale rezultă că în cadrul dezbaterilor judiciare, avocatul

Vasile Lupu a solicitat aplicarea inculpatului Oboroc Denis a unei pedepse sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității, însă instanța de fond reieșind din

faptul că inculpatul Oboroc Denis nu și-a exprimat acordul de a-i fi aplicată o

4

asemenea măsură de pedeapsă pentru fapta prejudiciabilă comisă, instanța de fond a

respins solicitarea părții apărării, aplicând în cele din urmă pedeapsa penală sub

formă de amendă.

În acest context, Colegiul penal a reținut argumentarea instanței de fond, or,

măsură de pedeapsă - munca neremunerată în folosul comunității poate fi aplicată

doar persoanelor care acceptă să execute o asemenea sancțiune, în speță, acordul

inculpatului Oboroc Denis la etapa corespunzătoare a procesului, nu a fost

valorificat, iar prin urmare, aplicarea acestei pedepse nu era justificată.

Ca urmare a celor indicate supra, instanța de apel nu a constatat nici un temei de

a admite solicitarea apelanților privind aplicarea inculpatului Oboroc Denis a unei

pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, deoarece instanța

de apel ar fi în situația de a agrava situația inculpatului în propriul apel, or, pedeapsa

sub formă de „muncă neremunerată în folosul comunității” este reglementată ca o

pedeapsă mai gravă decât pedeapsa sub formă de „amendă”, iar sentința nu a fost

contestată de acuzatorul de stat sub aspectul blândeții pedepsei.

Colegiul penal a stabilit în acest sens că la individualizarea pedepsei penale în

privința inculpatului Oboroc Denis instanța de fond a avut în vedere criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 75 Cod penal, și anume: gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel a constatat faptul că sentința primei instanțe a fost contestată și

în latura civilă, în acest sens, apelantul a solicitat respingerea integrală a acțiunii

civile înaintate de către partea vătămată Boian Elena, pe motiv că ultima nu a

prezentat careva probe pertinente și concludente în probarea pretențiilor de ordin

material și moral care au fost invocate.

La acest capitol, instanța de fond a admis parțial pretențiile invocate de către

partea vătămată Boian Elena în cererea de chemare în judecată.

În acest sens, instanța de fond a admis cerința cu privire la încasarea sumei de

12262,34 lei din contul inculpatului Oboroc Denis, cu titlu de prejudiciu material,

ca urmare a faptului că acestea au fost probate prin probele anexate la materialele

cauzei, și anume bonuri de plată - f.d. 69-71. Ce ține de încasarea prejudiciului

material pentru deteriorarea notebook-ului de model „Xxxxx”, instanța de fond a

stabilit că această cerință nu este probată, din care motive acest capăt a fost respins.

Totodată, în partea soluționării acțiunii civile referitor la încasarea prejudiciului

moral, instanța de fond a admis parțial cerința reclamantului în sumă de 4000 lei,

luându-se în considerație în acest sens circumstanțele pricinii, vârsta părții vătămate,

suferințele provocate, ținând cont de criteriul echității, care presupune că

despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raționale, echitabile, adică

în așa fel stabilite încât să asigure o compensare suficientă și nicidecum exagerată a

5

prejudiciului moral cauzat.

Colegiul penal analizând argumentele apelanților, și anume că instanța de

judecată a dat o apreciere incorectă probelor anexate la materialele prezentei cauzei

invocându-se că partea vătămată a anexat doar niște bonuri de plată de la farmacii,

bonuri care nu sunt motivate prin careva prescripții ale medicului specialist și care

ar face drept dovadă că partea vătămată a procurat într-adevăr aceste medicamente

și s-a tratat anume pentru a-și recupera sănătatea zdruncinată de acțiunile

inculpatului, a apreciat că acestea nu sunt pertinente, deoarece partea vătămată a

anexat la înaintarea acțiunii civile înscrisuri prin care se confirmă suportarea

cheltuielilor ce țin de recuperarea fizică părții vătămate ca urmare a acțiunilor

inculpatului în mărime de 12262,34 lei, iar instanța de apel nu poate pune la îndoială

veridicitatea acestor probe.

Referitor la prejudiciul moral încasat de instanța de fond în beneficiul părții

vătămate Boian Elena în mărime de 4000 lei, Colegiul penal a atestat că suma

încasată cu titlul daunelor morale reprezintă prin sine o reparație echitabilă a

prejudiciului moral cauzat, fără ca aceasta să constituie o sursă de îmbogățire fără

justă cauză, din care motive, instanța de apel nu a stabilit nici un temei de a interveni

în sentința primei instanțe, nici sub acest aspect.

