1ra-899/18 — art.186 alin.5 CP

1ra-899/18 — art.186 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-899/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 mai 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan și Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2018, declarat de

avocatul Matușenco Ion în numele inculpatei

Pletea Daniela.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Pletea Daniela a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.186 alin.(2)

lit.d) Cod penal la amendă în mărime de 700 unități convenționale.

Acțiunea civilă înaintată de Tutunaru Nadejda a fost admisă în principiu,

urmând ca asupra cuantumului prejudiciului să se expună instanța în ordinea

procedurii civile.

2013, a sustras pe ascuns din ap.22 situat în or.xx, str.xx 13/1, ce-i aparține lui

Tutunaru Nadejda, parfumuri în valoare de 120 euro, un inel din aur cu pietre albe cu

greutatea de 7,87 grame, un inel din aur combinat cu aur alb cu două petre albe și o

piatră roșie cu greutatea de 4,46 grame, o ameverighetă din aur cu greutatea de 2,42

grame, o verighetă cu greutatea de 2,45 grame, care au fost evaluate de către casa de

amanet în sumă totală de xx lei, cercei cu greutatea de 2,28 grame evaluat în sumă de

638 lei, o cruce cu greutatea de 1,78 grame evaluată la suma de 658 lei, un inel cu

greutatea de 8,37 grame evaluat la suma de 1841 lei, brățară cu greutatea de 5 grame

evaluată la suma de 1850 lei, 5 lanțuri cu greutatea de 14,5 grame evaluate la suma de

5100 lei și bijuterii din aur neindentificate cu greutatea de 13,54 grame, 1,0 gram,

13,48 grame, 1,87 grame, 1,33 grame evaluate în sumă totală de 9675 lei, cauzându-i

ultimei o daună materială în proporții considerabile, în valoare totală de xx lei și xx

euro.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatei a fost calificată de drept de către instanță în baza art.186 alin.(2) lit.d) Cod

penal - furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită cu

cuzarea de daune în proporții considerabile.

1

- procurorul, care a solicitat casarea acesteia, pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpata să fie recunoscută vinovată și condamnată potrivit învinuirii

înaintate, considerând că prima instanță incorect a dispus reîncadrarea acțiunilor

acesteia din alin.(5) în alin.(2) al art.186 Cod penal, pe când din probele administrate

de organul de urmărire penală și anume, declarațiile părții vătămate N.Tutunaru, a

martorilor S.Tutunaru, T.Tutunaru, N.Țurcanu, P.Bîtcă, V.Vasilașco, A.Stoianov, cât

și probele scrise, se constată anume că de către inculpată au fost sustrase bunuri ale

părții vătămate în valoare de xx lei; - instanța nu a dat apreciere faptului că

declarațiile părții vătămate care sunt veridice, vin în coroborare cu cele ale martorilor,

care au declarat că cunoșteau despre existența bunurilor sustrase și locul păstrării

acestora; - instanța a ignorat faptul că toate bunurile sustrase se păstrau într-un singur

loc, iar recunoașterea parțială de către inculpată a vinei în partea ce ține de

sustragerea bunurilor care au fost depistate ulterior și ridicate de la casele de amanet,

denotă faptul că și restul bunurilor tot au fost sustrase de către aceasta;

- avocatul părții vătămate D.Podlisnic, care a solicitat casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care D.Pletea să fie recunoscută vinovată și

condamnată în baza art.186 alin.(5) Cod penal, cu admiterea integrală a acțiunii civile

înaintate de N.Tutunaru, pe motiv că instanța incorect a diminuat cuantumul

prejudiciului material cauzat prin infracțiune, în urma căreia acțiunile inculpatei au

fost reîncadrate în baza art.186 alin.(2) lit.d) Cod penal; - au fost ignorate declarațiile

părții vătămate, care a descris detaliat fiecare bijuterie ce i-a fost sustrasă și a

martorilor care confirmă existența acestor bijuterii.

2018, apelurile declarate de procuror și avocatul D.Podlisnic în numele părții

vătămate N.Tutunaru (Covtun) au fost admise, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care D.Pletea a fost

recunoscută vinovată și condamnată în baza art.186 alin.(5) Cod penal la 7 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei.

