1ra-1036/2018 — art. 244 alin. 2 lit. b CP

1ra-1036/2018 — art. 244 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1036/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda

Judecători – Țurcan Anatolie și Timofti Vladimir

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Ciuru Igor în numele inculpatului Sadovici Alexandru, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 ianuarie 2018, în cauza

penală privindu-l pe

Sadovici Alexandru xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.08.2016 – 27.07.2017;

Instanța de apel: 17.08.2017 – 24.01.2018;

Instanța de recurs: 27.04.2018 – 13.06.2018.

Asupra admisibilității recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Alexandru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.244

alin.(2) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de 2 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a exercita activitatea de întreprinzător pe un termen de 2 ani.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate lui Sadovici Alexandru, a

fost suspendată pe un termen de probațiune de 1 an.

1

Alexandru, fiind fondatorul și administratorul Î.I. „Sadovici Alexandru” c/f xxxxx,

adresa juridică xxxxx, înregistrată ca subiect al impunerii cu TVA din 01.06.2010, fiind

responsabil, potrivit art.art.7 și 13 al Legii contabilității nr.113 din 27 aprilie 2007, de

ținerea contabilității și raportarea financiară, urmărind scopul evaziunii fiscale a

întreprinderii, contrar prevederilor art.5 alin.(16), art.24 alin.(l), art.24 alin.(3), art.101

alin.(l), art.102 alin.(4) și art.114 al Codului fiscal, prin includerea în documentele

contabile și fiscale a datelor denaturate privind veniturile, a diminuat impozitul pe venit

din activitatea de întreprinzător aferentă bugetului de stat pentru perioada anilor 2012-

2013 în sumă de 67 433 lei, precum și TVA aferentă bugetului de stat pentru perioada

2010-2014 în sumă de 145 230 lei, iar în total suma de 212 663 lei, ce constituie

proporții deosebit de mari.

Astfel, conform actelor nr.xxxxx și xxxxx din 23.06.2014 și deciziilor IFS Bălți

nr.1312 din 29.07.2014 și nr.1599 din 26.09.2014, în care au fost generalizate rezultatele

controlului fiscal efectuat la Î.I. „Sadovici Alexandru”, s-a stabilit că diminuarea

impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător cu suma de 38 108 lei pentru anul

2012 și suma de 29 325 lei pentru anul 2013, rezultă din reflectarea în evidența contabilă

a cheltuielilor ce nu țin de activitatea de întreprinzător și a cheltuielilor care nu pot fi

confirmate documentar, neajustate prin anexa 2d a declarației cu privire la impozitul pe

venit, fiind încălcate prevederile art.5 alin.(16), art.24 alin.(1) și art.24 alin.(3) din Codul

Fiscal. Or, pentru perioada anului 2012 au fost trecute la deduceri materiale de

construcție, mobilă în sumă totală de 313 948 lei, procurată în baza facturilor fiscale

xxxxx din xxxxx; xxxxx din xxxxx; xxxxx din xxxxx; xxxxx din xxxxx; xxxxx din

xxxxx eliberate de către „Prodax” SRL c/f xxxxx și în baza facturii fiscale xxxxx din

xxxxx, eliberate de către „Mondolegno” SRL c/f xxxxx. Pentru perioada anului 2013, au

fost trecute la deduceri materiale de construcție (uși, ferestre, armatură, penoplast) în

sumă totală de 245 351 lei procurate de la „Mondolegno” SRL c/f xxxxx în baza facturii

fiscale xxxxx din xxxxx, de la SRL „Ighivan-metal” c/f xxxxx în baza facturii fiscale

xxxxx din xxxxx, de la SRL „Iuganord-Grup” c/f xxxxx în baza facturii fiscale xxxxx

din xxxxx, de la „Casurapi-Com”SRL c/f xxxxx în baza facturilor fiscale: xxxxx din

xxxxx, xxxxx din xxxxx, xxxxx din xxxxx și de la „Vinplast” SRL c/f xxxxx în baza

facturilor xxxxx din xxxxx, xxxxx din xxxxx, xxxxx din xxxxx.

