1ra-1026/18 — art. 151 alin. 4 CP

Dosarul nr. 1ra-1026/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpat și avocatul său, Antoci Maria, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2018, în cauza penală

în privința lui:

Diacon Dmitrii xxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.10.2017 – 16.11.2017;

Instanța de apel: 08.12.2017 - 13.02.2018;

Instanța de recurs: 26.04.2018 – 23.05.2018,

C O N S T A T Ă :

cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 alin.(8) Cod de procedură

penală, Diacon Dmitrii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin.

(4) Cod penal la 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

A fost respinsă ca fiind neîntemeiată cerința părții acuzării cu privire la

încasarea cheltuielilor judiciare suportate în legătură cu instrumentarea cauzei

penale și efectuarea expertizei medico-legale din contul inculpatului.

este învinuit de organul de urmărire penală de faptul că el, la 18.08.2017,

aproximativ la ora 20.20, aflându-se în intersecția străzilor Eliberării și Plugușorului

din mun. Orhei, în cadrul unei cerți apărute spontan cu Druța Veaceslav, din motive

ostile, intenționat i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele ultimului în

regiunea capului și peste diferite părți ale corpului, cauzându-i conform raportului

de expertiză nr. 225/D din 26.09.2017, traumă cranio-cerebrală închisă, hemoragie

în lobii occipitali bilaterali cu erupere în ventriculii cerebrali; fracturi costale pe

dreapta, hemoragie în mușchii intercostali; echimoze pe pavilionul auricular drept,

față și torace; excoriații pe genunchiul stâng, în urma cărora victima Druța

Veaceslav a decedat la fața locului.

1

admiterea casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri prin care în privința sa să fie aplicată o pedeapsă

mai blândă.

În motivarea cerințelor a invocat că, pedeapsa penală stabilită este prea aspră,

el și-a recunoscut vinovăția și a solicitat aplicarea unei pedepse mai blânde,

depunând declarație de examinare a cauzei în procedură simplificată, iar careva

pretenții materiale sau morale față de el nu au fost prezentate din partea

reprezentantului părții vătămate.

februarie 2018 a fost respins apelul declarat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Colegiul penal a reținut că, sentința primei instanțe a fost contestată

numai în partea stabilirii pedepsei penale, iar ce ține de încadrarea juridică și

vinovăție, nu a fost atacată.

Astfel, instanța a menționat că, instanța de fond la stabilirea categoriei

pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu revederile art. 7,

75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

În temeiul art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de fond a stabilit lipsa

circumstanțelor agravante și atenuante. Ținând cont de personalitatea inculpatului,

care anterior a fost condamnat, a adoptat o soluție procesuală corectă recunoscându-

și vina în mod deplin, la evidența medicului narcolog și psiholog nu se află. Potrivit

materialului caracteristic administrat, inculpatul se caracterizează negativ. Dar și de

faptul că acesta a comis o infracțiune deosebit de gravă, a lăsat victima cu vătămări

grave, în rezultatul căreia a decedat, dar și luând în considerație prevederile art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, instanța de fond a concluzionat că corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă doar în condițiile izolării de societate cu

stabilirea pedepsei sub formă de închisoare

Totodată, instanța de apel a reținut ca fiind nejustificată solicitarea apelantului

privind stabilirea unei pedepse penale mai blânde, deoarece prima instanță a motivat

în totalitate concluzia sa și necesitatea aplicării pedepsei cu închisoarea, or, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă nu va asigura

atingerea scopului pedepsei.

La fel, Colegiul penal a menționat, că prima instanță la emiterea sentinței a

ținut cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care

stipulează că în caz de aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de

reducerea cu 1/3 din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite

2

noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei.

Prin urmare, soluția adoptată de către prima instanță își va atinge scopul de

corectare și reeducare a inculpatului Diacon Dmitrii, or, aplicarea unei pedepse

penale sub formă de închisoare cu executare, ar duce la conștientizarea de către

inculpat a celor comise, cu atragerea unor concluzii corecte ce țin de

comportamentul său, atitudinea față de membrii societății și valoarea primordială

ocrotită de legea penală cât și cea supremă - viața persoanei.

Antoci Maria a declarat recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată pedeapsă mai

blândă, reieșind din faptul că dânsul nu a avut intenția de a săvârși infracțiunea

incriminată, și-a recunoscut vina solicitând examinarea cauzei în baza probelor

administrate la faza de urmărire penală și se căiește de cele comise.

respingerea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece temeiurile invocate nu și-

au găsit confirmare, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit textului recursului, recurenții invocă drept temei de casare a deciziei

instanței de apel art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept în cazul în care instanța de apel

a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate, Colegiul penal constată

că acesta nu și-a găsit confirmare.

Autorii recursului sunt de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de

judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, și critică

3

hotărârea instanței de apel numai referitor la pedeapsa care i-a fost aplicată,

apreciind-o drept una prea aspră.

Motivele precum că instanțele incorect au individualizat pedeapsa,

neacordând deplină eficiență prevederilor art.75 Cod penal, Colegiul le consideră

drept lipsite de temei, or, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii

articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are

pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește

comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare

a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte

similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

În această ordine de idei, la stabilirea pedepsei lui Diacon Dmitrii, atât prima

instanță, cât și instanța de apel, care a menținut soluția adoptată de prima, au ținut

seama pe deplin de principiile de aplicare, prevăzute de art.7, 61 Cod penal și de

criteriile generale de individualizare, de caracterul și gradul de pericol social al

infracțiunii săvârșite, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei,

de gravitatea infracțiunii, care face parte din categoria celor deosebit de grave, de

motivul acesteia, de persoana inculpatului, de condițiile de viață ale acestuia, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, că și-a recunoscut

vina și s-a căit sincer pentru fapta comisă, solicitând examinarea cauzei în procedură

simplificată, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării

acestuia, corect ajungând la concluzia că corijarea și reeducarea acestuia poate avea

loc doar prin izolarea lui de societate.

Astfel, Colegiul conchide că concluzia instanței de apel corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în

limitele legii. Totodată, la numirea pedepsei inculpatului instanțele de fond au ținut

cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care stipulează că în

caz de aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din

4

maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite noi limite cu care

trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei.

Analizând materialele cauzei și decizia instanței de apel, care este bine

argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură

penală, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea

hotărârii judecătorești contestate, iar pedeapsa aplicată inculpatului este

individualizată conform prevederilor legale, de aceea Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului ordinar declarat de către inculpat și avocatul său, Antoci

Maria, ca fiind vădit neîntemeiat

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpat și avocatul său,

Antoci Maria, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13

februarie 2018, în cauza penală în privința lui Diacon Dmitrii, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 20 iunie 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

5