1ra-920/2018 — art. 264 alin. 1 Cp

1ra-920/2018 — art. 264 alin. 1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-920/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Toma Nadejda,

judecători: Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

directorul Întreprinderii cooperatiste de alimentare publică

”COOPALIMENTARA” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din

Republica Moldova, Lesnic Vasilii, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2018, în cauza penală privindu-l

pe

Ursoi Roman XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.07.2017 – 06.12.2017;

Instanța de apel: 18.12.2017 – 14.02.2018;

Instanța de recurs: 12.04.2018 – 30.05.2018;

A C O N S T A T AT :

2017, în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Ursoi Roman a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Codul penal și i

s-a stabilit pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități

convenționale, ce constituie 25000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 6 luni.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de către

administratorul întreprinderii Cooperatiste de Alimentare Publică a Uniunii

Centrale a Cooperativelor de Consum a RM privind încasarea de la Ursoi Roman

a sumei de 29850 lei și câte 200 lei zilnic din 19 octombrie 2017, urmând ca

asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să decidă instanța civilă.

Corpul delict: automobilul de model „WV Passat”, cu n/î XXXXX, care se află

spre păstrare la parcarea specială a MAI, de pe str. Otovasca 19 „a” din mun.

1

Chișinău, recunoscut în calitate de corp delict prin ordonanța din 29 mai 2017 -

a fi restituit proprietarului Ursoi Roman.

29 mai 2017, aproximativ ora 08:00, deținând permis de conducere valabil,

conducând automobilul de modelul „Volkswagen Passat”, cu numerele de

înmatriculare XXXXX, în mun. Chișinău, se deplasa pe bd. Stefan cel Mare și

Sfânt din direcția str. Serghei Lazo în direcția str. Sfatul Tarii. În timpul

deplasării pe carosabilul indicat, ajungând în apropierea imediată a intersecției

cu str. Sfatul Tarii și anume pe sectorul de carosabil unde este amenajată

trecere nedirijată pentru pietonii, nu a manifestat prudență sporită la trafic și

nu a manifestat dexteritate în conducere, prin ce a ignorat cerințele pct. 45 (1)

și (2) al Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit căruia „(1) conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând

permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase; d) condițiile rutiere; e) situația rutieră; (2) iar în cazul în

care apar obstacole ce pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului" și

cerințele pct. 11 lit. f) al aceluiași regulament, conform căruia; „conducătorul de

vehicul înainte de plecare și în timpul deplasării, este obligat să cedeze trecerea

pietonilor la trecerile pentru pietoni cu circulație nedirijată" și ca urmare cu

partea frontală laterală-dreapta a automobilului, a tamponat pietonul minor

Istrati Cristian, născut la 10 decembrie 2003, care se afla angajat în traversarea

părții carosabilului de la dreapta spre stânga relativ deplasării automobilului, în

zona destinată trecerii pietonale semnalizată prin indicatoarele rutiere 5.50.1 și

5.50.2 ale anexei nr. 3 al Regulamentului Circulației Rutiere „trecerea pentru

pietoni”. În rezultatul accidentului rutier pietonul minor Istrati Cristian, născut

la 10 decembrie 2003, i-au fost cauzate vătămări corporale medii sub formă de:

„osteoepifizioliză distală a osului tibial stâng cu deplasarea fragmentelor și

fractura în treimea distilă a osului fibular stâng fără deplasare”. Cauza în prima

instanță a fost examinată în baza art. 3641 Codul de procedură penală.

inculpatului Ursoi Roman și de către procuror.

3.1. Avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Ursoi Roman, declarând

apel a solicitat admiterea acestuia, casarea parțială a sentinței, în partea ce ține

de privarea inculpatului de dreptul de a conduce mijloace de transport și

admiterea în principiu a acțiunii civile înaintată de întreprinderea Cooperatistă

de Alimentare Publică a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum a RM,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care inculpatul Ursoi Roman să nu fie privat de

dreptul de a conduce mijloace de transport, cu respingerea ca neîntemeiată și

nefondată a acțiunii civile înaintate de Întreprinderea Cooperatistă de

Alimentare Publică a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum a RM,

invocând următoarele argumente:

2

- inculpatul la faza de urmărire penală și-a recunoscut vinovăția. Ursoi

Roman nu se află la evidența medicului narcolog si psihiatru, anterior nu a mai

fost judecat, a săvârșit pentru prima dată o infracțiune din imprudență din

categoria celor mai puțin grave;