Acțiunea civilă înaintată de partea civilă N.Tutunaru (Covtun) a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului prejudiciului să se expună instanța în

ordinea procedurii civile.

4.1. Instanța de apel a constatat că Pletea Daniela, în una din zilele de la

începutul lunii aprilie 2013, aflându-se de una singură în apartamentul nr.22 din

str.xx 13/1, or.xx, care aparține lui Tutunaru Tatiana, unde locuia împreună cu fiul

ultimei, a intrat în dormitorul locuinței, căutând uscător pentru păr. Tot atunci, Pletea

Daniela căutând prin dulap și observând pe un raft mai multe parfumuri pentru dame,

telefon mobil și alte bunuri, care aparțineau lui Tutunaru Nadejda, urmărind scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, în vederea realizării scopului criminal, cunoscând

cu certitudine că nu este văzută de nimeni, intenționat pe ascuns a sustras o geantă în

care se aflau mai multe bijuterii din aur și anume: un inel din aur lat cu pietre, cu

greutatea de 7,87 grame, un inel din aur cu două pietre albe și una roșie, cu greutatea

de 2 grame, două verighete din aur cu greutatea unuia de 1,25 grame, o verighetă cu

greutatea de 1 gram, un inel „Versace” în formă ovală cu piatră agat neagră, cu

greutatea de 11,8 grame, un inel din aur cu piatră albă sub forma de triunghi, cu

2

greutatea de 3,5 grame, un inel din aur cu piatră sub formă de diamant, cu greutatea

de 3,5 grame, un inel din aur cu formă de floare cu pietre, cu greutatea de 3,5 grame,

un inel dublu din aur cu piatră rubin, greutatea de 8 grame, un inel din aur cu formă

de trei flori, cu greutatea de 3 grame, un inel din aur cu formă incontinuitate cu piatră,

greutatea de 2,5 grame, un inel din aur sub formă de dreptunghi, cu greutatea de 2,5

grame, un inel din aur cu formă de incontinuaitate cu piatră și un cerc, greutatea de

1,5 grame, o pereche de cercei din aur cu forma de dreptunghi cu pietre, greutatea de

5,4 grame, o pereche de cercei din aur cu formă rotundă cu diamante, cu greutatea de

3 grame, o pereche de cercei din aur cu formă de dreptunghi cu piatră, greutatea de

2,5 grame, o pereche de cercei din aur cu un cerc la margine, cu greutatea de 1,5

grame, o pereche de cercei din aur formă inel, cu greutatea de 2 grame, un lanț și

pandantiv din aur forma de inimioară cu diamante, greutatea de 4,4 grame, cinci

brățări din aur cu greutatea fiecăreia de 3,5 grame, un set din aur compus din cercei,

lanț, pandantiv forma romb, greutatea totală de 3,5 grame, un set din aur compus din

cercei, lanț și pandantiv forma spirală - zigzag, cu greutatea totală de 3,5 grame, un

set din aur compus din cercei, lanț și pandantiv forma lungă cu frunze și flori, cu

greutatea de totală de 3 grame, un pandantiv din aur formă placă cu gravură literei

„N”, cu greutatea de 1 gram, un pandantiv din aur formă literei „N” acoperit cu

pietre, cu greutatea de 1 gram, o cruce din aur cu pietre, cu greutatea de 1 gram, o

cruce din aur cu chipul lui „Isus Hristos” cu greutatea de 1 gram, un lanț din aur cu

greutatea de 3 grame, un lanț din aur alb cu greutatea de 1,5 grame, un lanț din aur

formă de cerculețe, greutatea de 1,2 grame, un lanț din aur cu greutatea de 1,5 grame,

un lanț și pandadiv din aur cu inscripția „Nadea”, greutatea de 2,5 grame, un lanț din

aur cu greutatea de 1,5 grame, un diamant de 2 carate.

Ulterior, Pletea Daniela, în continuarea acțiunilor sale infracționale, după ce a

sustras geanta pentru dame cu bijuteriile din aur menționate, a mai sustras un parfum

pentru dame „Gucci by flora”, un parfum „Coco chanel madmoisel” și un telefon

mobil de modei „Iphone 1” de culoare neagră, după care cu bunurile sustrase a părăsit

locul comiterii infracțiunii, prin ce a cauzat părții vătămate Tutunaru Nadejda o

daună materială considerabilă în sumă totală de xxx lei.

