1ra-444/2018 — art. 264 alin. 3 lit. a CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin. 3 lit. a CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 10 CPP
1ra-444/2018 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-444/2018
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
24 aprilie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Toma Nadejda,
Judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena
a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către
inculpatul Procopii Vitalie, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017, în cauza penală privindu-l pe
Procopii Vitalie Xxxx, născut la xxxxx, originar și
domiciliat în r-nul xxxxxxx
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
05.05.2017 – 08.09.2017 (prima instanță);
04.10.2017 – 26.10.2017 (instanța de apel);
26.01.2018 – 24.04.2018 (instanța de recurs ordinar).
Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal
lărgit al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Căușeni, /sediul Ștefan Vodă/ din 08 septembrie
2017, cauza penală fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641
Cod de procedură penală, Procopii Vitalie a fost recunoscut vinovat de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită
pedeapsa cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, de 3 ani închisoare, fără
privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei cu închisoarea în temeiul art. 90 Cod penal, pe o
perioadă de probațiune de 1 an.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că la 28.11.2016, ora
17:25, Procopii Vitalie conducând automobilul de model „Nissan Primera” cu n/î
xxxxx, pe traseul L-510, km 13+800 m, direcția or. Ștefan Vodă - Talmaza,
încălcând prevederile pct. 45 alin. (1) lit. a), b), c), d) al Regulamentului circulației
rutiere, care stipulează că: „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în
conformitate cu limita de viteză stabilită ținând permanent seama de următorii
factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în
conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a
vehiculului și particularitățile încărcăturii, condițiile rutiere și situația rutieră”, și
prevederile pct. 45) subpct. 2) al aceluiași Regulament, care prevede că: „în cazul
în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el
trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol
1
siguranța traficului”, a tamponat în spate mijlocul de transport cu tracțiune
animală condus de către Pogornila Vladimir.
În rezultatul impactului, Pogornila Vladimir, conform raportului de expertiză
medico-legală nr. 011/D din 24.11.2017, a suferit: „trauma închisă a coapsei
dreapta, fractura femurului drept distal cu deplasare de fragmente, excoriația
feței, ce au fost cauzate în rezultatul acțiunii a unui obiect contondent dur, cu
suprafața de interacțiune limitată, posibil în timpul și circumstanțele indicate”.
Traumele primite prezintă pericol pentru viață și condiționează o dereglare a
sănătății, în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă.
Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Procopii Vitalie în baza art.
264 alin. (3) lit. a) Cod penal, - încălcarea regulilor de securitate a circulației sau
de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care coduce mijlocul de
transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare gravă a integrității
corporale sau a sănătății.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către procurorul Cebotari
Mihail, care a solicitat casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care Procopii Vitalie să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu stabilirea pedepsei complimentare,
privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de 3 ani.
În argumentarea apelului, procurorul a invocat că:
- deși instanța a calificat corect acțiunile inculpatului Procopii Vitalie,
sentința este nefondată sub aspectul blândeții pedepsei, or instanța de judecată a
examinat în mod superficial circumstanțele în care s-a produs fapta și
personalitatea celui condamnat;
- instanța eronat a individualizat criteriile speciale de aplicare a pedepsei în
ordinea art. 79 Cod penal, prin faptul că nu a aplicat pedeapsa complimentară,
privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport;
- instanța de judecată greșit a luat în considerare ca o circumstanță atenuantă
recunoașterea vinovăției și căința sinceră a inculpatului, ca circumstanțe
excepționale, neaplicând pedeapsa complimentară. Or, persoana în cauză a solicitat
examinarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de
procedură penală, astfel în asemenea situații faptul că inculpatul a recunoscut
faptele indicate în rechizitoriu și vinovăția că el le-a săvârșit, se compensează prin
reducerea din pedeapsa stabilită de instanță;
- neaplicarea pedepsei complimentare, sub formă de privarea de dreptul de a
conduce mijlocul de transport, nu va asigura scopul pedepsei penale, prevăzut de
art. 61 alin. (2) Cod penal;
- reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea echității sociale,
corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, în
cazul dat, la stabilirea celei mai blânde pedepse de instanța de judecată, ar putea
favoriza pe inculpat și pe alții la comiterea de noi infracțiuni.
2
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie
2017, a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința primei instanțe în partea
pedepsei complementare și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, prin care lui Procopii Vitalie, recunoscut vinovat în
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, i s-a stabilit
pedeapsa complementară de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport
pe un termen de 3 ani. În rest sentința primei instanțe a fost menținută.