- Ursoi Roman, este angajat în calitate de conducător auto la SC ”Prog-

Agroter” SRL, fapt pentru care este remunerat în conformitate cu contractul de

muncă încheiat cu angajatorul, care este unica sursă de venit a acestuia;

- inculpatul are la întreținere doi copii, iar unul este minor - Ursoi Dorin,

a.n. 28.02.2002, respectiv în eventualitatea privării ultimului de dreptul de a

conduce - cet. Ursoi Roman va rămâne fără sursă de existență și întreținere a sa

și a copiilor săi;

- referitor la acțiunea civilă a menționat că din prima zi a solicitat

eliberarea automobilului de la parcarea specializată.

3.2. Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul principal, Arsenii

Lucia, declarând apel a solicitat admiterea acestuia, casarea parțială a sentinței,

din motivul ilegalității în parte a sentinței, în care instanța nu s-a expus asupra

solicitării acuzatorului de stat de a fi încasate din contul inculpatului 320 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legale.

Pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță,

prin care să fie admisă solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea din

contul inculpatului în beneficiul statului cheltuielile judiciare suportate pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în sumă de 320 lei, în legătură

cu efectuarea expertizei medico - legale a părții vătămate minore Istrati Cristian

(raport de expertiză medico - legală nr.1407/D din 03.07.2017), invocând

următoarele argumente:

- urmărirea și judecarea unei cauze penale ocazionează efectuarea de

cheltuieli pentru întocmirea și transmiterea actelor de procedură, pentru

administrarea probelor și conservarea mijloacelor materiale de probă, cu

retribuirea apărătorilor, precum și cu orice alte cheltuieli necesare normalei

desfășurării a procesului penal;

- în cheltuielile ocazionate de administrarea probelor se includ și sumele

pentru retribuția cuvenită experților și interpreților pentru serviciul care l-au

adus justiției. Spre deosebire de procesul civil, unde sumele necesare acestor

cheltuieli sunt avansate de către reclamant, prin plata taxei de timbru, la

introducerea acțiunii, în cauzele penale, în care activitatea judiciară se

desfășoară din oficiu, sumele necesare cheltuielilor de urmărire sau de judecată

sunt avansate, de regulă, de stat, prin organul judiciar în fața căruia se află cauza

penală. Efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării

cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o;

- ca urmare, cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională,

deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat;

3

- obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integral întrucât săvârșirea unei infracțiunii atrage în mod inevitabil

desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa

infractorului, obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal

acestuia, chiar dacă partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile

lor, producerea unor cheltuieli, de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile

judiciare este integrală, incluzând toate cheltuielile necesare pentru

pronunțarea unei hotărâri de condamnare de către prima instanță.

2018, a fost admis apelul procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul

principal, Arsenii Lucia, și apelul avocatului Bîrcă Ludmila în interesele

inculpatului Ursoi Roman, casată parțial sentința în partea care se referă la

acțiunea civilă, cheltuielile de judecată și pedeapsa complimentară, și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță

după cum urmează:

Lui Ursoi Roman, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (1) Codul penal, i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de amendă

în mărime de 500 (cinci sute) unități convenționale, ceea ce constituie suma de

25000 (douăzeci și cinci mii) lei.

S-a dispus încasarea de la Ursoi Roman în beneficiul statului suma de 320

(trei sute douăzeci) lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă a Întreprinderii Cooperatiste de

Alimentație Publică ”Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de

Consum din Republica Moldova împotriva dlui Ursoi Roman prind încasarea

cheltuielilor de judecată.

În rest sentința a fost menținută.

de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

concluzionat că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată. Aceste

împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Codul de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării

lor.

Totodată, instanța de apel a menționat că, instanța de fond, la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, urma să țină cont de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului. A reținut instanța de apel că pedeapsa aplicată sub

formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale este echitabilă și

proporțională faptei comise. Însă, referitor la pedeapsa complimentară, instanța

de apel a menționat că instanța de fond aplicând prevederile legale urma să

respingă solicitarea de aplicare a pedepsei complimentare.

4

Prin interpretarea sistemică a sancțiunilor art. 264 alin. (1) și art. 264

alin. (2) Codul penal, instanța de apel a constatat faptul că, în cazul comiterii

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, pedeapsa complimentară

sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport poate fi

aplicată doar în cazul stabilirii pedepsei cu închisoare.

