1ra-694/2018 — Art. 290 alin. 1, 190 alin. 5, 326 alin. 3 lit. a CP

Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 17 iunie 2016, Scrînic Oleg a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 190 alin. (5), 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, din motiv că faptele inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunilor. Procesul penal intentat în privința lui Scrînic Oleg, în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, a fost încetat din motivul expirării termenului prescripției de tragere la răspundere penală, conform art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal.

De către organul de urmărire penală, Scrînic Oleg a fost învinuit de faptul că, activând în calitate de inspector superior al grupei poliției criminale a secției de poliție or. Strășeni a Comisariatului de Poliție raional Strășeni al Ministerului Afacerilor Interne în baza ordinului nr. 369ef din 10 martie 2007, adică fiind o persoană cu funcții de răspundere căreia într-o instituție de stat i-au fost acordate permanent prin stipularea legii anumite drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice sau a acțiunilor administrative de dispoziție, acționând în perioada 23 decembrie 2009 - 15 ianuarie 2010, sub pretextul necesității rambursării de către cet. Chianu Serghei a sumei de 25000 euro în calitate de o pretinsă datorie pe care o are ultimul față de Scrînic Oleg, prin intermediul amenințărilor făcute în adresa cet. Chianu Serghei, l-a impus pe 1 ultimul să o convingă pe mama sa, Chianu Zinaida să încheie la data de 14 ianuarie 2010 cu soția lui Scrînic Oleg - Jolobenco Oxana contractul de vânzare-cumpărare nr. 109 a apartamentului nr. 129, situat pe str. Romană, 2/2, mun. Chișinău care aparține cet. Chianu Zinaida, în calitate de garantare a rambursării pretinsei datorii în sumă de 25000 euro, prin ce i-a fost cauzat cet. Chianu Zinaida un prejudiciu material în mărime de 550000 lei. Tot el, adică inspectorul poliției criminale din cadrul CPR Strășeni, Scrînic Oleg, a fost învinuit de faptul că acționând de comun acord cu persoane neidentificate de către organul de urmărire penală, prin intermediul amenințărilor făcute în adresa cet. Chianu Serghei, l-a impus pe ultimul să o convingă pe mama sa, Chianu Zinaida să încheie la data de 15 ianuarie 2010 cu cet. Nicolaeva Anna, contractul de vânzare-cumpărare nr. 92 a lotului de pământ cu suprafața de 0,20 ha, amplasat în com. Stăuceni, mun. Chișinău, de asemenea, în calitate de garantare a rambursării pretinsei datorii în sumă de 25000 euro, prin ce i-a fost cauzat cet. Chianu Zinaida un prejudiciu material în proporții deosebit de mari. În continuare, inspectorul poliției criminale din cadrul CPR Strășeni, Scrînic Oleg, acționând de comun acord cu persoane neidentificate de organul de urmărire penală, prin intermediul amenințărilor făcute în adresa cet. Chianu Serghei, l-a impus pe ultimul să o convingă pe ruda lui Chianu Serghei - cet. Durlescu Parascovia să încheie la data de 24 decembrie 2010, contractul de vânzare-cumpărare nr. 28750 a lotului de pământ cu suprafața de 0,0685 ha, amplasat în or. Durlești, mun. Chișinău, de asemenea în calitate de garantare a rambursării pretinsei datorii în sumă de 25000 euro, prin ce i-a fost cauzat cet. Durlescu Parascovia un prejudiciu material în proporții deosebit de mari. Organul de urmărire penală a încadrat acțiunile inculpatului Scrînic Oleg, în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, după semnele calificative - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere. Tot el, adică inspectorul poliției criminale din cadrul CPR Strășeni, Oleg Scrînic, a fost învinuit de faptul, că la data de 15 martie 2010, susținând că are influență asupra persoanelor cu funcții de răspundere în gestiunea cărora se află cauza penală nr. 2008028224 pornită de către Comisariatul General de Poliție mun. Chișinău în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, pe faptul însușirii în proporții deosebit de mari a bunurilor cet. Spian Ivan și în baza art. 361 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, pe faptul confecționării, deținerii și folosirii documentelor oficiale false de către cet. Chianu Serghei, a extorcat de la cet. Chianu Serghei suma de 15000 euro, pentru a determina persoanele cu funcții de răspundere în gestiunea cărora se află cauza penală nr. 2008028224 să înceteze urmărirea penală în privința cet. Chianu Serghei. Organul de urmărire penală a încadrat acțiunile inculpatului Scrînic Oleg în baza art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, după semnele calificative - trafic de influență, adică extorcarea personală de bani, pentru sine și pentru o altă persoană, susținând că are influență asupra unui funcționar în scopul de a-l face să îndeplinească sau să nu îndeplinească acțiuni ce intră în obligațiile lui de serviciu. 2 Totodată, la 18 martie 2010, în cadrul cauzei penale nr. 2010978021 pornită în privința cet. Scrînic Oleg, în baza autorizației judecătorului de instrucție de efectuare a percheziției din 17 martie 2010, a fost efectuată percheziția în biroul de serviciu, inclusiv și în safeul de serviciu al colaboratorului CPr Strășeni, cet. Scrînic Oleg. Drept urmare, la ora 16:55 a fost întocmit procesul-verbal de percheziție, prin care s-a constatat că în safeul de serviciu a cet. Scrînic Oleg, în care avea acces doar el, au fost depistate două cartușe militare care se referă la categoria munițiilor, cu calibrul 9 mm Mak (9x18), confecționate industrial care pot fi utilizate în calitate de încărcătură la armele de foc, asupra cărora nu avea documente ce ar permite deținerea acestora. Conform raportului de expertiză nr. 707 din 23 martie 2010, cele 2 cartușe cu calibrul 9 mm Mak (9x18) sunt considerate ca muniție, totodată conform hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 31 din 31 noiembrie 1998, muniții sunt considerate cartușele, proiectilele și încărcăturile de orice fel, care pot fi utilizate la armele de foc și pot fi fabricate industrial sau confecționate în mod meșteșugăresc. Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Scrînic Oleg în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative - păstrarea munițiilor fără autorizațiile corespunzătoare.

Procurorul în Procuratura Anticorupție, Busuioc Nadejda, a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Scrînic Oleg să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 8 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe termen de 5 ani; a-l recunoaște culpabil pe Scrînic Oleg de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu stabilirea pedepsei închisorii pe termen de 3 ani, cu amendă în mărime de 1000 unități convenționale. În baza art. 84 din Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, a-i stabili lui Scrînic Oleg pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, cu amendă în mărime de 1000 unități convenționale, cu privare de a ocupa funcții publice pe termen de 5 ani. În motivarea apelului acuzatorul de stat a invocat că prima instanță a ajuns la concluzia greșită despre necesitatea achitării inculpatului de sub învinuirile înaintate, or vinovăția inculpatului Scrînic Oleg rezultă în afara oricăror dubii din ansamblul probelor prezentate de învinuire: declarațiile părților vătămate Chianu Serghei, Chianu Zinaida, Durlescu Parascovia, martorilor Bordian Marcel, Pulbere Igor, Spian Ludmila, Chirașciuc Arina, Hajevschi Maria, Lupu Vladimir, Chianu Mariana, Dodon Ion, Saca Valeriu și din totalitatea de probe scrise anexate la cauza penală. Acuzarea a apreciat critic declarațiile inculpatului referitor la nerecunoașterea vinovăției de săvârșirea infracțiunilor de escrocherie și trafic de influență, aceasta fiind o modalitate de autoapărare și de eschivare de la 3 răspunderea penală, de care acesta profită în condiția când în conformitate cu legislația în vigoare inculpatul nu poartă răspundere pentru depoziții false. Astfel, poziția inculpatului precum că Chianu Serghei i-ar fi fost dator cu careva sume de bani și în contul stingerii acestei datorii ar fi înregistrat pe numele soției sale apartamentul care îi aparținea mamei acestuia, Chianu Zinaiada, este în contradicție cu elementele de fapt administrate legal în cadrul urmăririi penale, din motiv că inculpatul nu dispune de careva probe materiale care ar confirma faptul existenței acestei pretinse datorii a lui Chianu Serghei față de Scrînic Oleg, cum ar fi recipisă, contracte de împrumut sau alte acte confirmative. A remarcat, că declarațiile inculpatului precum că nu cunoaște nimic referitor la deposedarea lui Chianu Zinaida de lotul de teren cu suprafața de 0,20 ha amplasat în com. Stăuceni mun. Chișinău și înregistrarea acestuia pe numele lui Nicolaeva Anna, precum și deposedarea lui Durlescu Parascovia de lotul de teren situat în or. Durlești, mun. Chișinău și înregistrarea acestuia pe numele lui Uncu Vladimir, sunt în totală contradicție cu declarațiile martorului Lupu Vladimir care, sub jurământ, a comunicat instanței de judecată că la rugămintea lui Scrînic Oleg au fost perfectate două procuri pe numele său din numele lui Chianu Zinaida și Durlescu Parascovia în baza cărora a înstrăinat două loturi de teren aparținând acestora și la rugămintea lui Scrînic Oleg un lot l-a înregistrat pe numele unei prietene a soției lui Scrînic Oleg, Nicolaeva Ana, iar al doilea pe numele unui verișor al lui Lupu Vladimir, Uncu Vladimir. Astfel, a susținut acuzatorul de stat, că este demonstrată prin probe incontestabile implicarea lui Scrînic Oleg și interesul acestuia cu referire la efectuarea acestor tranzacții de vânzare-cumpărare, adică prezența în acțiunile acestuia a laturii obiective și laturii subiective a componențelor de infracțiune prevăzute de art. 190 alin. (5) și 326 alin. (3) lit. a) Cod penal. Mai mult, în cadrul cercetării judecătorești, prin declarațiile martorilor Spian Liudmila, Chianu Mariana, Chirașciuc Arina se confirmă cu certitudine faptul că, reieșind din existența problemelor legate de reținerea, arestarea și urmărirea penală desfășurată în privința lui Chianu Serghei, ca urmare a acțiunilor de extorcare, Chianu Serghei prin intermediul rudelor sale a transmis în mai multe rate anumite sume de bani destinate colaboratorilor de poliție în scopul eliberării acestuia din detenție, mijloace care au fost transmise prin intermediul cet. Chirașciuc Arina. Totodată, a mai susținut apelantul, că materialele cauzei penale conțin procesele-verbale privind efectuarea interceptării și înregistrării comunicărilor și confirmarea acestora, cu stenogramele anexate la aceste convorbiri care au fost purtate între Jignea Igor și Chianu Serghei, precum și Chianu Serghei și Scrînic Oleg în perioada lunii martie 2010 în conformitate cu care este demonstrat cu certitudine interesul material a lui Scrînic Oleg de a obține de la Chianu Serghei mijloace bănești ce nu i se cuvin, susținând că contra acestor sume va soluționa problemele legate de cauza penală pornită în privința lui Chianu Serghei. Acuzatorul de stat a subliniat că prin sentința Judecătoriei Buiucani din 23 februarie 2011 pe dosarul nr. 1-406/11, Bajureanu Viorel a fost recunoscut 4 culpabil în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod penal, și anume că el, activând în calitate ofițer de urmărire penală al secției urmărire penală pe linia criminalității organizate Direcției Exercitare a urmăririi penale pe cazuri excepționale a DUP a MAI, efectuând urmărirea penală pe faptul însușirii bunurilor cet. Uporov Denis, a extorcat și a primit de la Chianu Serghei suma totală de 5000 euro. Astfel, a evidențiat procurorul, că vinovăția inculpatului a fost probată pe toate capetele de acuzare incriminate, iar soluția adoptată de prima instanță dă dovadă de lipsă de obiectivitate și parțialitate. 