1ra-1134/2018 — art. 326 alin. 1 CP

1ra-1134/2018 — art. 326 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1134/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nadejda Toma,

Judecători – Victor Boico, Anatolie Țurcan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpatul Mușat

Vladimir, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 19 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Mușat Vladimir XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

28.07.2017 – 19.12.2017 (instanța de apel);

11.05.2018 – 20.06.2018 (instanța de recurs).

C O N S T A T Ă :

penal în privința lui Mușat Vladimir XXXXX, învinuit în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art. 361 alin. (1) Cod Penal, a fost încetat în legătură cu intervenirea termenului de prescripție

de tragere la răspundere penală.

12.06.2010, în jurul orei 21:20 min, aflându-se pe str. Vasile Lupu 59/3, mun. Chișinău, s-a

întâlnit cu Coptu Nadejda XXXXX și neinformând-o că în aceiași zi, în jurul orelor 16:40

min, a comis un accident rutier cu automobilul de model ,,Lifan LF BOA”, n/î C OC 738, i-

a solicitat să-i fie întocmită poliță de asigurare pe automobilul nominalizat.

Tot atunci, după ce Coptu Nadejda XXXXX a completat toate actele necesare, precum

și contractul cu nr. 18/0170017 din 12.06.2010, indicând în rubrica ,,ora” din neatenție cifrele

,,09:23” în loc de ,,21:23”, Mușat Vladimir primind copia contractului menționat și polița de

asigurare obligatorie de răspundere civilă auto (RCA) cu seria AG și nr. 0170017, pe care le-

a folosit în interesele personale și anume ca să se eschiveze de la răspunderea materială pentru

daunele cauzate în urma accidentului rutier comis, le-a prezentat și le-a anexat la cererea sa

pentru despăgubiri la oficiul S.A. ,,Moldasig” situat pe str. Cucorilor 14, mun. Chișinău,

cauzând S.A. “Moldasig” un prejudiciu material în sumă de 47000 lei.

inculpatului și inculpatul.

3.1. Avocatul Pelevaniuc Alla - a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Mușat

1

Vladimir să fie achitat, deoarece în acțiunile lui lipsesc elementele constitutive ale

infracțiunii.

În argumentarea apelului declarat a invocat că:

- în cadrul urmăririi penale și în instanța de judecată, Mușat Vladimir vina în comiterea

infracțiunii incriminate nu a recunoscut-o, declarând că copia contractului nr. 18/0170017 din

12.06.2010 și polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto (RCA) cu seria AG și

nr. 0170017 a obținut-o de la agentul S.A. ,,Moldasig” Coptu Nadejda, la data de 12.06.2010

ora 09:15, în oficiul companiei, unde activa la acel moment. Polița dată a prezentat-o o

singură data la Poliția Rutieră, când a comis accidentul rutier. După accidentul respectiv la

S.A. ,,Moldasig” sau la alte organe de stat nu s-a adresat și nu a solicitat încasarea de la

compania dată a despăgubirilor;

- din ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriu reieșea că Coptu Nadejda,

completând actele necesare, precum și contractul cu nr. 18/0170017 din 12.06.2010, din

neatenție în rubrica ,,ora” a indicat cifrele ,,9:23” în loc de ,,21:23”. Sub acest aspect, organul

de urmărire penală constatase că Coptu Nadejda a procedat din neatenție, și nu cu intenție

directă;

- prin ordonanța din 08.08.2014, a fost încetată urmărirea penală în privința cet. Coptu

Nadejda în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, din motivul intervenirii termenului de prescripție

de tragere la răspundere penală. Din ordonanța dată rezulta că Coptu Nadejda, aflându-se la

data de 14.06.2010 în oficiul central al instituției menționate de pe str. M. Eminescu 2, mun.

Chișinău, acționând cu intenția confecționării, deținerii și pentru ulterioara folosire a

documentului oficial fals, în contractul menționat eliberat pe numele SRL ,,Succes” a cărui

angajat era Mușat Vladimir, în rubrica ,,ora” intenționat a modificat și a falsificat din cifrele

,,9:23” în ,,21:23”. Deci, procurorul a reținut acțiunile cet. Coptu Nadejda, care s-au

manifestat în falsificarea documentului oficial, prin modificarea și falsificarea datelor în

rubrica ,,ora” a contractului litigios;

- analizând ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriul, se observă că acestea sunt

motivate insfucient sub aspectul informării cu privire la învinuirea înaintată, și anume privind

data, mijlocul, modul săvârșirii infracțiunii, forma de vinovăție, astfel aceste acte nu

corespund cerințelor art. art. 281, 296, 297 Cod de procedură penală, fiind viciate. Din aceste

considerente, ordonanța din 16.09.2014 urmează să fie recunoscută nulă.

3.2. Inculpatul – a solicitat casarea sentinței, anularea ordonanței de punere sub învinuire

și a rechizitoriului, cu emiterea unei hotărâri de achitare în privința sa.

În argumentarea apelului a invocat că:

- nu a fost demonstrat locul întocmirii și modul falsificării contractului și a poliței de

asigurare, faptul că el a deținut și a avut intenția de a folosi un document fals, precum și faptul

că documentul este fals;

- în ordonanța de încetare a urmăririi penale în privința lui Nadejda Coptu s-a confirmat

faptul că asigurarea a fost perfectată până la comiterea accidentului rutier, adică la ora 9:15,

data de 12.06.2010, iar despre faptul că documentul falsificat de utlima s-a aflat în arhiva

S.A. ,,Moldasig” a aflat în ședința de judecată din ordonanța procurorului sect. Buiucani,

mun. Chișinău; sub acest aspect, apelantul a invocat că o eroare nu poate fi calificată ca fals,

instanța neluând în considerație că lipsea însuși faptul denaturării poliței asigurate.

admise apelurile declarate, casată sentința, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod

2

de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Mușat Vladimir XXXXX a fost recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal și liberat de răspundere penală în legătură

cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că instanța de fond, la rândul

său, just a reținut starea de fapt și de drept în cauză, ce corespundea probelor din dosar, care

au fost apreciate corect. Astfel, instanța de apel a considerat dovedită cu certitudine vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

Necătând la faptul că inculpatul nu și-a recunoscut vina, instanța de apel a considerat că

aceasta a fost demonstrată pe deplin prin ansamblul de probe pertinente, concludente, utile și

veridice, cercetate în instanța de fond și verificate în instanța de apel și anume prin declarațiile

martorilor Șeremet I., Telpiz I., Coptu N. și Boian O., precum și prin probe scrise.