Totodată, instanța de apel a reținut că infracțiunea comisă este una din

imprudență ceea ce, în cumul cu toate celelalte circumstanțe de fapt

(modalitatea comiterii, prezența doar a circumstanțelor atenuante, caracterul

facultativ de stabilire a pedepsei complementare) indică la inoportunitatea

stabilirii pedepsei complimentare. Însăși legiuitorul a stabilit că, de regulă,

inculpatul nu urmează a fi privat de dreptul de a conduce dacă este stabilită

pedeapsa amenzii. Deci, pentru aplicarea art. 65 alin. (3) Codul penal urmează a

fi prezente circumstanțe suplimentare (circumstanțe ce indică la un grad

prejudiciabil mai mare al faptei) ce ar justifica excepția. Asemenea circumstanțe

nu au fost relevate. Astfel, instanța de apel a considerat necesar de a nu aplica

pedeapsa complimentară, casând în acest sens hotărârea primei instanțe.

A mai specificat instanța de apel că, prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, în

vigoare din 09.02.2018, a fost exclus alin. (2) din art. 143 Cod de procedură

penală astfel, suma de 320 lei pentru efectuarea raportului de expertiză medico-

legală nr.1407/D din 03.07.2017 urmează a fi încasată din contul inculpatului

cu titlu de cheltuieli de judecată.

Conform art. 225 alin. (3) Codul de procedură penală, odată cu

soluționarea cauzei penale, judecătorul este obligat să soluționeze acțiunea

civilă. Norma respectivă este în redacția Legii nr.152 din 01.07.2016 (în vigoare

din 01.08.2016). Prin aceeași Lege a fost abrogat alin. (4) art. 225 Codul de

procedură penală. Astfel, legiuitorul a instituit obligația instanței de judecată de

a soluționa acțiunea civilă prin admiterea (parțială sau integrală) sau prin

respingerea (parțială sau integrală) acesteia, indiferent de tipul sentinței

adoptate. Norma prevăzută de art. 225 alin. (3) Codul de procedură penală este

o normă mai nouă față de norma prevăzută de art. 387 Codul de procedură

penală. Ambele norme cuprind aceleași raporturi juridice, nefiind un coraport

dintre parte-întreg sau general-special. Deci, prima instanța trebuia să

soluționeze acțiunea civilă prin admiterea sau respingerea acesteia.

Instanța de apel a reținut că, reține că cheltuielile necesare păstrării

corpurilor delicte pot fi puse în seama persoanei vinovate, însă în prezența unor

condiții obligatorii. În prezenta cauză, cheltuielile respective trebuie să fie

necesare (adică cheltuieli care nu puteau fi evitate) și rezonabile. Urmează a fi

reținut că organul de urmărire penală nu a justificat necesitatea plasării

automobilului la parcarea cu plată. La 29.05.2017, automobilul a fost examinat

în cadrul procesului-verbal de cercetare a locului accidentului rutier și ridicat.

Din data de 29.05.2017 nu a fost petrecut nici o acțiune procesuală având ca

obiect automobilul. Totodată, pe perioada urmăririi penale nu a fost depusă

acțiune civilă. Aplicarea obligației făptuitorului de a păstra automobilul era

suficientă pentru asigurarea unei eventuale amenzi penale. Urmează a fi reținut

5

și faptul că inculpatul a solicitat transmiterea automobilului. Astfel, nu a existat

nici o necesitate de a plasa automobilul la parcarea cu plată și, respectiv, nici o

necesitate de cheltuieli de păstrare a corpului delict.

Totodată, instanța de apel a reținut și cuantumul vădit excesiv al

cheltuielilor de păstrare a corpului delict. Toate aceste circumstanțe indică la

netemeinicia acțiunii civile.

declară recurs ordinar directorul Întreprinderii cooperatiste de alimentare

publică ”COOPALIMENTARA” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum

din Republica Moldova, Lesnic Vasilii.