De asemenea, a fost depistată încălcarea art.24 alin.(3) al Codului fiscal și

Hotărârii Guvernului nr.130 din 06.02.1998 „Cu privire la limitarea unor tipuri de

cheltuieli permise spre deduceri din venitul brut”, care permite cheltuieli de delegații și

reprezentanță în limita stabilită de Guvern, pentru perioada anului 2012 au fost trecute

neîntemeiat la deduceri cheltuieli de reprezentanță (delegații) în sumă de 19 333 lei în

baza facturii fiscale xxxxx din xxxxx eliberate de către SRL „Darvit-Prim” c/f xxxxx,

2

nefiind confirmată documentar prin dări de seamă, ordine ce ar confirma scopul și

rezultatele delegației.

Diminuarea TVA în sumă de 145 230 lei pentru perioada anilor 2010-2014 rezultă

din atribuirea la trecerea în cont a TVA aferentă valorilor materiale, serviciilor ce nu

sunt folosite pentru desfășurarea activității de întreprinzător în sumă de 670 959,91 lei,

contrar prevederilor art.102 alin.(4) din Codul Fiscal.

Conform art.126 Cod penal, suma de 212 663 lei, constituie proporții deosebit de

mari.

Prima instanță, în drept, a încadrat acțiunile inculpatului Sadovici Alexandru în

baza art.244 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu indicii de calificare - evaziunea fiscală a

întreprinderilor prin includerea în documentele contabile, fiscale sau financiare a unor

date denaturate privind cheltuielile, a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale

ori care au la bază operațiuni ce nu au existat, acțiune care a condus la neachitarea

impozitului în proporții deosebit de mari.

și avocatul Ciuru Igor în numele inculpatului Sadovici Alexandru.

3.1. Procurorul a solicitat casarea sentinței în latura stabilirii pedepsei inculpatului

Sadovici Alexandru, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit căreia Sadovici Alexandru

să fie declarat vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute art.244 alin.(2) lit. b) Cod

penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea

de dreptul de a exercita activitate de întreprinzător pe un termen dc 2 ani, cu ispășirea

pedepsei sub formă de închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului, procurorul a invocat că sentința în partea stabilirii pedepsei

condamnatului Sadovici Alexandru, sub formă de suspendare condiționată a executării

pedepsei în temeiul art.90 Cod penal, contravine criteriilor generale de individualizare a

pedepselor, prevăzute de art.75 Cod penal.

Apelantul a indicat că, la stabilirea pedepsei inculpatului Sadovici Alexandru,

instanța de judecată nu a ținut cont de criteriul general a individualizării pedepsei,

neglijând prevederile art.75 Cod penal și anume: gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, circumstanțele cazului, motivul comiterii infracțiunii, personalitatea

inculpatului, influenta pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Astfel, la stabilirea pedepsei, instanța nu a luat în considerație faptul, că Sadovici

Alexandru a săvârșit o infracțiune gravă (latura subiectivă a căreia se caracterizează prin

intenție directă), cu scopul neachitării impozitului la bugetul public național, care după

conținutul său și consecințele prejudiciabile reprezintă un pericol sporit pentru societate.

Analizând comportamentul lui Sandovici Alexandru în cadrul urmăririi penale și

cercetării judecătorești, și anume că el nu a recunoscut vinovăția sa de comiterea

infracțiunii incriminate, nu a achitat în contul Bugetului de Stat suma de 212 663 lei ca

3

prejudiciu cauzat statului precum și alte plăți fiscale, procurorul a concluzionat că

inculpatul nu se căiește cele comise, fiind în opoziție fată de societate, prin urmare,

corectarea și reeducarea lui fiind posibilă numai în condițiile izolării de societate.

Din cele expuse, procurorul a considerat că, prin stabilirea pedepsei cu executarea

reală a pedepsei cu închisoarea, în cazul lui Sadovici Alexandru, vor fi atinse scopurile

generale pedepsei penale prevăzute de art.61 alin.(2) Cod penal, restabilirea echității

sociale și corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea acestuia, cât și din partea altor persoane.

3.2. Avocatul Igor Ciuru în numele inculpatului Sadovici Alexandru, a solicitat

casarea sentinței primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia să fie

constatată nulitatea ordonanței procurorului Covalciuc Ion din data de 09 decembrie

2014, privind reluarea urmăririi penale, cu încetarea procesului penal în privința lui

Sadovici Alexandru.