Analizând solicitarea părții apărării privind achitarea inculpatului pe învinuirea adusă,

deoarece acțiunile acestuia nu întrunesc elementele infracțiunii, instanța de apel a constatat

că aceasta nu și-a găsit justificare la judecarea apelurilor declarate, lipsind temeiuri de

implicare a instanței de apel în sensul casării hotărîrii contestate în partea constatării

vinovăției inculpatului.

De asemenea, instanța de apel a considerat că prima instanță a reținut în mod justificat

că infracțiunea a fost săvârșită de către inculpat prin două modalități alternative ale laturii

obiective – deținere și folosire, just ajungând la concluzia privind excluderea modalităților de

confecționare și de vânzare a documentului oficial fals, incriminate inculpatului, or acestea

nu au fost probate.

Instanța de apel a reținut că modalitatea de folosire a documentelor oficiale false care

acordă drepturi presupune două forme alternative: 1) depunerea documentelor oficiale false,

care acordă drepturi sau eliberează de obligații; 2) înfățișarea documentelor oficiale false care

acordă drepturi sau eliberează obligații, iar prin noțiunea ,,deținerea documentelor false” se

înțelege posedarea unor asemenea documente.

În legătură cu aceste constatări, instanța de apel a considerat că prima instanță, la rândul

său, just a statuat că inculpatul a posedat polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă

auto internă (RCA), a cunoscut conținutul acesteia, cât și a contractului de asigurare

obligatorie de răspundere civilă auto internă, și anume că la rubrica ora întocmirii a fost

indicată ora ,,9:23”, adică ora anterioară accidentului rutier în care a fost implicat. Astfel, ora

indicată determina un caracter fals documentelor pe care le deținea inculpatul, pe care ultimul

le-a folosit în interesele sale.

Totodată, instanța de apel a mai menționat că, potrivit avizului cu privire la producerea

accidentului rutier, se confirma că anume inculpatul la data de 14.06.2010 a adus la cunoștința

asiguratorului SA ,,Moldasig” că la data de 12.06.2010 s-a produs accidentul rutier din vina

sa, conducând mijlocul de transport de model ,,Lifan” cu n/î COC 739 și a indicat că deținea

polița de asigurare nr. 0170017 cu termen de valabilitate de la 12.06.2010 până la 11.06.2011,

a anexat copia poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă (RCA) seria

AG nr. 0170017 din 12.06.2010, permisul de conducere perfectat pe numele său și copia

certificatului de înmatriculare a automobilului menționat.

Astfel, s-a dovedit că inculpatul intenționat a prezentat companiei de asigurări SA

,,Moldasig” polița de asigurare nr. 0170017 cu termen de valabilitate de la 12.06.2010 pînă

la 11.06.2011, deși cunoștea cu certitudine că contractul de asigurare a fost încheiat în aceeași

3

zi după comiterea accidentului rutier. Astfel, nu și-a găsit confirmare argumentul inculpatului

precum că la 12.06.2010 polița dată a fost luată de ofițerii poliției rutiere și anexată la

materialele cauzei cu privire la accidentul rutier, deoarece anume el a prezentat actele

nominalizate companiei de asigurări, imediat în prima zi lucrătoare după comiterea

accidentului rutier.

Astfel, prima instanță corect a reținut că calificativul ,,folosire” a unui document oficial

fals de către inculpat s-a manifestat prin intenție directă, deoarece în momentul când

inculpatul a prezentat polița de asigurare, precum că a fost întocmită la ora 09:23, anterior

survenirii cazului asigurat, făcând trimitere și prezentând-o ca un document autentic, aceasta

a fost prezentată și pătimitei Mihalachi Antonina, ulterior prezentând-o ca probă la judecarea

cauzei civile și a servit drept temei pentru încasarea prejudiciului ca despăgubiri de asigurare

de la SA ,,Moldasig”.

Cu referire la alegațiile părții apărării, precum că lipsește obiectul material al

infracțiunii, instanța de apel le-a respins ca nefondate, or prin noțiunea de ,,document oficial”

se au în vedere nu numai documentele eliberate de autoritățile publice, ci și documentul

prezentat autorităților publice, or documentele care emană de la particulari trebuie

considerate documente oficiale atunci când sunt primite oficial de persoana juridică de drept

public, dar și prezentate autorităților publice, după care se află la dispoziția acestei persoane

în legătură cu soluționarea problemei reprezentând obiectul de referință al documentelor

primite. Sub acest aspect, polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă din 12.06.2010

a fost prezentată de inculpat la întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție

agentului constatator care reprezenta o instituție publică, iar în baza acesteia a fost emisă

hotărârea Judecătoriei Centru din 04 noiembrie 2013, prin care s-a dispus încasarea de la SA

,,Moldasig” a despăgubirilor de asigurare în sumă de 38831 lei, a penalităților în sumă de

7107 lei și taxa de stat în sumă de 1378,35 lei.

Sub aspectul celor reținute, instanța de apel a considerat că nu și-au găsit reflectare

argumentele părții apărării, precum că în acțiunile inculpatului nu s-a regăsit latura obiectivă

a infracțiunii nominalizate, deoarece aceasta este una formală și se consumă din momentul

săvârșirii tuturor sau a cel puțin unei acțiuni indicate în dispoziția art. 361 alin. (1) Cod penal.

