1ra-1125/18 — art. 264/1 alin. 1; 201/1 alin. 4 CP

1ra-1125/18 — art. 264/1 alin. 1; 201/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1125/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie și inculpat,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27

februarie 2018, în cauza penală în privința lui

Bernic Vladimir Xxxxx, născut la xx.xx.xxxx,

originar și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.10.2017 - 08.12.2017;

Instanța de apel: 30.01.2018 - 27.02.2018;

Instanța de recurs: 11.05.2018 - 06.06.2018.

C O N S T A T Ă:

Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal

și art. 2011 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa în baza:

- art. 2641 alin. (1) Cod penal - 200 (două sute) ore muncă neremunerată în folosul

comunității cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe o perioadă de

3 (trei) ani.

- art. 2011 alin. (4) Cod penal - 12 (doisprezece) ani 2 (două luni) închisoare.

Conform art. 87 alin. (1) Cod penal pedeapsa principală stabilită în baza art. 2641

alin. (1) Cod penal a fost substituită cu 100 (o sută) zile închisoare, ce constituie 3 luni

10 zile închisoare.

Potrivit art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, lui Bernic Vladimir i s-a stabilit pedeapsa definitivă de 12

(doisprezece) ani 3 (trei) luni închisoare cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip

închis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe o perioadă de 3

(trei) ani.

A fost respinsă solicitarea procurorului privind încasarea din contul lui Bernic

Vladimir a cheltuielilor judiciare în sumă de 5 043,68 lei, și anume 3 168 lei la

întocmirea raportului de expertiză medico legală nr. 95 din 15.08.2017, 1 862 lei la

1

întocmirea raportului de expertiză medico legală nr. 157a-2017 din 29.09.2017 lei

precum și a sumei de 13.68 lei ce constituie valoarea muștiucului igienic pentru

Alcotest 6810.

30.06.2017, aproximativ la orele 14.30 min., fiind în stare de ebrietate alcoolică, în

calitate de conducător al autoturismului de model „Vaz-212T’, cu n/î X- XX-xxx ,

tracta un autoturism de model „BMW” la volanul căruia se afla Budeanu Stanislav, pe

o stradă a satului Petrești, mun. Ungheni. Fiind observat de către ofițerul de investigații

al SPC a IP Ungheni, Soltîs Sergiu, care cunoscând că Bernic Vladimir conduce deseori

autoturismul menționat fără a avea actele în regulă s-a deplasat cu autoturismul

personal din urma lor ca să-i stopeze ca să le verifice actele. În apropierea gospodăriei

cet. Ciobanu Marin a depistat autoturismele menționate care staționau neregulamentar,

iar lângă ele pe cet. Bernic Vladimir și Budeanu Stanislav.

La cerința angajatului de poliție de a prezenta actele pe autoturism Bernic

Vladimir a refuzat să le prezinte. Deoarece conducătorul mijlocului de transport Bernic

Vladimir era suspectat în consum de alcool, au fost chemați angajații poliției de

patrulare care l-au condus pe cet. Bernic Vladimir la sediul poliției de patrulare de pe

str. Decebal din or. Ungheni.

În continuare, Bernic Vladimir fiind supus de către agentul constatator Albot

Serghei testării alcoolscopice cu ajutorul aparatului „Drager alcotest 6810”, s-a

constatat că în aerul expirat de el se conține o concentrație vaporică de alcool ce

constituie 1,53 mg/l. Conform art. 13412 alin. (3) Cod penal, prin stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat se înțelege starea persoanei care are concentrația de alcool în

sânge de la 0,5 g/l și mai mult sau concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de

la 0,3 mg/l și mai mult.

Astfel, Bernic Vladimir, a încălcat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere

aprobat prin Hotărârea Guvernului RM Nr. 357 din 13.05.2009, prevăzute de pct. 14

lit. a) „Conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul dacă a consumat

băuturi alcoolice,... ”.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Bernic Vladimir, a săvârșit infracțiunea,

prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod penal, conform indicilor, conducerea mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat.

