1ra- 967/2018 — Art. 264/1 alin. 4 CP

1ra- 967/2018 — Art. 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-967/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Gordilă Nicolae,

Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Petru Răileanu în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2018, în cauza penală

privindu-l pe

Bejan Dmitri XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 26.09.2017 - 19.10.2017;

instanța de apel: 09.11.2017 - 23.01.2018;

instanța de recurs: 19.04.2018 - 30.05.2018.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

a c o n s t a t a t :

cauza fiind examinată în procedură simplificată conform art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, Dmitri Bejan a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de amendă

în mărime de 800 unități convenționale.

A fost dispusă executarea separată a pedepsei sub formă de 4 ani și 6 luni

închisoare cu suspendarea executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 4 ani,

stabilite prin sentința Judecătoriei Dubăsari din 07.04.2016 și a pedepsei amenzii în

mărime de 800 unități convenționale.

S-a dispus încasarea din contul lui Dmitri Bejan în beneficiul statului suma de 156

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

august 2017, aproximativ ora 23:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat

și fără permis de conducere, acționând prin intenție directă, contrar cerințelor art.10

1

pct. 2) lit. a) și art. 14 lit. a) a Regulamentului Circulației Rutiere, care indică expres

faptul că „Persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede ... permisul de conducere

perfectat pe numele său" și „conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în

stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate sub influența

preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției", s-a urcat la volanul

motocicletei de model „Dnepr 11" cu numere de înmatriculare CR AA 679 și se deplasa

prin s. Molovata, r-nul Dubăsari.

Tot atunci, colaboratorii de poliție implicați la acel moment în serviciu l-au stopat

și efectuând verificarea actelor au stabilit că, Dmitri Bejan nu dispune de permis de

conducere, iar din cavitatea bucală a ultimului se simțea miros de alcool, din care

considerent i s-a propus trecerea examenului medical în vederea stabilirii stării de

ebrietate și naturii ei.

În urma controlului medical efectuat s-a depistat că, Dmitri Bejan se afla în stare

de ebrietate cu grad avansat cu concentrația alcoolului de 1.21 g/l în sânge și 0,58 mg/l

în aerul expirat fapt confirmat prin procesul-verbal nr. 205 din 27.08.2017, întocmit de

Spitalul Raional Criuleni

casarea parțială a sentinței Judecătoriei Criuleni, sediul secundar s. Ustia din 19.10.2017,

pronunțarea unei hotărâri noi potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

recunoscându-l pe Dmitri Bejan culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641

alin. (4) Cod penal, în baza art. 3641 Cod de procedură penală, a-i stabili o pedeapsă de

8 luni închisoare și conforma art. 85 alin. (1) Cod penal, a cumula partea neexecutată a

pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul secundar s. Ustia din

19.10.2017, stabilindu-i prin cumul parțial al pedepselor o pedeapsă definitivă de 5 ani

închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip - semiînchis.

În argumentarea apelului declarat, procurorul a invocat că, pedeapsa aplicată

este prea blândă, iar instanța de apel nu a ținut cont nici de gravitatea infracțiunii

comise, nici personalitatea inculpatului și anume faptul că, inculpatul Dmitri Bejan

anterior a fost condamnat, pentru comiterea infracțiunilor cu intenție, prevăzute la art.

171 alin. (2) lit. c) Cod penal - la 3 ani și 6 luni închisoare și conform art. 172 alin. (2) lit.

c) Cod penal, la 3 ani și 6 luni închisoare și în baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 4 ani și 6 luni închisoare, iar în baza

art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată pe o perioadă de probațiune de

4 ani. Fapt ce atestă că, inculpatul nu dorește să pornească pe calea corectării, iar o

pedeapsă neprivativă de libertate nu va atinge scopul Legii penale.

a fost admis apelul procurorului, casată sentința integral și pronunțată următoarea

decizie:

2

Dmitri Bejan a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

2641 alin. (4) Cod penal, în temeiul căruia prin aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa penală sub formă de închisoare pe

un termen de 8 luni.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, pedeapsa stabilită prin prezenta decizie i-a

fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei

Criuleni din 07.04.2016, stabilindu-i definitiv pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat că, instanța de fond corect

a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și

fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului

probator administrat.

Sentința primei instanțe a fost contestată numai în partea stabilirii pedepsei

penale lui Dmitri Bejan, iar ce ține de încadrarea juridică și vinovăție, sentința nu a fost

atacată.