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- ICAP „COOPALIMENTARA” a UCCC deține Autorizația de funcționare a

parcării auto cu plată nr.01469 din 16.01.2017 și Autorizația de funcționare a

parcării auto cu plată nr.01501 din 16.01.2018, astfel administrând o parcare

auto specializată cu un nivel sporit de securitate, acces limitat a terțelor și

asigurarea condițiilor necesare pentru asigurarea integrității corpurilor delicte;

- ICAP „COOPALIMENTARA” a UCCC începând din ianuarie 2017 primește

la parcarea specializată pentru păstrare corpurile delicte - mijloacele de

transport, reținute de organele de urmărire penală și agenții constatatori pe

marginea cauzelor penale și contravenționale;

- la data de 29 mai 2017, în condițiile prevederilor art. 159 Cod de

procedură penală, în baza ordonanței de transmitere la păstrare a corpurilor

delicte din 29 mai 2017, emisă în cadrul procesului penal nr. 321 și Actului

primirii la păstrare a unității de transport nr. 00128 din 29.05.2017, ICAP

”Coopalimentara” a primit în parcarea specializată din str. Otovasca, 19a,

mun. Chișinău, de la ofițerul de urmărire penală Andrieși Alexandru și

proprietarul Ursoi Roman, corpul delict - automobilul de model "VW Passat" cu

numărul de înmatriculare - XXXXX. Toate cheltuielile ulterioare, legate de

păstrarea acestui corp delict pe marginea întregului proces penal le suporta

doar ICAP „COOPALIMENTARA" a UCCC;

- pe parcursul urmăririi penale nici organul de urmărire penală, nici

procuratura, nici instanțele de judecată nu au informat ICAP

„COOPALIMENTARA” a UCCC la ce etapă se află urmărirea renală și dacă cineva

figurează bănuit/învinuit/inculpat pe marginea cauzei penale;

- prin decizia din 14.02.2018 instanța de apel a ignorat și nu s-a expus

asupra faptului că ICAP „COOPALIMENTARA" a UCCC a primit spre păstrare

corpul delict - automobilul în temeiul ordonanței organului de urmărire penală

în condițiile art. 159 Cod de procedură penală și era obligată - să asigure

integritatea acestui corp delict. În caz contrar persoana responsabilă pentru

păstrare ar suferi urmări negative, stabilite de art. 251 Cod penal;

- cheltuielile ICAP „COOPALIMENTARA” a UCCC pentru păstrarea

automobilului de model "VW Passat" cu numărul de înmatriculare XXXXX

constituie 60650 lei;

6

- nu este întemeiată și concluzia instanței de apel precum că doar ICAP

COOPALIMENTARA" a UCCC urmează să poarte toate consecințele negative

(neachitarea serviciilor de păstrare a corpului delict) pentru potențialele erori a

organului de urmărire penală, legate de transmiterea spre păstrare a corpului

delict la o parcare cu plată. Or, aceste erori ușor ar fi putut evitate în cazul în

care învinuitul/inculpatul Ursoi Roman sau avocatul lui încă în cadrul urmăririi

penale ar depune o cerere privind eliberarea automobilului spre păstrare

proprie și în cazul refuzului ar contesta ordonanța organului de urmărire

penală la judecătorul de instrucție;

- ICAP „COOPALIMENTARA" a UCCC cu strictețe și responsabilitate și-a

îndeplinit obligațiunile sale în ceea ce privește asigurarea integrității corpului

delict, suportând cheltuieli aferente acestei activități, astfel este în deplin drept

de a solicita recuperarea cheltuielilor judiciare conform tarifelor stabilite.

inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece consideră că

motivele invocate în recurs privind soluționarea acțiunii civile au constituit deja

obiect de examinare în instanța de apel și o altă opinie asupra probelor care au

fost puse la baza hotărârii nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Colegiul reține că deși recurentul invocă ca temei pentru recurs pct. 5)

alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, în esență, recurentul critică decizia

instanței de apel dintr-un singur considerent, și anume că, în viziunea sa,

instanța de apel nu a soluționat obiectiv acțiunea civilă, dispunând respingerea

acesteia, considerând că în acest sens decizia instanței de apel este nemotivată,

astfel invocând temeiul de recurs prevăzut la pct. 6) hotărârea nu conținete

motivele pe care se întemeiază soluția.

Cu referire la aceste argumente ale recurentului Colegiul penal conchide, că

instanța de apel, judecând cauza, a ajuns corect la concluzia de a respinge ca

neîntemeiată acțiunea civilă a Întreprinderii Cooperatiste de Alimentație

7

Publică ”Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din

Republica Moldova înaintată împotriva inculpatului privind încasarea

cheltuielilor privind păstrarea corpului delict - automobilul.