Cu referire la critica avocatului Vasile Lupu în ceea ce privește faptul că instanța

de fond nu a acordat ultimul cuvânt inculpatului, astfel fiind încălcate prevederile

art. 380 Cod de procedură penală, instanța de apel lecturând procesul-verbal al

ședinței de judecată din 08.02.2018 a constatat că în conformitate cu art. 377 Cod de

procedură penală, cuvânt în dezbateri judiciare a fost oferit acuzatorului de stat,

respectiv, avocatului inculpatului.

Așadar, în conformitate cu art. 377 alin. (2) Cod de procedură penală, dezbaterile

judiciare constau din cuvîntările procurorului, părții vătămate, părții civile, părții

civilmente responsabile, apărătorului și inculpatului cînd apărătorul nu participă în

cauza dată sau dacă inculpatul cere cuvîntul.

Ulterior, instanța de fond a acordat cuvânt inculpatului Oboroc Denis, ceea ce

implică de fapt „ultimul cuvânt al inculpatului" în sensul art. 380 Cod de procedură

penală, care a indicat „nimic”, deși potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată

s-a inserat că „cuvânt în dezbaterile judiciare i se oferă inculpatului”, însă cu toate

acestea, instanța de apel nu a stabilit o lezare a dreptului la un proces echitabil al

inculpatului Oboroc Denis.

aprilie 2018 (conform ștampilei de pe plic) de către avocatul Lupu Vasile în numele

inculpatului Oboroc Denis, prin care indicînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărîrilor atacate, cu pronunțarea

unei noi hotărîri, potrivit primei instanțe, cu aplicarea în privința lui Oboroc Denis a

unei pedepse în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, sub formă de muncă neremunerată

în folosul comunității și cu respingerea acțiunii civile înaintată de partea vătămată,

6

ca fiind neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- în cererea de apel recurentul a menționat că atît avocatul cît și inculpatul au

pledat în instanța de fond pentru aplicarea unei pedepse sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, deoarece inculpatul nu este angajat, are la

întreținere doi copii de vârstă mică, iar soția lui este în concediu de maternitate, fapt

ce denotă situația materială dificilă a acestuia și care va face imposibilă executarea

efectivă a pedepsei;

- instanța de fond și de apel în mod eronat au indicat că inculpatul în ședința de

judecată nu și-a exprimat consimțământul la executarea pedepsei - munca

neremunerată, lecturând doar conținutul procesului verbal și neaudiind CD-ul cu

înregistrările audio al ședinței de judecată pentru a verifica aceste afirmații;

- în cererea de apel apelantul a indicat că inculpatului nu i s-a acordat ultimul

cuvânt fiind încălcate prevederile art.380 Cod de procedură penală, astfel

încălcându-i-se dreptul la apărare individuală și dreptul de a confirma încă o dată

disponibilitatea și consimțămîntul său de a executa pedeapsa – muncă neremunerată

în folosul comunității;

- mai mult ca atât, instanța de apel a indicat că inculpatului i s-a acordat cuvânt

în dezbateri judiciare conform art.377 Cod de procedură penală și că asta ar fi de

fapt „ultimul cuvânt”;

- recurentul concretizează că situația nu e tocmai așa, deoarece dacă instanța de

apel ar fi audiat CD-ul audio al ședinței de judecată ar fi auzit obiecțiile apărătorului

către președintele instanței de a i se acorda inculpatului ultimul cuvânt cât și replica

președintelui ședinței de judecată, care a concretizat că „…în cazul examinării

cauzei în baza art.3641 Cod de procedură penală ultimul cuvânt nu se acordă”;

- apelul a mai conținut și obiecții asupra acțiunii civile, care a fost admisă de

instanța de fond fără probe;

- astfel victima a prezentat în instanță niște bonuri de plată de la diferite farmacii

eliberate nu știu cărei persoane, fără a avea carevai prescripții medicale ce ar motiva

administrarea acestor medicamente;

- conform art.118 alin. (1) Cod de procedură civilă, „...fiecare parte trebuie să

dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor

sale dacă legea nu dispune altfel”;

- nu este clar din ce considerente instanțele de fond și de apel au considerat că

acțiunea civilă este probată incontestabil doar prin bonurile atașate și că prescripțiile

medicale nu sunt obligatorii, în așa caz victima putea aduna și alte bonuri de o sumă

