1ra-1082/18 — art.261-1 alin.4 CP

1ra-1082/18 — art.261-1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1082/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 iunie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Soroca, sediul Central din 19 decembrie 2017 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 februarie 2018, declarate de către avocatul

Paladi Rodica în numele inculpatului și inculpatul

Pîrlițan Mihail.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(4) Cod penal la amendă

în mărime de 1050 unități convenționale.

fiind în stare de ebrietate alcoolică și fără permis de conducere, contrar prevederilor pct.10

subpct.2) lit.a) și pct.14 lit.a) din Regulamentul circulației rutiere, care stipulează că

„persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede permisul de conducere” și că

„conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate”, s-a

urcat la volanul automobilului de model „xx”, cu n/î xx cu care se deplasa prin s.Vădeni, r-

nul Soroca. Fiind stopat de către colaboratorii poliției de patrulare pentru control și verificare,

acesta și-a continuat drumul, dar a fost ajuns din urmă de către agenții de circulație rutieră. În

urma staționării în preajma gospodăriei sale din s.Vădeni, r-nul Soroca. Pîrlițan Mihail fiind

suspectat de conducerea în stare de ebrietate a mijlocului de transport, a fost supus testării

alcoolscopice cu alcotestul din dotare „Drager” în vederea stabilirii stării de ebrietate, în urma

căreia s-a constatat că avea concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,63 mg/l și nu

a fost prezentat la secția de internare a Spitalului raional Soroca, pentru trecerea examenului

medical în scopul stabilirii stării de ebrietate cu recoltarea probelor biologice, pentru

determinarea nivelului de alcool în organism, deoarece a fost de acord cu rezultatele probei

alcotest, fapt consemnat prin recipisa sa depusă la 22.03.2017.

acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie achitat, pe motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii incriminate, deoarece dânsul nu a comis fapta de care a fost

1

recunoscut vinovat, nu s-a aflat în stare de ebrietate la volan, vin a consumat după staționarea

automobilului până a veni agenții de circulație, care l-au testat alcooloscopic la sediul de

poliție în or.Soroca și nu la fața locului în momentul stopării; - nici unul din martorii pe caz

nu au declarat că dânsul s-ar fi aflat în acea zi în stare de ebrietate, astfel că nu au fost

dobândite careva probe, ce ar fi demonstrat vinovăția sa.

declarat de către inculpat a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel, cercetând suplimentar probele scrise prezentate cauzei, atât de

acuzare, cât și de apărare, a constatat că prima instanță obiectiv și sub toate aspectele, prin

prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și a apreciat probele administrate în

cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui M.Pîrlițan în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, și anume:

- declarațiile martorilor S.Pocitari, Ig.Ivanov, M.Galușco, care unanim au declarat că

observând automobilul de model „Opel Astra”, cu n/î COV 210, care se deplasa neadecvat,

pornind girofarul și sonorul au dat indicație șoferului să stopeze, însă acesta a continuat

deplasarea. Deplasându-se în urma automobilului, acesta a virat la stânga oprindu-se lângă o

gospodărie, iar când au solicitat prezentarea actelor, M.Pîrlițan nu le avea și de la el se simțea

miros de alcool, iar la întrebarea colaboratorului dacă a servit băuturi alcoolice, acesta a

relatat că a servit 2 pahare de vin. Fiind supus testării alcooloscopice, s-a constatat că acesta

avea concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,63 mg/l;

- declarațiile martorului Șt.Repeșco, care a relatat că pe la ora mesei trecând pe lângă

gospodăria lui M.Pîrlițan, acesta avea în mâină o sticlă de bere, propunându-i și lui să

servească un pahar, când dânsul a fost servit cu bere, M.Pîrlițan nu a servit și după înfățișare

nu avea semne a unei persoane aflate în stare de ebrietate;

- procesele-verbale din 22.03.2017, privind constatarea faptei de conducere a

mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, de examinare a obiectului - tichetul

alcotestului de tip „Dager Alcotest” 8510 RO din 27.03.2017, de confruntare între bănuitul

M.Pîrlițan și M.Galușco din 30.03.2017; - raportul agentului constatator cu privire la