Tot Bernic Vladimir, a.n. 04.12.1981, domiciliat Xxxxx, la 12.08.2017, în jurul

orei 21.30, aflându-se în stare de ebrietate alcoolică la domiciliu, fiind supărat pe fiul

minor Xxxxx Xxxxx că a lăsat vițelul fără supraveghere care a intrat în ograda vecinei

Nistriuc Ana, urmărind scopul maltratării, intimidării, impunerii voinței și a controlului

personal asupra altor membri de familie, profitând de superioritatea sa fizică, având la

bază un motiv neînsemnat, i-a aplicat câteva lovituri cu pumnul în regiunea

abdomenului și corpului fiului său minor Xxxxx Xxxxx.

2

În urma loviturilor aplicate, conform Raportului de expertiză medico-legală nr. 99

din 15.08.2017 minorului Xxxxx Xxxxx i-au fost cauzate traumă contuză a

abdomenului cu lezarea intestinului subțire și a mezoului cu hemoperitoneum-450 ml

cu aspirația maselor heterogene cu bronhii de diferit calibru, care se califică la vătămări

corporale grave, periculoase pentru viață, în urma căruia la 14.08.2017 minorul a

decedat. Dintre leziunile corporale depistate și cauza decesului se prevede legătură

cauzală direct.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Bernic Vladimir, a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 2011 alin.(4) Cod penal, conform indicilor violența în familie, adică

acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al

familiei, manifestată prin maltratarea victimei, care a cauzat vătămarea gravă a

integrității corporale sau a sănătății soldată cu decesul victimei.

3.1. procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia, doar în latura civilă, în

partea referitoare la cheltuielile judiciare și emiterea unei noi hotărâri prin care a încasa

de la Bernic Vladimir suma de 5 043,68 lei, care reprezintă cheltuieli judiciare

suportate la efectuarea expertizelor.

În motivarea cererii de apel procurorul a invocat că cheltuielile judiciare au fost

suportate în legătură cu efectuarea expertizelor judiciare, care fac parte din cheltuielile

suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, care urmează

a fi suportate conform prevederilor legale de condamnat și trecute în contul statului.

Astfel, instanța de judecată dispune de dreptul, în cazul constatării inoportunității

recuperării cheltuielilor judiciare, de a elibera condamnatul de recuperarea

cheltuielilor judiciare în cazurile expres prevăzute de lege, și anume sumelor plătite

interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer

interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Instanța de asemenea poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial,

condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de

insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența

substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor. În

cazurile constatărilor inoportunității recuperării cheltuielilor judiciare menționate,

instanța poate elibera condamnatul de recuperarea cheltuielilor judiciare, indicând în

sentință motivul care a stat la bază, dar nu să considere neîntemeiată solicitarea

procurorului având în vedere obligația pozitivă a statului de a administra probe și a

proba vinovăția persoanei.

3.2. inculpatul, care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri

prin care să fie achitat pe art. 2641 alin. (1) și art. 2011 alin.(4) Cod penal, deoarece nu

este vinovat de cele incriminate, instanța de judecată, pronunțând sentința, s-a bazat pe

3

probe care nu au fost apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității

și veridicității lor, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Fapta nu a fost comisă de el, probele administrate de organul de urmărire penală

nu sunt veridice, acestea au fost falsificate cu scopul de a-l incrimina, nefiind reținute

declarațiile părții vătămate, care nu are careva pretenții.

3.3. avocatul Nicorici Radu în numele inculpatului, care a solicitat casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Bernic Vladimir să fie achitat pe

ambele capete de învinuire.

În motivarea apelului avocatul a invocat:

- la emiterea sentinței instanța a ținut să-și motiveze soluția prin probe indirecte

și incerte, deși acestea nu prezintă vinovăția inculpatului. Astfel, declarațiile martorilor

audiați în cauză practic sunt inopozabile lui Bernic Vladimir, iar raportul de expertiză

medico-legală nu prezintă dovada că acesta i-a cauzat fiului său aceste leziuni

corporale. Mai mult ca atât toți martorii au declarat că nu au văzut certuri în familia

Bernic, nu au văzut acte de violență și că situația familiară era una normală;

