1ra-976/2018 — Art. 264 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 10 noiembrie 2017, adoptată în ordinea prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, Dnestreanschi V. a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, echivalent a 25 000 lei.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, la 12.08.2017, în jurul orie 1430, Dnestreanschi V. deplasându-se la volanul microbuzului de marca/model ”Mercedes 212D”, cu n/î XXXXX, pe ruta nr. 116, pe str. Vasile Alecsandri, din direcția str. Octavian Goga spre str. Columna, mun. Chișinău, ignorând prevederile pct. 45 (1) al Regulamentului circulației rutiere și ca urmare, a tamponat în partea din spate autocarul de marca/model ”LIAZ 525625”, cu n/î XXXXX, cu ruta nr. 2, care staționa regulamentar la oprirea pentru transportul public amplasată la intersecția str. Vasile Alecsandri cu str. Alexadru cel Bun. în rezultatul acestui impact, pasagerei microbuzului de marca/model ”Mercedes 212D”, cu n/î XXXXX, cet. Zmeu M., a.n. XXXXX, i- au fost cauzate, conform raportului de expertiză judiciară (medico-legală) nr. XXXXX din 21.08.2017, vătămări corporale medii. 1

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care să fie dispusă încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 320 lei. În motivarea apelului declarat, autorul acestuia a invocat că, cheltuielile de judecată suportate de stat în prezenta cauză, urmează să fie din contul acestuia, or, obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului.

Prin Prin decizia Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2018, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

Instanța de apel a statuat, că cheltuielile suportate pentru efectuarea expertizei medico-legale nu pot fi încasate de la inculpat, deoarece sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției acestuia în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului. Astfel, instanța de apel a conchis că, normele procedural penale nu prevăd expres achitarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare, ceea ce constituie cheltuieli pentru efectuarea expertizei medico-legale, iar prevederile legale la care face trimitere procurorul, nu prevăd astfel de cheltuieli, ce pot fi încasate din contul inculpatului.

Împotriva decizie instanței de apel declară recurs ordinar procurorul, care, invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia în partea ce ține de neîncasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de judecată. În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente similare celor indicate anterior în apel și descrise la pct. 3. al prezentei decizii, suplimentar menționând că, soluția instanței de apel, prin care a fost respins apelul procurorului referitor la neîncasarea cheltuielilor de judecată contravine normelor procesual penale în vigoare. În viziunea recurentului, cele expuse relevă asupra faptului, că instanța de apel nu a îndeplinit cerințele stipulate în prevederile art. 101, 394, 414 Cod de procedură penală și nu a indicat temeiurile care au dus la respingerea apelului declarat. 6.1. Pe cauză nu au fost depuse referințe.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. 2 În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Precum a fost menționat supra, acuzatorul de stat își întemeiază recursul său în baza temeiul de drept prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Colegiul penal constată că temeiul invocat de recurent nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și întemeiată. Colegiul penal reține că, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de către instanțele de fond, manifestându-și dezacordul cu neîncasarea în beneficiul statului din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legale, menționând în acest sens că, instanța de apel nu a îndeplinit cerințele stipulate în prevederile art. 101, 394, 414 Cod de procedură penală și nu a indicat temeiurile care au dus la respingerea apelului declarat. Motivul recurentului, precum că instanța de apel incorect nu a dispus încasarea de la inculpat în folosul statului a sumei de 320 lei, care sunt cheltuieli suportate la realizarea expertizei medico-legale nr. XXXXX din 21.08.2017, privind stabilirea vătămării corporale a părții vătămate, este neîntemeiat. La acest capitol, Colegiul penal atestă că, art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză (art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală). De asemenea, potrivit art. 227 alin. (1) și (3) și 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Totodată, cheltuielile judiciare sunt suportate de inculpat sau sunt trecute în contul statului. Prin urmare, Colegiul penal reține că, instanța de apel corect a menținut sentința în partea neîncasării de la inculpat a cheltuielilor suportate pentru realizarea expertizei medico-legale, or, plățile necesare întru efectuarea acesteia urmează a fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat. 3 Prin urmare, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului părții acuzării și motivele adoptării soluției, ce încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură penală. În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că nu a fost constatată prezența în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale prescrise la art. 414-418 Cod de procedură penală, impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului ordinar declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Moraru Constantin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2018, în cauza penală în privința lui Dnestreanschi Valeri XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 iulie 2018. Președinte Nadejda Toma Judecători Constantin Alerguș Victor Boico 4