Astfel, instanța de apel a conchis că, în pofida faptul că inculpatul și-a recunoscut

vinovăția, vina acestuia se mai confirmă prin următoarea sistemă de probe: declarațiile

martorilor Teodor Moraru (f.d. 21); Constantin Burnusus (f.d. 22); Gheorghe Gavrilaș

(f.d. 24); procesul-verbal de constatare a infracțiunii din 12.09.2017 (f.d. 4); raportul

agentului constatator din 19.09.2017 (f.d.5); procesul-verbal nr. 205 din 27.08.2017, al

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de

ebrietate și naturii ei (f.d. 19-20).

Instanța de apel a constatat că, instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de

probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc fără echivoc

vinovăția inculpatului Dmitri Bejan în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin.

(4) Cod penal, potrivit elementelor constitutive: conducerea mijlocului de transport în stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat, de către o persoană care nu deține permis de conducere.

Cu referire la stabilirea pedepsei, instanța de apel a indicat că, instanța de fond

incorect a aplicat prevederile legale și în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod

penal, nu a ținut cont de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social

al faptei săvârșite reflectat de împrejurările săvârșirii sale, poziția procesuală a

inculpatului în cadrul procesului penal, dar și personalitatea acestuia.

Astfel, infracțiunea săvârșită de către Dmitri Bejan se atribuie la categoria

infracțiunilor ușoare, circumstanțe agravante nu au fost depistate, iar ca circumstanță

atenuantă în temeiul art. 76 Cod penal, a reținut - recunoașterea vinovăției. Ținând cont

de personalitatea inculpatului, s-a stabilit că aceasta anterior a fost judecat, prin sentința

Judecătoriei Dubăsari din 07.04.2016, fiind condamnat în baza art. 171 alin. (2) lit. c)

3

Cod penal la 3 ani și 6 luni închisoare și în baza art.172 alin. (2) lit. c) Cod penal la 3 ani

și 6 luni închisoare, iar în baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin

cumul parțial al pedepselor fiindu-i stabilită pedeapsa definitiv la 4 ani și 6 luni

închisoare și în baza art. 90 Cod penal, pedeapsa a fost suspendată condiționat pe o

perioadă de probațiune pe un termen de 4 ani, fără antecedente penale (condamnare cu

suspendarea executării nu se i-a în considerare la stabilirea antecedentelor penale), la evidența

medicului narcolog și psihiatru ne se află (potrivit certificatelor eliberate de Spitalul raional

Criuleni, f.d.43, 45), la locul de trai se caracterizează pozitiv (potrivit caracteristicii eliberată

de inspectorul IP Dubăsari, f.d. 41), instanța de fond a ajuns la concluzia că, corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă cu stabilirea unei pedepse sub formă de amendă.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a reținut ca întemeiată solicitarea

apelantului potrivit căreia inculpatul a comis infracțiunea în perioada de probațiune,

cu condiția că inculpatul Dmitri Bejan conform sentinței Judecătoriei Criuleni din

07.04.2016 nu va săvârși o nouă infracțiune, astfel în privința acestuia urma a fi aplicată

o pedeapsă privativă de libertate, or, potrivit prevederilor art. 90 alin. (10) Cod penal,

în cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

săvârșește în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă o nouă

infracțiune intenționată, instanța de judecată îi stabilește o pedeapsă în condițiile art.

85, dacă, după caz, nu sunt aplicabile prevederile alin. (11) din prezentul articol.

Astfel, instanța de apel a apreciat ca eronată concluzia primei instanțe, potrivit

căreia s-a indicat în partea descriptivă a sentinței că, condamnarea cu suspendarea

condiționată a pedepsei nu se i-a în considerație la stabilirea antecedentelor penale, or,

potrivit prevederilor art. 111 alin. (1) lit. d) Cod penal, se consideră ca neavând

antecedente penale persoanele condamnate cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei dacă, în termenul de probă, condamnarea cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei nu a fost anulată, iar în cazul respectiv suntem în prezența faptului

că, inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune în termenul de probă stabilit prin sentința

sus menționată.

La individualizarea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de faptul că inculpatul

a comis o infracțiune din categoria celor ușoare, îndreptată împotriva securității

traficului rutier, de pericolul social al infracțiunii săvârșite, de aspectele săvârșirii

infracțiunii, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea,

personalitatea celui vinovat, la evidența medicului narcolog și psihiatru ne se află, la

locul de trai se caracterizează pozitiv.

La stabilirea pedepsei instanța de apel a constatat că, lipsesc circumstanțe

atenuante și agravante în temeiul art. 76, 77 Cod penal, mai mult, instanța de apel a

indicat că, instanța de fond eronat a indicat ca circumstanță atenuantă recunoașterea

vinovăției de către inculpat, or, recunoașterea vinovăție care atrage incidența

4

procedurii simplificate în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, nu poate valorifica

ca o circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal,

deoarece ar însemna că, aceleași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului de 8 luni închisoare în baza art. 2641 alin.

