1ra-849/2018 — art. 188 alin. 2 lit. e, f CP

1ra-849/2018 — art. 188 alin. 2 lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-849/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 25 ianuarie 2018, declarate

de procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, și de

avocata Mariana Turculeț, în numele inculpatului

Volog Iulian XX, născut la

XX XXXX XXXX, originar și locuitor al s. XXXXX, r-nul

XXXXX, cetățean al R. Moldova, anterior condamnat

prin:

1) sentința Judecătoriei Militare din 24.02.2015,

în baza art. 371 alin. (1), 90 Cod penal la 6 luni

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 1 an.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 03.12.2015 – 13.05.2016,

instanța de apel: 13.06.2016 – 06.10.2016,

instanța de recurs: 01.12.2016 – 30.05.2017,

instanța de apel: 05.07.2017 – 25.01.2018,

instanța de recurs: 28.03.2018 – 29.05.2018

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal la 8 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 13.05.2016, cu includerea

perioadei aflării în arest preventiv de la 07.10.2015 până la 13.05.2016.

1

22.30, inculpatul Volog I., urmărind scopul săvârșirii unui atac asupra unei

persoane în scopul sustragerii bunurilor, aflându-se pe strada centrală din s.

Moscovei, r-nul Cahul, vizavi de punctul medical, înarmându-se cu un balonaș cu

gaze, folosit în calitate de armă pentru dezorientarea temporară a persoanei

agresate, a atacat-o pe Sclear V., aplicând violență periculoasă pentru viața și

sănătatea ei, manifestată prin aplicarea loviturilor în regiunea capului și prin

stropirea cu balonașul cu gaze în față, pentru a o dezorienta temporar, în urma

cărui fapt a sustras deschis de la persoana agresată o geantă de culoare neagră în

valoare de 300 lei, în care erau buletinul de identitate pe numele ei, șervețele din

materie de culoare galbenă combinată cu oranj și cafeniu, un pieptene cu oglindă

de culoare albastră, un deodorant cu ambalaj din plastic de culoare albă, unguent

de marca „Activelle Orifiame”, un telefon mobil de marca „SG-800”, în care era

cartela SIM nr. XXXXX, în valoare de 550 lei, un carnet de culoare verde, un

portmoneu cu două fermoare, 10 ouă de găină, bani în sumă de 600 lei și cheile de

la magazin, cauzându-i părții vătămate daune în proporții considerabile, în sumă

totală de 1450 lei.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate pe art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod

penal, ca tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii

bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei

agresate, săvârșită cu aplicarea unor obiecte folosite în calitate de armă, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

Instanța a reținut că inculpatul a pledat nevinovat, a negat că cunoaște partea

vătămată și faptul că ar fi transmis lui Mocanu E. o geantă de culoare neagră.

Totodată, vinovăția inculpatului este dovedită prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată a relatat că la orele 22.30 a închis magazinul și a

pornit spre casă. În regiunea spitalului, cineva i-a aplicat o lovitură cu palma și a

început să o tragă de geantă, iar ea, de frică, și-a pierdut cunoștința. Nu a văzut

cine era acea persoană și nu a observat ce avea în mână, deoarece îi bătea lumina în

ochi. Nu a mai observat pe nimeni în apropiere. Nu poate spune dacă persoana care

a atacat-o avea în mână un balon cu gaze lacrimogene or, nici nu cunoaște ce

înseamnă aceasta. A văzut doar că agresorul era de gen masculin. A fost stropită cu

ceva, însă nu i-a nimerit în ochi, deoarece îi ținea închiși.

În același timp, partea vătămată a indicat că în momentul când a fost atacată,

a fost lovită și stropită în ochi cu ceva și ea, de frică, și-a pierdut cunoștința, iar în

cadrul urmăririi penale aceasta a susținut că a fost stropită cu un balon cu gaze

lacrimogene.

Potrivit pct. 10 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 23 din

28.06.2004 Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea

bunurilor, obiectele folosite în calitate de armă sunt obiectele cu care victimei i s-

au cauzat sau puteau să i se cauzeze vătămări periculoase pentru viață ori sănătate

(cuțite, inclusiv de bucătărie, briciuri, topoare, răngi ș. a.), precum și obiecte

destinate pentru dezorientarea temporară a victimei, cum ar fi revolvere, balonașe

și alte dispozitive cu gaze toxice neutralizante.

2

Or, aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă, nu condiționează

neapărat și întotdeauna cauzarea leziunilor corporale, aceasta nefiind o condiție

obligatorie. Mai mult, conform raportului de expertiză nr. 699 din 22.10.2015,

partea vătămată a fost supusă expertizei medico-legale abia peste 7 zile de la data

comiterii faptei incriminate, iar concluziile acestui raport nu pot fi calificate ca

având importanță convingătoare pentru elucidarea circumstanțelor în care s-a

consumat infracțiunea.