- la aprecierea declarațiilor martorului minor Xxxxx Xxxxx, instanța s-a condus

de cele declarate de acesta la etapa urmăririi penale și a abnegat cele declarate de ea în

instanța de judecată. Este de reținut că martorul Xxxxx Xxxxx a declarat în instanță că

tatăl său i-a aplicat fratelui câteva lovituri cu vărguța la fund dar nicidecum lovituri cu

pumnul sau picioarele. Mai importante sunt declarațiile minorei cu referire la faptul că

vițelul pe care îl aveau deseori se repezea și împungea cu toate că nu era mare;

- atât succesorul victimei cât și copiii acestuia, părinții și rudele nu au careva

pretenții față de inculpat și nici unul din ei nu îl suspectează de careva acțiuni violente

față de Xxxxx Xxxxx. Pe tot parcursul urmăririi penale inculpatul s-a aflat în arest

preventiv și nu a avut contact cu soția, copiii sau rudele, situație care vădit arată lipsa

unor influențe din partea acestuia asupra cercetării probelor. În situația respectivă, când

soția, copiii, rudele și martorii nu invocă o violență familiară, consideră că nu poate fi

vorba despre încadrarea juridică de violență familiară;

- acuzarea nu a prezentat nici o probă care să coroboreze cu raportul de expertiză

medico-legală și care să arate că anume inculpatul i-a cauzat aceste leziuni corporale

fiului său minor;

- atât la urmărirea penală cât și în instanța de judecată, apărarea a solicitat numirea

unei expertize medico-legale suplimentare sau măcar audierea expertului medico-legal

pentru a clarifica următoarele întrebări: în cazul adresării la medic, putea fi evitat sau

nu decesul copilului; putea sau nu copilul să se alimenteze două zile, să se deplaseze

de sine-stătător cu asemenea leziuni corporale, însă instanța a respins demersul;

- cu referire la condamnarea inculpatului în baza art. 2641 alin. (l) Cod penal,

avocatul a menționat că toți martorii acuzării sunt colaboratori de poliție, iar

declarațiile martorilor Albot Sergiu și Postolachi Ion, care sunt agenții BT3 a INP a

4

MAI, sunt indirecte și respectiv irelevante cauzei deoarece aceștia nu au fost martori

oculari care pot confirma conducerea în general a automobilului de către inculpat;

- declarațiile martorului Soltîs Sergiu nu coroborează în nici un mod cu probele

acumulate și examinate de către instanță, în asemenea situație fiind credibile

declarațiile inculpatului care a relatat că automobilele erau staționate cu mult timp până

a veni Soltîs Sergiu, iar automobilul „Niva” era în genere defectat;

- mai veridice sunt declarațiile martorului Ciobanu Marin care a declarat că

automobilul „Niva” s-a defectat în timpul tractării, iar Bernic Vladimir și Budeanu

Stanislav după defectare au venit la el acasă unde au consumat vin. Ulterior, Bernic

Vladimir s-a apropiat de automobil pentru a scoate acumulatorul deoarece intenționa

să lase mașina acolo în drum, și anume în acest timp de ei s-au apropiat colaboratorii

de poliție Soltîs Sergiu și Gaitur Igor. Acest martor imparțial care a fost audiat și în

cadrul urmăririi penale, chiar de la etapa inițială a confirmat expres că Bernic Vladimir

a servit băuturi alcoolice după ce s-a defectat automobilul și ulterior nu a mai condus.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. În urma verificării circumstanțelor de fapt și de drept, cât și a argumentelor

apelanților, instanța de apel a ajuns la concluzia că lipsesc careva dubii sau bănuieli

care ar putea pune la îndoială vinovăția inculpatului în comiterea faptelor incriminate,

fiind reținute drept declarative argumentele inculpatului și apărătorului acestuia cu

referire la faptul că învinuirea este formală și nu este confirmată prin probe.

Instanța de apel a considerat că afirmațiile inculpatului și avocatului acestuia,

reprezintă opinia subiectivă a părții apărării, or prima instanță, în sentința sa, corect și

justificat și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției lui Bernic Vladimir

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) și art. 2011 alin. (4) Cod penal,

luând în considerație probele administrate legal de către organul de urmărire penală și

cercetate în ședința de judecată în prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor

art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței,

veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și

de drept, și ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în

comiterea faptei și prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii

incriminate.