4.2. În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că, audiind inculpata

D.Pletea, partea vătămată N.Tutunaru, respectiv verificând declarațiile date în prima

instanță de către martorii S.Tutunaru, T.Tutunaru, N.Țurcanu, P.Bîtcă, V.Vasilașco,

A.Stoianov, cât și probele scrise - procesele-verbale de cercetare la fața locului din

25.05.2013, de ridicare a obiectelor din 28.05.2013, de prezentare a obiectelor din

28.08.2013, de ridicare din 29.05.2013, descifrările convorbirilor telefonice ridicate

de la compania de telecomunicații SA „Orange”, care fiind apreciate din punct de

vedere al pertinenței, concludenței și coroborării reciproce, ajunge la concluzia că s-a

confirmat vinovăția lui D.Pletea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(5)

Cod penal - furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită cu

cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a indicat că incorect prima instanță a reîncadrat acțiunile

inculpatei din prevederile art.186 alin.(5) în cele ale alin.(2) Cod penal, deoarece

partea vătămată, din momentul sustragerii bunurilor până la momentul emiterii

sentinței, a fost audiată în mod repetat atât de către organul de urmărire penală, cât și

3

în instanța de judecată, unde concret, consecutiv, în detaliu, a indicat ce bunuri i-au

fost sustrase (greutatea, forma, metalul din care a fost confecționat și prețul lui de

achiziție), fără careva devieri esențiale, care ar putea pune la îndoială faptul că ea nu

ar spune adevărul, din aceste declarații rezultând că bunurile menționate în

rechizitoriu, într-adevăr au fost proprietatea părții vătămate. La fel, instanța de apel a

conchis că careva motive ce ar diminua credibilitatea declarațiilor părții vătămate, nu

au fost stabilite, iar cu inculpata nu a fost cunoscută.

Subsecvent, instanța de apel a mai notat că declarațiile părții vătămate

coroborează cu declarațiile martorilor și anume, a mamei sale T.Tutunaru și a fratelui

S.Tutunaru, precum și a vecinei N.Țurcanu, persoană apropiată familiei părții

vătămate, care au declarat că cunoșteau despre existența bunurilor părții vătămate,

anterior văzându-le la ea, care le păstra într-o gentuță în dulap, de unde rezultă că

toate bijuteriile erau acumulate într-un singur loc, inclusiv și acele bijuterii pe care

D.Pletea recunoaște că le-a sustras, ceea ce demonstrează faptul că inculpata a văzut

și celelalte bunuri din geantă.

Concomitent, instanța de apel a respins afirmațiile părții apărării referitor la

declarațiile contradictorii ale martorilor acuzării în ce privește gentuța în care se

păstrau bijuteriile, or, atât partea vătămată N.Tutunaru, cât și martorul T.Tutunaru au

declarat că bijuteriile se păstrau într-o gentuță de mai multe culori – alb-albastru, care

se afla în dulapul din odaia mamei părții vătămate, iar faptul că martorul S.Tutunaru a

declarat că bijuteriile se păstrau într-o cutie din carton presat, sub forma unei cutii de

încălțăminte, nu exclude sustragerea lor, ci denotă faptul că acesta nu știa precis locul

unde ele se păstrau, dar care a confirmat existența acestora.

Reținând declarațiile martorilor T.Tutunaru din care reiese că parte vătămată

avea aproximativ 18 inele din aur, 11 lănțișoare cu pandativ din aur, 3 complete de

coliere, 6 brățări din aur, 8 perechi de cercei din aur, precum și un diamant în formă

de un pătrățel, toate acestea fiind descrise pe o hârtie, iar geanta cu bijuterii i-o lăsa la

păstrare lui N.Țurcanu, instanța de apel a conchis că aceste probe resping alegațiile

lui D.Pletea, precum că a sustras numai o parte din bijuterii, iar restul le-a lăsat în

cutie, concluzionând că ultima a luat gentuța cu toate bunurile, care nu au mai fost

găsite, ceea ce denotă în mod evident că aceste bunuri au fost sustrase de către

inculpată.