În motivarea apelului, avocatul a indicat că, prima instanță neîntemeiat nu a

încetat procesul penal în temeiul art.391 alin.(1) pct.5) Cod procedură penală, or,

apărarea încă la faza de urmărire penală a solicitat încetarea procesului penal. În cadrul

dezbaterilor judiciare la fel au solicitat constatarea nulității ordonanței procurorului

Covalciuc Ion din data de 09 decembrie 2014, privind reluarea urmăririi penale cu

încetarea procesului penal în privința lui Sadovici Alexandru în temeiul art.391 alin.(1)

pct.5) Cod de procedură penală.

Avocatul a menționat că prima instanță a omis a se expune asupra cerinței

înaintate dc apărare, iar la 22 octombrie 2014, ofițerul OUP Stării Ludmila a adoptat

propunerea de a nu începe urmărirea penala în privința lui Sadovici Alexandru (f.d.92-

95). Ulterior, la 03 noiembrie 2014, procurorul Volontir Natalia emite ordonanța privind

refuzul în începerea urmăririi penale (f.d.96-98). La 04 noiembrie 2014 sunt informate

părțile despre ordonanța procurorului din data de 03.11.2014, inclusiv IFS Bălți (f.d.99).

La 08 decembrie 2014, ordonanța procurorului din 03 noiembrie 2014 a fost

anulată prin ordonanța procurorului ierarhic superior, Covalciuc Ion, din 9 decembrie

2014 (f.d.100). În ordonanța nominalizată este indicat faptul că a fost emisă în baza

plângerii șefului IFS Bălti, Pantea Elvira, însă la materialele cauzei lipsește contestația

depusă de Pantea Elvira în temeiul art.art.299- 2991 Cod de procedură penală.

Invocând circumstanțele menționate, sa solicitat instanței de judecată să constate

nulitatea ordonanței procurorului ierarhic superior Covalciuc Ion din 09 decembrie 2014

și să fie încetat procesul penal în privința lui Sadovici Alexandru.

Din materialele dosarului s-a constatat că lipsește plângerea depusă de IFS Bălti,

prin urmare, ordonanța procurorului ierarhic superior Covalciuc Ion din 09 decembrie

2014, urma a fi declarată nulă, rămânând valabilă ordonanța procurorului Natalia

Volontir din 03 noiembrie 2014, iar procesul penal urma a fi încetat în temeiul art.391

alin.(1) pct.5) Cod de procedură penală.

4

La fel, apărătorul a menționat că în acțiunile inculpatului lipsește latura obiectivă

și subiectivă a infracțiunii. Din învinuirea înaintată și conform celor constatate de prima

instanță, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art.244 alin.(2) Cod penal, se

manifestă prin evaziunea fiscală a întreprinderilor, prin includerea în documentele

contabile, fiscale sau financiare a unor date denaturate privind veniturile întreprinderii.

Apelantul a punctat că unul din principalele argumente aduse de procuror și din

declarațiile reprezentantului IFS Bălti, pe parcursul dezbaterilor judiciare a fost faptul că

prin analiza componenței cheltuielilor a fost constatat faptul că pentru desfășurarea

activității întreprinderii și anume prestarea serviciilor „soft”, contabile, prestarea

serviciilor tehnice și informaționale, servicii de programare și din lipsa activelor

(imobilelor), cheltuielile făcute nu pot fi calificate ca cheltuieli ordinare și necesare

pentru desfășurarea genului de activitate a întreprinderii, fapt prin care s-a încălcat art.24

alin.(3) din Codul Fiscal.

Prima instanță, bazându-se pe poziția reprezentantului IFS Bălți, a concluzionat

eronat că ÎI „Sadovici Alexandru” are dreptul să desfășoare doar activitate legată de

prestarea serviciilor „soft”, contabile, prestarea serviciilor tehnice și informaționale,

servicii de programare, iar celelalte activități prestate de întreprindere și inclusiv

cheltuielile avute, nu au fost necesare.

În calitate de contra argument a invocat extrasul întreprinderii, ÎI „Sadovici

Alexandru” din care rezultă că aceasta poate desfășură și alte activități, inclusiv

comercializarea materialelor de construcții (ciment, uși, ferestre).

Dreptul ÎI „Sadovici Alexandru” de a desfășură activitatea de comercializare a

materialelor de construcție, drept reflectat în extrasul întreprinderii, este o circumstanță

importantă care n-a fost constatată de către prima instanță, în pofida invocării acestui

argument în cadrul dezbaterilor judiciare.