Argumentele expuse de instanța de fond și motivele din sentință referitor la

recunoașterea vinovăției inculpatului în baza art. 2011 alin.(4) Cod penal (în redacția

legii din 16.09.2016), instanța de apel, pentru a evita repetări inutile, le-a însușit, fapt

ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în Cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 par. 1 din Convenție, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

5

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs. Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61).

Astfel, prin justificarea probelor cercetate, Colegiul a determinat ca fiind dovedită

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost deferit justiției.

Necătând la faptul că inculpatul în ședințele de judecată nu a recunoscut vinovăția

în cele incriminate, Colegiul a menționat că săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

2641 alin. (1) și art. 2011 alin. (4) Cod penal de către Bernic Vladimir, este dovedită și

prin probele administrate, cercetate de către instanța de fond și care au fost cercetate și

verificate suplimentar în ședința instanței de apel, inclusiv: declarațiile succesorului

părții vătămate, martorilor Postolachi Ion, Gaitur Igor, Soltîs Serghei, Xxxxx Xxxxx,

Hîncu Irina, Bursuc Vladimir, Vîlcu Ana, Iorgu Dumitru, Ceban Victor, precum și prin

probele scrise anexate la cauza penală.

Nerecunoașterea vinei de către inculpat instanța de apel a apreciat-o ca o metodă

de apărare și un drept de a nu se auto incrimina garantat de art. 66 Cod de procedură

penală și art. 6 CEDO, or persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea

procesuală de inculpat nu poate fi urmărit pentru depunerea declarațiilor false sau

refuzul de a face declarații și nu poate fi calificată ca circumstanță agravantă la

stabilirea pedepsei penale.

Colegiul a atestat că vinovăția lui Bernic Vladimir se demonstrează cert prin

declarațiile martorilor Hîncu Irina și Iorgu Dumitru, care au declarat că la data de

13.08.2017, s-au aflat în vizită la familia Bernic. În timp ce stăteau la masă Bernic

Vladimir și Bernic Maria erau triști iar pe Xxxxx l-au văzut palid și mergea încovoiat,

comunicându-le că îl doare buna.

De asemenea, martorul Vîlcu Ana în ședința de judecată a declarat că aflând

despre decesul nepotului Xxxxx a ajuns în satul Xxxxx în jurul orei 15.00 unde a aflat

de la săteni că Xxxxx a fost bătut de tatăl său, Bernic Vladimir.

Totodată, Colegiul a atestat că declarațiile inculpatului sunt contradictorii și

neconsecutive, or deși acesta invocă faptul fiul Xxxxx i-ar fi comunicat că a căzut din

copac la data de 13.08.2017 și i-a arătat soției sale că îl doare burta, martorul minor

Xxxxx Xxxxx în declarațiile sale date în ședința de judecată a indicat că în seara de

12.08.2017 după ce tatăl lor l-a bătut pe fratele său Xxxxx, ultimul i-a comunicat

mamei lor Bernic Marai că îl doare capul și burta după care mama sa i-a administrat o

pastilă și i-a masat burta.

De asemenea verificând versiunea inculpatului precum că nu a comunicat nimănui

despre faptul că Xxxxx i-ar fi spus că a căzut din copac sau că a fost lovit de vițel în

raport cu declarațiile succesorului părții vătămate Bernic Maria la fel se constată

divergențe evidente. Astfel, aceasta a declarat în ședința de judecată că Bernic Vladimir

la data de 13.08.2017 i-a comunicat că Xxxxx a fost lovit de vițel, iar inculpatul a

declarat că nu a comunicat nimănui că Sabin i-a spus că a fost lovit de vițel și a căzut

din copac, după care a menționat că se gândea să-i comunice soției, dar nu ține minte

dacă i-a spus sau nu.

6

Deși apărarea a invocat drept veridice declarațiile depuse de martorul minor

Xxxxx Xxxxx în ședință precum că Bernic Vladimir i-a aplicat lui Xxxxx câteva

lovituri cu varga și nicidecum lovituri cu pumnul sau picioarele, instanța consideră că

acestea nu pot fi statuate la baza unei sentințe legale fiind în contradicție cu declarațiile

anterioare depuse în faza de urmărire penală, unde a menționat că Bernic Vladimir i-a

aplicat lui Xxxxx mai multe lovituri cu pumnul în regiunea abdomenului și a spatelui.