înregistrarea și evidența sesizărilor și a altor informații despre infracțiuni, tabel fotografic

anexă la procesul-verbal de examinare a obiectului din 27.03.2017, ordonanța de recunoaștere

și anexare în calitate de corp delict a tichetului alcotestului ”Drager” 8510 RO din 22.03.2017

cu testul în privința lui M.Pîrlițan, recipisa din 22.03.2017, prin care M.Pîrlițan a fost de

acord cu procedura testării, funcționării aparatului de testare și rezultatul testării, semnând în

acest sens, certificatul eliberat de Centrul de Metrologie Aplicată și certificat pentru perioada

29.04.2016-29.04.2017.

În acest sens, instanța de apel a conchis că argumentele inculpatului, precum că el nu

este vinovat, iar instanța a făcut concluzii despre vinovăția sa în baza unor presupuneri, sunt

neîntemeiate, de rând ce starea de ebrietate a lui a fost stabilită cu ajutorul alcooltestului

„Drager”, conform căruia în aerul expirat s-a constatat concentrația vaporilor de alcool de

0,63 mg/l, iar alegațiile părții apărării că prin declarațiile martorilor s-a confirmat faptul că

M.Pîrlițan nu era în stare de ebrietate, nu au putere probantă, or, starea de ebrietate a

persoanei se stabilește doar cu ajutorul mijloacelor speciale și prin expertiză.

La fel, instanța de apel a reținut că, la momentul examinării pentru stabilirea stării de

ebrietate, inculpatului i-a fost adus la cunoștință că are dreptul să conteste rezultatul testării,

2

în caz că nu este de acord cu procedura testării, funcționarea aparatului de testare și rezultatul

testării, la ce ultimul nu a avut careva obiecții, semnând în acest sens și recipisa din

22.03.2017, totodată necontestând rezultatul testării, de unde se prezumă cert corectitudinea

și constatarea justificată a prezenței în acțiunile lui M.Pîrlițan a elementelor infracțiunii

incriminate - art.2641 alin.(4) Cod penal.

De asemenea, instanța a reținut că și pedeapsa aplicată de prima instanță inculpatului

sub formă de amendă este una echitabilă, la care s-a ținut cont de principiile de

individualizare a pedepsei penale prevăzute de art.61, 75 Cod penal.

- inculpatul care, fără a invoca vre-un temei de drept prevăzut de art.427 Cod de

procedură penală, solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, deoarece

din probele administrate în cadrul judecării cauzei nu se deduce că acțiunile sale constituie o

faptă prejudiciabilă prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție și pasibilă de pedeapsă

penală; - incorect instanțele și-au întemeiat soluțiile pe declarațiile martorilor S.Pocitari,

Ig.Ivanov, M.Galușco, apreciind critic declarațiile sale și a martorului A.Negară, prin care se

atestă că a consumat băuturi alcoolice după staționarea automobilului;

- avocatul R.Paladi care, invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură

penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei hotărâri, prin care

inculpatul să fie achitat, pe motiv că în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetărilor

judecătorești nu au fost prezentate probe care să ateste săvârșirea infracțiunii de către

M.Pîrlițan; - inculpatul a fost de acord cu rezultatul testului și nu l-a contestat din motiv că

dânsul după ce a coborât în ogradă, neaflându-se la volan, a consumat alcool, ceea ce atestă

că nu a condus în stare de ebrietate; - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, nu a dat apreciere tuturor probelor, prin ce consideră că

inculpatului i s-a încălcat dreptul de acces liber la justiție prevăzut de art.19 Cod de procedură

penală.

avocatul R.Palade în numele inculpatului și de inculpat, ținând cont de opinia procurorului

expusă în referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității recursurilor ordinare,

Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestora din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.

Inculpatul nu a invocat vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, dar

din conținutul recursului reiese că acesta solicită achitarea sa, pe motiv că nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, temei prevăzut de art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală,

temei la care a făcut trimitere și avocatul R.Palade în recursul declarat în numele

inculpatului.