(4) Cod penal, se încadrează în limitele normei penale date, adică instanța de apel aplică

pedeapsa reducând cu 1/3 limitele de pedeapsă prevăzute de lege conform art. 3641 Cod

de procedură penală. Totodată, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 85 alin.

(1) Cod penal, și a adăugat parțial la pedeapsa stabilită prin prezenta decizie partea

neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Criuleni din 07.04.2016,

stabilindu-i inculpatului pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate a remarcat

că, prima instanță neîntemeiat a admis solicitarea procurorului privind încasarea din

contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor suportate în urma supunerii

inculpatului la examinarea medicală de constatare a faptului de consumarea a

alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, conform procesului-verbal nr. 205 din

27.08.2017, în sumă de 156 lei, or, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi

penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul

statului.

Conform art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sânt

cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal, iar potrivit alin. (2), pct. 5) al aceluiași articol, cheltuielile judiciare cuprind

sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16 aprilie 2009

„Privind modul de testare alcooloscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării

de ebrietate și naturii ei", în articolul 7, statuează că cheltuielile necesare pentru

efectuarea examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, precum

și/sau analiza de laborator a probelor prelevate (sânge și/sau urină) sunt acoperite de

solicitantul examinării, conform actelor normative în vigoare.

Răileanu în numele inculpatului, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, prin care solicită casarea deciziei, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului declarat, avocatul susține că instanța de apel neîntemeiat

i-a aplicat inculpatului o pedeapsă prea aspră fiind incorect individualizată, deoarece

nu a luat în calcul personalitatea inculpatului.

5

materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul

penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Din textul recursului rezultă că, autorul este de acord cu starea de fapt stabilită

de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor sale și din aceste

considerente, instanța de recurs nu se va expune asupra acestor aspecte, dar recurentul

își exprimă dezacordul cu termenul pedepsei stabilite cât și cuantumul despăgubirilor

morale, astfel semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată inculpatului,

corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și din partea altor

persoane.

Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

penale, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La caz, Colegiul penal constată că, infracțiunea săvârșită de către inculpat, este

prevăzută de art. 2641 alin. (4) lit. c) Cod penal și se pedepsește cu amendă în mărime

de la 1 050 la 1 150 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 1 an.

Conform art. 16 alin. (2) Cod penal, infracțiuni ușoare se consideră faptele pentru

care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un

termen de până la 2 ani inclusiv. Astfel, instanța de recurs remarcă că inculpatul a

săvârșit o infracțiune ușoară.

Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recursul avocatului, în care nici

nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se atestă că împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărârii instanței de apel, inclusiv cele reproduse în

pct. 4.1 din prezenta decizie, denotă că instanța de judecată a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, ținând cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal și 3641 alin. (8) Cod de

6

procedură penală, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii.

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

pedepsei cu închisoare, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor

motivelor în latura pedepsei penale, invocate în apel.

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5

din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au

apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei, însă, pornind de la relevanțele art. 27,

414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da

o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl

propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de

orice temei legal.

Cât privește argumentele apărării precum că, instanța de apel la stabilirea

pedepsei inculpatului nu au luat în calcul personalitatea inculpatului, Colegiul penal le

respinge ca fiind nefondate, or, instanța de apel (pct. 4.1. din prezenta decizie),

argumentat s-a pronunțat în acest sens și anume ,,ținând cont de personalitatea

inculpatului, s-a stabilit că aceasta anterior a fost judecat, prin sentința Judecătoriei Dubăsari

din 07.04.2016 fiind condamnat în baza art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal la 3 ani și 6 luni

închisoare și în baza art.172 alin. (2) lit. c) Cod penal la 3 ani și 6 luni închisoare, iar în baza

art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor fiindu-i

stabilită pedeapsa definitiv la 4 ani și 6 luni închisoare și în baza art. 90 Cod penal, pedeapsa a

fost suspendată pe o perioadă de probațiune pe un termen de 4 ani, fără antecedente penale

(condamnare cu suspendarea executării nu se i-a în considerare la stabilirea antecedentelor

penale), la evidența medicului narcolog și psihiatru ne se află (potrivit certificatelor eliberate de

Spitalul raional Criuleni, f.d.43, 45), la locul de trai se caracterizează pozitiv (potrivit

caracteristicii eliberată de inspectorul IP Dubăsari, f.d. 41).

7

Circumstanțele enunțate denotă că, instanța apel nu a comis erori de drept în

raport cu motivele invocate de recurent, că i-a aplicat inculpatului o pedeapsă

individualizată conform prevederilor legale și că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul Petru Răileanu în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

23 ianuarie 2018, în cauza penală în privința lui Bejan Dmitri XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 27 iunie 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

8