În temeiul probelor administrate, instanța a considerat ca fiind dovedită pe

deplin vinovăția inculpatului și i-a încadrat acțiunile în baza art. 188 alin. (2) lit. e),

f) Cod penal, ca tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul

sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața și sănătatea

persoanei agresate, săvârșită cu aplicarea unor obiecte folosite în calitate de armă,

cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul anterior a fost

judecat, având antecedente penale stinse, că lipsesc circumstanțe atenuante și

agravante, concluzionând că aplicarea unei pedepse cu închisoarea este

proporțională faptei și vinovăției acestuia.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să

fie condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal la 9 ani închisoare. În

temeiul art. 85 Cod penal, prin adăugirea părții neexecutate a pedepsei aplicate prin

sentința Judecătoriei Militare din 24.02.2015, a-i stabili pedeapsă definitivă de 9

ani și 6 luni închisoare.

Apelantul a invocat că pedeapsa stabilită inculpatului nu corespunde

gravității infracțiunii comise, circumstanțelor cauzei și persoanei inculpatului,

acestuia urmând a-i fi aplicată o pedeapsă mai severă, ținându-se cont de faptul că

inculpatul nu recunoaște vina, anterior a fost condamnat și se caracterizează

negativ.

3.1. A declarat apel și avocata Mariana Turculeț, solicitând casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelanta a indicat că partea vătămată a declarat că nu a văzut persoana care

a atacat-o, nu a văzut careva balon cu gaze, indicând doar că a fost lovită cu palma

în regiunea capului, fiind dezorientată cu o lumină îndreptată în fața ei.

Mai mult, fiind dată citire declarațiilor părții vătămate în cadrul urmăririi,

aceasta a indicat că ofițerul de urmărire penală a discutat cu ea în limba rusă, însă

ea nu a declarat despre careva balon cu gaze.

Instanța de fond nu a ținut cont că inculpatul nu a recunoscut vina și a

declarat că infracțiunea a fost comisă de Mocanu E.

Martorul Slav O. a indicat că în cadrul urmăririi penale nu a declarat că a

stat cu Mocanu E. în fața Moldtelecom-ului până la orele 02.00. Totodată, ofițerul

de urmărire penală a vorbit cu ea în limba rusă și nu i-a citit procesul-verbal de

audiere întocmit în limba de stat, iar la audiere nu a fost asistată de un interpret.

Totodată, instanța de fond nu s-a expus asupra declarațiilor martorului

Mocanu E., care au fost date citirii în ședința de judecată și nu a înlăturat

3

divergențele din declarațiile acestuia referitor la timpul comiterii infracțiunii și

modalitatea de transmitere a genții de către inculpat.

Or, probele administrate nu demonstrează că inculpatul a săvârșit

infracțiunea, iar potrivit art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, concluziile despre

vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri.

Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile

prezentului cod, se interpretează în favoarea inculpatului.

Astfel, instanța de fond, contrar prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, nu a apreciat din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, probele administrate, concluzionând pripit în privința vinovăției

inculpatului.

3.2. Avocatul Ion Stoian, la fel, a declarat apel, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a invocat că instanța de fond nu a soluționat dacă fapta a fost

săvârșită de inculpat.

Inculpatul nu a recunoscut vina și presupune că acțiunile au fost săvârșite de

Mocanu E. care, cu scopul de a se eschiva de la răspundere, a făcut declarații

împotriva lui și a plecat peste hotarele țării.

Prin urmare, cu toate că inculpatul a indicat direct la persoana care posibil a

săvârșit infracțiunea, instanța de fond, în lipsa unor probe, cu încălcarea dreptului

la apărare, a contradictorialității armelor, în lipsa martorului Mocanu E., solicitat

de apărare, în mod tendențios și bazându-se pe presupuneri, a acceptat poziția

acuzării.

Mai mult, a invocat întru confirmarea vinovăției inculpatului probele scrise,

fără a le da o apreciere din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor în raport cu fapta incriminată acestuia.

fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Volog Iulian a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal la

5 ani închisoare.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei

aplicate conform sentinței Judecătoriei Militare din 24.02.2015, i-a fost stabilită

pedeapsă definitivă de 5 ani și 1 lună închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, fără amendă, începând din 06.10.2016, cu includerea perioadei aflării

