1ra-905/18 — art. 361 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 361 alin.1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct. 6 CPP
1ra-905/18 — art. 361 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-905/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
02 mai 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în
Procuratura de circumscripție Cahul, Vitali Cebotari, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 19 decembrie 2017, în cauza
penală în privința lui:
Murzacoi Vasili Xxxxx, născut la
xx.xx.xxxx în or. xxxxx, locuitor în xxxxx,
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 29.03.2017 - 17.05.2017;
Instanța de apel: 21.06.2017 - 19.12.2017;
Instanța de recurs: 06.04.2018 - 02.05.2018.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din 17 mai 2017, Murzacoi
Vasili a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, fiindu-
i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 550 unități convenționale,
echivalentul a 27 500 lei.
Cererea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de
judecată în mărime de 390 lei, a fost respinsă.
Cauza penală în prima instanță a fost examinată în lipsa inculpatului Murzacoi
Vasile, care a depus cerere privind examinarea în lipsa sa.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că Murzacoi Vasili, știind cu
certitudine că la 22 august 2016, mijlocul lui de transport de model SEAT
ALHAMBRA, înregistrat în Republica Bulgaria și cu nr. de înmatriculare a Republicii
Bulgaria - XX xxxx XX, că nu trecuse în Republica Bulgaria verificarea tehnică, adică
știind cu certitudine, că documentele oficiale - raportul de verificare tehnică nr. xxxxx și
certificatul de trecerea verificării tehnice nr. xxxxx cu termen de valabilitate de la
22.08.2016 până la 22.08.2017, din conținutul cărora reiese că ele sunt eliberate de
organele competente ale Republicii Bulgaria la 22.08.2016, asupra mijlocul lui de
transport de model SEAT ALHAMBRA înregistrat în Republica Bulgaria, care are nr.
de înmatriculare a Republicii Bulgaria - XX xxxx XX, care confirmă starea tehnică
normală a mijlocului de transport, detaliilor lui și mijlocului dat de transport în
întregime, care dă dreptul de exploatare a mijlocului dat de transport în temeiuri legale
pentru deplasarea acestuia pe drumurile diferitor țări, acte ce sunt false, din perioada de
timp de la finele lunii august 2016 până la 17.11.2016, deci poseda și folosea
1
documentele indicate false la traversarea frontierii Republicii Moldova și Ucraina, la fel
și la deplasarea pe teritoriul Republicii Moldova cu mijlocul de transport menționat.
Faptele acestuia au fost încadrate în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, conform
indicilor calificativi, deținerea și folosirea documentelor oficiale false, care acordă
drepturi.
Nefiind de acord cu sentința, procurorul a depus cerere de apel, prin care a
solicitat casarea parțială a acesteia, doar în partea stabilirii pedepsei inculpatului și în
partea respingerii cererii privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor
judiciare, cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, prin care lui Murzacoi
Vasili, în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, a-i stabilli pedeapsă sub formă de 1 an
închisoare și în baza art. 90 Cod penal, a fi suspendată executarea pedepsei stabilite pe
termen de probațiune de 1 an.
La fel, procurorul a solicitat ca inculpatul să fie obligat să recupereze cheltuielile de
judecată în sumă totală de 390 lei.
În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că pedeapsa stabilită
inculpatului de către instanța de fond nu a fost individualizată în baza art. 75 Cod penal,
nefiind luată în considerație personalitatea acestuia cât și influența pedepsei la corectarea
și reeducarea făptuitorului. Inculpatul nu a recunoscut vina în cele comise, prin urmare
instanța de fond i-a stabilit lui Murzacoi Vasili o pedeapsă prea blândă pentru fapta
comisă, ceea ce denotă că aceasta nu-și va atinge scopul.
Totodată a indicat că instanța de judecată neîntemeiat a respins cerința cu privire la
încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 390 lei.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 19 decembrie 2017,
apelul procurorului a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.
