1ra-943/2018 — Art. 201/1 alin. 2 lit. a CP

Prin sentința Judecătoriei Strășeni sediul Călărași din 10 noiembrie 2017, Cojocari Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2011 alin.(2) lit. a) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. Conform art.85 Cod penal, prin cumul de sentințe, a fost adăugată parțial pedeapsa neexecutată stabilită prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2016, fiindu-i aplicată pedeapsa definitivă 2 ani 3 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. Cheltuielile de judecată în sumă de 401 lei au fost trecute în contul statului.

Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Cojocari Ion la 19 iunie 2017, aproximativ la ora 20:30 aflându-se la domiciliul lui părintesc situat în xxxxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică, fără careva motive întemeiate, a inițiat un conflict cu copilul său minor xxxxx, născut la xxxxxîn cadrul căruia, acesta manifestând un comportament violent a aplicat violența psihologică asupra fiului lui minor xxxxx prin exprimarea de cuvinte necenzurate în adresa acestuia, l-a înjosit și i-a provocat stare de tensiune și suferință psihică. Apoi, în vederea realizării aceluiași scop infracțional, i-a aplicat minorului xxxxx multiple lovituri cu palmele peste diferite regiuni ale corpului, cauzându-i ultimului dureri fizice. Tot el, în continuarea acțiunilor sale ilegale a luat din curtea casei date un bici și, urmărind scopul vătămării integrității corporale, în mod intenționat i-a aplicat fiului lui minor xxxxx multiple lovituri peste diferite regiuni ale corpului cauzându-i astfel victimei, conform raportului de expertiză judiciară nr.236 din 21.06.2017, 1 vătămări corporale ușoare, care condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată. Tot el, la 20 iunie 2017, aproximativ la ora 20:00, aflându-se la domiciliul părintesc situat în xxxxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică, fără careva motiv, a inițiat un conflict cu tatăl său Cojocari Fiodor în cadrul căruia acesta, manifestând un comportament violent, a aplicat violența psihologică asupra lui Cojocari Fiodor prin exprimarea de cuvinte necenzurate în adresa ultimului, l-a înjosit și i-a provocat stare de tensiune și suferință psihică, astfel intimidându-l în scop de impunere a voinței și a controlului personal asupra ultimului. Apoi, Cojocari Ion în continuarea acțiunilor sale ilegale a luat din curtea casei date o cărămidă și, urmărind scopul vătămării integrității corporale, în mod intenționat a aruncat-o în direcția tatălui său Cojocari Fiodor în rezultatul căruia l-a lovit pe ultimul la mâna stângă și în regiunea capului, cauzându-i astfel victimei, conform raportului de expertiză judiciară nr.235 din 21.06.2017, vătămare neînsemnată care nu condiționează dereglarea sănătății, astfel provocându-i puternice dureri fizice și suferință psihică precum și prejudiciu moral manifestat prin înjosirea onoarei și demnității personale.

Procurorul a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care de la Cojocari Ion să fie încasată suma de 401 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În rest sentința să fie menținută. În motivarea cerințelor sale a invocat că, trecerea cheltuielilor de judecată în contul statului este în contradicție cu prevederile art.16 din Constituție, iar prevederile art.143 alin.(2) Cod de procedură penală, nu urmează a fi aplicate deoarece contravin Constituției.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2018, a fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței. În motivarea soluției sale, instanța de apel cu trimitere la prevederile art. art.227 alin.(1), (3), 143 Cod de procedură penală, a indicat că, solicitarea apelantului cu privire la încasarea de la inculpatul Cojocari Ion în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 401 lei este eronată și nu are suport juridic legal. La fel, instanța de apel a specificat că alin.(3) al art.227 Cod de procedură penală, este o normă generală și nu obligă statul să suporte cheltuielile ci să le achite la momentul necesar pentru a facilita operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces.

Procurorul, în temeiul pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea neîncasării cheltuielilor de judecată, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanțele de fond la pronunțarea hotărârilor nu au luat în considerație faptul că, în cadrul cauzei penale de către stat au fost suportate cheltuieli în sumă 401 lei pentru efectuarea expertizelor, sumă ce urma a fi încasată de la inculpat în beneficiul statului, conform prevederilor art.art.227-229 Cod de procedură penală, însă instanțele, contrar prevederilor art.art.385 alin.(1) pct.14), 397 pct.5) Cod procedură penală, nu au dispus acest fapt. Prin urmare, soluția instanței de apel de a respinge solicitarea acuzatorului de 2 stat referitor la încasarea de la Cojocari Ion a cheltuielilor de judecată contravine normelor procesuale penale în vigoare. Subsidiar recurentul a invocat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de către procuror în apel, din ce reiese că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția iar motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, ceea ce echivalează conform prevederilor art.435 Cod de procedură penală, cu nerezolvarea fondului apelului.