3.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, a înaintat apel suplimentar solicitând de comun cu cele solicitate în apelul declarat de procurorul Busuioc Nadejda, casarea sentinței și în partea ce ține de soluția dispusă de prima instanță privind infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) Cod penal, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, conform căreia a-l recunoaște vinovat pe Scrînic Oleg și de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal și în temeiul art. 53 lit. g), art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, a înceta procesul penal în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală. În motivarea apelului suplimentar, procurorul a invocat că prima instanță a adoptat hotărârea în baza art. 389 Cod de procedură penală și nu în temeiurile prevăzute de art. 391 Cod de procedură penală (care nu conțin temeiul de încetare a procesului penal la expirarea termenului de prescripție). Totodată, în opinia acestuia prima instanță a dispus încetarea procesului penal în privința lui Scrînic Oleg în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, fără să constate că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii în cauză.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017, au fost admise apelurile, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care: Scrînic Oleg a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, iar în baza art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală raportat la art. 53 lit. g) Cod penal, Scrînic Oleg a fost liberat de răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală prevăzut de art. 60 Cod penal. Scrînic Oleg a fost recunoscut vinovat și condamnat: - în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 8 (opt) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și de a exercita o anumită activitate legată de administrarea și gestionarea bunurilor și a mijloacelor bănești pe termen de 5 (cinci) ani; - în baza art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, 3 (trei) ani închisoare, cu amendă în mărime de 1000 (una mie) unități convenționale, echivalentul a 20000 (douăzeci mii) lei. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Scrînic Oleg i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 5 9 (nouă) ani închisoare și amendă în mărime de 1000 (una mie) unități convenționale, echivalentul a 20000 (douăzeci mii) lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și de a exercita o anumită activitate legată de administrarea și gestionarea bunurilor și a mijloacelor bănești pe termen de 5 (cinci) ani, cu executarea în penitenciar de tip închis. 4.1. Pentru pronunțarea soluției nominalizate, instanța de apel a reținut, că situația de fapt și de drept reținută de prima instanță nu corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate incorect, iar prima instanță eronat a ajuns la concluzia că nu a fost dovedită vinovăția lui Scrînic Oleg în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal. 4.2. În urma cercetării probelor, instanța de apel a constatat, că Scrînic Oleg a săvârșit escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere în următoarele circumstanțe: activând în calitate de inspector superior al grupei poliției criminale a secției de poliție or. Strășeni a Comisariatului de Poliție raional Strășeni a Ministerului Afacerilor Interne în baza ordinului nr. 369ef din 10 martie 2007, adică fiind o persoană cu funcții de răspundere căreia într-o instituție de stat i-a fost acordate permanent prin stipularea legii anumite drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice sau a acțiunilor administrative de dispoziție, acționând în perioada 23 decembrie 2009-15 ianuarie 2010, sub pretextul necesității rambursării de către cet. Chianu Serghei a sumei de 25000 euro în calitate de o pretinsă datorie pe care o are ultimul față de Scrînic Oleg, prin intermediul amenințărilor făcute în adresa cet. Chianu Serghei, l-a impus pe ultimul să o convingă pe mama sa Chianu Zinaida să încheie la data de 14 ianuarie 2010 cu soția lui Scrînic Oleg - Jolobenco Oxana contractul de vânzare-cumpărare nr. 109 a apartamentului nr. 129, situat pe adresa str. Romană, 2/2, mun. Chișinău care aparține cet. Chianu Zinaida, în calitate de garantare a rambursării pretinsei datorii în sumă de 25000 euro, prin ce i-a fost cauzat cet. Chianu Zinaida un prejudiciu material în mărime de 550000 lei. Tot el, inspectorul poliției criminale din cadrul CPR Strășeni, Scrînic Oleg, acționând de comun acord cu persoane neidentificate de organul de urmărire penală, prin intermediul amenințărilor făcute în adresa cet. Chianu Serghei, l-a impus pe ultimul să o convingă pe mama sa Chianu Zinaida să încheie la data de 15 ianuarie 2010 cu cet. Nicolaeva Anna contractul de vânzare-cumpărare nr. 92 a lotului de pământ cu suprafața de 0,20 ha, amplasat în com. Stăuceni, mun. Chișinău, de asemenea, în calitate de garantare a rambursării pretinsei datorii în sumă de 25000 euro, prin ce i-a fost cauzat cet. Chianu Zinaida un prejudiciu material în proporții deosebit de mari. În continuare, inspectorul poliției criminale din cadrul CPR Strășeni, Scrînic Oleg, acționând de comun acord cu persoane neidentificate de organul de urmărire penală, prin intermediul amenințărilor făcute în adresa cet. Chianu Serghei, l-a impus pe ultimul să o convingă pe ruda lui Chianu Serghei - cet. Durlescu Parascovia să încheie la data de 24 decembrie 2010 contractul de vânzare-cumpărare nr. 28750 a lotului de pământ cu suprafața de 0,0685 ha, 6 amplasat în or. Durlești, mun. Chișinău, de asemenea în calitate de garantare a rambursării pretinsei datorii în sumă de 25000 euro, prin ce i-a fost cauzat cet. Durlescu Parascovia un prejudiciu material în proporții deosebit de mari. De asemenea, instanța de apel a constatat cu certitudine faptul că Scrînic Oleg a săvârșit traficul de influență, adică extorcarea personală de bani, pentru sine și pentru o altă persoană, susținând că are influenta asupra unui funcționar în scopul de a-l face să îndeplinească sau să nu îndeplinească acțiuni ce intră în obligațiile lui de serviciu, în următoarele circumstanțe: inspectorul poliției criminale din cadrul CPR Strășeni, Scrînic Oleg, la data de 15 martie 2010, susținând că are influență asupra persoanelor cu funcții de răspundere în gestiunea cărora se află cauza penală nr. 2008028224 pornită de către Comisariatul General de Poliție mun. Chișinău în baza art. 190 alin. (5) Cod penal pe faptul însușirii în proporții deosebit de mari a bunurilor cet. Spian Ivan și în baza art. 361 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal pe faptul confecționării, deținerii și folosirii documentelor oficiale false de către cet. Chianu Serghei, a extorcat de la cet. Chianu Serghei suma de 15000 euro, pentru a determina persoanele cu funcții de răspundere în gestiunea cărora se află cauza penală nr. 2008028224 să înceteze urmărirea penală în privința cet. Chianu Serghei. Instanța de apel a mai constatat în urma cercetării probelor că Scrînic Oleg a săvârșit păstrarea munițiilor fără autorizațiile corespunzătoare, în următoarele circumstanțe: în cadrul cauzei penale nr. 2010978021 pornită în privința cet. Scrînic Oleg, în baza autorizației judecătorului de instrucție de efectuare a percheziției din 17 martie 2010, a fost efectuată percheziția în biroul de serviciu, inclusiv și în safeul de serviciu al colaboratorului CPr Strășeni, cet. Scrînic Oleg. Drept urmare, la ora 16:55 a fost întocmit procesul-verbal de percheziție, prin care s-a constat că în safeul de serviciu a cet. Scrînic Oleg, în care avea acces doar el, au fost depistate două cartușe militare care se referă la categoria munițiilor, cu calibrul 9 mm Mak (9x18), confecționate industrial care pot fi utilizate în calitate de încărcătură la armele de foc, asupra cărora nu avea documente ce ar permite deținerea acestora. 4.3. Instanța de apel a considerat, că versiunea inculpatului Scrînic Oleg privind nevinovăția sa în comiterea faptelor penale incriminate se combate prin totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice, cercetate în ședința de judecată și anume prin declarațiile părților vătămate Durlescu Parascovia și Spian Ludmila, a martorilor Chianu Mariana, Chirașciuc Arina, Hajevschi Maria și probele scrise cercetate în ședința de judecată, care coroborează între ele și anume: plângerea depusă de Chianu Serghei la 01 februarie 2010; plângerea depusă de Chianu Serghei la 03 martie 2010; plângerea depusă de Chianu Zinaida la 17 martie 2010; plângerea depusă de Durlescu Parascovia din 16 martie 2010; actele ce confirmă transferul prin sistemul „Western Union” pe numele Hajevschi Maria a sumei de 2075,50 euro la 16 decembrie 2009 (f.d. 22-23, vol.I); procesul- verbal de recunoaștere a persoanei, prin care martorul Hajevschi Maria a recunoscut persoana Arina căreia i-a transmis suma de 5000 euro pentru eliberarea lui Serghei; copia procesului-verbal de reținere a lui Chianu Serghei la 7 08 decembrie 2009; ordonanța de încetare a urmăririi penale din 22 decembrie 2009 în privința lui Chianu Serghei (f.d. 36 (55), vol.I); încheierea Judecătoriei Buiucani din 11 decembrie 2009 privind aplicarea arestului față de Chianu Serghei pe termen de 15 zile (f.d. 58, vol.I); ordonanța de punere sub învinuire a lui Chianu Serghei din 11 decembrie 2009 în cauza penală nr. 2009990585 (f.d. 63, vol.I); copia contractului de vânzare-cumpărare nr. 109 încheiat între Chianu Zinaida și Jolobenco Oxana la 14 ianuarie 2010 a apartamentului nr. 129 amplasat pe adresa str. Romană, 2/2, mun. Chișinău; copia recipisei din 14 ianuarie 2010 prin care Jolobenco Oxana se obligă să îi întoarcă lui Chianu Zinaida apartamentul la restituirea sumei de 25000 euro până la 20 aprilie 2010 (f.d. 66, vol.I); recipisa scrisă de Chianu Zinaida pe numele cet. Jolobenco Oxana, în care este relatat faptul că cet. Chianu Zinaida a împrumutat suma de 25000 euro de la Jolobenco Oxana (f.d. 171, vol.II); recipisa scrisă de Chianu Serghei pe numele cet. Scrînic Oleg, în care este relatat faptul că cet. Chianu Serghei a împrumutat suma de 25000 euro de la Scrînic Oleg, pe care se obligă să-i întoarcă până la 30 ianuarie 2010 (f.d. 172 vol.II); procesul-verbal de percheziție la domiciliul lui Scrînic Oleg; procesul-verbal de percheziție la biroul inculpatului din18 martie 2010 în rezultatul căruia s-au ridicat diferite bancnote și 9 