1ra-969/2018 — art. 60, 264 alin. 1 CP

1ra-969/2018 — art. 60, 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-969/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Gordilă Nicolae,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Popa Marin în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani din 17 noiembrie 2017 și a deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 30 ianuarie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Donciu Vasile Xxxxx, xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx,

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 19.10.2012 – 17.11.2017;

- instanța de apel: 07.12.2017 – 30.01.2018;

- instanța de recurs: 20.04.2018 – 16.05.2018.

C O N S T A T Ă :

Donciu Vasile a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (1) Cod penal și în temeiul art. 60 Cod penal, a fost încetat procesul penal din

motivul expirării termenului de prescripție de tragere la răspundere penală cu liberarea

inculpatului de răspundere penală.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Conac Zinaida, a fost admisă în

principiu urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța

civilă.

august 2012 în jurul orelor 07:00, conducând autovehiculul de model W-Transporter cu

n/î xxxxx pe traseul Chișinău - Orhei spre direcție or. Cricova, ajungând în apropierea

comunii Stăuceni mun. Chișinău, n-a ținut cont de situația rutieră prin ce a încălcat

cerințele art. 45 a RCR (1-2) care prevede că: conducătorul trebuie să conducă vehiculul

în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii

1

factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția: b) dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră; 2) în cazul în care în limita

- vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, ca urmare

fiind în zona de acțiune a indicatorului rutier 5.63.1 a Regulamentului Circulației

Rutiere (intrarea în localitate) a comis tamponarea pietonului Conac Zinaida care

traversa partea carosabilă de la dreapta spre stânga conform direcției de deplasare a

autovehiculului de model W-Transporter. În rezultatul accidentului rutier pietonului

Conac Zinaida, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2530.D din

25.09.2012 i-au fost cauzate leziunii corporale medii.

său, POPA Marin, prin care a solicitat casarea totală a sentinței Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani din 17 noiembrie 2017.

În motivarea apelului a indicat că, instanța de judecată a dat apreciere juridică

greșită circumstanțelor de fapt care au avut loc la momentul producerii accidentului

rutier, iar în cadrul cercetării judecătorești toate probele cercetate demonstrează

nevinovăția inculpatului în cele ce i-a fost încriminat de organul de urmărire penală

ulterior susținute și de acuzatorul de stat.

A considerat că sentința de condamnare este în mod vădit neîntemeată, nu are

suport legal și nici probatoriu nu este bazată pe careva probe concludente, utile și

pertinente din care considerent urmează a fi casată în mod integral de către Curtea de

Apel Chișinău, din următoarele considerente:

- instanța de fond nu a dorit să ia în considerație motivele invocate de partea

apărării, probele apărării dându-le apreciere critică și ne facînd nici o trimitere la ele;

- motivele invocate de instanța de fond în justificarea condamnării lui Donciu

Vasile nu-și găsesc confirmare ceea ce denotă faptul că sunt pur declarative și nu pot

pune la îndoială temeinicia cerinței părții apărării privind pronunțarea în privința

inculpatului Donciu Vasile a sentinței motivate de achitare pe marginea acestui dosar;

- organul de urmărire penală nu a infirmat declarațiile lui Donciu Vasile prin

nimic, ba mai mult ca atât a efectuat urmărirea penală superficial și tendențios, fără a

administra suficiente probe în învinuirea lui, încălcându-i dreptul la un proces

echitabil;

- atât organului de urmărire penală în persoana ofițerului de urmărire penală, cât

și procurorul s-au axat doar pe proba cu raportul de constatare tehnico-științifică nr.

2

249 din 28.08.2012 concluzia căruia a fost emisă pe anumite date prezentate de Ofițerul

de Urmărire penală incorecte concluzia fiind emisă că chipurile Donciu Vasile ar fi avut

posibilitatea de a evita impactul;

- tocmai la dispunerea acestei constatări tehnico-științifice ofițerul de urmărire

penală a pus la bază schița făcută la fața locului în care nu au fost fixate la efectuarea

cercetării la fața locului prezența la începutul pistei de separare a fluxului de transport

a indicatorului 4.2.2 precum și a indicatoarelor de informare suplimentară 6.24.1

amplasate în spatele a câtorva cauciucuri fapt ce îngrădește totalmente vizibilitatea

conducătorilor auto cât și a pietonului care aflânduse în spatele acestor indicatoare, cât

și cauciucuri nu a avut posibilitate să vadă fluxul de transport ce se deplasa din direcția

or. Chișinău;

- Donciu Vasile nu a încălcat regulile de securitate a circulației rutiere sau de

exploatare a mijloacelor de transport, iar în astfel de situație în acțiunile lui nu există

latura subiectivă a infracțiunii or, nu a fost prezentate careva probe despre acțiunile

neglijente s-au încrederii exagerate în sine, deoarece împrejurările au demonstrat aceea

că Donciu Vasile se deplasa regulamentar, cu o viteză permisă, a evitat impactul frontal

cu pietonul, ceea ce denotă că a condus cu prudență sporită, a dat dovadă de acea

dexteritate în conducere;

- instanța de fond a evitat absolut să se expună asupra raportului de expertiză

autotehnică nr. 34/12/l-R-3388 din 23.06.2016.