4.1. Instanța de apel a reținut că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt și de
drept, circumstanțele cauzei cu referire la latura penală și just a încadrat acțiunile lui
Murzacoi Vasile în baza art. 361 alin. (1) Cod penal. Aceste împrejurări au fost
constatate din totalitatea de probe administrate în cauză și care au fost corect apreciate
prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu prin
coroborare, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală.
Colegiul a notat că din apelul depus de către procuror, se desprinde că acesta nu
contestă circumstanțele de fapt constatate de instanța de fond și nici calificarea faptei
imputate, dar este rezervat asupra soluției instanței de fond, menționând că prin sentința
contestată i-a fost stabilită inculpatului o pedeapsă prea blândă. La fel, eronat instanța de
fond a considerat că în cadrul urmăririi penale nu au fost suportate careva cheltuieli
judiciare care ar putea fi încasate de la inculpat. Însă, verificând aspectele de drept
operate de instanța de fond la stabilirea și individualizarea pedepsei inculpatului,
Colegiul a constatat că pedeapsa stabilită acestuia de către prima instanță, nu este una
prea blândă, așa cum este invocat de procuror în apelul său, dar este una echitabilă
pentru fapta săvârșită de inculpat.
Colegiul a reținut că la stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanță, călăuzindu-
se de art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul
acesteia, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează sau
2
agravează răspunderea, de rolul inculpatului la săvârșirea infracțiunii, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de
viață ale familiei acestuia. Totodată s-a ținut cont de faptul că executarea pedepsei nu
trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.
Instanța de apel a reținut că, Murzacoi Vasili este pentru prima dată pe banca
acuzaților, fapt confirmat prin cazierul judiciar (f.d.77); la evidența medicului narcolog
și psihiatru nu se află (f.d.85; 89); la locul de trai se caracterizează pozitiv (f.d.81);
familia sa se compune din mama Murzacoi Vera, care este bolnavă (f.d.180); soția
Murzacoi Maria, care nu lucrează deoarece are grijă de mama acestuia; fiul Murzacoi
Andrei și fiicele Murzacoi Aliona și Anna, fapt confirmat prin certificatul eliberat de
primăria s. xxxxx nr. 110 din 09.01.2016 (f.d.82); inculpatul este căsătorit și este unicul
întreținător al familiei. De toate aceste circumstanțe prima instanță a ținut cont la
emiterea sentinței contestate, iar faptul că acesta muncește peste hotarele țării se
datorează necesității de a întreține familia.
Colegiul nu a reținut argumentul apelantului precum că pedeapsa aplicată
inculpatului este prea blândă și că corectarea acestuia ar fi posibilă doar prin aplicarea
pedepsei sub formă de închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, or o astfel
de pedeapsă ar afecta nu doar inculpatul, dar va avea de suferit și familia acestuia așa
cum el este unicul întreținător al familiei, iar scopul pedepsei nu este cel de a aduce
suferințe inculpatului, ci să ducă la corectarea și reeducarea acestuia.
Astfel, instanța de apel a dat o apreciere critică argumentelor din cererea de apel
depusă așa cum, examinând cauza în ordine de apel, se desprinde respectarea în totalitate
a normelor drept de către instanța de fond la adoptarea soluției de condamnare și aplicare
a pedepsei corecte, echitabile și legale în privința lui Murzacoi Vasili.
Cu referire la încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare, Colegiul a
menționat că încasarea acestora pentru efectuarea expertizei se face din contul
mijloacelor bugetului de stat, deoarece în sarcina statului este de a dovedi vinovăția celor
imputate în acțiunile inculpatului, prin urmare nu poate fi pusă pe seama inculpatului
încasarea cheltuielilor de judecată pentru efectuarea expertizei.