în arest din 07.10.2015 până la 06.10.2016.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că la 05 octombrie 2015, aproximativ ora 22.30,

inculpatul Volog I., urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane,

aflându-se pe strada centrală din s. Moscovei, r-nul Cahul, vizavi de punctul

medical, a aplicat violență nepericuloasă pentru viața și sănătatea persoanei,

manifestată prin aplicarea loviturilor în regiunea capului lui Sclear V., în urma

cărui fapt a sustras deschis de la persoana agresată o geantă de culoare neagră în

valoare de 300 lei, în care erau buletinul de identitate pe numele ei, șervețele din

materie de culoare galbenă combinată cu oranj și cafeniu, un pieptene cu oglindă

de culoare albastră, un deodorant cu ambalaj din plastic de culoare albă, unguent

4

de marca „Activelle Oriflame”, un telefon mobil de marca „SG-800”, în care era

cartela SIM nr. XXXXX, în valoare de 550 lei, un carnet de culoare verde, un

portmoneu cu două fermoare, 10 ouă de găină, bani în sumă de 600 lei și cheile de

la magazin, cauzându-i persoanei vătămate Sclear V. daune în proporții

considerabile, în sumă totală de 1450 lei.

În baza probelor administrate, instanța de apel a considerat că nu a fost

demonstrată vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188

alin. (2) lit. e), f) Cod penal, nefiind probat că acesta s-a înarmat cu un balonaș cu

gaze, folosit în calitate de armă, pentru dezorientarea temporară a persoanei

agresate și a atacat-o pe Sclear V.

Calendari, a declarat recurs ordinar, în care a solicitat casarea acestei decizii și

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a indicat că probele administrate, apreciate din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor, demonstrează vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii incriminate.

Or, hotărârea atacată nu cuprinde motivele care se întemeiază soluția,

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, iar faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

30 mai 2017, recursul a fost admis, casată total decizia contestată și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a reținut că instanța de apel pripit a reținut în acțiunile

inculpatului elementele constitutive ale infracțiunii de jaf, deoarece ultimul a atacat

victima, utilizând în scopul sustragerii bunurilor, alte obiecte folosite în calitate de

armă – un balonaș cu gaze, continuându-și acțiunile sale ilegale și realizându-și

scopul.

Totodată, instanța de apel, făcând trimitere la declarațiile inculpatului, părții

vătămate și ale martorilor date în instanța de fond și descriindu-le în decizie, nu a

verificat minuțios și obiectiv fiecare probă separat, sub toate aspectele, prin prisma

pertinenței, concludenței, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Mai mult, cu toate că instanța de apel a cercetat și a consemnat în procesul-

verbal al ședinței de judecată declarațiile părții vătămate depuse în cadrul urmăririi

penale, nu le-a reflectat în decizia adoptată și nu s-a pronunțat asupra lor.

fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Volog Iulian a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal la

5 ani închisoare, fără amendă.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei

aplicate conform sentinței Judecătoriei Militare din 24.02.2015, i-a fost stabilită

pedeapsă definitivă de 5 ani și 1 lună închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, fără amendă, începând din 25.01.2018, cu includerea perioadei aflării

în arest din 06.10.2015 până la 25.01.2018.

În rest, sentința a fost menținută.

5

Instanța de apel a constatat că la 05 octombrie 2015, aproximativ ora 22.30,

inculpatul Volog I., urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane,

aflându-se pe strada centrală din s. Moscovei, r-nul Cahul, vizavi de punctul

medical, a aplicat violență nepericuloasă pentru viața și sănătatea persoanei,

manifestată prin aplicarea părții vătămate Sclear V. a unei lovituri în regiunea

capului, în urma cărui fapt a sustras deschis de la persoana agresată o geantă de

culoare neagră în valoare de 300 lei, în care erau buletinul de identitate pe numele

ei, șervețele din materie de culoare galbenă combinată cu oranj și cafeniu, un

pieptene cu oglindă de culoare albastră, un deodorant cu ambalaj din plastic de

culoare albă, unguent de marca „Activelle Oriflame”, un telefon mobil de marca

„SG-800”, în care era cartela SIM nr. XXXXX, în valoare de 550 lei, un carnet

de culoare verde, un portmoneu cu două fermoare, 10 ouă de găină, bani în sumă

de 600 lei și cheile de la magazin, cauzându-i persoanei vătămate Sclear V. daune

în proporții considerabile, în sumă totală de 1450 lei.

Astfel, partea vătămată Sclear V. a indicat că la 05.10.2015, noaptea,

mergea acasă de la serviciu. Pe drum a fost lovită în cap, iar când s-a întors, i s-a

pulverizat cu ceva în față și, fiind orbită, nu a văzut nimic. În momentul când

agresorul îi trăgea geantă, fiind speriată, a căzut și și-a pierdut cunoștința. Când și-

a revenit nu mai avea geanta, precum și nu a văzut careva persoane în apropiere. În

privința sa nu a fost utilizat un balonaș cu gaze, ea auzind doar un sunet

asemănător cu cel produs de un pistol jucărie.