Astfel, instanța de apel a conchis că este injustă concluzia primei instanțe,

precum că inculpata a sustras doar o parte din bunuri, dând credibilitate declarațiilor

acesteia, care a recunoscut vina parțial ce ține de sustragerea doar acelor bunuri care

au fost depistate și ridicate de la casele de amanet, pe când este alogic de a găsi

gentuța cu bejuterii în valoare de xx lei și a sustrage doar o parte din aceste bijuterii.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că probele prezentate de partea acuzării

dovedesc pe deplin că inculpata D.Pletea a comis fapta prejudiciabilă prevăzută de

art.186 alin.(5) Cod penal.

Referitor, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel,

ținând cont de prevederile art.61, 75-78 Cod penal, de criteriile generale de

individualizare a pedepsei penale, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte

din categoria celor grave, de lipsa circumstanțelor atenunate și agravante, a conchis

că inculpatei urmează a-i fi aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare în limita

4

sancțiunii normei penale în baza căreia a fost recunoscută vinovată.

Cât privește solicitarea părții civile N.Tutunaru, privind încasarea de la

inculpată în beneficiul său a sumei de xx dolari cu titlu de prejudiciu material,

instanța de apel, reținând prevederile art.219, 225 Cod de procedură penală, a conchis

că acțiunea civilă urmează a fi admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

prejudiciului să se expună instanța în ordinea procedurii civile, deoarece partea

vătămată nu a înaintat acțiune civilă, o parte de bunurile sustrase dânsa le-a primit ca

urmare a răscumpărării acestora de la casele de amanet unde au fost predate de către

inculpată, iar aceste circumstanțe urmează a fi dovedite prin probe suplimentare întru

constatarea circumstanțelor care sunt esențiale pentru a putea fi soluționată acțiunea

civilă în procesul penal.

I.Matușenco în numele inculpatei care, invocând temeiurile prevăzute de art.427

alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea

sentinței, pe motiv că instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei și

eronat a conchis asupra vinovăției lui D.Pletea în comiterea infracțiunii pentru care a

fost pusă sub învinuire; - instanța de apel a transcris declarațiile din actul de

învinuire, fără a le da o careva apreciere în coraport cu cele date în prima instanță; -

prima instanță just a apreciat faptul că în cadrul urmăririi penale nu au fost aduse

probe pertinente și concludente, care ar stabili cu certitudine existența bunurilor

indicate de partea vătămată, prețul acestora, prejudiciul efectiv cauzat și evaluarea

acestuia; - instanța de apel a luat ca bază doar declarațiile părții vătămate, ignorându-

le pe cele ale inculpatei, care au aceiași valoare probatorie; - incorect instanța de apel

și-a întemeiat soluția privind vinovăția inculpatei pe declarațiile martorilor

T.Tutunaru, S.Tutunaru, N.Țurcanu, deoarece aceștia doar au confirmat că a avut loc

furtul, însă nu au putut indica cu certitudine numărul, greutatea, valoarea bunurilor, și

fără a ține seama că în declarațiile lor există divergențe esențiale cu privire la

caracteristica dată obiectului în care se păstrau bunurile; - instanța de apel nu a luat în

considerație procesul-verbal de la urmărirea penală, unde partea vătămată a descris

bijuteriile, pe care le-a evaluat la suma de xx dolari; - instanța a neglijat declarațiile

inculpatei, care a explicat că a sustras doar bijuteriile care au fost confirmate prin

copia biletelor de amanet; - instanța de apel în lipsa probelor directe ce ar atesta

proveniența bunurilor și valoarea acestora a constatat că părții vătămate i-a fost

cauzat un prejudiciu în valoare de xx lei, prin urmare instanța nu a verificat fiecare

probă aparte, întru a analiza și a-și dezvălui concluziile de acceptare sau respingere a

fiecărei probe, prin ce a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, privind egalitatea

armelor, contradictorialitatea procesului penal.

invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care se solicită

declararea inadmisibilității recursului ordinar, Colegiul penal ajunge la concluzia că

recursul urmează a fi admis cu casarea hotărârii atacate și menținerea sentinței, pe

motiv că apelurile au fost greșit admise, din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în temeiurile prevăzute de prezentul articol.

5

În susținerea recursului, recurentul invocă ca temei de casare a deciziei

instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură penală, care stipulează

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, sau când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Colegiul penal constată că aceste temeiuri și-au găsit confirmare în speța dată,

reieșind din următoarele.