Constatarea faptului că ÎI „Sadovici Alexandru” poate desfășură și alte activități,

inclusiv comercializarea materialelor de construcții (ciment, uși, ferestre), justifică ÎI

„Sadovici Alexandru” să treacă la deduceri bunurile procurate de întreprindere pentru

comercializarea lor ulterioară și dovedesc că sentința instanței de fond este ilegală și

neîntemeiată.

În altă ordine de idei, apelantul a menționat că nu s-a constatat care sunt probele

care vin să confirme concluzia că ÎI „Sadovici Alexandru” a trecut la deduceri cheltuieli

nelegate de desfășurarea activității de întreprinzător.

Pentru legalitatea și obiectivitatea controlului desfășurat, de către organul de

urmărire penală, în urma constatării faptului că pe parcursul perioadei supuse controlului

ÎI „Sadovici Alexandru” a dedus la cheltuieli diferite bunuri materiale, urma să

constate/clarifice problema - cu ce scop au fost procurate bunurile respective și care este

soarta lor, dacă bunurile respective au fost utilizate sau sunt depozitate pentru

comercializare sau în alte scopuri, dacă există un act de inventariere.

5

Aceste circumstanței n-au fost elucidate de organul de urmărire penală și nici n-au

fost constatate în cadrul instanței de fond. Mai mult ca atât, la întrebarea avocatului,

reprezentantul IFS Bălți a declarat că la momentul controlului tematic, nu a fost făcută

inventarierea bunurilor din cadrul ÎI „Sadovici Alexandru”. Probe în acest sens lipsesc și

la materialele cauzei penale. Or, constatarea acestor circumstanțe are o importanță

majoră pentru legalitatea sentinței.

Avocatul a indicat că toate cheltuielile suportate pe parcursul perioadei de control

au fost ordinare și necesare, deoarece au fost făcute cu scopul amenajării oficiilor

întreprinderii și în scopul comercializării respectivelor bunuri.

Toate bunurile care au fost procurate de întreprindere și trecute la cheltuieli a fost

comercializate legal, confirmate prin facturile care sunt anexate la dosar și care nu au

fost contestate de nimeni.

Prin urmare, acesta a considerat că în acțiunile inculpatului lipsește latura

subiectivă a infracțiunii.

La materiale dosarului lipsesc probe care ar demonstra ÎI „Sadovici Alexandru” de

a comite evaziune fiscală. Chiar dacă ÎI „Sadovici Alexandru” a dedus la cheltuieli

bunurile procurate, care în opinia IFS Bălți n-au fost necesare pentru desfășurarea

activității întreprinderii, aceasta nu demonstrează faptul că ÎI „Sadovici Alexandru” a

urmărit scopul evaziunii fiscale.

apelurile declarate au fost respinse ca fiind nefondate cu menținerea sentinței contestate.

instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat o apreciere legală probelor administrate,

respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu din punct

de vedere al coroborării lor, just ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului A.

Sadovici în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.244 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Soluția primei instanțe corect s-a bazat pe declarațiile reprezentantului IFS Bălți,

Bînzari Zinaida și a martorilor Gorbulea Andrei, Timofti Andrei, Golic Vasile, Bocancea

Diana și Buracioc Elisei, precum și pe probele scrise care au fost suplimentar cercetate și

în ședința instanței de apel.

Instanța de apel nu a reținut argumentul invocat în apel referitor la faptul, că

Sadovici Alexandru este învinuit neîntemeiat de comiterea infracțiunii imputate și că nu

este vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate, or, după cum s-a menționat supra,

vina acestuia a fost demonstrată integral.

În acest aspect, instanța de fond a ținut cont în deplină măsură de: materialele

controlului fiscal efectuat la ÎI „Sadovici Alexandru” c/f xxxxx, inclusiv actele nr. xxxxx

6

și xxxxx din xxxxx; deciziile IFS Bălți nr.xxxxx din xxxxx și nr.xxxxx din xxxxx, în

care au fost generalizate rezultatele controlului fiscal; copiile facturilor fiscale prezentate

de către SRL „Prodax”, SRL „Mondolegno”, SRL „Ighuivan-Metal”, SRL „Iuganord-

Grup”, SRL „Casurapi-Com”, SRL „Viniplast”, SRL „Business Centru”, SRL „Galatuș-

Com” și SRL „Contact”, precum și copia contractului de arendă nr.3-1 din 01.09.2011.