cartușe (f.d.192-193, vol.I); procesul-verbal de examinare a actelor ridicate în cadrul percheziției efectuate la domiciliul cet. Scrînic Oleg din 10 martie 2010 (f.d. 194-195, vol.I), descifrările telefonice (f.d. 196-197, vol.I); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 23 martie 2010, conform căruia martorul Bordian Marcel l-a recunoscut pe Oleg căruia i-a reparat telefonul (f.d. 199-200, vol.I); scrisoarea din 17 martie 2010 prin care se confirmă că cauza penală nr. 2009990585 în privința lui Chianu Serghei a fost transmisă în Procuratura Anticorupție (f.d. 23, vol.II), stenograma convorbirilor dintre Jignea Igor, Chianu Serghei și Chirașciuc Arina din 26 februarie 2010 (f.d. 61, vol.II); recipisa scrisă de Chianu Zinaida pe numele cet. Jolobenco Oxana, în care este relatat faptul că cet. Chianu Zinaida a împrumutat suma de 25000 euro de la Jolobenco Oxana, din data de 12 ianuarie 2010; recipisa scrisă de Chianu Serghei pe numele cet. Scrînic Oleg, în care este relatat faptul că cet. Chianu Serghei a împrumutat suma de 25000 euro de la Scrînic Oleg, pe care se obligă să-i întoarcă până la 30 ianuarie 2010, examinată prin procesul-verbal din 30 martie 2010; plângerea depusă de Ceban Maxim; procesul-verbal de ridicare de la Lupu Vladimir a contractului de vânzare-cumpărare din 24 decembrie 2009; contractul de vânzare-cumpărare nr. 28750 din 24 decembrie 2009 prin care Durlescu Parascovia a vândut lui Uncu Vladimir lotul de teren din or. Durlești, contractul de vânzare-cumpărare nr. 92 din 15 ianuarie 2010 prin care Chianu Zinaida a vândut lui Nicolaev Anna (prietena soției inculpatului Scrînic Oleg) lotul amplasat în com. Stăuceni; sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 23 februarie 2011, prin care ofițerul Bajureanu Viorel a fost condamnat în baza art. 324 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa 3 (trei) ani închisoare, cu amendă în mărime de 20000 (douăzeci mii) lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în Ministerul Afacerilor Interne pe termen de 2 (doi) ani. 8 Instanța de apel a statuat, că la materialele cauzei își găsesc reflectare motivele invocate în apel de acuzatorul de stat, potrivit cărora prima instanță în mod incorect și în derogare de la prevederile art. 101 Cod de procedură penală a apreciat probele administrate de către acuzarea de stat, fapt în temeiul căruia în mod greșit a dispus achitarea inculpatului Scrînic Oleg. Or, vinovăția lui Scrînic Oleg în săvârșirea faptelor incriminate rezultă cert din declarațiile părților vătămate Durlescu Parascovia, Spian Ludmila, acestea fiind consecutive, veridice și pertinente pe parcursul întregului proces penal, care coroborează cu declarațiile martorilor, cu celelalte probe ale cauzei penale, și chiar cu declarațiile lui Chianu Serghei depuse în cadrul urmăririi penale (f.d. 45-49, vol.III) pe care instanța a constatat că nu le poate pune la baza sentinței deoarece Chianu Serghei nu a fost audiat în cadrul ședințelor de judecată, precum și cu declarațiile lui Chianu Serghei depuse în cadrul procesului penal de condamnare a ofițerului Bajureanu Viorel în baza art. 324 alin. (1) Cod penal, nefiind atestate temeiuri pentru a pune la dubii credibilitatea acestora. La fel, instanța de apel a remarcat, că declarațiile părților vătămate coroborează cu declarațiile martorului Chianu Mariana din care rezultă culpabilitatea lui Scrînic Oleg în săvârșirea infracțiunii de escrocherie. Instanța de apel a reținut, că pretinsa datorie de 25000 euro a lui Chianu Serghei față de Scrînic Oleg este invocată doar de către inculpat și greșit apreciată de către prima instanță, versiunea inculpatului fiind declarativă și fără suport probant. Chianu Serghei, la rugămintea inculpatului, i-a adus acestuia un automobil din Polonia, pe care, la rugămintea lui Scrînic Coleg, l-a înmatriculat cu numere poloneze, pe numele cetățeanului polonez Woznica Piotr pentru a evita taxele vamale. Ulterior, Scrînic Oleg a decis să vândă acest automobil și s-a întâlnit cu Woznica Piotr căruia i-a transmis automobilul și cheile de la automobil, la întâlnire fiind prezent și Chianu Serghei. Din declarațiile lui Scrînic Oleg rezultă că el însuși i-a înmânat lui Woznica Piotr cheile de la automobil, automobilul și actele, urmând ca acesta să-i transmită prețul de 25000 euro timp de două săptămâni. Ulterior, polonezul Woznica Piotr a încetat să răspundă la telefon și a dispărut, iar Scrînic Oleg a început să solicite suma de 25000 euro de la Chianu Serghei, deși acesta a participat doar în rol de intermediar, făcându-i cunoștință cu Woznica Piotr. Având în susținere prevederile art. 514 Cod civil, instanța de apel a menționat, că la caz nu se atestă careva temeiuri de apariție a unei obligații a lui Chianu Serghei față de Srînic Oleg, inculpatul în mod neîntemeiat exercitând presiuni asupra părții vătămate pentru ca acesta să-i întoarcă banii pe care nu îi datorează. Prin urmare, este nejustificată alegația primei instanțe precum că la caz se atestă raporturi juridice civile între Chianu Serghei și Scrînic Oleg, ceea ce exclude arealul legii penale, or, la materialele cauzei nu sunt anexate careva probe ce ar demonstra că între cei doi ar fi existat careva obligații civile. Cu privire la recipisa întocmită de Chianu Serghei precum că a luat cu titlu de împrumut de la Scrînic Oleg suma de 25000 euro și s-a obligat să o întoarcă 9 până la data de 30 ianuarie 2010, instanța de apel a menționat că aceasta nu întrunește condițiile legale de valabilitate a recipisei, or, pe aceasta nu este indicată data întocmirii acesteia (f.d. 172, vol.II). Totodată, din declarațiile martorului Chianu Mariana rezultă că această recipisă a fost semnată de Chianu Serghei sub presiune, fiind deja sub arest, sub influența amenințărilor lui Scrînic Oleg, care îl șantaja cu cauza penală deschisă în privința sa precum că Chianu Serghei ar fi comis infracțiunea de escrocherie în proporții deosebit de mari. Aceleași metode au fost utilizate de către inculpatul Scrînic Oleg de obținere a unei recipise de la Chianu Zinaida la 12 ianuarie 2010 prin care aceasta s-a obligat să restituie datoria de 25000 euro soției inculpatului Jolobenco Oxana până la 20 aprilie 2010 (f.d. 171, vol.II), recipisă obținută în momentul întocmirii contractului de vânzare-cumpărare nr. 109 încheiat între Chianu Zinaida și Jolobenco Oxana din 14 ianuarie 2010 a apartamentului nr. 129 de pe str. Romană, 2/2, mun. Chișinău (f.d. 70, vol.I), or, în ședința de judecată s-a stabilit cert că Chianu Zinaida nu a împrumutat nici odată bani de la Jolobenco Oxana și nici nu avea careva datorie față de ea, fapte recunoscute și de către inculpatul Scrînic Oleg. Instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiat argumentul acuzatorului de stat precum că însuși comportamentul lui Scrînic Oleg nu demonstrează că între el și inculpat există relații juridice cu caracter civil, or, inculpatul a recunoscut că nu s-a adresat în instanța civilă pentru a-și revendica pretinsa datorie, nu l-a pus pe pretinsul debitor în întârziere, deci nu a recurs la nici o metodă legală care ar fi aplicabilă în cazul în care Chianu Serghei într-adevăr ar fi avut careva datorii față de Scrînic Oleg. Versiunea inculpatului cu privire la existența datoriei nu a fost probată, nu au fost prezentate careva probe veridice, înscrisuri care ar confirma raportul juridic civil, ținând cont de suma impunătoare a banilor pretinși - 25000 euro. Totodată, instanța de apel a remarcat, că Chianu Zinaida a fost de asemenea impusă să scrie recipisă precum îi este datoare lui Jolobenco Oxana - soția lui Scrînic Oleg, cu suma de 25000 euro, astfel fiind subminată poziția primei instanțe precum că inculpatul dorea doar să-și întoarcă pretinsa datorie, or în astfel de circumstanțe pretinsa datorie a fost dublată, fiind implicată mama lui Chianu Serghei, care nu are nici o interacțiune cu persoana lui Scrînic Oleg și interesele acestuia. A mai reținut instanța de apel, că Scrînic Oleg, pentru a dobândi ilicit de la Chianu Sergiu bani ce nu i se cuvin, l-a amenințat pe acesta cu deschiderea unui dosar penal, lucru care a și fost făcut. Astfel, la data de 08 decembrie 2009, Chianu Serghei a fost reținut, iar la 11 decembrie 2009 a fost arestat pe această cauză. În acest sens a fost reținută sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 23 februarie 2011 prin care ofițerul Bajureanu Viorel, care a instrumentat cauza în privința lui Chianu Serghei a fost condamnat în baza art. 324 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa 3 (trei) ani închisoare, cu amendă în mărime de 20000 (douăzeci mii) lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în Ministerul 10 Afacerilor Interne pe termen de 2 (doi) ani, cauza fiind examinată în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției. Având în susținere prevederile art. 466-467 Cod de procedură penală, instanța de apel a constatat, că are puterea de lucru judecat, faptul că Bajureanu Viorel, colegul lui Scrînic Oleg, a primit sume de bani - 2000 euro si 3000 euro pentru a înceta urmărirea penală în privința lui Chianu Serghei pornită în baza art. 190 alin. (5) Cod penal și art. 361 alin. (2) lit. b), d) Cod penal. Instanța de apel a apreciat critic alegația primei instanțe precum că la caz nu se atestă obiectul juridic al escrocheriei, întrucât bunurile nu au fost sustrase de la Chianu Serghei, or, tocmai relațiile sociale cu privire la patrimoniu, și nu relațiile sociale cu privire la proprietate formează obiectul juridic generic al infracțiunii de escrocherie, totodată împotriva infracțiunii de escrocherie sunt apărate relațiile sociale cu privire la patrimoniu, nu neapărat relațiile juridice cu privire la patrimoniu. Instanța de apel a respins alegația primei instanțe precum că la caz lipsește acțiunea adiacentă a infracțiunii de escrocherie, or, Scrînic Oleg a prezentat fals realitatea lui Chianu Serghei, a organizat deschiderea unui dosar penal fals în privința acestuia, în baza căruia a fost aplicată măsura preventivă arestul, l-a amenințat cu pedeapsa cu închisoarea, l-a dezinformat că va fi condamnat, deși cunoștea că cauza penală este una formală, care urmează să fie încetată îndată ce vor fi dobândiți banii și bunurile de la Chianu Serghei, astfel la caz fiind prezentă înșelăciunea și abuzul de încredere. Comportamentul lui Scrînic Oleg demonstrează insistența acestuia în presiunea efectuată asupra lui Chianu Serghei: îl vizita în timp ce acesta se afla în arest, deși nu era îndreptățit, nefiind persoană care instrumentează cauza, îi ducea telefon mobil pentru ca Chianu Serghei să ia legătura cu rudele sale și să ceară bani, să le convingă ca să înstrăineze imobilele. Aceste acțiuni au confirmat intenția directă a inculpatului de a dobândi ilicit bunuri străine, or, în termen de o lună de aflare sub arest a lui Chianu Serghei, s-a reușit dobândirea de la acesta a apartamentului nr. 29 din str. Romană, 2/2 mun. Chișinău, a lotului de teren de 0,20 ha din com. Stăuceni, precum și a lotului din com. Durlești, ce aparținea lui Durlescu Parascovia și sume de bani transmise de rudele