Inculpatei D.Pletea i-a fost înaintată învinuirea în baza art.186 alin.(5) Cod

penal, precum că urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a sustras pe

ascuns de la N.Tutunaru bunuri în valoare totală de xx lei.

Prima instanță, respectând prevederile art.314 Cod de procedură penală, a

cercetat și verificat minuțios toate probele prezentate de partea acuzării, și anume

declarațiile inculpatei D.Pletea, a părții vătămate N.Tutunaru, a martorilor

S.Tutunaru, T.Tutunaru, N.Țurcanu, P.Bîtcă, V.Vasilașco, A.Stoianov, inclusiv actele

cauzei și a conchis asupra vinovăției inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.186 alin.(2) lit.d) Cod penal, totodată însă, stabilind că mărimea prejudiciului

material cauzat prin infracțiune nu este probată cu certitudine, prin probe

incontestabile, cu excepția sumei de xx lei și xx euro, care constituie prejudiciul

material în mărime considerabilă și nu în proporții deosebit de mari, precum a fost

înaintată învinuirea.

Instanța de apel, în baza acelorași probe, a ajuns la concluzia de încadrare a

faptei inculpatei, potrivit învinuirii formulate, în baza art.186 alin.(5) Cod penal.

Colegiul penal constată că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția de condamnare a lui D.Pletea pentru infracțiunea de furt,

săvârșită în proporții deosebit de mari din următoarele considerente.

În acest sens Colegiul atestă că, potrivit art.51, 52 și 113 alin.(1) Cod penal,

temeiul real al răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă săvârșită, iar

componența infracțiunii, stipulată în legea penală, reprezintă temeiul juridic al

răspunderii penale. Răspunderii penale este supusă numai persoana vinovată de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală. Se consideră componență a

infracțiunii totalitatea semnelor obiective și subiective, stabilite de legea penală, ce

califică o faptă prejudiciabilă drept infracțiune concretă. Componența infracțiunii

reprezintă baza juridică pentru calificarea infracțiunii potrivit unui articol concret din

prezentul cod. Se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Reieșind din dispoziția art.186 alin.(5) Cod penal, pentru ca fapta săvârșită să

poată fi încadrată în aceste prevederi, dauna cauzată de inculpată prin infracțiune

urma să fie în proporții deosebit de mari care, potrivit art.126 alin.(11) Cod penal, în

speță, depășește 40 de salarii medii lunare pe economie prognozate, în vigoare la

momentul săvârșirii faptei, stabilite prin hotărârea Guvernului nr.968 din 18.10.2010,

adică de 3850 lei, ceea ce constituie suma de xx lei.

Potrivit rechizitoriului, inculpata este acuzată de organul de urmărire penală în

faptul că a sustras bunuri materiale care aparțineau părții vătămate N.Tutunaru în

6

valoare de xx lei. Însă, nici în cadrul urmăririi penale, nici în cadrul cercetării

judecătorești, nu au fost prezentate probe obiective, care ar confirma că inculpata a

sustras bunuri materiale în suma menționată, învinuirea adusă inculpatei în acest sens

nefiind dovedită prin careva probe incontestabile.

Astfel, acuzarea nu a prezentat careva dovezi certe în susținerea învinuirii,

precum că inculpata a sustras bijuterii de la partea vătămată anume în sumă de xx lei.

Prin urmare, instanța de recurs consideră că instanța de apel neîntemeiat a

reținut în sarcina inculpatei sustragerea bunurilor în suma indicată în rechizitoriu de

xx lei, deoarece însăși învinuirea înaintată inculpatei nu este clară și precisă, din care

s-ar deduce cert numărul, greutatea și prețul fiecărui bun, pentru a putea constata

vinovăția inculpatei în sustragerea acestora și valoarea lor.

Colegiul penal atestă că, potrivit art.281 alin.(2), 296 alin.(2) Cod de procedură

penală, actul de învinuire trebuie să cuprindă formularea învinuirii cu indicarea datei

și locului, mijloacelor și modului de săvârșire a infracțiunii și consecințele ei,

motivelor și semnelor calificative pentru încadrarea juridică a faptei.