Colegiul a notat că prima instanță corect a ajuns la concluzia că în cadrul urmăririi
penale nu au fost suportate careva cheltuieli judiciare care ar putea fi încasate de la
inculpat, motivând că solicitantul efectuării expertizei este statul în persona Secției
urmărire penală al DR Sud a DPF al MAI (f.d.33). Prin urmare, obligația de suportare a
cheltuielilor pentru efectuarea constatării și expertizei o poartă anume statul în persoana
Secției urmărire penală al DR Sud a DPF al MAI ca solicitant. Chiar dacă inculpatul a
achitat amenda stabilită de prima instanță, aceasta nu este temei ca cheltuielile de
judecată pentru efectuarea expertizei să fie încasate din contul său așa cum, în baza art.
143 Cod de procedură penală, acestea se încasează din contul mijloacelor bugetului de
stat.
Împotriva deciziei instanței de fond, procurorul declară recurs ordinar și
invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea
parțială a acesteia, doar în partea soluției privind cheltuielile judiciare și pronunțarea
3
unei noi hotărâri prin care să fie dispusă încasarea în beneficiul statului de la Murzacoi
Vasili cheltuielile judiciare în sumă de 390 lei.
În motivarea recursului procurorul indică că instanța de apel, odată ce a dispus
respingerea cererii privind încasarea de la inculpat a sumei de 390 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare, nu a dispus trecerea acestora în contul statului, astfel rezultă că nu
dispunem de o dispoziție referitoare la repartizarea cheltuielilor judiciare, așa cum se
cere prin prisma art. 397 pct. 5) și art. 416 Cod de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care
constată că este vădit neîntemeiat.
Colegiul reține că procurorul indică ca temei de drept întru casarea deciziei recurate
pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală ce prevede că hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului dacă hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția.
Însă, acest temei nu și-a găsit confirmare în urma cercetării materialelor cauzei, cu
atât mai mult că recurentul invocă de fapt dezacordul cu soluția instanțelor de fond prin
care cererea privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în
mărime de 390 lei, pentru efectuarea expertizei a fost respinsă.
Instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 229 alin. (1) și (3) Cod de procedură
penală, care stipulează că cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt
trecute în contul statului și instanța poate elibera de aceste cheltuieli, total sau parțial,
condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de
insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial
asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.
Potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare
sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului
penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele plătite sau care urmează a fi plătite
martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților,
traducătorilor și asistenților procedurali. Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele
alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.
Potrivit art. 228 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile privind efectuarea
expertizelor judiciare solicitate de către organul de urmărire penală, nu se includ în
categoria cheltuielilor judiciare care urmează a fi achitate de către condamnat. Mai mult,
Colegiul indică că, în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire
penală sau de către instanța de judecată la solicitarea procurorului, plățile necesare
pentru efectuarea expertizei, vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de
stat prin prisma prevederilor art. 227 Cod de procedură penală.
4
Astfel, suma de 390 lei solicitată de către procuror ca să fie încasată de la inculpat
în folosul statului, constituie cheltuieli care au fost suportate pentru efectuarea raportului
de expertiză nr. 766 din 30.12.2016 a documentelor (f.d. 20-24).
Potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, expertiza se
dispune și se efectuează, în mod obligatoriu în cazurile când prin alte probe nu poate fi
stabilit adevărul în cauză. Dispoziția alin. (2) al aceleiași norme stipulează că, plata
expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul
mijloacelor bugetului de stat.
Ca urmare, Colegiul penal conchide că, temeiurile indicate de recurent nu sunt
aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare
a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor adoptate pe caz și potrivit legii, se
impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat. Împrejurările enunțate
denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu
motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată cuprinde motive clare și legale pe
care se întemeiază soluția, astfel, recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.
Soluția adoptată de instanța de apel corespundea prevederilor art. 7 alin. (1) Cod de
procedură penală, iar modificarea ulterioară a legislației la capitolul cheltuielilor de
judecată nu poate servi temei de implicare în decizia definitivă.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Cahul, Vitali Cebotari, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de
Apel Cahul din 19 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Murzacoi Vasili, ca
fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată publicată la 30 mai 2018.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
5