lui Chianu Serghei. Cu referire la argumentul primei instanțe precum că amenințarea nu este un semn calificativ al escrocheriei, instanța de apel a atenționat că dobândirea ilicită a bunurilor a fost dobândită prin înșelăciune, amenințarea având drept scop remiterea voluntară a bunurilor făptuitorului, cu concursul părților vătămate. Or, nici una din părțile vătămate nu ar fi semnat contractele de transmitere a dreptului de proprietate, dacă nu erau să fie speriați precum că Chianu Serghei va fi privat de libertate. Nu a fost reținută versiunea precum că Scrînic Oleg nu are nici o implicare în cauza penală pornită împotriva lui Chianu Sergei, or, se observă o interdependență directă între progresul cauzei penale pornite împotriva lui Chianu Serghei și remiterea treptată a bunurilor de către rudele acestuia și ulterior încetarea urmăririi penale în privința lui Chianu Serghei, fiind evident interesul 11 expres al lui Scrînic Oleg, or, în rezultatul efectuării percheziției și conform procesului-verbal de percheziție la domiciliul lui Scrînic Oleg din 18 martie 2010, au fost ridicate mai multe acte, printre care: contractul de vânzare-cumpărare pe numele lui Jolobenco Oxana a imobilului de la Chianu Zinaida, contractul de vânzare-cumpărare din 15 ianuarie 2010 a terenului de 0,20 ha de către Nicolaev Anna (prietena lui Jolobenco Oxana) (f.d. 186-188, vol.I). Astfel, Scrînic Oleg personal neparticipând direct la careva negocieri, cu excepția lui Chianu Serghei, căruia îi comunica direct pretențiile sale, dar persoanele erau interpuse de către el pentru a obține bunurile pentru el. Totodată, partea vătămată Spian Ludmila și martorul Chianu Mariana au afirmat cu certitudine că anume Scrînic Oleg îl amenința pe Chianu Serghei, exercita presiuni, și depunea efort pentru a dobândi ilicit bani și bunuri ce nu-i aparțin. Cu referire la argumentul primei instanțe precum că părțile vătămate Durlescu Parascovia și Chianu Zinaida nu au fost duse în eroare de către inculpat și anume Chianu Serghei a fost cel care le-a convins că dea bunurile, ele au încheiat tranzacțiile benevol, instanța de apel a precizat că deși în aparență săvârșirea escrocheriei se exprimă în remiterea voluntară a bunurilor de către victimă spre făptuitor, în realitate escrocheria presupune întotdeauna actul de luare a bunurilor din stăpânirea victimei, cu concursul celei din urmă. Totodată, din declarațiile părții vătămate Durlescu Parascovia rezultă cert care a fost cauza pentru care au mers la înstrăinarea gratuită a bunurilor, și anume - „cu toții ne temeam că Chianu Serghei va fi privat de libertate”. Instanța de apel a apreciat critic concluziei primei instanțe precum că între Scîrnic Oleg și Chianu Serghei se atestă relații cu caracter civil, or, temeiul aplicării răspunderii penale pentru escrocherie apare în cazul imposibilității apărării drepturilor subiective prin mijloacele justiției civile, avându-se în vedere caracterul accesoriu al mijloacelor justiției penale. Cu alte cuvinte, atunci când este vorba despre două subiecte ale unui raport juridic, trebuie verificată înainte de toate ipoteza egalității lor în drepturi, și numai dacă există indici care excedă limitele încălcării normelor dreptului civil, atunci se justifică intervenția legii penale. La caz, s-a dovedit în afara oricăror dubii că Scrînic Oleg a manifestat rea-voință față de Chianu Serghei și părțile vătămate, cu care de altfel, nici nu avea careva raporturi juridice civile, astfel legislație civilă nu este incidentă la caz, de vreme ce inculpatul a acționat cu malversațiune. Totodată, în opinia instanței de apel prima instanță s-a contrazis în partea descriptivă, indicând că acțiunile lui Scrînic Oleg sunt legale, dat în același timp indicând că „intenția lui Scrînic Oleg era de a rambursa o pretinsă datorie". Instanța de apel a mai remarcat, că martorii audiați - Chianu Mariana, Hajevschi Maria, Chirașciuc Maria au confirmat că Chianu Serghei a fost reținut și s-a adresat după ajutor la rude și prieteni, solicitând să-i fie dați bani cu împrumut, pentru ca să fie eliberat de sub arest. Totodată, martorii nominalizați au indicat unanim că banii solicitați erau destinați anume pentru Scrînic Oleg. 12 Totodată, din declarațiile celorlalți martori, dar și din declarațiile inculpatului Scrînic Oleg, rezultă că nu el a fost persoana care a instrumentat cauza, prin urmare inculpatul a pretins bani de la Chianu Serghei pentru a-l influența pe Bajureanu Viorel să adopte o soluție favorabilă, adică este întrunită componența de trafic de influență. Instanța de apel a apreciat critic alegația primei instanțe precum că declarațiile părții vătămate Durlescu Parascovia nu pot fi puse la baza soluției de condamnare, or depozițiile părții vătămate sunt consecutive pe tot parcursul procesului penal, concludente și pertinente, coroborează cu celelalte materiale ale cauzei penale și nu există careva temeiuri de a lipsi de credibilitate aceste declarații. În privința alegației primei instanțe precum că martorul Chirașciuc Arina a declarat în ședința de judecată precum că nu-l cunoaște pe Scrînic Oleg, or, acest martor confirmă că a transmis suma de 4000-5000 euro lui Jignea Igor, pentru ca să fie soluționată o cauză penală în privința lui Chianu Serghei, iar Jignea Igor acționa de comun acord cu Bajureanu Vitale, care a fost condamnat pentru comiterea de corupere pasivă în cauza lui Chianu Serghei. Instanța de apel a reținut soluția primei instanțe precum că nu pot fi puse la baza sentinței procesele-verbale privind interceptarea convorbirilor telefonice a abonatului SA „Moldcell” cu nr. de telefon xxxxx utilizat de Scrînic Oleg efectuate după 04 martie 2010, deoarece încheierea judecătorului de instrucție prin care a fost autorizată prelungirea interceptării convorbirilor telefonice a abonatului SA „Moldcell” cu nr. de telefon xxxxx utilizat de Scrînic Oleg nu este datată (f.d. 35, vol.I). Totodată instanța de apel a considerat, că vinovăția lui Scrînic Oleg în comiterea traficului de influență se dovedește prin celelalte probe pertinente și concludente, care coroborează între ele și dovedesc că ultimul a săvârșit extorcarea personală de bani, pentru sine și pentru o altă persoană, susținând că are influență asupra unui funcționar în scopul de a-l face să îndeplinească sau să nu îndeplinească acțiuni ce intră în obligațiile lui de serviciu. Cu referire la poziția primei instanțe precum că declarațiile lui Chianu Serghei date în cadrul urmăririi penale nu pot fi puse la baza sentinței, deoarece acesta nu a fost audiat în ședința de judecată, instanța de apel a menționat, că acesta a părăsit teritoriul Republicii Moldova, nu a fost audiat nici în prima instanță nici în instanța de apel, și nici nu a fost petrecută confruntarea între martor și inculpat în cadrul urmăririi penale pentru a fi respectat dreptul apărării de a pune întrebări nemijlocite martorului. Totodată, în sentința de condamnare a lui Bajureanu Viorel în comiterea infracțiunii de corupere pasivă, devenită definitivă și irevocabilă, Chianu Serghei a indicat că „...În perioada ce a urmat, zilnic era vizitat de Oleg Scrînic care-i cerea bani, îi spunea că pământurile nu acoperă suma datoriei, iar aproximativ la 05 ianuarie 2010 la el acasă a venit Bajureanu Viorel cu lucrătorul operativ Igor și i-au luat automobilul model „Mercedes” care-i aparține motivând prin faptul că nu întreprinde nimic în vederea recuperării datoriei față de Scrînic Oleg, iar următorul pas va fi închisoarea...”. 13 Astfel, instanța de apel a considerat că este dovedită în afara oricăror dubii prin ansamblul de probe enunțate culpabilitatea lui Scrînic Oleg în comiterea infracțiunii de trafic de influență. Instanța de apel a admis argumentele procurorului privind erorile de drept comise de prima instanță, subliniind că deși aceasta în partea motivantă a sentinței a constatat în mod corect vinovăția inculpatului Scrînic Oleg în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, totuși instanța de fond a omis să constate vinovăția acestuia în dispozitivul sentinței, indicând doar necesitatea încetării procesului în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, cu liberarea de răspundere penală. Instanța de apel a reținut, că în ședința de judecată a primei instanțe s-a constatat cert, că potrivit procesului-verbal de percheziție din 18 martie 2010, măsură procesuală autorizată prin încheierea judecătorului de instrucție din 17 martie 2010 (f.d. 11, vol.I, conexat) s-a constatat că în safeul de serviciu a lui Scrînic Oleg, în care avea acces doar el, au fost depistate două cartușe militare care se referă la categoria munițiilor, cu calibrul 9 mm Mak (9x18), confecționate industrial care pot fi utilizate în calitate de încărcătură la armele de foc, asupra cărora nu avea documente ce ar permite deținerea acestora (f.d.12, vol.I, conexat). Conform raportului de expertiză nr. 707 din 23 martie 2010, cele 2 cartușe cu calibrul 9 mm Mak (9x18) sunt considerate ca muniție, totodată conform hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 31 din 31 noiembrie 1998, muniții sunt considerate cartușele, proiectilele și încărcăturile de orice fel, care pot fi utilizate la armele de foc și pot fi fabricate industrial sau confecționate în mod meșteșugăresc (f.d.19, vol.I, conexat). Potrivit martorilor Saca Valeriu și Dodon Ion, procedura desfășurării percheziției a derulat în conformitate cu legislație în vigoare (f.d. 189, 240-241, vol.III). Prin urmare, s-a dovedit în afara oricăror dubii vinovăția inculpatului Scrînic Oleg în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal. Instanța de apel a mai menționat că infracțiunea comisă de Scrînic Oleg a fost săvârșită în perioada anului 2010, sancțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) Cod penal la momentul comiterii faptei stipulând pedeapsa cu amendă în mărime de la 300 la 600 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani, prin urmare infracțiunea nominalizată se încadrează prin prisma art. 16 Cod penal în categoria celor mai puțin grave. Având în vedere că în partea descriptivă a sentinței prima instanță l-a recunoscut vinovat pe Scrînic Oleg în comiterea faptei, însă a omis să se expună în dispozitiv referitor la vinovăție, instanța de apel a constatat necesitatea recunoașterii vinovăției lui Scrînic Oleg în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, iar în baza art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală raportat la art. 53 lit. g) Cod penal, a dispus liberarea de răspundere penală a acestuia în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală prevăzut de art. 60 Cod penal. 14 4.4. La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel a reținut prevederile art. art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor deosebit de grave și grave prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul că infracțiunile au fost săvârșite cu intenție, de personalitatea inculpatului, care anterior nu a fost judecat (f.d. 66, vol.III), nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru. Circumstanțe atenuante sau agravante nu s-au stabilit.