Conform ordonanței de punere sub învinuire și rechizitoriului, inculpata a fost

acuzată că a sustras ,,mai multe parfumuri pentru dame, telefon mobil și alte bunuri

care aparțineau lui Tutunaru Nadejda…o geantă în care se aflau mai multe bijuterii

din aur și anume: un inel din aur la t pietre, cu greutatea de 7,87 gr, un inel din aut

cu două pietre albe și una roșie, cu greutatea de 2gr,…” fiind enumerate aceste

bunuri fără a indica prețurile lor, ca în concluzie să se indice că ,,ca urmare a furtului

comis de Pletea Daniela, părții vătămate Tutunaru Nadejda i-a fost cauzată o daună

materială considerabilă, în sumă totală de xx lei”.

În pofida prevederilor enunțate supra, organul de urmărire penală nu a indicat

și nici constatat în ordonanța menționată și nici în rechizitoriu, costul bunurilor

materiale indicate ca fiind sustrase de inculpată. Prin urmare, rezultă că învinuirea

înaintată inculpatei în această parte este una incorectă, incompletă și neclară.

Colegiul penal atestă că, conform art.8 alin.(l) Cod de procedură penală,

persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp

cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-un

proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare

apărării sale, și nu va fi constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare

definitivă, mai mult ca atât nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa.

Instanța de recurs precizează că, potrivit art.24 alin.(1)-(2) Cod de procedură

penală, urmărirea penală, apărarea și judecarea cauzei sunt separate și se efectuează

de diferite organe și persoane. Instanța judecătorească nu este organ de urmărire

penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese

decât interesele legii.

Consecvent, potrivit art.389 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de

probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare nu poate fi bazată pe

presupuneri.

Reținând prevederile normelor menționate supra, prima instanță corect a

conchis că din probele administrate în cauză, nu s-a putut demonstra cert că inculpata

7

ar fi sustras de la partea vătămată bunuri în proporții deosebit de mari, în valoare de

255480 lei. Mai mult că, partea vătămată nu a dovedit prețul sau gramajul acestora

prin careva bonuri de plată, cecuri sau alte documente, și nici careva certificate de

calitate în confirmare că ar fi avut în posesie un diamant de 2 carate, respectiv

valoarea și existența acestuia, pe care l-a evaluat la suma de 10000 dolari, pe când

caracteristicele unui diamant pot fi stabilite doar prin efectuarea unui raport de

expertiză sau prin existența certificatului de calitate a pietrei prețioase, fapt confirmat

prin declarațiile martorilor V.Vasilașco și A.Stoianov, care sunt specialiști în

domeniul giuvaieriei. Dimpotrivă, partea vătămată a indicat că a adus în țară pe cale

aeriană diamantul și nu l-a declarat, deoarece nu cunoștea prețul acestuia, dar după

furt s-a interest la lombard cât acesta valorează, la fel nu cunoaște exact gramajul

fiecărei bijuterii.

De asemenea, just prima instanță a menționat că mijloacele de probă prezentate

de partea vătămată întru confirmarea sustragerii bunurilor, nu dovedesc faptul

existenței lor în posesia acesteia la data comiterii faptei, deoarece imprimările

fotografice prezentate de către aceasta nu sunt clare, nu pot fi apreciate

caracteristicile bunurilor la care s-a făcut referire, unele fotografii sunt datate cu anul

2006, pe când fapta a fost săvârșită în 2013, iar în unele poze bijuteriile se repetă.

Mai mult, în susținerea poziției sale, prima instanță, audiind martorii

T.Tutunaru, S.Tutunaru, N.Țurcanu și dând declarațiilor acestora o apreciere prin

prisma art.101 Cod de procedură penală, motivat a concluzionat că martorii

nominalizați au relatat doar despre faptul că a avut loc furtul din apartament și că

partea vătămată a avut bijuterii din aur, însă nu au putut declara cu certitudine despre

numărul, gramajul și valoarea acestora, pe acest temei instanța just a constatat că prin

declarațiile martorilor nu se confirmă cele declarate de partea vătămată, precum că i-

au fost sustrase bunuri în valoare de xx dolari SUA.