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul Donciu Vasile și a

apărătorul său, Popa Marin, cu menținerea sentinței.

4.1. În partea descriptivă a deciziei adoptate, instanța de apel a constatat că la

pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Donciu Vasile a săvârșit infracțiunea

imputată lui.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, necătând la faptul, că inculpatul Donciu Vasile nu și-a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii imputatei, vina lui se dovedește integral de următoarea sistemă

de probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, și

care combat și argumentele apelului înaintat, cum ar fi: declarațiile părții vătămate

3

Conac Zinaida; declarațiile martorilor Coliban Elena, Jizneva Ludmila, Conac Alexandr

și Botnari Veaceslav.

Instanța de apel a considerat că vinovăția inculpatului Donciu Vasile este dovedită

și prin probele acumulate pe parcursul urmăririi penale și administrate atât în cadrul

ședinței instanței de fond, cât și celei de apel, cum ar fi: - procesul-verbal de cercetare a

locului accidentului rutier din 02.08.2012; - certificatul de accident rutier din 02.08.2012;

- raportul de constatare tehnico-științifică nr. 249 din 28.08.2012; - raportul de Expertiză

Medico-Legală nr. 2530/D din 25.09.2012 a cet. Conac Zinaida; - răspunsul ÎS

Administrația de Stat a Drumurilor nr. 07-05/1731 din 02.10.2012.

Instanța de apel analizând probele cercetate atât la urmărirea penală, în instanța

de fond, cât și în cadrul instanței de apel a ajuns la concluzia că Donciu Vasile prin

acțiunile sale a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) Cod penal, după

indicii calificativi, încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității

corporale.

Instanța de apel a conchis că inculpatul Donciu Vasile, de facto, a recunoscut vina,

or, dânsul a indicat că Conac Zinaida a traversat fără a se asigura că din partea stângă

vine cineva și într-un loc interzis, unde nu era nici un semn de trecere a pietonilor, or,

infracțiunea prevăzută de art. 264 Cod penal se comite cu vinovăție din imprudență,

prin modalitatea încrederii exagerate în sine, care, conform prevederilor art. 18 Cod

penal, se consideră că infracțiunea a fost săvârșită din imprudență dacă persoana care

a săvârșit-o își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, a

prevăzut urmările ei prejudiciabile, dar considera în mod ușuratic că ele vor putea fi

evitate.

Instanța de apel a conchis că argumentele apelanților precum că Donciu Vasile nu

a încălcat regulile de securitate a circulației rutiere sau de exploatare a mijloacelor de

transport, dânsul se deplasa regulamentar, cu o viteză permisă, a evitat impactul frontal

cu pietonul, ceea ce denotă că a condus cu prudență sporită, a dat dovadă de acea

dexteritate în conducere și nu poaet fi temei de casare a sentinței atacate, or, chiar dacă

inculpatul susține că a evitat impactul frontal cu pietonul, dânsul trebuia să reducă

viteza sau chiar să se oprească. Prin urmare, dacă Donciu Vasile reducea viteza sau

chiar se oprea și ceda trecerea pietonului, n-ar fi avut loc tamponarea pietonului Conac

Zinaida.

Astfel, instanța de apel a considerat ca fiind neîntemeiată poziția apelanților

privind nevinovăția lui Donciu Vasile în comiterea infracțiunii încriminate, poziția în

4

cauză fiind în contradicție cu circumstanțele de fapt mai sus analizate, prin urmare,

apreciată de instanță drept una de apărare, motiv din care apelul urmează a fi respins

ca fiind nefondat.

În cadrul instanței de apel, la demersul părții apărării, a fost dispusă efectuarea

unei expertize judiciare auto-tehnice complexe în cauza dată, expertiza fiind pusă pe

seama Centrului tehnico-criminalistic și expertize judiciare al MAI.