Avocatul Zamfir Pavel în numele inculpatului, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia în partea ce ține de condamnarea lui Scrînic Oleg în baza art. 190 alin. (5) și art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu menținerea sentinței în această parte, iar în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs să fie casată decizia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În argumentarea recursului, apărarea face referire la prevederilor pct. 22.2 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel nr. 22 din 12 decembrie 2005”, (modificată prin Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr. 10 din 24 decembrie 2010), menționând că în decizia recurată a fost admisă o derogare de la recomandările enunțate, deoarece în intervalul paginilor 2-8 ale deciziei nu este depistată nici o descriere a faptei imputate (formularea învinuirii), iar la fila 46 Colegiul nu se limitează la o concluzie generală pe marginea apelurilor, dar fără nici un suport faptic și juridic, în lipsa unei concluzii privind vinovăția inculpatului Scrînic Oleg, anticipat stabilește în mod expres pedeapsa pentru fiecare capăt de învinuire. Astfel, în opinia recurentului instanța de apel nu a rezolvat fondul cauzei. Cu referire la prevederile pct. 14.4. a Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 10 din 24 decembrie 2010 pentru modificarea și completarea Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la practica examinării cauzelor penale în ordine de apel” și jurisprudența CEDO în cauzele Popovici împotriva Moldovei din 27 noiembrie 2007, §72, și Dănila împotriva României din 8 martie 2007 § 62-63, Mischie vs România din 16 decembrie 2014, recurentul menționează că în prezenta cauză sunt constatate abateri similare, deoarece în instanța de apel au fost audiați numai părțile vătămate Spian Ludmila și Durlescu Parascovia; martorii Chianu Mariana, Hajevschi Maria și Chirașciuc Arina. Totodată, alți 3 martori, și anume: Chianu Serghei, Lupu Vadim, Bordian Marcel, solicitați de către procuror în ședința din 28 februarie 2017 - nu au fost audiați. Or, în cadrul dezbaterilor, procurorul nu a renunțat la audierea acestora. Susține, că declarațiile părților vătămate și a martorilor, date în ședința instanței de apel nu pot fi calificate ca „probe noi”, de natură să răstoarne concluziile instanței de fond privind lipsa componențelor infracțiunilor imputate lui Scrînic Oleg. Or, aceste declarații (în cumul cu cele date la urmărirea penală și 15 în instanța de fond), nu conțin absolut nimic nou - fapte, circumstanțe, etc., de natură să fie reapreciate de instanța de apel și puse la baza soluției de condamnare. Astfel, recurentul evidențiază, că lecturând declarațiile persoanelor enunțate, se constată că acestea practic nu se deosebesc cu nimic, de declarațiile date anterior. Declarațiile altor martori, date în prima instanță și examinate în instanța de apel nu relevă existența elementelor constitutive ale infracțiunilor imputate lui Scrînic Oleg. Or, prima instanță a făcut o analiză amplă a acestor declarații, fiindu-le dată apreciere corectă în raport cu circumstanțele cauzei. Conchide apărarea, că afirmațiile instanței de apel cuprinse în pct. 5.2 a deciziei recurate privind nerespectarea prevederilor art. art. 101, 384, 383 Cod de procedură penală, de către prima instanță, sunt declarative și nu rezistă criticii. În lipsa declarațiilor principalilor figuranți pe cauză - Chianu Serghei și Chianu Zinaida, nu poate fi trasă o concluzie certă despre vinovăția lui Scrînic Oleg. Or, Chianu Serghei a avut multiple ocazii de a face aceste declarații în fața instanțelor de judecată, însă le-a omis. Avocatul menționează, că printre alte probe, invocate de instanța de apel în favoarea concluziilor sale se regăsesc aceleași probe, care au fost invocate în rechizitoriu, dar care au fost respinse de prima instanță. Astfel, apărarea atenționează, că următoarele înscrisuri și corpuri delicte nu pot fi calificate și admise ca probe: plângerea depusă de către Chianu Serghei la 01 decembrie 2010, prin care se solicită atragerea la răspundere penală a lui Scrînic Oleg pe faptul estorcării sumei de 5000 euro (f.d 2, vol.I) - din motivul, că circumstanțele invocate nu au fost confirmate de către acesta în ședințele de judecată în fond și apel; plângerea depusă de către Chianu Zinaida la 03 martie 2010, prin care se solicită atragerea la răspundere penală a persoanelor necunoscute care prin metode de șantaj și estorcare au intrat în posesia apartamentului său și lotului de teren (f.d 11, vol.I) - din motivul că circumstanțele invocate nu au fost confirmate de către Chianu Zinaida în ședințele de judecată în fond și apel; plângerea depusă de către Durlescu Parascovia la 16 martie 2010, prin care se solicită atragerea la răspundere penală a persoanelor necunoscute care șantajează ruda sa Chianu Serghei (f.d 12, vol.I) - din motivul, că circumstanțele invocate nu au tangență cu Scrînic Oleg; Compact discul model Verbatim cu inscripția nr. 4, care conține înregistrare audio a convorbirilor și înregistrarea video a imaginilor întâlnirii dintre cet. Chirașiuc Arina și cet. Chianu Serghei la data de 26 februarie 2010 - din motivul că nu a fost prezentat de către procuror și vizionat în ședința de judecată în fond; Compact discul model Verbatim cu inscripția 1, care conține înregistrare audio a convorbirilor și înregistrarea video a imaginilor întâlnirii dintre cet. Chirașiuc Arina și cet. Chianu Serghei la data de 09 martie 2010, în care este prezent momentul transmiterii de către Chianu Serghei a sumei de 1000 euro persoanei pe nume Chirașiuc Arina - din motivul că nu a fost prezentat de către procuror și vizionat în ședința de judecată în fond și nu au tangență cu Scrînic Oleg; discuțiile purtate între Chianu Serghei și Bajureanu Viorel și Chianu Serghei cu Jignea Igor din 16 martie 2010, la fel pe 16 compact discul nominalizat sunt stabilite înscrieri a discuțiilor purtate între Chianu Serghei și Bajureanu Viorel din 12 martie 2010, examinat prin procesul-verbal din 01 aprilie 2010 - din aceleași considerente; Compact discul model Verbatim cu inscripția 3, care conține înregistrarea audio a convorbirilor dintre cet. Jignea Igor și cet. Chianu Serghei la data de 03 martie 2010 examinat prin procesul-verbal din 01 aprilie 2010 - din motivul că nu a fost prezentat de către procuror și vizionat în ședința de judecată în fond; Compact discul model Verbatim cu inscripția 2, care conține înregistrarea audio a convorbirilor dintre cet. Jignea Igor și cet. Chianu Serghei la data de 11 martie 2010, și discuția dintre Chianu Serghei și Scrînic Oleg din 12 martie 2010, examinat prin procesul-verbal din 01 aprilie 2010 - din motivul că nu a fost prezentat de către procuror și vizionat în ședința de judecată în fond; procesele-verbale privind efectuarea interceptării convorbirilor și confirmarea acestora, cu stenogramele anexate la aceste convorbiri - din motivul că nu a fost examinate în ședința de judecată în fond; sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 23 februarie 2011, prin care Bajureanu Viorel a fost condamnat în baza art. 324 alin. (1) Cod penal - din motivul, că nu are tangență cu Scrînic Oleg, acesta neavând nici un statut pe cauza respectivă și nici nu a fost audiat în careva calitate. Scrînic Oleg nu figurează nici în partea descriptivă a sentinței și, cu atât mai mult, în partea motivantă a acesteia. Cu referire la încadrarea juridică a faptelor imputate apărarea evidențiază următoarele aspecte: - prima instanță a făcut o amplă descriere și analiză a tuturor aspectelor, legate de componența infracțiunilor imputate lui Scrînic Oleg, ca în final să concluzioneze, că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele constitutive ale acestora; - instanța de apel nu a combătut concluzia instanței de fond, potrivit căreia „acuzarea în învinuirea înaintată descrie precum că inculpatul Scrînic Oleg prin intermediul amenințărilor făcute în adresa cet. Chianu Serghei l-a impus pe ultimul de a obliga rudele acestuia (Chianu Zinaida și Durlescu Parascovia) de a înstrăina bunurile imobile pe care le dețineau cu drept de proprietate, iar din declarațiile date de părțile vătămate rezultă că anume Chianu Serghei le-a convins de a înstrăina bunurile pe care le dețineau cu drept de proprietate din interesele lui proprii. Astfel, raportând circumstanțele indicate în învinuire la dispozițiile legiuitorului nu se reține întrunită latura obiectivă a infracțiunii, or, „amenințarea” nu este element al laturii obiective a infracțiunii prevăzute la art. 190 Cod penal”, iar, dacă organul de urmărire penală a constatat existența amenințărilor în adresa lui Chianu Serghei, atunci fapta nu urma să fie calificată în baza art. 190 Cod penal; - prima instanță corect a concluzionat, că „escrocheria se exprimă prin vinovăție sub formă de intenție directă. De asemenea, la calificarea faptei este obligatorie stabilirea scopului special - a scopului de cupiditate. Primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi calificată conform art. 190 Cod penal doar în cazul în care făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul de a le sustrage și nu avea 17 intenția să-și onoreze angajamentul asumat. Din învinuirea înaintată rezultă că scopul inculpatului Scrînic Oleg era de a rambursa de la cet. Chianu Serghei suma de 25000 euro în calitate de o pretinsă datorie, cu părțile vătămate a comunicat Chianu Serghei, părțile vătămate declarând instanței că pe Scrînic Oleg nu îl cunosc, respectiv instanța nu atestă scopul de cupiditate al inculpatului Scrînic Oleg de a obține bunurile părților vătămate Chianu Zinaida și Durlescu Parascovia”. - instanța de apel nu a reținut nici faptul, că infracțiunea specificată la art. 190 Cod penal este o infracțiune materială. Ea se consideră consumată din momentul în care făptuitorul obține posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile altuia la propria sa dorință. Astfel, analizând învinuirea înaintată raportând la probatoriul administrat, instanța de judecată a stabilit, că inculpatul Scrînic Oleg nu a obținut posibilitatea de a dispune de bunurile părților vătămate, or, potrivit contractelor de vânzare-cumpărare anexate la materialele cauzei se constată că la 14 ianuarie 2010 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 109 Chianu Zinaida a vândut lui Jolobenco Oxana apartamentul nr. 129, situat în str. Romană 2/2, mun. Chișinău (f.d. 70, vol.I); la 15 ianuarie 2010 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 92. Chianu Zinaida a înstrăinat cet. Nicolaeva Anna lotul de teren cu suprafața de 0,20 ha amplasat în com. Stăuceni, mun. Chișinău (f.d. 164-165, vol.II); la 24 decembrie 2009, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 28750 Durlescu Parascovia a vândut lui Uncu Vladimir lotul de teren cu suprafața de 0,0685 ha amplasat în or. Durlești, mun. Chișinău (f.d. 160, vol.II). Prin urmare, dacă Scrînic Oleg a acționat de comun acord cu soția sa, martorii Lupu Vladimir, Nicolaeva Anna și Uncu Vladimir, atunci aceste persoane urmau să aibă o altă calitate - de complice la comiterea infracțiunii de escrocherie (sau de șantaj), dar nu de martori. Susține recurentul, că partea învinuirii nu a adus o dovadă certă a existenței legăturii cauzale dintre fapta imputată și urmările prejudiciabile, părțile vătămate audiate în cadrul instanței de judecată și în instanța de apel au comunicat că pe inculpat nu-l cunosc, de asemenea și martorii Chianu Mariana și Chirașciuc Arina. Totodată, părțile vătămate au comunicat că anume Chianu Serghei le-a determinat să înstrăineze imobilele promițându-le că ulterior le va restituie banii. Astfel, părțile vătămate Chianu Zinaida și Durlescu Parascovia nu au fost duse în eroare de inculpat pentru a dobândi cu drept de proprietate bunurile imobile ale acestora, ci din probatoriul administrat rezultă că Chianu Serghei le-a convins să vândă imobilele date, iar el o să le restituie banii fapt ce se confirmă prin declarațiile părților vătămate audiate în cadrul ședinței de judecată (f.d. 158-160, 161-164, vol.III). Aceleași circumstanțe au fost confirmate și de martorul Lupu Vladimir, care fiind audiat în cadrul instanței de fond a menționat, că în procesul înstrăinării bunului imobil a venit Chianu Serghei care a adus-o pe Chianu Zinaida, la inițiativa acestuia a fost întocmită procura din numele lui Chianu Zinaida pentru a nu o obosi cu deplasările, deoarece avea o vârstă înaintată. În plus, nimeni din părțile vătămate nu au înaintat acțiune civilă. 