Cu referire la invocarea de către apărătorul inculpatului a argumentelor ce țin de

faptul, că în acțiunile lui Sadovici Alexandru lipsește latura obiectivă și subiectivă a

infracțiunii imputate, instanța de apel a notat că, latura obiectivă a infracțiunii de

evaziune fiscală are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care se exprimă în

acțiunea de includere în documentele contabile, fiscale sau financiare a unor date vădit

denaturate privind veniturile sau cheltuielile, sau tăinuirea, prin acțiune sau inacțiune, a

altor obiecte impozabile; 2) urmările prejudiciabile sub forma neachitării impozitului, a

cărui sumă depășește 2 500 unități convenționale; 3) legătura cauzală dintre fapta

prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Instanța de apel a subliniat că prima modalitate a faptei prejudiciabile în cauză,

includerea în documentele contabile, fiscale sau financiare a unor date vădit denaturate

privind veniturile sau cheltuielile presupune indicarea în documentele respective a

datelor care nu corespund realității și care să fie reflectată diminuat mărimea veniturilor,

sau să fie reflectată exagerat mărimea cheltuielilor.

Latura subiectivă a infracțiunii date, se caracterizează prin intenție directă,

determinată de prezenta unui scop special. Acest scop constă în neachitarea impozitului

la bugetul public național.

Prin urmare, instanța de apel a punctat că, conform extrasului din Registrul de Stat

al persoanei juridice nr.xxxxx din xxxxx (f.d.110 vol. I), inculpatul Sadovici Alexandru

deține funcția de administrator al ÎI „Sadovici Alexandru”, având obligația să asigure

activitatea întreprinderii în modul corespunzător, inclusiv să asigure realizarea

obligațiunilor fiscale de către întreprindere în modul corespunzător.

Totodată, în combaterea argumentelor expuse de către avocat, instanța de apel a

reiterat că la materialele dosarului se regăsesc actele nr.xxxxx și xxxxx din 23.06.2014 și

deciziile IFS Bălți nr.xxxxx din xxxxx și nr.xxxxx din xxxxx, întocmite în rezultatul

controlului efectuat la ÎI „Sadovici Alexandru”, în cadrul căruia sa constatat includerea

în documentele contabile și fiscale a datelor denaturate privind veniturile, diminuarea

impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător aferentă bugetului de stat pentru

perioada anilor 2012-2013 în sumă de 64 433 lei, precum și TVA aferentă bugetului de

stat pentru perioada 2010-2014 în sumă de 145 230 lei, iar în total în sumă de 212 663

lei, ce constituie proporții deosebit de mari.

Cu referire la argumentul precum că nu este de acord cu ordonanța procurorului

ierarhic superior din 09.12.2014, pe care au solicitat să fie anulată, pe motiv că plângerea

IFS invocată ca unul din temeiurile pentru expedierea materialelor procesului penal

7

pentru înlăturarea omisiunilor ar fi lipsit la dosar, instanța de apel a menționat că

referirea în partea introductivă a ordonanței la plângerea IFS, o apreciază ca o eroare

mecanică, or, procurorul ierarhic superior a verificat ordonanța procurorului Natalia

Volontir în ordine ierarhică, sub aspectul articolului 6 din CEDO și constatând că este

ilegală și afectată de vicii fundamentale, a anulat-o.

Nu a fost reținut nici argumentul avocatului că, instanța greși a concluzionat că ÎI

„Sadovici Alexandru” are dreptul să desfășoare doar activitate legată de prestarea

serviciilor „soft”, contabile, prestarea serviciilor tehnice și informaționale și servicii de

programare, iar celelalte activități prestate de întreprindere, nu au fost necesare. O atare

concluzie nu se regăsește în sentința primei instanțe, totodată, inculpatului nu-i este

incriminată o astfel de învinuire.

Cu referire la argumentele procurorului privind blândețea pedepsei, instanța de

apel a constat că acestea nu pot fi reținute, deoarece instanța de fond corect a apreciat

măsura de pedeapsă aplicată inculpatului, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat.