Reținând că în contractul nr. 18/0170017 de asigurare obligatorie de răspundere civilă

pentru pagube produse de autovehicule din 12.06.2010 este indicată ora 09:23, instanța de

apel a considerat că sunt relevante declarațiile martorului Coptu Nadejda, care a comunicat

că contractul nominalizat a fost încheiat la data de 12.06.2010, ora 21:23, ulterior producerii

accidentului rutier, fiind din greșeală indicată ora ,,09:23” în loc de ,,21:23”, aceste declarații

fiind corespunzătoare și în coroborare cu declarațiile celorlalți martori, deoarece din

declarațiile martorului Telpiz Irina rezulta că Mușat Vladimir a cerut numărul de telefon al

agentului Coptu Nadejda și ulterior a fost contactată de inculpat, care a rugat-o ca în caz că

va fi întrebată, să spună că numărul de telefon a lui Coptu Nadejda i l-a dat cu mult timp

înainte, fapt ce denotă că contractul de asigurare obligatorie a fost încheiat de Mușat Vladimir

și reprezentantul SA ,,Moldasig”, Coptu Nadejda, ulterior producerii accidentului rutier. În

opinia instanței de apel, această solicitare demonstra faptul că inculpatul conștientiza

deținerea și folosirea unor documente oficiale false, deoarece cunoștea că contractul de

asigurare l-a întocmit după comiterea accidentului rutier și îl va folosi pentru a evita

răspunderea materială față de pătimită. În același context, instanța de apel a considerat că s-a

4

combătut argumentul inculpatului precum asupra falsificării documentelor nu a fost înștiințat

și nu a avut de unde să știe ce se întâmpla în cadrul oficiului central al asiguratorului.

În acest context, instanța de apel a considerat declarativ argumentul inculpatului precum

că Coptu Nadejda ar fi falsificat copia contractului de asigurare în incinta SA ,,Moldasig”, or

Coptu Nadejda de la bun început la data de 14.06.2010, a indicat în explicații că a admis o

greșeală mecanică, indicând în contract ora ,,09:23” în loc de ,,21:23” și nu s-a depistat care

ar fi motivul ca agentul să recurgă la asemenea acțiuni, dat fiind faptul că Coptu Nadejda nu

cunoștea despre producerea accidentului din 12 iunie 2010, aproximativ la ora 16:00.

Suplimentar, instanța de apel a considerat că prima instanță, la rândul său, justificat a

respins argumentele inculpatului și apărătorului său, precum că ordonanța de punere sub

învinuire din 16.09.2014 și rechizitoriul sunt motivate insuficient, sub aspectul informării

asupra învinuirii înaintate privind data, mijlocul, modul săvârșirii infracțiunii și forma de

vinovăție, acestea fiind declarative, deoarece actele menționate au fost întocmite cu

respectarea prevederilor procesual-penale, fiind indicate toate circumstanțele săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal de către inculpat, iar referitor la indicarea

eronată în ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriu a anului comiterii infracțiunii de

către acesta, corect s-a menționat, că conform procesului-verbal de concretizare a datelor de

urmărire penală din 30.06.2016, emis de procurorul în Procuratura sect. Buiucani, mun.

Chișinău, această eroare a fost corectată.

Sub aspectul dat, referindu-se la argumentul părții apărării, precum că corectarea unor

erori de text prin proces-verbal a avut loc doar la etapa susținerilor verbale, instanța de apel

a indicat că potrivit art. 249 Cod de procedură penală, erorile materiale evidente din cuprinsul

unui act procedural se corectează de însăși organul de urmărire penală, de judecătorul de

instrucție sau de instanța de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din

oficiu; despre corectarea efectuată, organul de urmărire penală întocmește un proces-verbal,

iar judecătorul de instrucție sau instanța de judecată – o încheiere, făcându-se mențiune și la

sfârșitul actului corectat. Asfel legislația procesual-penală permite efectuarea corectărilor

erorilor materiale la etapa judecării cauzei penale în prima instanță.

Totodată, instanța de apel a accentuat că strategia de apărare a inculpatului, care reieșea

din conținutul apelului, se baza pe faptul că el nu a falsificat nici un document, pe când prima

instanță nu a constatat vinovăția acestuia în confecționarea de documente false, ci l-a

recunoscut vinovat în deținerea și folosirea de documente false, or inculpatul cunoștea că

Coptu Nadejda a indicat în contract o oră anterioară încheierii acestuia - ,,09:23” în loc de

,,21:23”, ceea ce îi convenea prin prisma faptului că accidentul rutier a avut loc la aceeași

dată – 12.06.2010, la ora 16:30. Prin urmare, utilizând documentele în care Coptu Nadejda a

indicat din neatenție o oră eronată, inculpatul a obținut posibilitatea de a evita răspunderea

materială, pentru ca ulterior despăgubirile pecuniare să fie achitate lui Mihalachi Antonina

de către SA ,,Moldasig”.

Totodată, instanța de apel a reținut că prima instanță, deși constatase în mod corect

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, în

partea descriptivă a sentinței, ea a omis să constate vinovăția lui Mușat Vladimir și în

dispozitivul sentinței, indicând doar necesitatea încetării procesului în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

În legătură cu acest fapt, instanța de apel a menționat că inculpatul eronat nu a fost

recunoscut vinovat în dispozitivul sentinței. Instanța de fond a examinat fondul cauzei,

5

cercetând probele prezentate de către părți și urma să se expună referitor la vinovăția

inculpatului sau nevinovăția lui în comiterea infracțiunii încriminate, iar prin prisma art. 389

alin. (1) și alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală, trebuia să adopte o sentință de

condamnare numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului

în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de

judecată și fără stabilirea pedepsei, cu liberarea de pedeapsă în cazul expirării termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală.

Vladimir, care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea cererilor depuse, recurentul a invocat următoarele:

- i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, în particular dreptul la apărare, deoarece

la examinarea cauzei în ordine de apel, la data de 17 ianuarie 2017, în cadrul ședinței de

judecată, avocatul numit din oficiu a solicitat amânarea examinării cauzei și acordarea unui

termen pentru pregătire pe cauza dată, la care instanța de apel a acordat un termen de câteva

minute, care nu era suficient pentru asigurarea unei asistențe juridice eficiente; totodată,

cererea sa cu privire la amânarea ședinței de judecată, pentru a-și angaja un apărător prin

contract, a fost neglijată și lăsată fără soluționare.

- instanța de apel nu a atras atenție la argumentele părții apărării asupra ordonanței de

încetare a procesului penal în privința lui Coptu Nadejda, potrivit căreia s-a constatat faptul

că anume ea a falsificat actele, la rubrica ora schimbând datele din ,,09:23” în ,,21:23”; astfel,

nu s-a luat în calcul posibila greșeală mecanică admisă de către aceasta la întocmirea

contractului de asigurare, lucru care nu poate fi calificat drept fals;

- instanța de apel a omis să se expună asupra argumentului cu referire la necorespunderea

contractului de asigurare și a poliței de asigurare cu noțiunea de document oficial, sub

aspectul că documentele au fost prezentat în careva instituții statale, ceea ce ar demonstra că

inculpatul le-a folosit.

fost admise recursurile ordinare declarate, casată total decizia instanței de apel și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. În motivarea soluției adoptate, raportând la materialele dosarului unul dintre

motivele invocate de recurent, și anume cel privind respingerea solicitării sale privind

posibilitatea angajării unui avocat ales, în bază de contract, instanța de recurs a considerat că

acesta și-a găsit confirmare.