În conformitate cu art. 371 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, fiind

imposibilă audierea martorului Mocanu E., fiind stabilit că este plecat din țară, s-au

dat citire declarațiilor acestuia depuse în cursul urmăririi penale, potrivit căror, la

06.10.2015, în jurul orelor 02.00, la barul „Struguraș” s-a întâlnit cu inculpatul,

care l-a rugat să ducă o geantă spre s. Moscovei și să o arunce. S-a deplasat

împreună cu inculpatul în regiunea microraionul Valincea, din or. Cahul, acesta a

intrat într-o casă și a ieșit de acolo cu o geantă de culoare neagră de dame din piele,

pe care i-a dat-o să o arunce. A luat geanta, au urcat ambii pe motocicletă, l-a lăsat

pe Volog I. la barul „Struguraș”, iar el s-a deplasat în s. Moscovei și, lângă un râu

din marginea satului, a aruncat geanta. După aceasta, s-a întors înapoi în or. Cahul

la magazinul „Struguraș”, unde se afla inculpatul. Acesta l-a întrebat dacă nu l-a

văzut poliția. La 11.11.2015, pe la ora 04.00 inculpatul a venit la el acasă și l-a

amenințat pe motiv că nu a luat răspunderea asupra sa. I-a spus să țină cont că are

soră și prietenă și nu trebuie nimeni să știe că dânsul a fost acasă la el, avertizându-

l să aibă grijă ce face.

Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului din 06.10.2015, a avut

loc cercetarea în s. Moscovei, r-nul Cahul, pe un deal la o distanță de 300 m. de la

sat, unde jos, lângă un stâlp a fost depistat un portmoneu de culoare violetă, în care

se afla buletinul de identitate pe numele Sclear V., iar la o distanță de 6 m., se afla

o geantă de dame de culoare neagră, în care se aflau bunurile materiale ale părții

vătămate.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 699 din 22.10.2015, la

Sclear V. leziuni corporale vizuale nu s-au depistat.

6

Conform procesului-verbal de confruntare din 26.11.2015, dintre martorul

Mocanu E. și învinuitul Volog I., martorul a susținut declarațiile că la 05.10.2015

spre 06.10.2015, a primit o geantă de la învinuitul Volog I., care l-a rugat să o

arunce în s. Moscovei, r-nul Cahul.

Inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că nu cunoaște partea vătămată

și a văzut-o pentru prima dată în ședința de judecată, precum și a negat că i-ar fi

transmis lui Mocanu E. o geantă de culoare neagră. Mocanu E. a fost reținut primul

și acesta a transmis geanta poliției. În momentul când a fost reținut de colaboratorii

de poliție, a recunoscut că a fost cu Mocanu E., iar tatăl său a achitat suma

prejudiciului cauzat părții vătămate. A indicat că Mocanu E. a comis furtul,

deoarece a doua zi după cele întâmplate, acesta i-a spus că a furat ceva de la o

femeie.

În baza probelor administrate, apreciate din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct

de vedere al coroborării lor, fiind confirmată pe deplin vinovăția inculpatului,

acțiunile acestuia au fost încadrate în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, ca

jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane cu aplicarea violenței

nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

Or, instanța de fond, apreciind eronat probele administrate, fără temei, a

constatat în acțiunile inculpatului componența de infracțiune prevăzută de art. 188

alin. (2) lit. e), f) Cod penal.

Astfel, conform declarațiilor părții vătămate Sclear V., în timp ce se deplasa

acasă după lucru, a simțit o lovită după cap și, când s-a întors, i-a fost pulverizat

ceva în față. În momentul când agresorul a început să-i tragă geanta, fiind speriată,

a căzut și și-a pierdut cunoștința, iar când și-a revenit nu mai avea nici geanta

asupra sa și nici nu a văzut careva persoane în apropiere. În mâna persoanei nu a

văzut balonaș de gaze și nu a simțit să-i ajungă în ochi ori pe față, careva substanțe.

Pierderi temporare de vedere, lăcrimare, înțepături la nivelul ochilor nu a simțit.

Când i-a fost pulverizat în față, careva miros de gaz nu a simțit. Sunetul obiectului

utilizat în privința sa, era asemănător unui pistol jucărie.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 699 din 06.10.2015, la

Sclear V. vizual careva leziuni corporale lipsesc.

Prin urmare, o singură declarație a părții vătămate că i s-a pulverizat ceva cu

utilizarea balonașului de gaze în față, nu confirmă săvârșirea atacului asupra părții

vătămate cu aplicarea în calitate de armă a unui balonaș cu gaze, folosit pentru

dezorientarea temporară a părții vătămate, în scopul sustragerii bunurilor acesteia.