Instanța de apel a conchis că prima instanță la individualizarea pedepsei

inculpatului Sadovici Alexandru a ținut cont în măsura deplină de principiile generale de

individualizare a pedepsei penale prevăzute la art.75 Cod penal și în raport cu

circumstanțele concrete ale cauzei și personalitatea inculpatului, corect a ajuns la

concluzia despre aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, numind vinovatului o pedeapsă

echitabilă, în strictă conformitate cu dispozițiile pârții generale a Codului penal.

recurs ordinar prin care solicită rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit căreia inculpatul să fie achitat, sau pronunțarea unei noi hotărâri de încetare a

procesului penal în temeiul art. 391 alin.(1) pct.5) Cod de procedură penală.

În motivarea recursului ordinar, recurentul susține că instanța de apel în mod

eronat și contrar argumentelor invocate de partea apărării, a constatat că în acțiunile lui

Sadovici Alexandru există latura obiectivă și cea subiectivă a infracțiunii imputate.

Apărătorul a argumentat că toate datele cu privire la venituri și cheltuieli

corespund realității și sunt probate prin acte și facturi fiscale, inclusiv tranzacțiile

respective au fost confirmate și de martorii audiați în cadrul ședinței de judecată.

Mai mult, recurentul menționează că prin acțiunile sale, inculpatul nu a încălcat

prevederi legale, iar toate acuzațiile IFS Bălți cu privire la deducerile cheltuielilor

nelegate de desfășurarea activității de întreprinzător s-au dovedit a fi nefondate. Potrivit

extrasului întreprinderii, ÎI „Sadovici Alexandru” poate, pe lângă alte activități, să

comercializeze materiale de construcție.

8

De asemenea, recurentul mai menționează că nici în prima instanță și nici în

instanța de apel nu a fost demonstrată intenția directă a lui Sadovici Alexandru de a nu

achita impozitul la bugetul național.

În continuare, recurentul punctează că instanța de apel, la pronunțarea deciziei

contestate, în mod eronat a apreciat împrejurările de fapt și de drept în care a fost anulată

ordonanța procurorului Volontir Natalia privind refuzul în începerea urmăririi penale de

către Covalciuc Ion din 09 decembrie 2014, prin ce a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

La materialele dosarului lipsește plângerea IFS Bălți, cât și vreun act cu privire la

dispunerea verificării interne a ordonanței procurorului. Or, anularea actului/ordonanței

procurorului ierarhic inferior, în baza art.art.299-2991 Cod de procedură penală, poate

avea loc doar în baza plângerii de către persoanele indicate la art.298 alin.(1) Cod de

procedură penală. În drept, recurentul își întemeiază recursul pe prevederile art.427

alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală.

acestuia ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, deoarece argumentele invocate de către

recurent nu se prescriu erorilor prevăzute la art.427 alin.(1) Cod penal.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat, în vederea acestei statuări expunându-se următoarele considerente de fapt și

de drept.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea pârților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.427

alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Reieșind din conținutul recursului declarat de către inculpat, Colegiul penal atestă

că acesta critică decizia instanței de apel sub aspectul modalității aprecierii probelor,

indicând că instanțele de fond eronat au apreciat circumstanțele de fapt stabilite la caz,

invocând temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală.

Art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, prevede cazurile când „instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței de apel”, iar pct.8) al

aceluiași articol stipulează situația când „fapta săvârșită nu întrunește elementele

infracțiunii”.

9

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că

temeiul invocat de recurent și motivele specificate în susținerea acestuia nu s-au

confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, din următoarele considerente.

În privința temeiului de recurs invocat de recurent, prevăzut de art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, sub aspectele menționate supra, Colegiul penal constată

că nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei și nu au fost

identificate careva circumstanțe care ar justifica incidența temeiului menționat. Instanța

de apel, la judecarea apelului și adoptarea deciziei, a respectat prevederile art.art.414,

417 Cod de procedură penală, s-a expus detaliat și argumentat asupra motivelor

invocate, fiind reflectate clar motivele pe care se întemeiază soluția instanței, bazate pe

cumulul de probe, cercetate, verificate și apreciate just prin prisma prevederilor art.101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, de

către instanța de recurs ordinar nefiind identificate temeiuri de a interveni în hotărârile

instanțelor de fond și apel, sub aspectele invocate de recurent.

Tot aici, Colegiul penal menționează că argumentele expuse în cererea de recurs,

au fost invocate de către apărătorul inculpatului în cadrul examinării cauzei în ordine de

apel, asupra cărora instanța de apel s-a expus motivat și detaliat privitor la respingerea

acestora, poziție care este susținută de către Colegiul penal în recurs ordinar.