Ulterior, sora sa Xxxxx i-a comunicat că tatăl său a zis că în caz că îi va întreba cineva

ce s-a întâmplat să spună că fratele a căzut din copac și a fost împuns de vițel.

Declarațiile depuse ulterior în ședința de judecată, precum că Bernic Vladimir l-a

lovit pe Xxxxx doar cu varga, instanța le-a apreciat critic, deoarece acestea contravin

atât declarațiilor sale anterioare, cât și cumulul probelor examinate în ședința de

judecată, iar invocarea din ședința de judecată indicând că a dat declarații împotriva

tatălui său, deoarece era supărată pe el și toți vecinii ziceau că tatăl lor este vinovat de

moartea fratelui său, instanța a tratat-o ca o modalitate de a-1 ajuta pe inculpat de a

evita răspunderea penală, or aceasta este fiica inculpatului care se afla în grija acestuia.

Totodată, instanța consideră că declarațiile martorului minor Xxxxx Xxxxx

depuse la faza de urmărire penală din data de 14.08.2017, 15.08.2017 sunt mai aproape

de timpul incidentului 12.08.2017 și sunt mai aproape de adevăr.

Deși martorul minor Xxxxx Xxxxx a invocat lipsa cărorva cazuri de violență în

familie, Colegiul a constatat că conform cazierului contravențional, astfel de cazuri au

avut loc în familie, fapt ce a permis instanței de a da apreciere critică atât declarațiilor

schimbate ale lui Xxxxx Xxxxx, cât și ale succesorului părții vătămate Bernic Maria.

De asemenea prezența violenței în familie se confirmă și prin declarațiile martorului

Bursuc Vladimir și Ceban Victor care sunt concludente cu celelalte probe enunțate

supra.

Declarațiile inculpatului precum că Xxxxx i-a făcut doar lui o destăinuire privind

cauza reală a leziunilor, inițial lovitura unui vițel, ulterior căzătura dintr-un copac,

Colegiul le-a apreciat drept o modalitate de apărare, versiunea dată fiind combătută

prin expertiza medico-legală nr. 99 din15.08.2017, unde s-a indicat că leziuni corporale

caracteristicii căderii de la înălțime (precipitate) nu au fost depistate, iar în urma lovirii

de bovină puteau fi cauzate leziuni corporale cu alt caracter și mai grav.

Cu referire la argumentele apărării, precum că în acțiunile inculpatului nu se

regăsesc elementele infracțiunii de conducere a mijlocului de transport de către o

persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, Colegiul a reținut

că declarațiile acestuia, date la stadia cercetării judecătorești, prin care neagă comiterea

faptei, creează dubii rezonabile sub aspect de veridicitate, iar faptul că inculpatul nu-și

recunoaște vinovăția, instanța a considerat-o ca o modalitate de apărare, îndreptată spre

eschivarea de la răspunderea penală, or declarațiile lui nu coroborează cu alte probe

administrate, fiind în contradicție cu acestea, și anume declarațiile martorilor Soltîs

Sergiu, Gaitur Igor, Albot Serghei și Postolachi Ion, procesul-verbal privind

7

constatarea faptei de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate din

30.06.2017, procesul-verbal de examinare a înregistrărilor video ridicate de la martorul

Albot Serghei din 12.07.2017 care confirmă faptul că Bernic Vladimir recunoaște că s-

a urcat la volanul automobilului de model „Vaz 2121” în stare de ebrietate.

Cu referire la aprecierea declarațiilor martorului Soltîs Serghei drept parte

cointeresată, Colegiul a menționat că aceasta poartă un caracter declarativ nefiind

confirmată prin alte probe, cu atât mai mult că acesta se afla în exercițiul atribuțiunilor

de serviciu, iar la momentul depunerii declarațiilor a fost prevenit de răspundere

penală.

Cât ține de apelul declarat de către procuror care a solicitat casarea parțială a

sentinței, doar în partea neîncasării cheltuielilor de judecată în sumă de 5043,68 lei,

care reprezintă cheltuieli judiciare suportate la efectuarea expertizei, Colegiul a

menționat că instanța de fond în mod just și echitabil a stabilit că cheltuielile judiciare

solicitate, sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării

probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunilor incriminate, cheltuieli care au fost trecute în contul statului, iar normele

procedurale nu prevăd achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare care

constituie cheltuieli de expertiză.