Sub aspectul dat, audiind înregistrarea audio a ședinței de judecată în instanța de apel,

din 17.01.2017, instanța de recurs a constatat că inculpatul, la etapa dezbaterilor judiciare, a

înaintat o cerere prin care a solicitat instanței de a-i fi acordat timp pentru angajarea unui

avocat prin contract.

Referindu-se la circumstanța nominalizată, instanța de recurs a constatat că, în primul

rând, în procesul-verbal al ședinței de judecată din 17.01.2017, în partea corespunderii

acestuia cu desfășurarea propriu-zisă a ședinței la etapa dezbaterilor judiciare, a fost omisă

indicarea cererii inculpatului de a-și angaja un apărător ales și expunerea instanței asupra

cererii respective (f.d. 20, vol. II), în raport cu înregistrarea audio a ședinței, unde aceste

aspecte au fost consemnate.

6

În situația respectivă, instanța de recurs a constatat că instanța de apel a omis de a se

conforma prevederilor art. 336 alin. (3) pct. 7) Cod de procedură penală, potrivit cărora

procesul-verbal al ședinței de judecată trebuie să cuprindă cererile și demersurile formulate

de părți și de ceilalți participanți la proces și încheierile date de instanță, fie consemnate în

procesul-verbal, fie întocmite separat, cu mențiunea respectivă în procesul-verbal.

În mod subsidiar, asupra chestiunii necorespunderii procesului-verbal al ședinței de

judecată cu înregistrarea audio a acesteia, instanța de recurs a constatat că instanța de apel nu

a acordat eficiență și prevederilor art. 336 alin. (4) Cod de procedură penală, conform cărora

după ședința de judecată, înregistrările audio și/sau video ale ședinței de judecată sânt folosite

de grefier pentru a verifica exactitatea procesului-verbal.

În contextul constatărilor efectuate, instanța de recurs a considerat că erorile depistate

urmau a fi înlăturate, în măsura în care instanța de apel a omis de a înștiința inculpatul, în

scris, despre întocmirea și semnarea procesului-verbal al ședinței de judecată, în corespundere

cu prevederile art. 336 alin. (5) Cod de procedură penală.

În al doilea rând, instanța de recurs a considerat că instanța de apel a omis de a se

pronunța în mod corespunzător asupra cererii în cauză a inculpatului. Sub aspectul dat,

instanța de recurs a statuat că instanța de apel a omis de a pune în discuție cererea inculpatului

și nu a audiat opinia părților în proces asupra acesteia.

Suplimentar, instanța de recurs a considerat necesar de a menționa că instanța de apel,

adoptând soluția de respingere a cererii inculpatului, urma să se conformeze prevederilor art.

342 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, potrivit cărora toate chestiunile care apar în

timpul judecării cauzei se soluționează prin încheiere a instanței de judecată. Astfel, instanța

de recurs a menționat că parvenirea unei cereri din partea inculpatului reprezintă o chestiune

apărută în timpul judecării cauzei și urma a fi soluționată prin adoptarea unei încheieri

motivate, care după cum s-a constatat, nu a fost reflectată în procesul-verbal al ședinței de

judecată și lipsea în materialele cauzei.

Reieșind din constatările efectuate, instanța de recurs a considerat că judecarea cauzei

penale în privința inculpatului, în ordine de apel, a fost lipsită de nivelul corespunzător de

contradictorialitate și egalitate a armelor în procesul penal, necesar pentru asigurarea

dreptului inculpatului la un proces echitabil.

Cu referire la celelalte argumente invocate de recurent, instanța de recurs le-a admis în

principiu, instanța de apel urmând a se pronunța inclusiv asupra acestora la rejudecarea

cauzei, soluție care s-a impus având în vedere că argumentul recurentului, privind respingerea

cererii sale de a-și angaja un apărător ales, și-a găsit confirmare, ceea ce denota comiterea

unor erori de către instanța de apel, care în virtutea caracterului lor procedural erau pasibile

de a fi corectate doar de către aceasta.

Totodată, sub aspectul celorlalte motive invocate în cerere, instanța de recurs a

menționat că critica aprecierii probelor este inadmisibilă la etapa examinării

admisibilității/judecării recursului ordinar, din motiv că reaprecierea probelor nu constituie

temei pentru recurs, conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. În acest context,

instanța de recurs a menționat că reaprecierea probelor este pusă în sarcina instanței de apel,

abilitată prin lege de a rejudeca fondul cauzei.

Suplimentar, instanța de recurs a considerat necesar de a respinge argumentul

recurentului, precum că instanța de apel a omis de a se pronunța asupra unui motiv invocat în

7

apel, și anume a corespunderii poliței și contractului de asigurare cu noțiunea de document

oficial, or s-a constatat că instanța de apel s-a expus asupra chestiunii respective.

La rejudecarea cauzei, instanței de apel i-a fost indicat să țină cont de constatările

enunțate în decizia instanței de recurs ordinar, să se expună atât asupra motivelor invocate în

cererile de apel, cât și asupra celor din recursurile ordinare, să se pronunțe motivat și în strictă

conformitate cu prevederile legale asupra oricăror cereri înaintate pe parcursul judecării

apelurilor și, în conformitate cu art. 414 și 419 Cod de procedură penală, să adopte o decizie

motivată, a cărei soluție să cuprindă motivele legale pe care se întemeiază.

pronunțată integral la 17 ianuarie 2018, apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, cu

menținerea sentinței fără modificări.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a considerat că vinovăția inculpatului a

fost dovedită în afara oricăror dubii rezonabile, fiind demonstrată prin probe cărora li s-a dat

o apreciere corespunzătoare, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și coroborării lor reciproce, și anume prin declarațiile martorilor Șeremet I.,

Telpiz I., Coptu N., Boian O., date în ședința de judecată în prima instanță, precum și prin

probele scrise: plângerea înaintată de către reprezentantul S.A. „Moldasig”, Boian O.; polița

de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă, seria AG, nr. 0170017; cererea la

contractul nr. 18/0170017 din 12.06.2010, de la reprezentantul SRL „Dinastia&Succes”;

chitanța la dispoziția de încasare, nr. 4674 din 14.06.2010; contractul de asigurare obligatorie

de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, nr. 18/0170017; procesul-verbal

cu privire la contravenție, nr. 6298544595255430 din 12.06.2010; avizul cu privire la

producerea accidentului rutier din 14.06.2010; copia poliței de asigurare obligatorie de

răspundere civilă auto internă; cererea privind constatarea pagubei, stabilirea și achitarea

despăgubirii de asigurare din 14.06.2010; scrisoarea nr. 2288 din 04.08.2010; hotărârea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău nr. 2-695/13 din 04.11.2013.