Prin urmare, analizând textul deciziei recurate în coraport cu motivele invocate de

recurent în prezentul recurs ordinar, ce țin de prezența în acțiunile inculpatului Sadovici

Alexandru a elementelor infracțiunii prevăzute de art.244 alin.(2) Cod penal, precum și

faptul că prezența obiectului infracțiunii a fost demonstrat prin probele administrate de

organul de urmărire penală, Colegiul penal atestă că instanța de apel s-a expus

argumentat și suficient de detaliat asupra acestor aspecte esențiale, contestate și în

prezentul recurs ordinar, bazând-și soluția pe cumulul de probe, descris și analizat în

decizia instanței de apel, care au fost apreciate de instanțele de judecată corect, prin

prisma art.101 Cod de procedură penală, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea

corectitudinii acestei motivări date de instanța de apel, pentru a evita repetări inutile, o

acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1

din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile sale, acest fapt nu poate fi

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61). Cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Referitor la argumentele recurentului privind lipsa laturii obiective și subiective

ale infracțiunii prevăzute la art.244 alin.(2) lit. b) Cod penal, Colegiul penal le apreciază

10

ca fiind neîntemeiate, în privința acestora fiind dat un răspuns motivat și obiectiv de

către instanța de apel.

Totodată, Colegiul penal atestă prezența în acțiunile inculpatului atât a

elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cât și a celor care

caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni, a fost dovedită prin materiale cauzei

acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul ședinței de judecată. Din

acest motiv, instanțele de fond corect au apreciat probele administrate și întemeiat au

conchis asupra vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

Așadar, Colegiul penal constată că acțiunile inculpatului sunt conforme

componenței de infracțiune prevăzută la art.244 alin.(2) lit. b) Cod penal, iar în cauza

dată nu este prezentă eroarea indicată de către recurent prevăzută la art.427 alin.(1)

pct.8) Cod de procedură penală.

În continuare, Colegiul penal referindu-și la argumentul recurentului privind

ilegalitatea ordonanței procurorului ierarhic superior Covalciuc Ion din 09.12.2014,

menționează că procurorul ierarhic superior este în drept din oficiu să verifice legalitatea

actelor adoptate de către procurorii ierarhic inferiori.

Potrivit art.531 alin.(2) lit. d) Cod de procedură penală, procurorul ierarhic

superior este în drept să anuleze, total ori parțial, să modifice sau completeze prin

ordonanță motivată, în condițiile prezentului cod, actele procurorilor ierarhic inferiori și

ale ofițerilor de urmărire penală.

Astfel, în speța dată, procurorul Covalciuc Ion conducându-se de atribuțiile oferite

prin lege, a fost în drept să verifice legalitatea ordonanței întocmite de către procurorul

ierarhic inferior și să reacționeze după caz.

Referitor la argumentele recurentului că, lipsa la materialele dosarului a plângerii

IFS Bălți, ar condiționa încetarea procesului penale, Colegiul penal menționează că legea

procesual penală prevede expres în art.276 alin.(1) Cod de procedură penală,

infracțiunile pentru care urmărirea penală se pornește exclusiv la plângerea părții

vătămate și anume urmărirea penală. Infracțiunea pentru care a fost condamnat

inculpatul Sadovici Alexandru nu este în lista prevăzut la norma menționată supra.

Prin urmare, argumentele recurentului invocate în sensul dat, Colegiul penal le

consideră neîntemeiate și declarative, mai mult instanța de apel s-a pronunțat asupra

acestora legal și întemeiat.

În concluzie, în virtutea considerentelor expuse supra, constatând că în cauză

există o concordanță deplină între probele administrate și soluția instanței de apel,

nefiind identificată de instanța de recurs prezenta vreunei erori judiciare, care ar putea

servi drept temei de casare a deciziei în sensul criticat de recurent, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea recursului declarat de către avocatul Ciuru Igor în numele inculpatului

Sadovici Alexandru, ca fiind vădit neîntemeiat.

11

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Ciuru Igor în

numele inculpatului Sadovici Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 24 ianuarie 2018, în cauza penală privindu-l pe Sadovici Alexandru

xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 05 iulie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Țurcan Anatolie

Timofti Vladimir

12