4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a dat
o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, apreciind probele
administrate din punct de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele,
complet și obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrând just acțiunile inculpatului
Procopii Vitalie în baza dispozițiilor art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, cauza fiind
corect examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură
penală, în temeiul cererii inculpatului.
Totodată, instanța de apel a menționat că verificând soluția, legalitatea și
temeinicia sentinței primei instanțe în partea stabilirii pedepsei complementare a
constatat că aceasta este una prea blândă în raport cu acțiunile inculpatului și
scopul pedepsei prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.
Subsidiar, instanța de apel a notat că prima instanță eronat a individualizat
criteriile speciale de aplicare a pedepsei în ordinea art. 79 Cod penal, prin faptul că
nu a aplicat pedeapsa complimentară, privarea de dreptul de a conduce mijlocul de
transport, greșit a luat în considerare ca o circumstanță atenuantă recunoașterea
vinovăției și căința sinceră a inculpatului Procopii Vitalie, ca circumstanțe
excepționale, neaplicând pedeapsa complimentară.
În acest sens, instanța de apel a precizat că inculpatul Procopii Vitalie a fost
de acord cu examinarea cauzei în procedură simplificată prevăzută de art. 3641 Cod
de procedură penală, faptul că inculpatul a recunoscut faptele indicate în
rechizitoriu și a recunoscut vina se compensează prin reducerea din pedeapsa
stabilită de instanță.
Mai mult, instanța de apel a conchis că în asemenea circumstanțe,
neaplicarea pedepsei complimentare sub formă de privarea de dreptul de a conduce
mijlocul de transport, nu va asigura scopul pedepsei penale, prevăzut de art. 61
alin. (2) Cod penal, de restabilire a echității sociale, corectării condamnatului,
precum și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât
și a altor persoane.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpatul
Procopii Vitalie, care indică temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.
6), 10) Cod de procedură penală, și solicită casarea deciziei instanței de apel, cu
menținerea sentinței primei instanțe.
În argumentarea recursului, recurentul invocă că:
3
- motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, instanța de apel a admis
o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței, prin faptul că nu a luat în
considerare circumstanțele atenunate în privința inculpatului;
- a fost aplicată o pedeasă individualizată, contrar prevederilor legale;
- prima instanță corect a ținut cont de circumstanțele în care s-a produs
accidentul rutier, că inculpatul a comis infracțiunea din imprudență, anterior nu a
fost condamnat, este invalid de gradul II și se deplasează cu dificultate, cu ajutorul
bastonului;
- prima instanță corect a apreciat toate circumstanțele atenunate,
considerându-le ca circumstanțe excepționale, conform art. 79 Cod penal, și nu a
aplicat în privința inculpatului pedeapsa complementară;
- după producerea accidentului rutier a întreprins toate măsurile posibile de a
acorda ajutor părții vătămate, a sunat la urgență și la poliție, a suportat și suportă
cheltuielile pentru tratamentul părții vătămate, precum și transportă partea
vătămată la spital, iar partea vătămată nu are în privința sa pretenții, și a solicitat să
nu fie pedepsit aspru;
- deși instanța de apel a indicat faptul că în conformitate cu art. 61 alin. (2)
Cod penal - ,,Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice, nici să
înjosească demnitatea persoanei condamnate...”, prin privarea de dreptul de a
conduce mijloacele de tnsport pe un termen de trei ani, practic a fost condamnat ca
pe această perioadă să fie supus suferințelor fizice și psihice, din motiv că se află în
imposibilitate de a se deplasa pentru a-și satisface necesitățile personale cum ar fi
deplasarea la farmacie, magazinele alimentare, primărie, etc., or locuiește la
distanțe mari de la aceste puncte de reper;
- instanța de apel neîntemeiat a indicat în decizie că conform art. 76 Cod
penal, ca circumstanțe atenuante reținute în speță sunt doar recunoașterea
vinovăției și căința sinceră, ori prima instanță a mai considerat ca circumstanțe
atenuante și comportamentul inculpatului după comiterea infracțiunii, anume faptul
că a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, repararea benevolă a pagubei
cauzate părții vătămate și lipsa pretențiilor din partea ultimului, anterior nu a fost
condamnat, este invalid de gradul II și să deplasează cu dificultate, iar conform art.
76 alin. (2) Cod penal, instanța de judecată poate considera drept circumstanțe
atenuante și alte circumstanțe;
- prima instanță luând în considerare circumstanțele cauzei și personalitatea
inculpatului, corect a aplicat prevederile art. 79 Cod penal în privința sa.
Judecând recursul ordinar în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit
constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.
În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură
penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să
4
caseze total hotărârea atacată și să mențină hotărârea primei instanțe, când apelul a
fost greșit admis.
Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de
procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul,
verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de
prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi
prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor
invocate în apel.
În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile
pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și
în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a se avea în
vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea superficială sau
motivarea în termeni vagi-evazivi, reprezintă motiv de casare.
Colegiul penal lărgit mai menționează că recurentul, drept temeiuri pentru
declararea recursului a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de
procedură penală, și anume cazurile când: „motivarea soluției contrazice
dispozitivul hotărârii, instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, s-au aplicat
pedepse individualizate contrar prevederilor legale”.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal
lărgit reține că temeiul de recurs invocat de recurent prevăzut de art. 427 alin. (1)
pct. 10) Cod de procedură penală, și-a găsit confirmarea în cauza dată, din
următoarele considerente.
La caz, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de judecată corect au
constatat vinovăția inculpatului Procopii Vitalie în comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, în baza probelor administrate la faza urmăririi
penale, apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, cauza fiind
examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, în temeiul
cererii autentice a inculpatului Procopii Vitalie.
Totodată, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel, la adoptarea
soluției de admitere a apelului declarat de procuror, de casare parțială a sentinței
primei instanțe și pronunțare a unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care lui Procopii Vitalie, recunoscut vinovat de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, i-a stabilit pedeapsa
complimentară – privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un
termen de 3 ani, cu menținerea în rest a sentinței, fără a ține cont pe deplin de toate
circumstanțele cauzei și persoana celui vinovat invocate în sentință.
5
În acest sens, Colegiul penal lărgit stabilește că instanța de apel la adoptarea
acestei soluții, nejustificat nu a ținut cont de faptul că inculpatul Procopii Vitalie a
comis o infracțiune din imprudență, este la prima abatere de la legea penală,
nefiind anterior judecat, a recunoscut vinovăția, lipsa circumstanțelor agravante, de
circumstanțele excepționale ale cauzei și anume de faptul că este invalid de gradul
II (f.d. 42), se deplasează cu ajutorul bastonului, acordă ajutor material părții
vătămate pentru tratamentul necesar, partea vătămată nu are pretenții față de
inculpat (f.d. 129), și greșit a admis apelul declarat de procuror și a decis în
privința aplicării inculpatului Procopii Vitalie a pedepsei complementare de privare
de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, motive din
care, instanța de recurs ordinar remarcă că decizia instanței de apel nu poate fi
menținută.
În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit atestă că prima instanță a
pronunțat o sentință legală și întemeiată, ținând cont de toate aceste circumstanțe
enunțate supra prin prisma prevederilor art. 79 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i
inculpatului Procopii Vitalie în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal o pedeapsă
de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe o perioadă
de probațiune de 1 an, fără aplicarea pedepsei complementare obligatorii pentru
acest tip de infracțiune - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport,
soluție ce în opinia instanței de recurs ordinar este echitabilă, proporțională și va
contribui la atingerea scopurilor pedepsei penale, de restabilire a echității sociale și
corectare a inculpatului Procopii Vitalie, precum și prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane, fără ai cauza
inculpatului suferințe fizice adăugătoare, având în vedere dificultățile de deplasare
a acestuia, determinate de starea de sănătate a inculpatului (invaliditate de gradul
II), or privarea în aceste condiții a inculpatului Procopii Vitalie, adică de dreptul de
a conduce mijloace de transport, i-ar crea impedimente nejustificate la satisfacerea
necesităților vitale-cotidiene, cum ar fi deplasarea la farmacie, magazinele
alimentare, primărie, etc., or inculpatul locuiește la distanțe mari de la acestea.
Mai mult, Colegiul penal lărgit conchide că pedeapsa complementară
aplicată de instanța de apel în circumstanțele specificate supra, în speța dată ar
putea genera inculpatului Procopii Vitalie apariția unor sentimente de nedreptate,
jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce ar putea duce la consecințe
contrare scopului urmărit de legea penală, fiind necesar și respectarea principiului
umanismului la stabilirea pedepsei.