Astfel, art. 227 alin. (2) Cod penal stipulează, că cheltuielile judiciare

cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții

vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților,

traducătorilor și asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea,

transportarea și cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite

pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4) cheltuite pentru

restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de

efectuare a expertizei judiciare sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în

legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Totodată, din conținutul art. 161 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală,

rezultă, că până la soluționarea cauzei penale automobilul sau alt mijloc de

transport (care a fost recunoscut corp delict), urmează a fi restituit către

proprietarul sau posesorul legal dacă acesta nu a fost sechestrat pentru

asigurarea acțiunii civile în cauza penală sau a posibilei confiscări speciale a

bunurilor.

Acestea fiind menționate Colegiul penal constată, că în speță automobilul

de model "VW Passat" cu numărul de înmatriculare - XXXXX nu a fost sechestrat

pentru asigurarea acțiunii civile, care de altfel nici nu a fost formulată de către

părțile vătămate.

Astfel, Colegiul penal atestă, că suma solicitată de a fi încasată din contul

inculpatului de către Întreprinderea Cooperatistă de Alimentație Publică

”Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din Republica

Moldova este compusă din sumele pentru păstrarea corpului delict – automobil

de model ”VW Passat” cu numărul de înmatriculare XXXXX.

Reieșind din prevederile legale sus-expuse, Colegiul penal consideră, că

instanța de apel întemeiat a reținut, că cheltuielile respective trebuie să fie

necesare (adică cheltuieli care nu puteau fi evitate), precum și ele să fie și

rezonabile.

În acest sens instanța de apel corect a menționat, că organul de urmărire

penală nu a justificat necesitatea plasării automobilului la parcarea cu plată, or,

la 29 mai 2017, automobilul a fost examinat în cadrul procesului – verbal de

cercetare a locului accidentului rutier și ridicat (f. d. 8 – 15), astfel din data de 29

mai 2017 nu au fost înfăptuite nici o acțiune procesuală având ca obiect

automobilul ce aparținea inculpatului.

Totodată, instanța de recurs reține că, în urma efectuării cercetării la fața

locului, inculpatul la 07 iunie 2017 a înaintat cerere în adresa organului de

urmărire penală, prin care a solicitat eliberarea permisului de conducere și a

autoturismului (f. d. 20), cerere ce a fost respinsă prin ordonanța din 19 iunie

2017 emisă de procurorul în Procuratura municipiului Chișinău (f. d. 24 – 25).

Colegiul penal de asemenea menționează, că pe parcursul urmăririi penale

inculpatul Ursoi R. și-a recunoscut vinovăția, iar cauza a fost examinată în

8

temeiul art. 364/1 Cod de procedură penală în baza probelor administrate la

urmărirea penală, astfel confirmându-se o dată în plus lipsa necesității reținerii

automobilului de către organul de urmărire penală, prin urmare corect

instanțele de fond au ajuns la concluzia că în speță nu a existat nici o necesitate

de a păstra automobilul o perioadă atât de îndelungată la parcarea auto cu plată,

creând astfel artificial cheltuieli exagerate și nejustificate, pentru ca ulterior

aceste cheltuieli să fie puse în seama inculpatului.

Cât privește argumentul invocat de recurent precum că instanța de apel nu

a stabilit pe seama cui se pun cheltuielile pe care le-a suportat pentru păstrarea

corpului delict – automobilului, instanța de recurs statuează că, potrivit art. 225

alin. (2) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței de acuzare instanța

soluționează și acțiunea civilă prin admiterea ei, totală sau parțială, ori prin

respingere.

Astfel, instanța de apel nu a comis careva încălcări, or, reieșind din

conținutul deciziei, acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată, fapt ce

presupune că cheltuielile pretins suportate de către recurent nu urmează a fi

încasate din contul inculpatului, dat fiind faptul că sunt neîntemeiate, iar

cuantumul este vădit excesiv, instanța soluționând acțiunea civilă în limitele

acesteia.

Colegiul penal de asemenea menționează, că la examinarea cauzei de către

instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. 414-419

Cod de procedură penală, iar eroarea de drept invocată de către recurent nu a

fost constatată la examinarea recursului, prin urmare, hotărârea atacată este

legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar directorul Întreprinderii cooperatiste

de alimentare publică ”COOPALIMENTARA” a Uniunii Centrale a Cooperativelor

de Consum din Republica Moldova, Lesnic Vasilii, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2018, în cauza penală în

privința lui Ursoi Roman XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 iunie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

9