Ținând cont de faptul, că expertizele au fost ordonate de către organul de urmărire

penală, constituind un mijloc de probă dispus în urma acțiunii procesuale ce ține de

administrarea probatoriului și formularea învinuirii, pusă în sarcina părții acuzării,

instanța a considerat neîntemeiată solicitarea cu privire la încasarea cheltuielilor pentru

efectuarea acestora de la inculpat, în legătură cu ce a respins solicitarea procurorului în

aspectul dat.

De asemenea, Colegiul nu a găsit temei de a interveni în sentința instanței de fond

nici în partea stabilirii pedepsei inculpatului, or la stabilirea categoriei și măsurii

acesteia, s-a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind

individualizarea pedepsei, inculpatului aplicându-i-se o pedeapsă corectă, echitabilă și

legală.

În consecință, Colegiul a conchis că totalitatea argumentelor invocate de apelanți

nu și-au găsit confirmare la examinarea apelurilor în instanța de apel și ca urmare

acestea nu sunt suficiente pentru a constitui erori procesuale ce ar putea influența

legalitatea concluziilor instanței de fond.

5.1. procurorul, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia parțial, doar în partea ce ține de neîncasarea

cheltuielilor judiciare, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

În susținerea recursului procurorul indică că inculpatul condamnat, urmează să

suporte cheltuielile judiciare în baza culpei sale infracționale, deoarece fără săvârșirea

8

infracțiunii, astfel de cheltuieli nu s-ar fi realizat. De asemenea, inculpatul condamnat

urmează să plătească toate cheltuielile efectuate de la începerea urmăririi penale până

la punerea în executare a hotărârii de condamnare, chiar și plata unei expertize dispuse

din oficiu sau la cererea părții civile.

În astfel de circumstanțe, acuzarea consideră că cheltuielile de judecată suportate

de către stat în cauza penală de învinuirea lui Bernic Vladimir, pentru efectuarea

expertizelor judiciare, urmează să fie încasate din contul inculpatului.

5.2. inculpatul, care invocând art. 427 Cod de procedură penală, solicită

rejudecarea cauzei pe motiv că nu este de acord cu hotărârile emise de instanțele de

fond. În recursul său inculpatul redă circumstanțele cauzei din punctul său de vedere și

descrie declarațiile martorilor audiați, totodată menționând că a fost judecat fără careva

probe concrete, directe, primind pedeapsa pe nedrept.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt vădit neîntemeiate

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Cu referire la recursul declarat de către procuror, Colegiul reține că ultimul

indică ca temei de drept întru casarea deciziei recurate pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod

de procedură penală ce prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

dacă hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Așadar, Colegiul consideră vădit nefondată solicitarea procurorului în partea ce

ține de pretinsa încălcare admisă de instanța de apel, privitor la neîncasarea

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului pentru efectuarea expertizelor medico-

legale, deoarece în dispoziția art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, este stipulat

expres că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea

circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte

probe nu poate fi stabilit adevărul.

Din actele cauzei se constată că expertizele medico-legale nr. 95 din 15.08.2017

și nr. 157a-2017 din 29.09.2017 efectuate în privința părții vătămate minore Xxxxx

Xxxxx și în privința inculpatului Bernic Vladimir, au fost dispuse de către organul de

urmărire penală, în vederea constatării cauzei și timpului decesului minorului Xxxxx

Xxxxx și stării psihiatrico-psihologică a inculpatului Bernic Vladimir.

Astfel, Colegiul consideră corectă soluția instanței de apel care a ținut cont de

prevederile art. 229 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, care stipulează că

cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului și

instanța poate elibera de aceste cheltuieli, total sau parțial, condamnatul sau persoana

care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă

9

plata cheltuielilor judicare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea lor.

Potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare

sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele plătite sau care urmează a fi plătite

martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților,

traducătorilor și asistenților procedurali. Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele

alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Potrivit art. 228 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile privind efectuarea

expertizelor medico-legale și psihiatrico-legală în privința inculpatului și părții

vătămate, solicitate de către organul de urmărire penală, nu se includ în categoria

cheltuielilor judiciare care urmează a fi achitate de către condamnat. Mai mult,

Colegiul indică că, în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire

penală sau de către instanța de judecată la solicitarea procurorului, plățile necesare

pentru efectuarea expertizei în mod obligatoriu, pentru constatarea cauzei morții părții

vătămate și stării psihice și fizice a bănuitului, învinuitului, inculpatului, vor fi achitate

din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

De asemenea, art. 75 alin. (3) din Legea nr. 68 din 14 aprilie 2016 cu privire la

expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, prevede că în cauzele penale,

cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei

judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) Cod de

procedură penală, excepție care nu este incidentă cauzei în speță.

Prin urmare, soluția adoptată de instanța de apel corespunde prevederilor art. 7

alin. (1) Cod de procedură penală, iar modificarea ulterioară a legislației la capitolul

cheltuielilor de judecată nu poate servi temei de implicare în decizia respectivă.

Referitor la recursul declarat de către inculpat, Colegiul indică că art. 427 Cod

de procedură penală la care face trimitere Bernic Vladimir în cererea sa de recurs,

conține 2 aliniate, alin.(1) conținând 16 puncte care concret stabilesc temeiurile pentru

declararea recursului, însă recurentul nu a concretizat care din aceste temeiuri le pune

la baza cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă acestea, însă potrivit

mențiunilor inculpatului de nerecunoaștere a vinovăției, Colegiul deduce că motivele

recursului se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, care prevede că hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când nu au

fost întrunite elementele infracțiunii, însă Colegiul consideră că acest temei nu și-a

găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilită presupusa eroare de drept

invocată de inculpat.

Este de reținut și faptul că, regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar

instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

10

baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o

reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

Colegiul relatează că, temeiul pentru recurs invocat de inculpat este prezent atunci

când instanța ce a judecat cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi

situația prin care în hotărârea judecătorească s-a făcut referire la săvârșirea infracțiunii,

dar nu au fost stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor

constitutive ale infracțiunii respective. Prin urmare, temeiul la care se face trimitere în

recurs, nu este aplicabil în speța examinată din punct de vedere al prezenței erorii de

drept, care ar determina necesitatea casării deciziei instanței de apel.

Așadar, temeiul invocat include cazurile când nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite

faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

La caz însă, instanța de apel, în strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod

de procedură penală, a verificat, a apreciat și s-a pronunțat pe fiecare probă din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, iar careva temeiuri de a pune la

îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, deoarece ele au fost obținute cu

respectarea normelor de procedură penală. Totodată, lecturând conținutul cererii de

apel în coraport cu decizia instanței de apel, se constată că această instanță s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor recurentului și motivarea soluției corespunde dispozitivului

hotărârii contestate.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că situația de fapt a fost just stabilită de

către instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator

administrat și expus în pct. 4.1. al prezentei decizii, încadrarea juridică dată faptelor

este corectă și corespunde situației de fapt reținute, instanța întemeiat ajungând la

concluzia privind menținerea sentinței de condamnare a lui Bernic Vladimir pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2011 alin. (4) și art. 2641 alin. (1) Cod penal.

De asemenea, Colegiul penal reține că argumentul precum că nu au fost întrunite

elementele infracțiunii este neîntemeiat și constituie o interpretare subiectivă a

recurentului, or, instanțele ierarhic inferioare corect au constatat că în acțiunile lui

Bernic Vladimir sunt prezente toate elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute

de art. 2011 alin. (4) și art. 2641 alin. (1) Cod penal, argumente pe care instanța de recurs

le acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CEDO, care în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că

art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

11

În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărârea recurată corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală și este întemeiată, iar temeiul invocat nu

persistă în cauză. Argumentele invocate de recurent nu au suport probatoriu, contravin

probelor administrate și prin urmare, prezența circumstanțelor nominalizate permit

instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat, pe

motiv că este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie și inculpatul Bernic Vladimir,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2018,

în cauza penală în privința lui Bernic Vladimir, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 04 iulie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

12