În contextul verificării suplimentare a probelor cercetate în prima instanță, instanța de

apel a statuat că circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei au fost just constatate de către

prima instanță, vinovăția inculpatului fiind demonstrată pe deplin, iar acțiunile acestuia fiind

just încadrate juridic. Instanța de apel a apreciat critic poziția inculpatului de nerecunoaștere

a vinovăției, considerând-o declarativă și formală, luată în scopul evitării răspunderii penale.

Referindu-se la argumentele invocate în apeluri în raport cu elementele componenței de

infracțiune, săvârșirea căreia i-a fost incriminată inculpatului, instanța de apel a considerat că

prima instanță a stabilit în mod justificat că inculpatul a comis infracțiunea prin două

modalități alternative ale laturii obiective - deținere și folosire, fără a fi prezente modalitățile

de confecționare și vânzare a documentului oficial fals, invocate de către organul de urmărire

penală. Sub acest aspect, instanța de apel a apreciat corectitudinea constatării primei instanțe,

potrivit căreia inculpatul a posedat polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto

internă (RCA) seria AG nr. 0170017 la 12.06.2010 pentru automobilul de model „Lifan” cu

nr. de înmatriculare COC 738, respectiv a cunoscut conținutul acesteia, cât și conținutul

contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă, și anume că la rubrica

„ora întocmirii” a fost indicată ora „9:23”, anterioară accidentului rutier în care a fost

implicat, chestiune care implica falsitatea documentelor pe care le deținea, iar necătând la

cunoașterea acestei circumstanțe, inculpatul a folosit documentele nominalizate în interesele

sale.

8

În același context, instanța de apel s-a raliat la constatarea primei instanțe, potrivit căreia

anume inculpatul, la data de 14.06.2010, conform avizul cu privire la producerea accidentului

rutier din 14.06.2010, a adus la cunoștință asigurătorului S.A. „Moldasig” că la data de

12.06.2010 s-a produs accidentul rutier din vina sa, indicând că deținea polița de asigurare

nr. 0170017 cu termen de valabilitate de la 12.06.2010 până la 11.06.2011 (f.d. 34, vol. I), tot

el anexând copia poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă (RCA),

seria AG nr. 0170017 din 12.06.2010, permisul de conducere perfectat pe numele său și copia

certificatului de înmatriculare a automobilului menționat (f.d. 35, vol. I).

Sub acest aspect, instanța de apel a conchis asupra corectitudinii constatării primei

instanțe, care a stabilit că la data de 14.06.2010 inculpatul, în mod intenționat, a prezentat

Companiei de asigurări S.A. „Moldasig” polița de asigurare nr. 0170017 cu termen de

valabilitate de la 12.06.2010 până la 11.06.2011, deși cunoștea că contractul de asigurare fost

încheiat în aceeasi zi după comiterea accidentului rutier.

Reieșind din cele constatate, instanța de apel a considerat că nu și-a găsit justificare

argumentul inculpatului, precum că la 12.06.2010 polița sa de asigurare a fost ridicată de

ofițerii poliției rutiere și anexată la materialele cauzei cu privire la accidentul rutier, deoarece

s-a constatat că anume inculpatul a prezentat actele nominalizate companiei de asigurări, după

comiterea accidentului rutier, în prima zi lucrătoare după acesta – la 14.06.2010.

Astfel, în opinia instanței de apel, prima instanță corect a statuat că acțiunea inculpatului

de folosire a documentului oficial fals s-a manifestat prin intenție directă, în momentul când

acesta a prezentat polița de asigurare, precum că a fost întocmită la ora 09:23 la 12.06.2010,

anterior survenirii cazului asigurat, făcând trimitere și prezentând-o ca un document autentic.

Aceeași poliță de asigurare, despre care inculpatul cunoștea că a fost întocmită după

comiterea accidentului rutier, a fost prezentată victimei Mihalachi Antonina, care a prezentat-

o drept probă în instanța de judecată la examinarea cauzei civile privind achitarea

despăgubirilor pentru survenirea cazului asigurat, și drept consecință, a constituit temei

pentru încasarea despăgubirilor de asigurare de la S.A. „Moldasig”.

Referindu-se în continuare la elementele constitutive ale componenței de infracțiune în

cauză, instanța de apel a considerat că prima instanță, la rândul său, corect a statuat că

documentul oficial fals constituie obiectul material al infracțiunii, atunci când acesta produce

consecințe juridice, adică dă naștere, modifică ori stinge raporturi juridice, acordând drepturi

și impunând obligații, fiind stabilit că la 14.06.2010, Mihalachi Antonina a înaintat o cerere

către S.A. „Moldasig” prin care a solicitat constatarea pagubei, stabilirea și achitarea

despăgubirii de asigurare în urma accidentului rutier produs la data de 12.06.2010 din vina

lui Mușat Vladimir, care conducea automobilul de model „Lifan” cu nr. de înmatriculare

COC 738 în calitate de asigurat.

Prin scrisoarea nr. 2288 din 04.08.2010, S.A. „Moldasig” a refuzat să achite

despăgubirile de asigurare pe marginea accidentului produs la data de 12.06.2010, ora 16:30,

invocând, invocând că contractul de asigurare în cauză a fost întocmit după producerea

accidentului (f.d. 24, vol. I). Drept urmare, Mihalachi Antonina s-a adresat în acest sens cu o

cerere de chemare în judecată, iar în rezultat, prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 04.11.2013, s-a dispus încasarea din contul S.A. „Moldasig” în beneficiul lui

Mihalachi Antonina a despăgubirilor de asigurare în sumă de 38 838 lei, a penalităților în

sumă de 7107 lei și taxei de stat în sumă de 1378,35 lei (f.d. 19-20, vol. I).