Subsidiar, Colegiul penal lărgit atestă că prima instanță la determinarea
prezenței circumstanțelor excepționale în speța dată, just a ținut cont de faptul că
chiar dacă art. 79 Cod penal este o normă ce constituie o excepție de la regula
generală stabilită la alin. (1) al art. 75 Cod penal, totuși la baza neaplicării pedepsei
complementare obligatorii, sunt atât criteriile generale de individualizare, care au
un caracter special, cât și circumstanțele legate de aceste criterii, inclusiv
circumstanțele atenuante care micșorează pericolul social care-l reprezintă
6
persoana inculpatului. Totodată, spre deosebire de criteriile prevăzute la alin. (1) al
art. 75 Cod penal, lista factorilor de care sunt legate circumstanțele cauzei care
micșorează esențial pericolul social al persoanei inculpatului, și de care trebuie să
țină cont instanța de judecată la aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută
de lege, este una deschisă, aceasta având o interpretare extensivă, ce permite de a
considera anumite circumstanțe atenuante ca excepționale (art. 78 alin. (5) Cod
penal) în anumite cazuri, sau de a le clasifica ca fiind circumstanțe atenuante
obișnuite, în dependență de condițiile fiecărei cauze penale în parte.
În consecință, Colegiul penal lărgit constată că recursul ordinar declarat
urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 26 octombrie 2017 ca fiind neîntemeiată, cu menținerea sentinței
Judecătoriei Căușeni, /sediul Ștefan Vodă/ din 08 septembrie 2017, în cauza penală
privindu-l pe Procopii Vitalie, deoarece s-a confirmat incidența temeiului pentru
recurs, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în sensul că
instanța de apel nu a luat în considerare toate circumstanțele cauzei și a aplicat
pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Conducându-se de prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Procopii Vitalie, casează
total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017, în
cauza penală privindu-l pe Procopii Vitalie Xxxxx, cu menținerea sentinței
Judecătoriei Căușeni /sediul Ștefan Vodă/ din 08 septembrie 2017, prin care
Procopii Vitalie Xxxxx a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu
aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal de 3 (trei) ani închisoare, fără privarea de
dreptul de a conduce mijloace de transport, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod
penal, suspendându-i condiționat executarea pedepsei cu închisoarea pe o perioadă
de probațiune de 1 (un) an.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 24 mai 2018.
Președinte Toma Nadejda
Judecători Timofti Vladimir
Alerguș Constantin
Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
7
24 aprilie 2018 Dosar nr. 1ra-444/2018
O p i n i e s e p a r a t ă
a judecătorilor Toma Nadejda și Cobzac Elena
Conform art.339 alin (7), 340 alin (3) Cod de procedură penală
în cauza penală privindu-l pe Procopii Vitalie Xxxxx.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 24 aprilie
2018, a fost admis recursul ordinar declarat de către inculpatul Procopii Vitalie, casată
total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017, în
cauza penală privindu-l pe Procopii Vitalie, cu menținerea sentinței Judecătoriei
Căușeni /sediul Ștefan Vodă/ din 08 septembrie 2017, prin care Procopii Vitalie a fost
recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod
penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal de 3 (trei)
ani închisoare, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, cu aplicarea
prevederilor art.90 Cod penal, suspendându-i condiționat executarea pedepsei cu
închisoarea pe o perioadă de probațiune de 1 (un) an.
Am semnat cu respect decizia, dar, cu privire la soluția adoptată, exprimăm
dezacordul cu majoritatea completului de judecată, considerând că recursul inculpatului
urma a fi respins, și menținută în vigoare decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 26 octombrie 2017, prin care a fost admis apelul procurorului, casată
parțial sentința primei instanțe în partea pedepsei complementare și pronunțată o nouă
hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Procopii Vitalie,
recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod
penal, i s-a stabilit pedeapsa complementară de privarea de dreptul de a conduce
mijloace de transport pe un termen de 3 ani.
Se reține,că autorul recursului nu contestă starea de fapt stabilită de către
instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, însă critică
hotărârea contestată în partea stabilirii pedepsei, solicitând menținerea sentinței instanței
de fond, privind numirea unei pedepse mai blânde, în temeiul art.79 Cod penal cu
excluderea aplicării pedepsei complementare - privarea de dreptul de a conduce
mijloace de transport.
Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni, urmează a-i fi
aplicată o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana
se declară vinovată. Totodată, pedeapsa se aplică în strictă conformitate cu dispozițiile
Părții generale a Codului Penal. Conform principiului individualizării pedepsei,
prevăzut de art. 7 Cod penal, în coroborare cu criteriile generale de individualizare a
acesteia, reflectate la art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului
pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul
acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Pedeapsa aplicată
vinovatului, trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să restabilească
echitatea socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei penale, prevăzute la art. 61
Cod penal.
În același rând, se reține că, categoria și termenul de pedeapsă ce urmează a fi
stabilit, este în dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art.
76-77 Cod penal, precum și efectele acestora, prescrise în art. 78 Cod penal.
8
În speță, judecarea cauzei penale a avut loc în baza probelor administrate la faza
de urmărire penală, în conformitate și cu respectarea prevederilor art. 364/1 Cod de
procedură penală, iar inculpatul potrivit alin. (8) al aceleiași norme a beneficiat de
reducere a limitelor de pedeapsă.