Concluzia instanței de apel, precum că declarațiile părții vătămate coroborează

cu cele ale martorilor T.Tutunaru, S.Tutunaru și N.Țurcanu, nu poate fi reținută, pe

motiv că însăși instanța indică că acești martori cunoșteau despre existența bunurilor

la partea vătămată și locul păstrării lor, fapt ce a fost constatat și de prima instanță,

ultima însă notând că din aceste declarații nu se deduce incontestabil numărul de

bejuterii care le-ar fi deținut partea vătămată, gramajul și valoarea acestora, ce ar

confirma declarațiile lui N.Tutunaru. În același timp, prima instanță a considerat

contradictorii declarațiile acestora referitor la caracteristica dată obiectului în care se

păstrau bijuteriile, și anume partea vătămată indicând că se păstrau într-o gentuță de

culoare alb-verde, martorul T.Tutunaru - într-o gentuță de culoare albastră cu

marginea albă, iar martorul S.Tutunarul - într-o cutie din carton presat, sub forma

unei cutii de încălțăminte.

Totodată, instanța de apel considerând că vina inculpatei se dovedește prin

declarațiile martorului T.Tutunaru date în prima instanță, unde ultima a declarat că

partea vătămată avea aproximativ 18 inele de aur, 11 lănțișoare cu culon din aur, 3

complete de coliere, 6 brățări din aur, 8 perechi de cercei din aur, precum și un

diamant în formă de un pătrățel, nu a confruntat aceste declarații cu cele date în

cadrul urmăririi penale, unde aceasta a relatat doar despre faptul că fiica a depistat

lipsa aurului, fără a indica concret ce aur anume lipsea, cât și cu cele date inițial în

8

cadrul cercetării judecătorești în prima instanță, unde a relatat doar despre faptul că

au fost sustrase multe bijuterii, prețul cărora nu-l cunoaște, despre valoarea cărora a

aflat doar din materialele dosarului, astfel că prima instanță întemeiat nu le-a luat în

considerație, apreciindu-le critic.

Prin urmare, instanța de recurs reține că, prima instanță corect a conchis că

prejudiciul material cauzat nu poate fi constatat într-o mărime mai mare decât cea de

xx lei și xx euro, sumă recunoscută de către inculpată, care atât la urmărirea penală,

cât și în cadrul cercetării judecătorești a afirmat că a sustras bijuterii pe care le-a dat

la casele de amanet pentru care a primit aproximativ xx lei, ceea ce coroborează cu

probele materiale și anume, cu biletele de la casele de amanet unde inculpata a

amanetat bijuteriile.

Respectiv, reieșind din prevederile art.126 alin.(2) Cod penal, prima instanță

corect a stabilit că dauna adusă părții vătămate fiind dovedită doar în mărime de xx

lei și xx euro, este considerabilă astfel, just a recalificat acțiunile inculpatei în

prevederile art.186 alin.(2) lit.d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

În concluzie, Colegiul penal conchide ca fiind corectă soluția primei instanțe,

care just a stabilit starea de fapt și vinovăția inculpatei D.Pletea anume în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.d) Cod penal, reieșind din probele

administrate în cadrul cercetării judecătorești cu respectarea principiului

contradictorialității, probe care au fost amplu analizate și corect apreciate de instanța

de judecată.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit.a) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul și stabilind prezența temeiului prevăzut de art.427 Cod de

procedură penală, urmează să caseze hotărârea instanței de apel cu menținerea

hotărârii primei instanțe.

Prin urmare, Colegiul conchide că eroarea comisă de instanța de apel urmează

a fi corectată având în vedere că apelurile declarate greșit au fost admise, prin casarea

deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței primei instanțe în privința lui

D.Pletea.

lit.a) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Matușenco Ion în numele

inculpatei Pletea Daniela, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 24 ianuarie 2018 în cauza penală în privința lui Pletea Daniela, cu

menținerea sentinței Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 12 septembrie 2017,

prin care Pletea Daniela a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.186

alin.(2) lit.d) Cod penal la amendă în mărime de 700 unități convenționale. Acțiunea

civilă în partea încasării prejudiciului material s-a admis în principiu, urmând ca

instanța civilă să se expună asupra cuantumului acestuia.

9

Pletea Daniela urmează a fi eliberată din instituția penitenciară, dacă în privința

ei nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu execută pedeapsa

închisorii în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 iunie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

10