Astfel, deși conform raportului de expertiză autotehnică nr. 34/12/l-R-3388 din

23.06.2016 (f.d. 201-204 vol. I), s-a concluzionat că, „…Donciu Vasile nu dispunea de

posibilitatea tehnică de evitare a tamponării pietonului Conac Zinaida folosind frânare”, aceasta

nicidecum nu-l dezvinovățesc pe inculpatul Donciu Vasile de comiterea infracțiunii

imputate, fiind în contradicție cu procesul - verbal de cercetare la fața locului, schema

accidentului rutier și întreaga sistemă de probe analizată mai sus și apreciată prin

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, prin care se demonstrează cu

certitudine vinovăția inculpatului Donciu Vasile în comiterea acestui accident rutier,

or, inculpatul conducând autovehiculul de model W-Transporter, nu s-a conformat

indicatorului rutier 5.63.1 a Regulamentului Circulației Rutiere și a comis tamponarea

pietonului Conac Zinaida, iar aceste deducții ale expertului vin în contradicție cu

această întreagă sistemă de probe și instanța de apel a respins-o ca nefondată și greșită,

or, conform art. 101 alin. (3) Cod de procedură penală, nici o probă nu are o valoare

dinainte stabilită pentru organul de urmărire penală sau instanța de judecată.

Instanța de apel a conchis că instanța de fond corect a constatat că deși inculpatul

Donciu Vasile este vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod

penal, acesta nu poate fi tras la răspundere penală în baza acestui articol, din motivul

intervenirii termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

inculpatului, care invocând art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală,

solicită casarea hotărârilor judecătorești și pronunțarea unei hotărâri, prin care Donciu

Vasile să fie achitat pe motiv că în acțiunile lui fapta nu întrunește elementele

infracțiunii incrminate.

Ca motive ale recursului recurentul invocă:

- instanța de fond, cât și cea de apel, a ținut să examineze unilateral probele acuzării

care sunt absolut contradictorii între ele nefăcând trimitere în sentință la nici o probă a

părții apărării, iar Colegiul penal al Curții de Apel în decizia sa a scanat conținutul

textului sentinței, care absolut în totalmente contravine circumstanțelor de fapt avute

loc, lăsând fără apreciere și interpretând diametral opus toate probele administrate și

5

cercetate în cadrul cercetării judecătorești și anume potrivit motivației din textul deciziei

rezultă că conducătorul Donciu Vasile nu a respectat prevederile pct. 45 (1-2) al RCR,

fapt ce nu corespunde realității deoarece potrivit Raportului de expertiză autotehnică nr.

34/12/l-R-3388 din 23.06.2016 s-a constatat că viteza de deplasare a automobilului de

model VW Transporter cu n/î xxxxx pe partea carosabilă a drumului corespunde viteza

până la frânare de 53 km/h.

Distanța necesară de oprire în siguranță a automobilului susnominalizat în

condițiile comiterii accidentului rutier pentru viteza de 53 km/h este de 35 metri.

Distanța automobilului de la locul impactului în momentul când pietonul a apărut

ca obstacol din spatele indicatorului 4.2.2 precum și a indicatoarelor de informare

suplimentară 6.24.1 amplasate în spatele a câtorva cauciucuri aflate la începutul pistei

de separare a fluxului de transport putea fi în limitile 15-25 metri.

Conform datelor inițiale prezentate (pietonul a parcurs în câmpul de vizibilitate a

șoferului distanța de 4.2 metri de la marginea dreaptă a carosabilului cu tempoul de

deplasare, fugă liniștită de 8,9-9,6 km/h, cât și fugă rapidă de 12,7-14,3 km/h), distanța

automobilului de model VW-Transporter cu n/î xxxxx de la locul tamponării în

momentul ieșirii pietonului de după obstacol cum a fost indicatorul 4.2.2, precum și a

indicatorului de informare suplimentară 6.24.1, amplasate în spatele a câtorva cauciucuri

de la începutul pistei de separare a fluxului de transport, de 15-25 metri, este mai mică

decât spațiul necesar de oprire în siguranță a acestui automobil în condițiile accidentului

rutier, de 35 metri, de unde rezultă că conducătorul Donciu Vasile nu dispunea de

posibilitatea tehnică de evitare a tamponării pietonului Conac Zinaida folosind frânarea;

- astfel, instanța de fond, cât și cea de apel, au evitat să stabilească legătura de

cauzalitate a acțiunilor pietonului cu rezultatul producerii accidentului rutier, sau măcar

să se expună, deși s-a constatat prin declarațiile primare ale părții vătămate Conac

Zinaida că a încălcat prevederile pct. pct. 3 și 114 (1-2) și 116 a RCR;