9

În acest sens, instanța de apel a respins alegațiile părții apărării, precum că lipsește

obiectul material al infracțiunii în cauză, or noțiunea de „document oficial” se referă nu doar

la documentele eliberate de autoritățile publice, dar și la documentele care emană de la

particulari, care trebuie considerate documente oficiale atunci când sunt primite oficial de

persoana juridică de drept public sau sunt prezentate autorităților publice. În contextul dat, s-

a constatat că polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă din 12.06.2010 a fost

prezentată de inculpat atât la întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție (f.d. 11,

vol. I), agentului constatator care reprezenta o instituție publică, cât și în baza acesteia a fost

emisă hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 04.11.2013, anterior nominalizată.

Sub acest aspect, instanța de apel a statuat că polița de asigurare în cauză a generat drepturi

și obligații atât pentru inculpat, cât și pentru persoanele în sarcina cărora se impunea

executarea obligațiilor ce reieșeau din polița de asigurare respectivă, fiind relevant că însăși

inculpatul, în ședința de judecată, a declarat că polița de asigurare nominalizată a prezentat-o

polițiștilor, la momentul întocmirii procesului-verbal cu privire la contravenție.

Referindu-se la faptul că în contractul nr. 18/0170017 de asigurare obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule din 12.06.2010 este indicată ora

09:23, instanța de apel a considerat relevante declarațiile martorului Coptu N., care a relatat

că contractul nominalizat a fost încheiat la data de 12.06.2010, ora 21:23, ulterior producerii

accidentului rutier, iar ea din greșeală a indicat ora „09:23” în loc de „21:23”, aceste declarații

fiind în concordanță cu declarațiile celorlalți martori. Sub acest aspect, instanța de apel a

constatat că din declarațiile martorului Telpiz I., rezulta că inculpatul a cerut numărul de

telefon al agentului Coptu N. și ulterior, fiind contactată de inculpat, a fost rugată de acesta

să spună, în cazul în care va fi întrebată, că i-a comunicat numărul de telefon al lui Coptu N.

cu mult timp înainte. În opinia instanței de apel, acest fapt denota că contractul de asigurare

obligatorie a fost încheiat de inculpat cu reprezentantul S.A. „Moldasig”, Coptu N., ulterior

producerii accidentului rutier. Totodată, în opinia instanței de apel, solicitarea inculpatului

demonstra că acesta conștientiza deținerea și folosirea documentelor oficiale false, deoarece

cunoștea că contractul de asigurare l-a întocmit după comiterea accidentului rutier și îl va

folosi pentru a evita răspunderea materială față de Mihalachi Antonina. În sensul dat, instanța

de apel a statuat că latura subiectivă a infracțiunii în cauză a fost demonstrată, comiterea

faptei fiind justificată de scopul eschivării de răspundere materială. În contextul dat, instanța

de apel a respins argumentul inculpatului, precum că el nu a fost înștiințat despre falsificarea

în cauză și nici nu a avut de unde să cunoască acest fapt.

În opinia instanței de apel, urma a fi apreciat critic argumentul inculpatului, precum că

Coptu N. ar fi falsificat copia contractului de asigurare în incinta companiei de asigurare de

la data de 14.06.2010, or apreciind declarațiile martorului Coptu N., prin care aceasta a relatat

că a admis o eroare mecanică, s-a constatat că în cauză lipsea motivul ce ar fi determinat-o să

recurgă la asemenea acțiuni, dat fiind faptul că Coptu N. nu cunoștea despre producerea

accidentului din 12.06.2010, aproximativ la ora 16:00. Din declarațiile martorului Coptu N.

rezulta cert că contractul de asigurare a fost întocmit sâmbătă seara, în sect. Buiucani al mun.

Chișinău, reieșind din considerentul că Coptu N., potrivit prescripțiilor sale de muncă, avea

dreptul să încheie asemenea contracte după orele de muncă, în afara sediului companiei. În

aceeași ordine de idei, în imediata zi lucrătoare - adică ziua de luni, 14.06.2010, Coptu N. a

transferat în casa S.A. „Moldasig” suma încasată în urma încheierii contractului de asigurare

cu inculpatul.

10

Instanța de apel a respins și acel argument al inculpatului, prin care se susținea că Coptu

N. a admis o eroare fără intenție directă, iar drept consecință el nu poate fi învinuit în folosirea

și deținerea unor documente oficiale care au fost falsificate fără intenție directă. În fond,

însuși inculpatul a indicat că Coptu N. nu a admis eroarea cu un scop anumit, dar a greșit din

neatenție, o relevanță primordială având faptul că anume inculpatul cunoștea că Coptu N. a

admis o greșeală mecanică și a folosit cu rea-credință documentul cu ora indicată greșit or,

după cum s-a constatat, Coptu N. nu avea de unde să cunoască despre accidentul rutier ce a

avut loc în aceeași zi, în timp ce inculpatul, dimpotrivă cunoștea și s-a folosit de lacuna

agentului de asigurare pentru a evita răspunderea materială.

Suplimentar, instanța de apel a respins și alt argument al părții apărării, precum că prin

ordonanța de încetare a procesului penal în privința lui Coptu N. din 08.08.2014, emisă de

Procuratura Buiucani, s-a confirmat că contractul de asigurare a fost încheiat la ora 09:23, din

motiv că Coptu N. și-a recunoscut vina prin solicitarea de a fi încetată urmărirea penală pe

motivul expirării termenului de prescripție de tragere la răspundere penală. În acest sens,

instanța de apel a reiterat că Coptu N., de la bun început și la toate etapele procesului penal,

a declarat că a admis o eroare mecanică la indicarea momentului încheierii contractului de

asigurare și nu a negat că anume ea a acționat în acest fel.