Mai mult, la depunerea plângerii în adresa organului de urmărire penală,

partea vătămată nu a invocat că în privința sa a fost folosit un balonaș cu gaze

lacrimogene, pentru a fi dezorientată temporar, ci doar a denunțat sustragerea

genții cu bunurile materiale pe care le avea în aceasta.

Totodată, fiind audiată partea vătămată imediat după săvârșirea infracțiunii,

a declarat că, după finisarea lucrului, deplasându-se spre casă, ajungând în

regiunea punctului medical a observat în spatele său, la o distanță de 3-5 m. o

persoană îmbrăcată în haine negre, având înălțimea de 1,5 m. după care a simțit o

7

lovitură după cap și a căzut jos. După aplicarea loviturii, i s-a pulverizat o

substanță lacrimogenă. Peste aproximativ 5 minute și-a revenit și a văzut că

lipsește geanta, în care se afla portmoneul, actul de identitate și alte lucruri

personale.

Deși partea vătămată indică că în privința sa au fost folosite substanțe

lacrimogene, nu indică la balonașul cu gaze, precum și că, urmare a substanțelor

lacrimogene, i-au fost cauzate careva incomodități la nivelul ochilor, sub formă de

lăcrimare, înțepături, pierderea temporară a vederii.

Fiind audiată suplimentar, partea vătămată a declarat că la 05.10.2015, la ora

22.50, a închis magazinul. Înainte de a ieși din magazin, a auzit zgomotul unei

motociclete. Mergând spre casă, în regiunea punctului medical, a observat în

spatele său o persoană de statură joasă. Apoi a simțit o lovitură în spatele capului și

persoana a început să-i tragă geanta de pe umăr. Ea a apucat geanta cu ambele

mâini și, în momentul când a încercat să întoarcă capul spre persoana respectivă, a

fost stropită cu un balonaș cu gaz în față. Fiind dezorientată temporar, nu putea să

mai facă careva mișcări pentru a se apăra și, atunci, persoana i-a smuls geanta și a

fugit.

Însă, aceste declarații ale părții vătămate nu probează utilizarea în calitate de

armă a balonașului cu gaz de către inculpat la săvârșirea infracțiunii or, aceasta în

instanța de apel a indicat că i-a fost pulverizat în față cu un balonaș cu gaze, însă

substanța nu i-a ajuns în ochi. Nu a simțit nici careva substanțe pe față sau miros

de gaz.

În același timp, potrivit declarațiilor părții vătămate depuse la urmărirea

penală, în momentul când a încercat să întoarcă capul spre persoana respectivă, a

fost stropită cu un balonaș cu gaz în față. Rezultă că partea vătămată și inculpatul

se aflau o distanță mică unul față de altul și, în cazul în care i-ar fi fost pulverizat

gaz lacrimogen în față, partea vătămată cel puțin urma să simtă mirosul acestuia or,

gazul lacrimogen, având în vedere proprietățile chimice, cauzează incapacitate

temporară prin iritarea ochilor (înțepături, lăcrimare, dificultate în a ține ochii

deschiși) și/sau a sistemului respirator, însă partea vătămată nu a simțit careva

incomodități, indicând că, după ce și-a revenit, careva dificultăți la nivelul ochilor

nu a simțit.

Afirmația părții vătămate că nu ar fi simțit mirosul de gaz, deoarece acțiunile

s-au petrecut afară, iar mirosul de gaz putea să se disperseze în aer, este

neîntemeiată.

Astfel, declarațiile părții vătămate din cadrul urmăririi penale, referitor la

folosirea balonașului de gaz de inculpat în momentul săvârșirii infracțiunii,

contravin celor din instanța de fond și de apel, în cadrul urmăririi penale aceasta

indicând că a fost folosit balonașul cu gaze pentru a fi dezorientată temporar, iar în

instanțele de fond și de apel a susținut că în mâna persoanei care i-a sustras geanta

nu a văzut un astfel de balonaș cu gaze și nici nu știe ce reprezintă aceasta, dar a

auzit un sunet sub formă de pulverizare, asemănător celui produs de un pistol

jucărie.

Or, acuzarea și-a probat învinuirea în săvârșirea infracțiunii de atac tâlhăresc

doar prin declarațiile părții vătămate, care pe parcursul urmăririi penale și judecării

8

cauzei penale nu au fost concrete, consecutive, sigure, fiind contradictorii și nu

sunt confirmate prin alte probe directe sau indirecte. Mai mult, probele prezentate

nu demonstrează că la fața locului ar fi fost depistat vreun obiect, asemănător unui

balon cu gaze lacrimogene, iar în urma examinării medico-legale a părții vătămate

la aceasta nu au fost depistate careva leziuni corporale caracteristice utilizării

gazelor lacrimogene.