7

și mai mare și aceste instanțe ar fi admis și aceste sume! Care este atunci rolul

probațiunii în acțiunea civilă și cine duce cont de ea?;

- nici obiecțiile avocatului și inculpatului cu referire la cuantumul prejudiciului

moral nu au fost luate în considerație de instanțele de fond și de apel, fiind încasată

suma de 4000 lei fără a fi motivată și justificată;

- recurentul menționează că dispozitivul hotărîrii instanței de apel este expus

neclar, neargumentat și astfel instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția adoptată.

solicitat inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece instanțele de

fond și de apel au examinat această chestiune în strictă conformitate cu prevederile

art. 6, 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal și cu respectarea prevederilor art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală.

cu materialele cauzei și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă

în referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Recurentul în recursul ordinar declarat, indică temei de casare a hotărîrii

instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și

anume cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Însă, Colegiul penal constată, că lecturînd textul deciziei instanței de apel, se

observă că decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, în legătură cu ce nu se constată

prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

8

Totodată, din textul recursului rezultă că acesta critică pedeapsa, temei ce se

încadrează la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în sensul

că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În acest sens, Colegiul penal menționează că temeiul de recurs prevăzut în art.

427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu s-a confirmat în prezenta cauză,

întrucît prima instanță i-a aplicat inculpatului Oboroc Denis în baza art. 287 alin. (1)

Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, o

pedeapsă echitabilă și în limitele Legii penale.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și

respectiv la rîndul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea

condamnaților, cît și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța

de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

În acest context, Colegiul penal consideră că la aplicarea pedepsei inculpatului

Oboroc Denis pentru infracțiunea comisă, instanțele judecătorești inferioare au

acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ținînd cont de

personalitatea inculpatului, anterior nu a fost judecat, săvîrșirea unei infracțiuni mai

puțin grave și lipsa circumstanțelor agravante, este căsătorit, are la întreținere doi

copii minori, nu este angajat în cîmpul muncii, la locul de trai se caracterizează

pozitiv, astfel, corect au ajuns la concluzia, că scopul restabilirii echității sociale,

educativ și preventiv al pedepsei în cazul lui Oboroc Denis poate fi atins prin

stabilirea pedepsei, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, cu aplicarea pedepsei sub formă de amendă, luîndu-se în considerație toate

circumstanțele pe caz și faptul că sancțiunea normei penale reglementată la art. 287

alin. (1) Cod penal prevede următoarele categorii de pedepse - amendă în mărime de

la 550 la 1050 unități convenționale, muncă neremunerată în folosul comunității de

la 180 la 240 de ore, închisoare de până la 3 ani.

Prin urmare, instanța de apel corect a reținut că instanța de fond apreciind la justa

valoare circumstanțele în care a fost comisă fapta, dar și personalitatea inculpatului

și situația familială a acestuia a aplicat cea mai blândă pedeapsă din categoriile de

9

pedepse reglementată la sancțiunea normei penale sub formă de amendă.

Concomitent, Colegiul penal enunță, că motivul invocat de recurent, precum că

„nu i s-a acordat ultimul cuvînt, fiind încălcate prevederile art. 380 Cod de

procedură penală”, este unul neîntemeiat, menționînd că acest fapt nu ar fi schimbat

soluția instanțelor judecătorești inferioare, nefiind încălcat dreptul la un proces

echitabil, or în ședința instanței de apel inculpatul Oboroc Denis a fost audiat și i-a

fost acordat ultimul cuvînt, acesta solicitînd să-i fie aplicată pedeapsa cu muncă

neremunerată (f. d. 164).

Cu privire la argumentele invocate de recurent precum că „nu este clar din ce

considerente instanțele de fond și de apel au considerat ilegal că acțiunea civilă este

probată incontestabil doar prin bonurile atașate și că prescripțiile medicale nu sunt

obligatorii… și că acțiunea civilă a fost admisă de către instanța de fond fără probe”

Colegiul penal le consideră neîntemeiate și menționează că au fost obiect de dispută

în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios

răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului în prezenta decizie, pe care

Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii CEDO (f. d. 172-173).

În concluzie, Colegiul penal conchide că temeiurile indicate de avocatul Lupu

Vasile în numele inculpatului nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței

erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

deciziei adoptate pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca

fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Lupu Vasile în

numele inculpatului Oboroc Denis, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 21 martie 2018, în cauza penală privindu-l pe Oboroc Denis

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 06 iulie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Cobzac Elena

Boico Victor

10