Totodată, instanța de apel a respins și argumentele inculpatului, precum că organul de

urmărire penală nu a stabilit locul și modul comiterii infracțiunii și eronat a indicat anul

comiterii infracțiunii, or prin procesul-verbal de concretizare a datelor de urmărire penală din

30.06.2016, au fost concretizate datele de anchetă și anume în toate actele de urmărire penală,

sintagma „...la data de 12.06.2010, în jurul orelor 21:20, aflându-se pe str. Vasile Lupu 59/3,

mun. Chișinău, Mușat Vladimir…” a fost înlocuită cu sintagma „...la data 12.06.2014, în

jurul orelor 21:20, aflându-se pe str. Vasile Lupu 59/3, mun. Chișinău, Mușat Vladimir...”.

Suplimentar, instanța de apel a considerat că prima instanță întemeiat a respins alegațiile

părții apărării, ca fiind declarativă, precum că ordonanța de punere sub învinuire și

rechizitoriul sunt insuficient motivate sub aspectul informării cu privire la învinuirea

înaintată, în particular privind data, mijlocul, modul săvîrșirii infracțiunii, caracterul vinei, or

actele enunțate au fost întocmite cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală,

fiind indicate toate circumstanțele săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod

penal de către Mușat Vladimir, iar referitor la indicarea eronată în ordonanța de punere sub

învinuire și rechizitoriu a anului comiterii infracțiunii, corect s-a menționat că conform

procesului-verbal de concretizare a datelor de urmărire penală din 30.06.2016, emis de

procurorul în Procuratura sect. Buiucani, mun. Chișinău, Lesnic A., această eroare a fost

corectată.

În același context, instanța de apel a respins solicitarea apărătorului inculpatului cu

privire la recunoașterea nulității ordonanței procurorului în Procuratura sect. Buiucani, mun.

Chișinău din 16.09.2014, privind punerea sub învinuire a lui Mușat Vladimir în baza art. 361

alin. (1) Cod penal, din motivul încălcării prevederilor legale referitoare la sesizarea instanței,

în virtutea faptului că solicitarea în cauză avea un caracter formal, declarativ, în conținutul

acesteia fiind omisă indicarea prevederilor legale concrete, pretinse de a fi încălcate și prin

prisma cărui criteriu legal ordonanța în cauză ar fi fost pasibilă de a fi anulată. În sensul dat,

instanța de apel a constatat suplimentar că controlul judiciar al procedurii prejudiciare a

procesului penal instituie un ansamblu de mijloace, prin care acțiunile organului de urmărire

11

penală pot fi contestate, însă partea apărării nu a făcut uz de drepturile sale, pentru

valorificarea acestor posibilități.

Statuând asupra demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 361 alin. (1) Cod penal și netemeiniciei argumentelor invocate în cererile de apel,

instanța de apel s-a raliat la concluzia primei instanțe, care la rândul său a conchis că procesul

penal în privința lui Mușat Vladimir urmează a fi încetat, în temeiul art. 60 alin. (1) lit. a) Cod

penal, or din momentul comiterii infracțiunii – anul 2010 – a expirat un termen mai mare de

2 ani.

februarie 2018, care solicită casarea totală a acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, iar în caz de imposibilitate, cu dispunerea

achitării sale.

În argumentarea cererii depuse, recurentul invocă următoarele:

- instanța de apel nu i-a asigurat o traducere calitativă pe parcursul judecării apelurilor,

fapt care i-a îngrădit, în opinia sa, dreptul la o apărare efectivă, instituit de art. 6 CoEDO;

- i-a fost îngrădit dreptul la informare și la formarea unei strategii efective de apărare,

din motivul limitării accesului la dosarul din arhiva primei instanțe, în legătură cu aflarea

arhivarului în concediu medical. În acest sens, recurentul invocă că a înaintat o cerere prin

care a solicitat să facă cunoștință cu procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel

și cu încheierea adoptată în urma respingerii cererii de recuzare, înaintată judecătorului X.

Ulianovschi. Omisiunea instanței de a-i înmâna sau expedia încheierea nominalizată îi

îngrădește posibilitatea de a o contesta;

- limitarea accesului la materialele dosarului îi îngrădește posibilitatea de a se expune

asupra actelor nominalizate, ceea ce justifică admiterea recursului ordinar și dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel;

- din momentul pornirii urmăririi penale, avocatul numit din oficiu îi propunea să își

exprime acordul cu toate aspectele învinuirii incriminate, chestiune invocată în fața primei

instanțe și confirmată de însăși apărătorul în cauză;

- semnele calificative de folosire și deținere a unui document oficial fals, în sensul art.

361 Cod penal, nu pot fi incriminate fără demonstrarea confecționării acestui document,

aspect care lipsește în cauză;

- nu și-a recunoscut vina la nicio etapă a procesului penal;

- apreciind probele prin prisma criteriului coroborării lor reciproce, urma a fi stabilit cu

certitudine că în acțiunile sale lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

361 alin. (1) Cod penal;

- din ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriu, rezultă că s-a întâlnit cu Coptu

N. și a solicitat încheierea contractului de asigurare la data de 12.06.2014, peste 4 ani după

comiterea accidentului. Totodată, din aceste acte rezultă că N. Coptu, completând actele

necesare, a indicat din neatenție cifrele „9:23” în loc de „21:23”, fapt prin care se constată că

N. Coptu nu a acționat cu intenție directă, ceea ce în ansamblu impune imposibilitatea tragerii

sale răspundere penală pentru comiterea infracțiunii în cauză;

- prin ordonanța procurorului în Procuratura sect. Buiucani, mun. Chișinău din

08.08.2014, procesul penal în privința lui N. Coptu, în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, a fost

încetat din motivul intervenirii termenului de prescripție de tragere la răspundere penală. Din

ordonanța dată rezultă că Coptu N. intenționat a modificat datele contractului de asigurare,

12

modificând ora încheierii acestuia, din „9:23” în „21:23”, și nu invers, după cum se

menționează în învinuirea înaintată inculpatului. În acest context, recurentul consideră că

contractul de asigurare a fost încheiat la ora 09:23, după cum a invocat la toate etapele

procesului penal, iar ulterior a fost modificat în detrimentul său;

- ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriul sunt insuficient motivate sub aspectul

informării cu privire la învinuirea înaintată, în particular privind data, mijlocul, modul

săvârșirii infracțiunii și caracterul vinei, astfel actele nominalizate sunt viciate și urmează a

fi declarate nule, pe motivul încălcării prevederilor legale ce reglementează sesizarea

instanței.

inadmisibilității recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat. În motivarea solicitării expuse,

procurorul menționează că activitatea instanței de apel privind aprecierea circumstanțelor

cauzei, în alt sens decât cel propus de recurent, constituie competența și prerogativa legală a

acestei instanțe, nefiind un temei separat pentru recurs în sensul art. 427 Cod de procedură

penală, fapt care, în ansamblu, denotă că invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este

lipsită de orice suport legal.