Deci, învinuirea adusă inculpatului în săvârșirea atacului asupra părții

vătămate, cu utilizarea altor obiecte în calitate de armă - balonașul cu gaze, folosit

pentru a o dezorienta temporar, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau

sănătatea persoanei agresate, în scopul sustragerii bunurilor, nu a fost probată.

Totodată, versiunea inculpatului că infracțiunea a fost săvârșită de martorul

Mocanu E. este nefondată, iar nerecunoașterea vinovăției nu constituie un temei de

a adopta o sentință de achitare, în condițiile în care probatoriul prezentat

demonstrează cu certitudine vina acestuia în comiterea faptei prejudiciabile.

Martorul Mocanu E., în cadrul urmăririi penale a declarat că la 06.10.2015,

în jurul orelor 02.00, la barul „Struguraș” s-a întâlnit cu inculpatul care l-a rugat să

ducă o geantă spre s. Moscovei și să o arunce. A mers cu acesta în regiunea

Valincea, or. Cahul și inculpatul a intrat într-o casă, de unde a ieșit cu o geantă de

culoare neagră de dame din piele, pe care i-a dat-o să o arunce. A luat geanta și s-a

deplasat în s. Moscovei și, lângă un râu din marginea satului, a aruncat-o. În s.

Moscovei s-a deplasat cu o motocicletă de model „Viper” de culoare neagră, fără

numele de înmatriculare, pe care i-a dat-o inculpatul. După ce a aruncat geanta

lângă râul din s. Moscovei, s-a întors înapoi în or. Cahul la magazinul „Struguraș”,

unde se afla inculpatul, iar acesta l-a întrebat dacă nu l-a văzut poliția. La

11.11.2015, inculpatul a fost la el acasă și l-a avertizat să aibă grijă ce face.

Fiind apreciate declarațiile martorului Mocanu E. în raport cu probele

administrate, se constată că acestea sunt pertinente, veridice și utile or, declarațiile

acestuia sunt consecutive și descriu detaliat faptele și modul în care a intrat în

posesia genții sustrase de la partea vătămată în acea seară, nefiind stabilite careva

motive pentru a pune la dubii declarațiile martorului. Mai mult, potrivit procesului-

verbal de cercetare la fața locului din 06.10.2015, martorul Mocanu E. a indicat

locul unde a aruncat geanta părții vătămate, pe care i-a transmis-o inculpatul.

Afirmația inculpatului că declarațiile martorului Mocanu E. nu sunt veridice,

este neîntemeiată or, acesta nu a indicat că se află în relații ostile cu martorul,

motiv pentru care acesta ar depune mărturii denunțătoare la adresa sa.

Deci, sunt lipsite de suport probatoriu declarațiile inculpatului că l-a dus pe

martorul Mocanu E. în s. Moscovei, iar când au ajuns în sat, inițial s-au oprit la

casa de cultură, unde martorul l-a rugat să-l aștepte 10 minute, peste o perioadă de

timp Mocanu E. alerga spre el, strigându-i să lase motocicleta și să fugă că vine

poliția, aceste afirmații fiind în contradicție directă cu circumstanțele declarate de

martorul Mocanu E.

În același timp, declarațiile martorului Mocanu E. sunt confirmate prin

depozițiile martorului Slav O., care a indicat că la 05.10.2015 s-a întâlnit cu

Mocanu E. pe la orele 21.00 și s-a aflat împreună cu acesta până la ora 23.00, după

care au plecat fiecare acasă.

9

Astfel, martorul Mocanu E. s-a aflat în or. Cahul la 05.10.2015 până la ora

23.00, circumstanță care exclude săvârșirea infracțiunii de către aceasta, partea

vătămată indicând că geanta i-a fost sustrasă aproximativ la orele 22.30 pe data de

05.10.2015.

Totodată, potrivit declarațiilor martorului Mocanu E., a doua oară când s-a

întâlnit cu inculpatul la barul „Struguraș”, era ora 02.00 noaptea, fiind deja

06.10.2015, iar conform procesul-verbal de consemnare a plângerii părții vătămate

sesizarea despre săvârșirea infracțiunii a fost depusă la 06.10.2015, ora 00.05.

Circumstanțele stabilite exclud săvârșirea infracțiunii de către martorul

Mocanu E., iar argumentele inculpatului că Mocanu E. este persoana care a

săvârșit infracțiunea sunt nefondate, fiind apreciate drept o metodă de apărare.

Modalitatea de sustragere a genții de la partea vătămată care, ulterior, a fost

aruncată fie către martorul Mocanu E. la o margine de râu din extravilanul s.