Conform art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Analizând temeiul dat în raport cu motivele invocate în recursurile declarate, Colegiul

penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare.

După cum rezultă din conținutul recursurilor, autorii acestora în fapt nu sunt de acord

cu condamnarea inculpatului, considerând că lipsesc probe care ar confirma vinovăția lui în

3

săvârșirea acesteia, solicitând să fie achitat, pe motiv că în acțiunile lui lipsesc elementele

constitutive ale infracțiunii imputate.

La acest capitol Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de „neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă

acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu

este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală

dintre acestea).

Colegiul constată că, prima instanță, conform prevederilor art.314 Cod de procedură

penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți,

a audiat inculpatul, martorii, a cercetat materialele administrate de organul de urmărire

penală, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ce au format convingerea instanței că vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate a fost dovedită integral.

Instanța de apel, respectând prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus unei

verificări minuțioase toate probele administrate în cauză, le-a dat o apreciere justă, din punct

de vedere al pertinenței și concludenței, și a conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate de

prima instanță privind vinovăția lui M.Pîrlițan în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641

alin.(4) Cod penal.

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie a fost bazată pe declarațiile

martorilor S.Pocitari, Ig.Ivanov, M.Galușco, care sunt descrise în textul deciziei instanței de

apel și din care rezultă că temei ce a servit pentru stoparea inculpatului a fost faptul că dânsul

se deplasa neadecvat pe partea de carosabil și la semnalul sonor a refuzat de a stopa,

continuând deplasarea, iar când acesta a oprit singur în preajma gospodăriei, coborând din

automobil, de la el s-a simțit miros puternic de alcool. Fiindu-i explicat că urmează să se

deplaseze la IP Soroca pentru a fi efectuată testarea alcooloscopică, dânsul a căzut de acord,

unde în urma testării a fost stabilit că avea alcool 0,63 mg/l în aerul expirat, semnând în

sensul dat și recipisa, iar în urma verificării în baza de date ACCES, s-a dovedit că acesta nu

deține permis de conducere. Mai mult, fiind întrebat de M.Galușco dacă a servit băuturi

alcoolice, M.Pîrlițan a răspuns că a servit două pahare de vin, deoarece e sărbătoare; cât și pe

probele materiale enumarate la pct.4 al prezentei decizii, la care a făcut referire instanța de

apel, care au fost examinate complet și obiectiv, fiind corect apreciate de instanță. Aceste

probe nu prezintă temei de îndoială și direct indică la comiterea de către inculpatul M.Pîrlițan

a infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, vinovăția căruia a fost dovedită cu

certitudine și fără echivoc.

Astfel, în cauză au fost stabilite toate elementele componente ale infracțiunii imputate

lui M.Pîrlițan, inclusiv vinovăția acestuia, iar argumentele recurenților, precum că faptele

acestuia nu întrunesc elementele infracțiunii imputate, sunt neîntemeiate și contravin actelor

cauzei, inclusiv declarațiilor martorilor descrise mai sus.

Colegiul penal reține că, instanța de apel s-a expus pe larg asupra argumentelor

invocate în apel de către inculpat, aplicând legislația pertinentă speței, cu interpretarea justă a

ei, recursurile, în situația respectivă, fiind declarative, contravin faptelor cauzei, care au fost

stabilite și analizate corespunzător de către instanță, conform art.414 Cod de procedură

penală, care s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor.

4

Argumentele recurenților nu-și găsesc suport în situația de drept statuată în cauză, dat

fiind că instanța de apel a respectat prevederile normelor penale și procesual penale,

pronunțând o decizie legală și întemeiată.

Consecvent, Colegiul penal menționează că reiterarea de către instanța de recurs a

alegațiilor instanței de apel în partea contestată de către recurenți, în contextul expus, este

inoportună or, Colegiul penal le consideră legale și întemeiate.

În sensul celor invocate, Colegiul penal va ține seama și de jurisprudența CtEDO, și nu

va impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele de fond, dat fiind că, în cazul în care acestea și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de

recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe

(hotărârea CtEDO Garcia Ruis vs Spania, Helle vs Finlanda), din care motiv, fără a reitera

întreaga motivare a instanțelor de fond, pe care și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de

drept reținute, conchide asupra existenței faptei și vinovăției inculpatului M.Pîrlițan.