Suplimentar, procurorul menționează că motivele invocate în recurs au constituit obiect

de examinare în instanța de apel, iar o altă opinie asupra probelor puse la baza hotărârii de

condamnare nu poate servi drept temei pentru reexaminarea cauzei, cu atât mai mult că

hotărârea atacată conține motivele legale pe care se întemeiază soluția.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva hotărârii instanței de apel,

dispune inadmisibilitatea lui în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că, potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.

427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie indicate de recurent.

Examinând argumentele invocate de recurent în raport cu materialele cauzei, Colegiul

penal le apreciază ca fiind neîntemeiate, nesusceptibile de a impune necesitatea casării

deciziei atacate, reieșind din următoarele considerente.

În particular, Colegiul penal apreciază critic argumentul recurentului privind omisiunea

instanței de apel de a-i asigura o traducere calitativă a desfășurării ședinței de judecată,

circumstanță care, în opinia sa, i-a lezat dreptul la apărare, prevăzut de art. 6 CoEDO.

Colegiul penal constată că în ședința de judecată din apel din data de 19 decembrie 2017 a

fost invitat interpretul Stratulat Natalia, a cărei identitate și competență a fost stabilită de

instanță, fiindu-i explicate drepturile și obligațiile sale, cu prevenirea, contra semnătură,

asupra răspunderii penale ce o poartă în caz de interpretare sau traducere intenționat incorectă.

Ulterior, la etapa soluționării cererilor și demersurilor, inculpatul nu a obiectat asupra

participării interpretului în cauză și nu a formulat careva cereri în sensul dat, înaintând o

cerere de recuzare judecătorului Ulianovschi Xenofon (f.d. 101, 102, vol. II).

În cadrul aceleiași ședințe de judecată din 19 decembrie 2017, după examinarea cererii

de recuzare înaintate în cauză, instanța de apel din nou a invitat interpretul Stratulat Natalia,

iar la etapa soluționării cererilor și demersurilor, inculpatul din nou nu a obiectat asupra

13

participării interpretului în cauză și nu a formulat careva cereri în sensul dat (f.d. 116, vol.

II).

Sub aspectul celor constatate, Colegiul penal respinge argumentul inculpatului privind

neasigurarea unei traduceri calitative a ședinței de judecată, or la etapele corespunzătoare ale

acesteia inculpatul nu a obiectat asupra participării interpretului Stratulat Natalia.

Colegiul penal apreciază critic și alte argumente ale recurentului, prin care invocă

limitarea dreptului său de acces la materialele cauzei. În acest context, se constată că la

materialele cauzei lipsește cererea la care se referă recurentul, prin care invocă că a solicitat

instanței de apel să facă cunoștință cu procesul-verbal al ședinței de judecată. Totodată, se

constată că încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017,

adoptată în urma examinării cererii de recuzare înaintate judecătorului Ulianovschi Xenofon,

a fost pronunțată integral la aceeași dată, ceea ce denotă că inculpatul cunoștea conținutul

acesteia, chestiune care, în opinia Colegiului penal, infirmă poziția pe care o expune în

prezentul recurs. Suplimentar, Colegiul penal statuează că invocarea presupusei imposibilități

a inculpatului de a face cunoștință cu materialele cauzei, din motivul aflării arhivarului din

prima instanță în concediu medical, după cum susține recurentul, nu constituie temei pentru

recurs și nu indică, sub nicio formă, asupra comiterii unei erori de drept de către instanța de

apel.

Totodată, Colegiul penal consideră necesară aprecierea critică și acelor argumente, prin

care se invocă motivarea insuficientă a ordonanței de punere sub învinuire și rechizitoriului

și că aceste acte procesuale contravin constatărilor expuse în ordonanța adoptată în privința

lui Coptu N., pe care inculpatul le consideră ca fiind confirmative a poziției sale. În susținerea

acestei poziții, Colegiul penal constată că inculpatul, atât în prima instanță (f.d. 193 verso,

vol. I), cât și în apel (f.d. 14, 113, vol. II), s-a pronunțat asupra clarității învinuirii care i-a fost

adusă. Din acest considerent, Colegiul penal conchide că argumentele recurentului, invocate

în partea respectivă, sunt declarative și contravin direct materialelor cauzei.

Suplimentar, Colegiul penal constată că recurentul invocă argumente prin care implică

o critică asupra probelor puse de către instanța de apel la baza condamnării sale, critică care

în opinia sa este justificată și impune necesitatea casării deciziei atacate. În contextul dat,

Colegiul penal reține că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede o listă exhaustivă

de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind aprecierea

probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru

recurs separat. În acest sens, este necesar de a reitera că potrivit art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnaților.

Totodată, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz comportă o

solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în

ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra

chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar aprecierea

probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu

se înfăptuiește de către instanța de recurs. În contextul dat, Colegiul penal reiterează că

instanța de recurs verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești atacate, exclusiv

prin prisma prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs, prevăzute la art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală.

14

Din considerentele expuse, Colegiul penal respinge argumentele recurentului în partea

dată, ca fiind inadmisibile.

Colegiul penal apreciază critic și alegația recurentului, prin care susține că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor din apeluri, or în cererea de recurs a fost cu

desăvârșire omisă invocarea concretă a argumentelor, asupra cărora recurentul susține că

instanța de apel nu s-ar fi expus.

În ansamblul circumstanțelor constatate, din motiv că temeiurile pentru recurs invocate

în cerere nu și-au găsit confirmare, reieșind din faptul că anumite argumente invocate în

cerere sunt neîntemeiate, iar altele inadmisibile, din considerentul că nu s-au depistat alte

erori care, examinate din oficiu, ar impune soluția casării deciziei instanței de apel, Colegiul

penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat în cauză, deoarece este

vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Mușat Vladimir XXXXX,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017, în

propria cauză penală, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 iulie 2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Victor Boico

Anatolie Țurcan

15