Moscovei, unde a fost depistată și ridicată de către organul de urmărire penală în

baza declarațiilor acestuia, nu indică și nu confirmă că Mocanu E. ar avea careva

legătură cu săvârșirea faptei prejudiciabile de sustragere a bunurilor imputată

inculpatului or, martorul a indicat circumstanțele în care a intrat în posesia genții,

și anume că i-a transmis-o inculpatului pentru a o arunca. Iar inculpatul, deși

susține că Mocanu E. a sustras geanta părții vătămate, nu indică că atunci când

Mocanu E. fugea spre el, spunându-i să fugă că vine poliția, a văzut vreo geantă în

mâna acestuia. Mai mult, martorul a indicat că la 11.11.2015, inculpatul a fost la

el acasă și l-a amenințat, atenționându-l să aibă grijă ce face.

Și declarațiile martorului Iurașco V. sunt irelevante, fiind depuse cu scopul

de a confirma poziția inculpatului.

Prin urmare, în acțiunile inculpatului se regăsește atât latura obiectivă, cât și

latura subiectivă, a infracțiunii prevăzute art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, iar

nerecunoașterea vinovăției de către acesta, în condițiile în care sunt suficiente

probe pertinente și concludente care demonstrează vinovăția lui, nu poate

condiționa achitarea ultimului.

Afirmațiile apărării că acuzarea nu a prezentat probe pertinente și

concludente precum că fapta imputată nu a fost săvârșită de inculpat sunt

neîntemeiate.

Sunt nefondate și argumentele apărării că martorul Mocanu E. nu a fost

audiat în ședința de judecată, apărarea fiind lipsită de posibilitatea de a depune

întrebări acestuia or, declarațiile martorului Mocanu E. în instanța de fond au fost

date citirii cu respectarea strictă a prevederilor art. 371 alin. (1) pct. 2) Cod de

procedură civilă, iar în cadrul urmăririi penale a avut loc confruntarea între

inculpat și martor, la materialele cauzei penale existând probe că asigurarea

prezenței martorului Mocanu E. în ședință de judecată este imposibilă. Mai mult,

conform procesului-verbal de confruntare între aceste două persoane, inculpatul a

fost asistat de avocatul Mariana Turculeț, care și-a exercitat dreptul de a pune

întrebări martorului.

În același timp, concluzia instanței de fond că fapta incriminată inculpatului

întrunește elementele infracțiunii prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal,

este rezultatul aprecierii eronate a probelor administrate.

10

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de

prevederile art. 61 Cod penal, că acesta a comis o infracțiune gravă, că se

caracterizează negativ și anterior a fost atras la răspundere penală, că nu au fost

stabilite circumstanțe atenuante și agravante, concluzionând că corectarea acestuia

este posibilă doar prin stabilirea unei pedepse cu închisoare, fără amendă.

Totodată, inculpatul a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Militare din

24.02.2015 în baza art. 371 alin. (1) Cod penal, la 6 luni închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării acesteia, pe un termen de probă de 1 an, iar cu aplicarea

prevederilor art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, prin adăugirea

parțială, la pedeapsa aplicată, a părții neexecutate a pedepsei stabilite prin sentința

din 24.02.2015, urmează a-i fi stabilită o pedeapsă definitivă de 5 ani și 1 lună

închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă or, aceasta este una legală,

echitabilă și direct proporțională gravității faptei comise, atitudinii acestuia față de

fapta comisă, cât și comportamentului lui în timpul și după săvârșirea infracțiunii.

a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu s-a expus asupra declarațiilor

părții vătămate Sclear V. date în cadrul urmăririi penale, cu participarea

traducătorului care au fost incluse ca probă în rechizitoriul, și anume:

„La data de 05.10.2015, în jurul orelor 22.30, eu am închis magazinul. Până

a închide magazinul, am auzit zgomotul unei motociclete care s-a pornit și a

plecat. Mergând pe drum spre casă, lângă intrarea în spital, eu am auzit pași din

spate, când m-am uitat am văzul un tânăr de statură joasă și am mai făcut câțiva

pași și am simțit o lovitură în cap și a început să-mi tragă geanta de pe umăr, eu

am apucat-o cu două mâini și am vrut să întorc capul spre acea persoană și, tot

atunci, am fost stropită de persoana aceea cu un balonaș de gaz în față, am fost

dezorientată temporar, nu puteam să mai fac careva mișcări, să mă apăr și el mi-a

smuls geanta și a plecat cu tot cu geantă, eu eram șocată...”.

Astfel, a fost stabilit că inculpatul, înarmându-se cu un obiect folosit în

calitate de armă - balonaș cu gaze, a atacat-o pe Sclear V., aplicând violență

periculoasă pentru viața și sănătatea ei, manifestată prin aplicarea loviturilor în

regiunea capului și prin stropirea cu balonașul cu gaze în față pentru a o dezorienta,

în scopul sustragerii bunurilor acesteia.