În acest sens, se reține că, sancțiunea art.264 alin. (3) lit. a) Cod penal, prevede
doar o singură pedeapsă principală – închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de
a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 4 ani.
Așadar, conform deciziei Curții de Apel Chișinău lui Procopii Vitalie, în baza art.
264 alin. (3) lit. a) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa complementară obligatorie -
privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, în rest
sentința instanței de fond fiind menținută.
Din materialele cauzei rezultă, că la examinarea cauzei nu au fost stabilite careva
circumstanțe excepționale ce ar justifica aplicarea în privința inculpatului a prevederilor
art. 79 Cod penal și anume excluderea pedepsei complementare obligatorie, deoarece
circumstanțele, invocate de instanța de fond la adoptarea sentinței și cele la care se face
referire în recurs (recunoașterea vinei, căința sinceră, examinarea cauzei în procedura
simplificată, lipsa antecedentelor penale și faptul că este invalid de gradul II), fac parte
din categoria celor atenuante, care servesc temei doar pentru o eventuală aplicare a unei
pedepse condiționate, ce la caz se regăsește, dar nu și pentru aplicarea prevederilor
art.79 Cod penal.
Mai mult, aceste circumstanțe au fost reținute și au permis instanțelor de a aplica în
privința lui Procopii Vitalie dispozițiile art. 90 Cod penal, stabilindu-i un termen minim
prevăzut de lege. Concomitent, se atestă că aplicarea art.79 Cod penal, este un mijloc
acordat instanței de judecată pentru o individualizare maximă a pedepsei penale,
reținându-se cumulul de circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a
consecințelor ei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea
infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii. În spiritul
acestei norme penale, se înțelege că trebuie să existe ori în împrejurările în care s-a
derulat fapta infracțională, ori în datele privind persoana infractorului, circumstanțe,
împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri, care constituie excepție de la
starea obișnuită a lor, ori a persoanei inculpatului. Astfel, circumstanțele invocate de
recurent, nu pot fi considerate ca excepționale, or a persoanei inculpatului, ce ar fi
permis instanței de a aplica prevederile art. 79 Cod penal.
Instanța de fond, nu a luat în considerație că infracțiunea săvârșită face parte din
categoria celor care atentează asupra securității circulației sau de exploatare a
mijloacelor de transport, având un pericol deosebit pentru societate și faptul, că
inculpatul, conducând automobilul de model „Nissan Primera” cu n/î XXXXX, nu a
redus viteza, nu a stopat autovehiculul, și a tamponat în spate mijlocul de transport cu
tracțiune animală condus de către Pogornila Vladimir, în rezultatul impactului, partea
vătămată s-a ales cu vătămare corporală gravă, circumstanțe, care în raport cu
personalitatea inculpatului, care anterior a mai comis contravenții în domeniul
circulației rutiere, prevalează asupra celor invocate de instanța de fond la aplicarea
pedepsei fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.
Acel fapt, că inculpatul este invalid de gradul doi, a recunoscut vina, a recuperat
prejudiciul material victimei, nu poate constitui temei pentru aplicarea prevederilor art.
79 Cod penal, eliberându-l de pedeapsa complementară - privarea de dreptul de a
conduce mijloace de transport, or, aceasta vine să îndeplinească rolul de completare a
represiunii și de lichidare a practicii vicioase în rândul conducătorilor auto de conducere
9
a autoturismelor și înlăturării stării de primejdie create asupra siguranței pe drumurile
publice. Atât pedeapsa principală, cât și cea complementară reprezintă o formă de
constrângere, care trebuie să reflecte întotdeauna gravitatea faptei comise. Prin urmare,
instanța de apel, la stabilirea pedepsei inculpatului, a respectat principiile de
individualizare a pedepsei, pedeapsa aplicată lui Procopii V. este una aptă să conducă la
realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la corectarea și reeducarea lui, la formarea
unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială
și principiile morale, fiindcă ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul
său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului.
Pentru aceste motive am propus soluția de respingere a recursului ordinar declarat
de inculpat, cu menținerea în vigoare a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 26 octombrie 2017, prin care a fost admis apelul procurorului, casată
parțial sentința primei instanțe în partea pedepsei complementare și pronunțată o nouă
hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Procopii Vitalie,
recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod
penal, i s-a stabilit pedeapsa complementară de privarea de dreptul de a conduce
mijloace de transport pe un termen de 3 ani.
Judecătorii Toma Nadejda
Cobzac Elena
10