- nici în sentința instanței de fond și nici în decizia Curții de Apel nu se spune nimic

despre proba cu raportul de expertiză autotehnică nr. 34/12/l-R-3388 din 23.06.2016;

- instanța de fond și cea de apel isi motivează hotărârile punând la bază declarațiile

așa zișilor martori Coliban Elena și Conac Alexandru, care în realitate nu au fost martori

oculari la data incidentului nu sau aflat în preajma locului comiterii accidentului rutier,

iar declarațiile acestora sunt vădit false și contradictorii în raport cu celelalte probe cum

sunt schema schiță a locului accidentului rutier și pozele efectuate la fața locului. Aceste

declarații sunt absolut eronate și administrate doar în cadrul cercetării judecătorești la

solicitarea de a fi admiși în proces în calitate de martori doar la insistența părții vătămate

6

și care s-a constatat în ședință că Coliban Elena este o cunoscută ce locuiește cu partea

vătămată în vecinătate, iar Conac Alexandru este fiul părții vătămate;

- instanțele inferioare vădit illegal, au luat ca bază veridice declarațiile acestor

martori , necătând că ele sunt absolut false și eronate deoarece instanțele nu le-a apreciat

în ansamblu din punct de vedere al coraborării lor cu proba "schema schiță a locului

accidentului rutier" unde nu este fixat de către organul de urmărire penală nici un semn

sau indicator rutier a trecerii de pietoni, la fel nu este indicat nici marcajul orizontal

"zebra", la fel potrivit tabelului fotografic de la locul comiterii accidentului rutier este

constatat lipsa a cărorva semene sau marcaje ce reflectă trecerea de pietoni;

- necătând la aceste declarații false instanța le ea ca declarații veridice și le pune la

baza adoptării sentinței de condamnare, iar proba cu declarațiile martorului ocular

Botnari Veaceslav care la data și ora producerii accidentului rutier sa aflat în calitate de

pasager al autovehiculului condus de către Donciu Vasile a fost dată o apreciere critică

deoarece au fost date cu scopul de al exonera pe inculpat de la răspunderea penală;

- necătând la faptul că potrivit prevederilor art. 19 alin. (3) și 254 Cod de procedură

penală, organul de urmărire penală are obligația de a lua toate măsurile prevăzute de

lege pentru cercetarea sub toate aspectele, complet și obiectiv, a circumstanțelor care

dovedesc vinovăția, cât și cele care îl dezvinovățesc, precum și circumstanțele care îi

agravează sau atenuiază răspunderea, atât organul de urmărire penală în persoana

ofițerului de urmărire penală, cât și procurorul s-au axat doar pe proba cu raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 249 din 28.08.2012 concluzia căruia a fost emisă pe

anumite date prezentate de ofițerul de urmărire penală incorecte, concluzia fiind emisă

că chipurile Donciu Vasile ar fi avut posibilitatea de a evita impactul;

- urmărirea penală a fost efectuată cu grave abateri unde la întocmirea schemei

schiță a locului accidentului rutier nu a fixat indicatorul 4.2.2 precum și a indicatoarul

de informare suplimentară 6.24.1, nu a fixat nici acele cauciucuri pe care sunt fixate

indicatoarele susvizate, și nici la numirea constatării tehnico-științifice nu a pus la

dispoziție expertului datele reale stabilite la fața locului prin ce a influiențat concluzia

expertului absolut greșită, fapt demonstrat prin raportul de expertiză autotehnică nr.

34/12/l-R-3388 din 23.06.2016 concluzia căruia urmează a fi luată drept una veridică

deoarece a fost efectuată ținându-se cont de date privitor la viteza de deplasare a

mijlocului de transport, distanța parcursă de pieton în câmpul de vizibilitate a șoferului

din momentul apariției lui, a indicatorului 4.2.2 precum și a indicatoarelor de informare

suplimentară 6.24.1 amplasate în spatele a câtorva cauciucuri.

7

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat,

solicitând respingerea acestuia, cu menținerea hotărârilor atacate, ca fiind legale și

întemeiate.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat, în vederea acestei statuări fiind prezente următoarele considerente de fapt

și de drept.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Recurentul în recurs a invocat ca temeiuri de casare a deciziei instanței de apel art.

427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției este expusă neclar; nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate în recursul declarat,

Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului.