Or, conform pct. 6, 10 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a

Republicii Moldova, Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre

sustragerea bunurilor, nr. 23 din 28.06.2004, „alte obiecte folosite în calitate de

armă” sunt obiectele cu care victimei i s-au cauzat, sau puteau să i se cauzeze

vătămări periculoase pentru viață ori sănătate (cuțite, inclusiv de bucătărie, bricuri,

topoare, răngi ș. a.) precum și obiecte destinate pentru dezorientarea temporară a

victimei, cum ar fi revolvere, balonașe și alte dispozitive cu gaze toxice

neutralizante.

În drept, recursul este fondat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12)

Cod de procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

11

întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

8.1. A declarat recurs ordinar și avocata Mariana Turculeț, în care solicită

casarea acestei decizii și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

achitat.

Recurenta a indicat că probele administrate nu demonstrează că infracțiunea

a fost săvârșită de inculpat, iar potrivit art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală,

concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea inculpatului.

Totodată, instanța de apel greșit a respins versiunea inculpatului referitor la

cele întâmplate la 05.10.2015 și a omis declarațiile părții vătămate care a indicat că

nu a văzut persoana care a săvârșit infracțiunea, iar la baza deciziei au fost puse

declarațiile ultimei și ale martorului Mocanu E., care nu sunt concrete, consecutive

și sigure.

Mai mult, nu a fost dovedită prin probe directe sau indirecte nici vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod

penal, probele administrate confirmând contrariul.

În drept, recursul este fondat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus

neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a

fi respinse ca inadmisibile din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens. Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă

de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin

neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul declarat de avocata Mariana Turculeț

este fondat în drept și pe temeiurile din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus

neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

ultimul temei fiind invocat și în recursul ordinar al procurorului (pct. 8., 8.1. din

decizie).

12

Însă, în recursurile respective, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, care ar fi esența circumstanțelor că motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, că acesta este expus neclar, că instanța a admis o eroare

gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care

ar fi afectat soluția instanței, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității

hotărârii atacate în acest sens (pct. 8., 8.1. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că aceste recursuri nu întrunesc condițiile de

conținut în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze

din oficiu recursul ordinar al avocatului și procurorului cu circumstanțe în fapt și în

drept, care l-ar justifica și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate

legal de recurenți.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și când faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile

ordinare, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 8.,

8.1. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 7. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt

și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a

acțiunilor infracționale ale acestuia, în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de

probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate Sclear V., martorului

Mocanu E., procesul-verbal de cercetare la fața locului din 06.10.2015, raportul de

expertiză medico-legală nr. 699 din 22.10.2015, că la Sclear V. leziuni corporale

vizuale nu s-au depistat, procesul-verbal de confruntare din 26.11.2015, dintre

martorul Mocanu E. și învinuitul Volog I., toate probele fiind apreciate în

conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor,

instanța de apel argumentat și detailat pronunțându-se asupra dovezilor și

versiunilor acuzării și apărării invocate în apelurile de pe rol, menționate și în

recursurile ordinare, indicând motivele pentru care a respins unele dovezi și a

admis probele pe care și-a fondat soluția de condamnare a inculpatului (pct. 7., 8.,

8.1. din decizie), probele administrate pe caz demonstrând prezența în acțiunile

inculpatului doar a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. e), f)

Cod penal, ca jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane cu

13

aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea ei, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile, nefiind dovedit că faptele incriminate inculpatului

ar fi a fost săvârșite cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă, adică a

unui balonaș cu gaze.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

(hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, se observă că recursurile declarate, potrivit argumentelor

invocate și reproduse în pct. 8., 8.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe

critica modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele și probele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2), a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl

propune acuzarea și apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit deja obiect

de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 7. – 8.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO,

nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20,

cazul Bujnița versus Moldova).

Este de menționat și că apărarea nu a declarat recurs ordinar împotriva

deciziei instanței de apel precedente, din 06.10.206, privind condamnarea

inculpatului în baza art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal, rezultând că a acceptat

această soluție și, deci, se contrazice prin motivele invocate în actualul recurs

ordinar, reprezentând, astfel, o poziție neclară și nesigură (pct. 5. – 6., 8.1. din decizie).

14

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că faptei săvârșite i s-a

dat o încadrare juridică corectă, și că recursurile ordinare sunt neîntemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în

cazul în care se constată că el este neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol sunt neîntemeiate, ele urmează a

fi respinse ca inadmisibile, cu menținerea hotărârii atacate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de procurorul-șef al

Procuraturii de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, și de avocata Mariana

Turculeț, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 25 ianuarie 2018, în privința

inculpatului Volog Iulian XXX, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 iunie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

15