Verificând argumentele recursului declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Colegiul reține că recurentul invocă temeiul pentru recurs prevăzut la pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. În esență, recurentul critică decizia doar din considerentul că, în viziunea sa, instanța de apel greșit a respins solicitarea din cererea de apel cu privire la încasarea din contul inculpatului a sumei de 401 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu referire la aceste argumente ale recurentului Colegiul penal conchide, că instanța de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la concluzia de a respinge solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 401 lei, suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare a părților vătămate xxxxx și Cojocari Fiodor și examenului medical pentru stabilirea stării de ebrietate a inculpatului. Astfel, art.227 alin.(2) Cod de procedură penală stipulează, că cheltuielile judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite 3 în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală. Totodată, alin.(3) al aceleiași norme prevede, că cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Potrivit art.228 Cod de procedură penală, în modul prevăzut de legea procesuală penală, din sumele alocate de stat vor fi compensate următoarele cheltuieli judiciare suportate de către martori, partea vătămată, partea civilă, asistenții procedurali, interpreți, traducători, experți, specialiști, reprezentanții legali ai părții vătămate, ai părții civile: (1) 1) cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de urmărire penală și în instanță; 2) cheltuielile de cazare; 3) salariul mediu pentru toată perioada de participare în procesul penal; 4) cheltuielile de reparare, restabilire a obiectelor care au fost deteriorate în urma utilizării lor în cadrul acțiunilor procesuale la cererea organului de urmărire penală sau a instanței. (2) Organele, întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat sunt obligate să păstreze salariul mediu pentru toată perioada de timp în care partea vătămată, reprezentantul ei legal, asistentul procedural, interpretul, traducătorul, specialistul, expertul, martorul au participat în procesul penal la citarea organului de urmărire penală sau a instanței. (3) Expertului și specialistului li se recuperează, de asemenea, costul materialelor care le aparțin și care au fost utilizate pentru executarea însărcinării respective. (4) Expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la recompensă pentru executarea obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat în cadrul unei însărcinări de serviciu. (5) Cheltuielile suportate de persoanele menționate la alin.(1) vor fi recuperate la cererea acestora în baza unei hotărâri a organului de urmărire penală sau a instanței în mărimea stabilită de legislația în vigoare. Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal conchide, că suma de 401 lei a fost necesară pentru efectuarea expertizei judiciare, raport nr.236 din 21 iunie 2017 (f.d.40-41 vol. I), dispusă prin ordonanța organului de urmărire penală din 21 iunie 2017 (f.d.38 vol. I), expertizei judiciare, raport nr.235 din 21 iunie 2017 (f.d.46-47 vol. I), dispusă prin ordonanța organului de urmărire penală din 21 iunie 2017 (f.d.44 vol. I) și examenului medical pentru constatarea faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, procesul-verbal nr.000079 din 21 iunie 2017 (f.d.83-84 vol. I), aceste cheltuieli fiind puse pe seama statului prin intermediul organelor de resort care pornesc urmărirea penală și se compun din cheltuieli evidente și necesare în vederea constatării faptei infracționale, însă nu constituie cheltuieli suplimentare suportate de către organul de urmărire penală sau de către instanță, în legătură cu efectuarea urmăririi penale sau judecarea cauzei. Așadar, Colegiul penal atestă, că instanța de apel întemeiat a reținut, că aceste cheltuielile sunt suportate de către organul de urmărire penală, care și are atribuția de a administra probele în vederea probării/combaterii acuzației aduse, însă aceste cheltuieli nu sunt de natura de a pune pe seama statului costuri suplimentare, sau exagerate, iar cheltuielile pentru efectuarea examinării medicale de constatare a faptului de consumare alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, expertizei întru stabilirea gradului vătămărilor corporale ale victimei și expertizei pentru a stabili 4 starea psihică a învinuitului, sunt evidente și necesare pentru a demonstra existența/lipsa bănuielii rezonabile privind comiterea infracțiunii. Colegiul penal de asemenea menționează, că la examinarea cauzei de către instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art.art.414-419 Cod de procedură penală, instanța de apel s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate în apel, iar eroarea de drept invocată de către recurent prescrisă la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, nu a fost constatată la examinarea recursului, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În corespundere cu art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2018, în cauza penală în privința lui Cojocari Ion xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 mai 2018. Anatolie Țurcan Președinte /semnătura/ Nadejda Toma Judecătorii /semnătura/ Anatolie Țurcan /semnătura/ Vladimir Timofti Copia corespunde originalului, Judecător Anatolie Țurcan 5