18 Mai remarcă apărarea că în ipoteza în care Scrînic Oleg l-a amenințat și șantajat pe Chianu Serghei, impunându-l să-i restituie suma de 25000 euro, în perioada aflării acestuia în stare de arest pe cauza penală nr. 2009990585, pornită la 05 decembrie 2009, atunci nu este clar de ce Chianu Serghei a continuat să o convingă pe mama sa, Chianu Zinaida, și pe mătușa sa, Durlescu Parascovia, să înstrăineze apartamentul și loturile de teren, dacă acesta, deja la 22 decembrie 2009 a fost scos de sub urmărire penală pe cauza respectivă, prin ordonanța procurorului Procuraturii Buiucani (f.d.55, vol.I). Prin urmare, deja la 23 decembrie 2009 Chianu Serghei nu mai era dependent de Scrînic Oleg, în ipoteza în care acesta a folosit toate pârghiile de a-l impune să restituie suma datorată de 25000 euro, odată ce contractele de înstrăinare a bunurilor au fost încheiate la mijlocul lunii ianuarie 2010. Recurentul este de opinia, că instanța de apel nu a combătut versiunea lui Scrînic Oleg, care în afară de alte probe, a fost cert confirmată și de martorul Ceban Maxim, care fiind audiat în cadrul ședinței de judecată a declarat, că Chianu Serghei trebuia să întoarcă suma de 25000 dolari inculpatului Scrînic Oleg, o lungă perioadă de timp Chianu Serghei îi promitea precum că îi va întoarce dar nu i-a întors, cunoaște că banii nu au fost restituiți. Pe capătul de învinuire și condamnare a lui Scrînic Oleg ce ține de presupusa extorcare de la cet. Chianu Serghei suma de 15000 euro, pentru a determina persoanele cu funcții de răspundere, în gestiunea cărora se află cauza penală nr. 2008028224, să înceteze urmărirea penală în privința cet. Chianu Serghei, acțiuni calificate conform art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, recurentul menționează următoarele: - instanța de apel nu s-a documentat suficient și nici nu a intrat în esența învinuirii, limitându-se, la pct. 5.6 a deciziei recurate, numai la o sintagmă privind constatarea faptei. Concluzia enunțată se bazează pe referința la sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 23 februarie 2011 prin care Bajureanu Viorel a fost condamnat în baza art. 324 alin. (1) Cod penal, care reflectă cu totul alte circumstanțe; - în acest sens, instanța de fond, după o descriere și analiză amplă a componenței de infracțiune a art. 326 Cod penal, a constatat cu certitudine, că la „materialele dosarului lipsesc probe care ar certifica că în privința lui Chianu Serghei a fost pornită cauza penală nr. 2008028224 de către Comisariatul General de Poliție mun. Chișinău în baza art. 190 alin. (5) Cod penal pe faptul însușirii în proporții deosebit de mari a bunurilor cet. Spian Ivan și în baza art. 361 alin. (2) lit. b), d) Cod penal pe faptul confecționării, deținerii și folosirii documentelor oficiale false”. În susținerea acestei poziții, instanța de fond a făcut o analiză și apreciere clară a declarațiilor martorilor Bajureanu Viorel, Pulbere Igor, Durlescu Parascovia, Chianu Mariana, Chirașciuc Arina, care nu numai că neagă faptul estorcării sumei de 15000 euro, dar și sunt contradictorii în partea acestei sume, care variază între 2000-4000-5000 euro. Mai atenționează recurentul, că instanța de apel nu au luat în calcul perioada imputată lui Scrînic Oleg - 15 martie 2010, dată la care deja tranzacțiile cu imobile 19 au fost efectuate, Chianu Serghei era demult la libertate (din 22 decembrie 2009), acesta deja depusese 2 plângeri - una la 01 februarie 2010 (f.d. 2, vol.I) pe Scrînic Oleg și a doua - la 03 martie 2010 (f.d. 4, vol.I) pe Bajureanu Viorel. Respectiv, la acel moment și lipsea oricare necesitate de a estorca de la el careva sume bănești de către Scrînic Oleg. Or, se creează impresia, că atât procurorul, cât și instanța de apel au confundat două situații (cauze) diverse: a) presupusa estorcare a banilor în sumă de 5000 euro pentru ca Chianu Serghei să fie eliberat din arest, (o parte din care a fost transferată de către Spian Ludmila lui Hajevschi Maria); or, eventual se presupune, că suma de 2000 euro, a fost estorcată de către Bajureanu Viorel de la Chianu Serghei pentru eliberarea autoturismului model Mercedes, faptă pentru care Bajureanu Viorel a și fost condamnat; b) presupusa estorcare din 15 martie 2010 de la Chianu Serghei pentru a influența persoanele cu funcții de răspundere, în gestiunea cărora se află cauza penală nr. 2008028224, pornită de către Comisariatul General de poliție mun. Chișinău, în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, pe faptul însușirii în proporții deosebit de mari a bunurilor cet. Spian Ivan și în baza art. 361 alin. (2) lit. b), d) Cod penal pe faptul confecționării, deținerii și folosirii documentelor oficiale false de către cet. Chianu Serghei. Această concluzie se desprinde din faptul, că pe prezenta cauză penală Chianu Serghei și, cu atât mai mult, nici presupusul Spian Ivan nu au făcut careva declarații, ultimul neavând nici o calitate procesuală, iar în prezenta speță lipsesc careva materiale din cauza penală nr. 2008028224. Or, potrivit probatoriului administrat se constată că în privința lui Chianu Serghei a fost pornită cauza penală cu nr. 2009990585 la plângerea lui Uporov Denis, pe faptul însușirii în proporții deosebit de mari a bunurilor acestuia și în baza art. 361 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal, pe faptul confecționării, deținerii și folosirii documentelor oficiale false, care prin ordonanța procurorului în Procuratura Buiucani din 22 decembrie 2009 a fost clasată. Apărarea susține, că instanța de apel nu a luat în calcul faptul, că prima instanță a recunoscut nule procesele-verbale privind interceptarea convorbirilor telefonice a abonatului SA „Moldcell” cu nr. de telefon xxxxx, utilizat de Scrînic Oleg, efectuate după data de 04 martie 2010, deoarece potrivit art. 94 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, în procesul penal nu pot fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărâri judecătorești datele care au fost obținute cu încălcări esențiale de către organul de urmărire penală a dispozițiilor prezentului cod. Or, instanța de judecată nu a putut pune la baza sentinței aceste procese-verbale, deoarece, încheierea judecătorului de instrucție prin care a fost autorizată prelungirea interceptării convorbirilor telefonice a abonatului SA „Moldcell” cu nr. de telefon xxxxx utilizat de Scrinic Oleg nu este datată fapt ce atrage nulitatea acesteia (f.d. 35, voI.I). Totodată, în opinia recurentului, instanța de apel a omis să se expună referitor la corpurile delicte. 20 Mai relevă recurentul, că în textul deciziei recurate, la pct. 4.1 (fila 7), se menționează, că „părțile vătămate Spian Ludmila și Durlescu Parascovia și avocatul Vascauțan Mihaela au solicitat în ședința Curții de Apel admiterea apelului procurorului… ”. În realitate, conform procesului-verbal al ședinței instanței de apel avocatul Vascauțau Mihaela nu a participat, iar partea vătămată Durlescu Parascovia a fost reprezentată de către avocatul Oancea Aurel. Respectiv, opinia avocatului Oancea Aurel vis-a-vis de apelurile procurorilor nu se cunoaște, or acesta nici nu s-a expus asupra lor.

Judecând recursul ordinar declarat în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente. Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să caseze total hotărârea atacată și să mențină hotărârea primei instanțe, când apelul a fost greșit admis. Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Din conținutul recursului declarat, se atestă că apărarea invocă drept temeiuri pentru declararea recursului prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau când nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. În sensul prevederilor art. art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a se avea 21 în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea superficială sau motivarea în termeni vagi-evazivi, reprezintă motiv de casare. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit reține că temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală și-au găsit confirmarea în cauza dată. Astfel, potrivit prevederilor art. 414 Cod de procedură penală și practicii judiciare constante apelul, constituind o continuare a judecării fondului cauzei, legea (art. 414 alin. (4) Cod de procedură penală) prevede posibilitatea instanței de a da o nouă apreciere probelor administrate la judecarea în prima instanță. La judecarea apelului, se poate proceda la cercetarea suplimentară a probelor administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate diferit față de felul cum au fost evaluate de instanța ierarhic inferioară), precum și la administrarea oricăror probe noi. Instanța de apel poate adopta una dintre soluțiile pe care le poate pronunța prima instanță, apreciind temeinicia sau netemeinicia învinuirii, respectiv dispunând, după caz, condamnarea, achitarea inculpatului, fie încetarea procesului penal. În această ipoteză, apelul are caracterul unei căi de atac de reformare, în sensul că instanța de apel, după desființarea hotărârii atacate, procedează ea însăși, ca instanță de control judiciar, la înlăturarea erorilor constatate, pronunțând o nouă hotărâre. Prin urmare, instanța de apel rejudecă fondul cauzei la cel de-al doilea grad de jurisdicție și nu ca primă instanță. Mai mult, efectul devolutiv nu promovează o reeditare de către instanța de apel a judecății care a avut loc în prima instanță, ci o nouă judecată, cu caracter autonom, care are ca obiect reexaminarea acelor dispoziții din hotărâre, care au fost greșit sau nelegal soluționate. Potrivit practicii judiciare constante a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție și având în vedere dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, așa cum acestea au fost interpretate și aplicate, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță, instanța de apel nu poate dispune condamnarea persoanei fără audierea acesteia în ședința de judecată a instanței de apel. Instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare, bazându-se exclusiv pe dosarul din prima instanță, care conține depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, același dosar, în temeiul căruia fusese achitat în primă instanță. Instanța de apel urmează să procedeze la o nouă audiere atât a inculpatului, cât și a anumitor martori ai acuzării solicitați de părți (hotărârile CEDO Popovici împotriva Moldovei din 27 noiembrie 2007, §72, și Dănila împotriva României din 8 martie 2007, §62-63). Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care depozițiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea învinuitului (hotărârea CEDO Spînu împotriva României din 29 aprilie 2008, §60). 22 În conformitate cu principiul contradictorialității în procesul penal, reglementat de art. 24 Cod de procedură penală, urmărirea penală, apărarea și judecarea cauzei sunt separate și se efectuează de diferite organe și persoane. Instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală, sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului. În baza principiului contradictorialității în procesul penal, principiu unanim recunoscut și susținut de jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului, sarcina probațiunii în ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel îi revine acuzatorului de stat, fiindcă funcția acuzării este pusă pe seama procurorului. Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în hotărârea Capean contra Belgiei din 13 ianuarie 2005, a constatat că, „în domeniul penal, problema administrării probelor trebuie să fie abordată din punctul de vedere al articolului 6§2 și e obligatoriu, inter alia, ca sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării.” Revenind la circumstanțele cauzei, Colegiul penal notează, că potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată (f.d. 2351-270, vol.IV) instanța de apel a admis demersul procurorului și a dispus reluarea cercetării judecătorești, audiind în acest sens părțile vătămate Spian Ludmila și Durlescu Parascovia, precum și martorii Chianu Mariana, Hajevschi Maria și Chirașciuc Arina. Totodată se reține că în instanța de apel nu a fost audiat martorul Lupu Vadim, care a depus cerere privind imposibilitatea sa de a se prezenta în instanța de judecată din motiv că este plecat peste hotare (f.d.231, vol.IV), precum și martorii Bordian Marcel și Chianu Serghei. Analizând declarațiile participanților la proces audiați în cadrul instanței de apel, instanța de recurs consideră întemeiate argumentele recurentului cu privire la faptul, că aceste mijloace de probă nu pot fi calificate ca „probe noi” de natură să răstoarne concluziile primei instanțe privind achitarea inculpatului Scrînic Oleg de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) și art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, or, apreciind aceste declarații în raport cu declarațiile date de părțile vătămate și martorii audiați în cadrul urmăririi penale și în prima instanță, se conchide că acestea nu aduc careva fapte sau circumstanțe noi, care fiind reapreciate ar putea fundamenta concluzia instanței de apel pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. În aceeași ordine de idei, instanța de recurs reține că prima instanță corect a statuat asupra faptului că părțile vătămate Spian Ludmila și Durlescu Parascovia în ședințele de judecată au relatat asupra faptului, că nici nu îl cunosc pe Scrînic Oleg (f.d. 158-160, 161-164, vol.III), acestea fiind convinse să vândă bunurile imobile pe care le aveau în proprietate la îndemnul lui Chianu Serghei. La fel, martorii Hajevschi Maria și Chirașciuc Arina, de asemenea au menționat, că nu-l cunosc pe inculpat, iar sumele de bani au fost transmise unui oarecare Jignea Igor. Având în vedere aspectele elucidate, Colegiul penal atestă, că apărarea în cererea de recurs întemeiat subliniază, că în lipsa declarațiilor martorilor cheie – 23 Chianu Serghei și Chianu Zinaida, nu poate fi conturată o concluzie certă despre vinovăția lui Scrînic Oleg în săvârșirea faptelor incriminate. Luând în considerație faptul, că în cadrul instanței de apel a fost constatat că partea vătămată Chianu Zinaida a decedat, urmează a se remarca, că principalele probe directe cu caracter determinant în stabilirea vinovăției inculpatului Scrînic Oleg, le poate constitui doar declarațiile martorului Chianu Serghei, și care doar apreciate prin prisma concludenții, utilității, veridicității și coroborării acestora, ar putea să conducă la condamnarea acestuia, restul probelor fiind indirecte și care individual nu pot elucida adevărata situație de fapt relatată în speță. Prin urmare, declarațiile martorului Chianu Serghei și ponderea acestora, prezentau o importanță majoră la judecarea prezentei cauze în apel. Colegiul penal lărgit constată că deși prima instanță a pronunțat o sentință de achitare, instanța de apel rejudecând cauza și nefiind de acord cu soluția adoptată de prima instanță, pentru argumentarea soluției sale a dat o nouă apreciere acelorași probele administrate la dosar, fără a face o analiză a acestora, punând la baza deciziei de condamnare aceleași probe în baza cărora prima instanță l-a achitat pe Scrînic Oleg. Totodată, instanța de recurs atestă că instanța de apel în mod divergent mai întâi a constatat că declarațiile părților vătămate Spian Ludmila și Durlescu Parascovia coroborează cu declarațiile martorului Chianu Serghei depuse în cadrul urmăririi penale (f.d. 45-49, vol.II) și cu declarațiile acestuia date în cadrul dosarului penal de condamnare a lui Bajureanu Viorel în baza art. 324 alin. (1) Cod penal, ca ulterior tot aceasta să statueze asupra faptului, că declarațiile lui Chianu Serghei nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare, deoarece ultimul nu a fost audiat în cadrul ședințelor de judecată în prima instanță și nici în instanța de apel, acesta a părăsit teritoriul Republicii Moldova, iar la faza urmăririi penale nu a fost petrecută confruntarea între inculpat și martorul respectiv, în vederea respectării dreptului inculpatului la apărare și de a pune nemijlocit întrebări acestuia. Din considerentele enunțate, Colegiul penal consideră întemeiate argumentele recurentului cu privire la faptul, că nu pot fi reținute ca probe plângerea depusă de către Chianu Serghei la 01 decembrie 2010, prin care se solicită atragerea la răspundere penală a lui Scrînic Oleg pe faptul estorcării sumei de 5000 euro (f.d 2, vol.I) și plângerea depusă de către Chianu Zinaida la 03 martie 2010, prin care se solicită atragerea la răspundere penală a persoanelor necunoscute care prin metode de șantaj și estorcare au intrat în posesia apartamentului său și lotului de teren (f.d 11, vol.I), or, circumstanțele invocate în plângerile respective nu au fost confirmate de către partea vătămată și martor în ședințele de judecată în fond și apel. Astfel fiind, Colegiul penal notează, că pe lângă toate, esența principiului dreptului la un proces echitabil prezumă și examinarea directă a probelor acuzării. Or, conform prevederilor art. 389 Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, 24 vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, când toate versiunile au fost verificate, iar divergențele apărute au fost lichidate și apreciate în modul corespunzător. Sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri sau, în mod exclusiv ori în principal, pe declarațiile martorilor depuse în timpul urmăririi penale și citite în instanța de judecată în absența lor. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se interpretează în favoarea inculpatului. Astfel, vinovăția persoanei în săvârșirea faptei se consideră dovedită numai în cazul când instanța de judecată, călăuzindu-se de principiul prezumției nevinovăției, cercetând nemijlocit toate probele prezentate, a stabilit fapta incriminată de lege ca infracțiune, iar îndoielile care nu pot fi înlăturate, fiind interpretate în favoarea inculpatului. Conform prevederilor art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului. Vinovăția persoanei se stabilește în cadrul unui proces cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției. Sarcina probațiunii revine părții acuzării. Legea procesual-penală stabilește că răsturnarea prezumției nevinovăției sau concluziile despre vinovăția persoanei despre săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Având în vedere prevederile legale menționate, Colegiul penal consideră că soluția instanței de apel este neîntemeiată și nu se bazează pe aprecierea obiectivă a materialelor cauzei penale, pe când prima instanță corect a dispus achitarea inculpatului Scrînic Oleg de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 190 alin. (5), 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, din motiv că faptele inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunilor incriminate. În susținerea acestei opinii, Colegiul penal accentuează, că potrivit art. 113 Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. Conform art. 52 Cod penal, se consideră componență a infracțiunii, totalitatea semnelor obiective și subiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilă drept infracțiune concretă. În conformitate cu art. 96 alin. (1) Cod de procedură penală, în cadrul urmăririi penale și judecării cauzei penale trebuie să se dovedească faptele referitoare la existența elementelor infracțiunii, precum și cauzele care înlătură caracterul penal al faptei. Așadar, cu referire la învinuirea lui Scrînic Oleg de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, adică dobândirea de către acesta a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, Colegiul penal notează că prima instanță corect a stabilit lipsa laturii obiective a acestei infracțiuni în acțiunile inculpatului. Or, în învinuirea înaintată lui Scrînic Oleg pe episodul escrocheriei, acuzarea nu a descris acțiunea adiacentă a laturii obiective 25 infracțiunii incriminate, întrucât atât potrivit ordonanței de punere sub învinuire cât și în rechizitoriu se descrie precum că inculpatul Scrînic Oleg prin intermediul „amenințărilor” făcute în adresa cet. Chianu Serghei l-a impus pe ultimul de a obliga rudele acestuia (Chianu Zinaida și Durlescu Parascovia) de a înstrăina bunurile imobile pe care le dețineau cu drept de proprietate. Astfel, pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii de escrocherie urma a se ține cont că aceasta are loc prin 2 acțiuni adiacente și anume: înșelăciunea și abuzul de încredere, însă din actul de învinuire nu rezultă că inculpatul Scrînic Oleg prin înșelăciune a obținut careva bunuri de la părțile vătămate, or, din declarațiile acestora rezultă că acestea nici nu îl cunosc pe inculpat (f.d. 158-160, 161-164, vol.III). Nu poate fi reținută afirmația instanței de apel că în speță, dobândirea ilicită a bunurilor părților vătămate a fost realizată prin înșelăciune, iar în acest sens amenințarea a avut drept scop remiterea voluntară a bunurilor făptuitorului, cu concursul părților vătămate, aceasta deoarece prima instanță corect a stabilit, că acuzarea în învinuirea înaintată a descris precum că inculpatul Scrînic Oleg prin intermediul amenințărilor făcute în adresa cet. Chianu Serghei l-a impus pe ultimul de a obliga rudele acestuia (Chianu Zinaida și Durlescu Parascovia) de a înstrăina bunurile imobile pe care le dețineau cu drept de proprietate, dar nu că a acționat prin înșelăciune și abuz de încredere. Mai mult, din declarațiile părților vătămate rezultă că Chianu Serghei le-ar fi convins de a înstrăina bunurile pe care le dețineau cu drept de proprietate în interesele lui proprii. Astfel, raportând explicațiile oferite de practica judiciară constantă la circumstanțele indicate în învinuire, Colegiul penal se raliază la poziția primei instanțe, reiterând că „amenințarea” nu este element al laturii obiective a infracțiunii prevăzute la art. 190 Cod penal, pe când din fapta imputată în sarcina lui Scrînic Oleg, organul de urmărire penală anume indică la faptul că inculpatul Scrînic Oleg, prin intermediul amenințărilor făcute asupra lui Chianu Serghei, l-a impus pe ultimul să o convingă pe mama sa Chianu Zinaida și pe ruda sa Durlescu Parascovia, să încheie contractele de înstrăinare a bunurilor imobile deținute de acestea, în vederea garantării rambursării pretinsei datorii de 25000 euro. În același context, instanța de recurs stabilește că instanța de apel greșit a interpretat prezența în acțiunile inculpatului Scrînic Oleg a acțiunilor adiacente a infracțiunii de escrocherie - înșelăciunea și abuzul de încredere, menționând în acest sens, că „Scrînic Oleg a prezentat fals realitatea lui Chianu Serghei, a organizat deschiderea unui dosar fals în privința acestuia, în baza căruia i-a fost aplicată măsura preventivă arestul, l-a amenințat cu pedeapsa închisorii, l-a dezinformat că va fi condamnat, deși cunoștea că cauza penală este una formală, care urmează a fi încetată îndată ce vor fi dobândiți banii și bunurile de la Chianu Serghei”, or, din descrierea faptei imputate inculpatului în baza art. 190 Cod penal, nu rezultă prin ce acțiuni s-au manifestat amenințările aduse în privința lui Chianu Serghei, instanța de apel la acest capitol prezentând o interpretare extensivă a circumstanțelor de fapt descrise în rechizitoriu, încălcând prevederile art. 325 26 alin. (1) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Totodată, Colegiul penal reține și faptul, că infracțiunea specificată la art. 190 Cod penal este o infracțiune materială. Ea se consideră consumată din momentul în care făptuitorul obține posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile altuia la propria sa dorință. La acest aspect, Colegiul penal atestă că prima instanță corect a stabilit însă că inculpatul Scrînic Oleg nu a obținut posibilitatea de a dispune de bunurile părților vătămate, or, potrivit probelor anexate la materialele cauzei se constată că la 14 ianuarie 2010 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 109 Chianu Zinaida a vândut lui Jolobenco Oxana apartamentul nr. 129 situat pe adresa str. Romană, 2/2, mun. Chișinău (f.d. 70, vol.I), la 15 ianuarie 2010 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 92 Chianu Zinaida a înstrăinat cet. Nicolaeva Anna lotul de teren cu suprafața de 0,20 ha amplasat în com. Stăuceni, mun. Chișinău (f.d. 164-165, vol.II), la data de 24 decembrie 2009 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 28750 Durlescu Parascovia a vândut lui Uncu Vladimir lotul de teren cu suprafața de 0,0685 ha amplasat în or. Durlești, mun. Chișinău (f.d. 160, vol.II). Totodată, instanța de recurs reține că latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 190 Cod penal se caracterizează, în primul rând, prin vinovăție sub formă de intenție directă. De asemenea, la calificarea faptei este obligatorie stabilirea scopului special - a scopului de cupiditate. Primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi calificată conform art. 190 Cod penal doar în cazul în care făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul de a le sustrage și nu avea intenția să-și onoreze angajamentul asumat. La caz, însă nu au fost demonstrată nici intrarea bunurilor în posesia inculpatului și nici asumarea căruiva angajament față de Chianu Serghei sau părțile vătămate, fiind cert că raporturile între inculpatul Scrînic Oleg și Chianu Serghei se bazau pe existența unor relații civile însă care nu au relevanță cu învinuirea înaintată inculpatului Scrînic Oleg în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 Cod penal. Astfel, instanța de apel nu a combătut versiunea lui Scrînic Oleg, care în afară de alte probe, a fost cert confirmată și de martorul Ceban Maxim, care fiind audiat în cadrul ședinței de judecată a declarat, că Chianu Serghei trebuia să întoarcă suma de 25000 dolari inculpatului Scrînic Oleg, o lungă perioadă de timp Chianu Serghei îi promitea precum că îi va întoarce dar nu i-a întors, cunoaște că banii nu au fost restituiți. De asemenea, prima instanță întemeiat a statuat asupra faptului, că învinuirea nu conține o informație clară privind legătura cauzală dintre fapta imputată și urmările prejudiciabile, reținând în acest sens că părțile vătămate au comunicat că pe inculpat nu îl cunosc, însă pe ele Chianu Serghei le-a determinat să înstrăineze imobilele promițându-le că ulterior o să le restituie banii. 27 Colegiul penal reține ca fiind întemeiate argumentele invocate în recurs cu referire la faptul, că dacă Scrînic Oleg l-ar fi amenințat și șantajat pe Chianu Serghei, impunându-l să-i restituie suma de 25000 euro, în perioada aflării acestuia în stare de arest pe cauza penală nr. 2009990585, pornită la 05 decembrie 2009, atunci nu este clar de ce Chianu Serghei a continuat să o convingă pe mama sa, Chianu Zinaida, și pe mătușa sa, Durlescu Parascovia, să înstrăineze apartamentul și loturile de teren, dacă deja la 22 decembrie 2009, prin ordonanța procurorului Procuraturii Buiucani a fost dispusă neînceperea urmăririi penale în privința lui Chianu Serghei, deoarece fapta nu întrunește elementele infracțiunii (f.d.37, vol.I). Prin urmare, la 23 decembrie 2009 Chianu Serghei nu mai era dependent de Scrînic Oleg, în ipoteza în care acesta a folosit toate pârghiile de a-l impune să restituie suma datorată de 25000 euro, odată ce contractele de înstrăinare a bunurilor au fost încheiate la mijlocul lunii ianuarie 2010. Cu referire la învinuirea inculpatului Scrînic Oleg de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, precum că acesta a extorcat personal bani, pentru sine și pentru o altă persoană, susținând că are influență asupra unui funcționar în scopul de a-l face să îndeplinească sau să nu îndeplinească acțiuni ce intră în obligațiile lui de serviciu, Colegiul penal ține să menționeze că instanța de apel la acest capăt de învinuire eronat a reținut ca fiind relevantă sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 23 februarie 2011, prin care Bajureanu Viorel, conform acordului de recunoaștere a vinovăției, a fost condamnat în baza art. 324 alin. (1) Cod penal, sentință care a devenit definitivă și are puterea lucrului judecat. La acest capitol, instanța de recurs reține ca fiind veridice constatările primei instanțe precum că la materialele dosarului lipsesc probe care ar certifica că în privința lui Chianu Serghei a fost pornită cauza penală nr. 2008028224 de către Comisariatul General de Poliție mun. Chișinău în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, pe faptul însușirii în proporții deosebit de mari a bunurilor cet. Spian Ivan și în baza art. 361 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, pe faptul confecționării, deținerii și folosirii documentelor oficiale false, însă potrivit probatoriului administrat se constată că în privința lui Chianu Serghei a fost pornită cauza penală cu nr. 2009990585 la plângerea lui Uporov Denis pe faptul însușirii în proporții deosebit de mari a bunurilor cet. Uporov Denis și în baza art. 361 alin. (2) lit. b), d) Cod penal pe faptul confecționării, deținerii și folosirii documentelor oficiale false, care prin ordonanța din 22 decembrie 2009 emisă de procurorul în Procuratura sect. Buiucani, Caras Marcel, a fost dispus a nu începe urmărirea penală, deoarece fapta nu întrunește elementele infracțiunii (f.d. 36-65, vol.I). Mai mult, deși instanța de apel face referire la declarațiile martorului Chian Serghei date în cadrul procesului penal de condamnare a lui Bajureanu Viorel în baza art. 324 alin. (1) Cod penal, considerând că credibilitatea acestor declarații nu poate fi pusă la îndoială din considerentul că sentința de condamnare a lui Bajureanu Viorel din 23 februarie 2011, este definitivă, executorie și are puterea de lucru judecat, Colegiul penal atestă că din conținutul sentinței nominalizate nu se atestă descrierea sau constatarea cărorva acțiuni sau 28 fapte ale inculpatului Scrînic Oleg, care ar avea tangență cu fapta imputată în prezenta cauză penală (f.d. 226-230, vol.IV). Totodată, potrivit actului de învinuire inculpatului Scrînic Oleg i-a fost incriminată fapta precum că a extorcat de la cet. Chianu Serghei suma de 15000 euro, însă din probatoriul administrat nu a fost posibil de stabilit care sumă a fost estorcată și de către cine, or, partea vătămată Durlescu Parascovia fiind audiată în cadrul ședinței de judecată a declarat, că Chianu Serghei i-a solicitat suma de 30000 euro (f.d.158-160, vol.III), partea vătămată Spian Ludmila a declarat, că fratele ei Chianu Serghei a solicitat suma de 4000 euro (f.d. 161-164, vol.III), martorul Chianu Mariana a declarat că Oleg îl șantaja pe Chianu Serghei să-i dea 25000 euro pentru eliberarea din arest a acestuia (f.d. 180-185, vol.III), martorul Chirașciuc Arina a declarat că nu îl cunoaște pe inculpatul Scrînic Oleg, dar pe Jignea Igor îl cunoaște, au fost în relații de prietenie, îl cunoaște pe Chianu Serghei, erau în relații amicale, se cunosc de 10 ani, în decembrie 2009 Chianu Serghei s-a adresat către ea ca să-i transmită bani lui Jignea Igor, banii au fost primiți de la o rudă a lui Chianu Serghei, în sumă de aproximativ 4000-5000 euro, pe care el i-a transmis lui Jignea Igor, banii au fost transmiși pentru a soluționa o chestiune referitor la o cauza penală în privința lui Chianu Serghei (f.d. 209-210, vol.III), iar martorul Hajevschi Maria fiind audiată în cadrul ședinței de judecată a declarat că nu-l cunoaște pe inculpatul Scrînic Oleg, îl cunoaște pe Chianu Serghei, este finul ei de cununie, în decembrie 2009 d-lui a telefonat și i-a spus că este arestat și are nevoie de 4000 euro (f.d. 217-218, vol.III). În opinia Colegiului penal, prima instanță corect a exclus din probatoriu procesele-verbale privind interceptarea convorbirilor telefonice a abonatului SA „Moldcell” cu nr. de telefon xxxxx utilizat de Scrinic Oleg efectuate după data de 04 martie 2010, deoarece încheierea judecătorului de instrucție prin care a fost autorizată prelungirea interceptării convorbirilor telefonice a abonatului SA „Moldcell” cu nr. de telefon xxxxx, nu este datată, fapt ce prin prisma art. art. 306, 251 alin. (1) Cod de procedură penală, atrage nulitatea acesteia (f.d. 35, vol.I). De asemenea, prima instanță corect a sesizat că învinuirea inculpatului Scrînic Oleg nu este certă în ce privește perioada când a avut loc presupusa estorcare, or inculpatului Scrînic Oleg i se impută că de la data de 15 martie 2010, susținând că are influență asupra persoanelor cu funcții de răspundere în gestiunea cărora se află cauza penală nr. 2008028224 pornită de către Comisariatul General de Poliție mun. Chișinău în baza art. 190 alin. (5) Cod penal pe faptul însușirii în proporții deosebit de mari a bunurilor cet. Spian Ivan și în baza art. 361 alin. (2) lit. b), d) Cod penal pe faptul confecționării, deținerii și folosirii documentelor oficiale false de către cet. Chianu Serghei, a extorcat de la cet. Chianu Serghei suma de 15000 euro, însă din declarațiile părților vătămate Durlescu Parascovia (f.d. 158-160, vol.III), partea vătămată Spian Ludmila (f.d. 161-164, vol.III), martorul Chianu Mariana (f.d. 180-185, vol.II), martorul Chirașciuc Arina (f.d. 209-210, vol.III), martorul Hajevschi Maria (f.d. 217-218, vol.III), au declarat că Chianu Serghei le-a cerut bani în luna decembrie anul 2009. 29 Astfel, corect prima instanță a reținut, că prin derogare de la prevederile art. art. 281 alin. (2), 296 alin. (2) Cod de procedură penală, raportate la dispoziția art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, atât ordonanța de punere sub învinuire, cât și rechizitoriul nu conțin informația privind perioada în care a avut loc fapta incriminată inculpatului, suma estorcată, mai mult decât atât, martorii audiați în cadrul ședinței de judecată nu confirmă faptul că anume inculpatul Scrînic Oleg a estorcat careva sume de bani. Distinct de considerentele enunțate, Colegiul penal statuează că soluția primei instanțe cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Scrînic Oleg în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, este corectă și urmează a fi menținută, or, argumentele invocate de instanța de apel la acest capitol nu afectează în esență soluția adoptată. Luând în considerație cele expuse supra, Colegiul penal lărgit atestă că la examinarea cauzei în privința lui Scrînic Oleg de către instanța de apel a fost admisă încălcarea dreptului inculpatului la un proces echitabil, prevăzut de dispozițiile art. 6 CțEDO, inclusiv prin lipsa unei motivări corespunzătoare, care este considerată de către instanța europeană una dintre garanțiile dreptului la un proces echitabil, fiind o obligație a tribunalelor. În aceste condiții, Colegiul penal constată, că instanța de apel la examinarea cauzei a comis erorile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, invocate în recurs și a admis greșit apelurile depuse. În consecință, Colegiul penal lărgit consideră că recursul ordinar declarat de către avocatul Zamfir Pavel în numele inculpatului urmează a fi admis cu casarea totală a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017 ca fiind neîntemeiată și menținerea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 17 iunie 2016.

În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE : Se admite recursul ordinar declarat de avocatul Zamfir Pavel în numele inculpatului, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui Scrînic Oleg xxxxx cu menținerea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 17 iunie 2016, prin care: Scrînic Oleg xxxxx a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii. Scrînic Oleg xxxxx a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii. Procesul penal intentat în privința lui Scrînic Oleg xxxxx, în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, a fost încetat din motivul expirării termenului prescripției de tragere la răspundere penală, conform art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal. 30 Scrînic Oleg xxxxx urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința lui nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu execută pedeapsa penală în baza altor hotărâri judecătorești. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 iulie 2018. Președinte Nadejda Toma Judecătorii Vladimir Timofti Constantin Alerguș Anatolie Țurcan Victor Boico 31