Complementar, Colegiul menționează că recurenții critică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond, considerând-o ca necorespunzătoare circumstanțelor de

fapt ale cauzei, însă aceste argumente nu pot fi reținute deoarece, conform art.101 alin.(2)

Cod de procedură penală, la faza judecării cauzei instanța de judecată apreciază probele

conform propriei convingeri formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele

și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Astfel, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, concluziile

privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate rezultă din circumstanțele de

fapt stabilite în cauză, iar motivele aduse de recurent, precum că instanța nu a dat o apreciere

cuvenită probelor din dosar, și anume declarațiilor martorilor S.Pocitari, Ig.Ivanov,

M.Galușco, țin de starea de fapt a cauzei și nu sunt prevăzute ca temei pentru recurs în

art.427 Cod de procedură penală.

Aceste declarații ale martorilor nominalizați, nu pot fi apreciate critic, precum solicită

recurenții, fiindcă martorii în cauză au dat declarații în condițiile libertății de voință și

conștiință, acestea reflectă adevărul cunoscut de ei șu nu au fost date în sensul de a-l acuza,

pe nedrept, pe inculpatul M.Pîrlițan.

Referitor la afirmațiile recurenților, precum că instanțele nu au ținut cont de

declarațiile inculpatului și ale martorului A.Negară, prin care se atestă că M.Pîrlițan a

consumat băuturi alcoolice după staționarea automobilului, Colegiul penal le apreciază ca

fiind declarative, deoarece la inculpat concentrația vaporilor în aerul expirat s-a stabilit de

0,63 mg/l, ce potrivit Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare

medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, constituie stare de ebrietate cu grad

avansat. Astfel, reieșind din concentrația vaporilor în aerul expirat stabilit, se combat

afirmațiile martorul A.Negară, precum că M.Pîrlițan a venit în ogradă pe la ora 16.00, a intrat

în casă și din sticla de bere aflată pe masă a servit două gâturi de bere, după care a ieșit afară

unde se aflau colaboratorii de poliție, deoarece, pentru a atinge starea de ebrietate cu grad

avansat, necesită un interval de timp după consumul alcoolului.

Colegiul penal va respinge afirmațiile recurenților, precum că în cauză a fost încălcat

dreptul inculpatului la apărare, dreptul la un proces echitabil și principiul contradictorialității,

5

pe motiv că din actele cauzei rezultă că inculpatul a avut acces la o instanță de judecată și

posibilitatea de a fi audiat, cât și de asistența juridică care i-a fost acordată atât la urmărirea

penală, cât și în instanțele de judecată, nefiind lipsit de dreptul la apărare și de a ataca

acțiunile și hotărârile organului de urmărire penală, precum a asistat și la audierea martorilor,

nefiind lipsit de dreptul de a adresa acestora întrebări, astfel că a fost respectat și principiul

contradictorialității.

Făcând o analiză a temeiurilor expuse în recursuri în raport cu apelul declarat și textul

deciziei, Colegiul constată că recursurile repetă textul apelului, argumentele expuse de

recurenți fiind anterior invocate în apel, iar instanța de apel examinându-le în ansamblu și

dându-le o apreciere corespunzătoare, conform art.414, 417 Cod de procedură penală, s-a

pronunțat argumentat și detaliat asupra lor, a indicat temeiurile de fapt și de drept care au dus

la emiterea respectivei soluții, precum și motivele adoptării ei.

Coroborând cele expuse, Colegiul penal apreciază că, în fapt, decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor art.394 Cod de procedură penală, este bine argumentată,

motivată, fiind legală și întemeiată, și astfel nu se constată vreo eroare de drept gravă ce ar

afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursurilor ordinare

declarate de avocatul R.Paladi în numele inculpatului M.Pîrlițan și inculpat, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Paladi Rodica în

numele inculpatului și inculpatul Pîrlițan Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 21 februarie 2018, în cauza penală în privința lui Pîrlițan Mihail, ca fiind

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 iulie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

6