După cum rezultă din conținutul recursului părții apărării, autorul acestuia nu este de

acord cu condamnarea lui Donciu Vasile în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, considerând

că lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii imputate

și că instanțele incorect au dispus condamnarea inculpatului, deoarece fapta acestuia nu

întrunește elementele infracțiunii.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar, poate administra, la cererea părților orice probe noi, și

poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Ținând seama de aceste prevederi, Colegiul penal constată că instanța de apel,

verificând probele cauzei, întemeiat a conchis asupra temeiniciei concluziei primei instanțe

privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, motivându-și detaliat

8

și clar soluția adoptată, expunându-se argumentat din care motive a menținut soluția

instanței în această parte.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele

cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul penal reține că, instanța de apel, în baza probelor administrate legal de către

organul de urmărire penală, pe care suplimentar și minuțios le-a cercetat în ședința de

judecată, le-a dat o apreciere justă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de

drept, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor acestuia fiind

justă.

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras având în vedere

declarațiile inculpatului, a părții vătămate și actele cauzei - procesul-verbal de cercetare la

locul accidentului rutier din 02.08.2012 cu fototabel, certificatul de accident rutier din

02.08.2012, rapoartele de expertiză medico-legală în comisie nr. 2530/D din 25.09.2012,

de constatare tehnico-științifică nr. 249 din 28.08.2012, probe care sunt detaliat descrise în

textul deciziei instanței de apel.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii, inclusiv vinovăția inculpatului, după cum rezultă din decizia instanței de apel,

care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat concluzia prin cumulul de

probe pertinente și concludente, administrate pe parcursul judecării cauzei și apreciate în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv.

Totodată, Colegiul penal menționează că, recurentul în mare parte critică decizia

instanței de apel sub aspectul aprecierii probelor de către aceasta, indicând că instanța de

judecată eronat și greșit a apreciat ansamblul de probe administrat.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor, iar

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond

și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt

sens decât cel pe care îl propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestor

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427

Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel,

este lipsită de orice temei legal.

9

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 4.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei care

au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița c. Moldovei).

Referitor la argumentele părții apărării, precum că concluzia raportului de expertiză

autotehnică nr. 34/12/l-R-3388 din 23.06.2016 urmează a fi luată drept una veridică

deoarece potrivit acestuia s-a constatat că viteza de deplasare a automobilului de model

VW Transporter cu n/î xxxxx pe partea carosabilă a drumului corespunde viteza până la

frânare de 53 km/h.

Distanța necesară de oprire în siguranță a automobilului susnominalizat în condițiile

comiterii accidentului rutier pentru viteza de 53 km/h este de 35 metri.

Distanța automobilului de la locul impactului în momentul când pietonul a apărut ca

obstacol din spatele indicatorului 4.2.2 precum și a indicatoarelor de informare

suplimentară 6.24.1 amplasate în spatele a câtorva cauciucuri aflate la începutul pistei de

separare a fluxului de transport putea fi în limitile 15-25 metri.

Conform datelor inițiale prezentate (pietonul a parcurs în câmpul de vizibilitate a

șoferului distanța de 4.2 metri de la marginea dreaptă a carosabilului cu tempoul de

deplasare, fugă liniștită de 8,9-9,6 km/h, cât și fugă rapidă de 12,7-14,3 km/h), distanța

automobilului de model VW-Transporter cu n/î xxxxx de la locul tamponării în momentul

ieșirii pietonului de după obstacol cum a fost indicatorul 4.2.2, precum și a indicatorului

de informare suplimentară 6.24.1, amplasate în spatele a câtorva cauciucuri de la

începutul pistei de separare a fluxului de transport, de 15-25 metri, este mai mică decât

spațiul necesar de oprire în siguranță a acestui automobil în condițiile accidentului rutier,

de 35 metri, de unde rezultă că conducătorul Donciu Vasile nu dispunea de posibilitatea

tehnică de evitare a tamponării pietonului Conac Zinaida folosind frânarea, Colegiul

penal menționează că, luînd în considerație prevedrile pct. 45 din Regulamentul Circulației

Rutiere aprobat prin Gotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, în care este stipulat că

conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită,

însă ținând permanent seama de anumiți factori, cum ar fi: starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere ce i-ar permite să prevadă situații

periculoase, starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii, situația rutieră. În

cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el

trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului.

Astfel, inculpatul încălcând intenționat regulile de securitate a circulației rutiere prin

ignorarea indicatorului 4.2.2 a cauzat din imprudență părții vătămate Conac Zinaida

vătămări corporale care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2530/D din

10

25.09.2012 se califică ca vătămari corporale medii.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de apel nu

au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile contestate

conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că în acțiunile inculpatului au

fost întrunite elementele infracțiunii imputate, și că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, acesta urmează a fi

declarat inadmisibil.

al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Popa Marin în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie

2018, în cauza penală privindu-l pe Donciu Vasile Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 13 iunie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

11