1ra-583/2018 — art. 222 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-583/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Timofti Vladimir, Alerguș Constantin

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul – șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin

care solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 20

decembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Pastușenco Dumitru XXXXX, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Pastușenco Dumitru a fost recunoscut vinovat de săvârșirea unei fapte social

periculoase prevăzute de art. 222 alin. (1) Cod penal în stare de iresponsabilitate.

În baza art. 23 alin. (1) Cod penal, Pastușenco Dumitru a fost absolvit de

răspundere penală.

Conform art. 99 Cod penal, a fost aplicată în privința lui Pastușenco Dumitru

măsura de constrângere cu caracter medical – internarea într-o instituție psihiatrică

cu supraveghere obișnuită.

Dumitru la data de 05 noiembrie 2015, în intervalul orelor 14:00 – 15:30, aflându-

se în cimitirul xxxxx, fără nici un motiv și exprimând o lipsă de respect, a degradat

mormântul tatălui său XXXXX care a decedat la data de XXXXX și anume a săpat

în adâncul pământului și a scos pământ de acolo.

Astfel, prima instanță a încadrat acțiunile lui Pastușenco Dumitru conform

prevederilor art. 222 alin. (1) Cod penal – „Profanarea prin orice mijloace a unui

mormânt”

1

Galina în numele lui Pastușenco Dumitru, prin care a solicitat casarea sentinței,

invocând că inculpatul fiind în ședința de judecată a răspuns la toate întrebările

adresate, a declarat că este conștient ce cauză se examinează și de ce este învinuit,

dar este împotrivă de a fi internat în spitalul psihiatric pentru tratament forțat.

Apărătorul a mai indicat că, potrivit epicrizei nr. 4166, Pastușenco Dumitru

suferă de schizofrenie nedefernciată, S-m catatonoparanoid suportat. Remisiunea

terapeutică cu defect mixt, iar prima instanță eronat a făcut trimitere la epicriza nr.

4166 indicând în sentință că Pastușenco Dumitru suferă de schizofrenie

nediferenciată. S-m catatonoparanoid suportat. Remisiunea terapeutică cu defect

mixt, este iresponsabil de fapta comisă și în prezent acesta necesită aplicarea

măsurilor de siguranță cu caracter medical sub forma de tratament prin

constrângere în spital de psihiatrie cu supraveghere obișnuită, or, în concluzia

epicrizei nu este indicat astfel de fraze.

2017, apelul declarat a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre

prin care s-a încetat procesul penal pornit în privința lui Pastușenco Dumitru pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 222 alin. (1) Cod penal, în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță

corect a conchis că Pastușenco Dumitru a comis infracțiunea încriminată.

La fel, instanța de apel a indicat că prima instanță întemeiat a ajuns la

concluzia de a aplica în privința lui Pastușenco Dumitru măsura de constrângere cu

caracter medical, internarea într-o instituție psihiatrică cu supraveghere obișnuită,

or, epicrizul nu poate substitui un raport de expertiză, raport nr. 1053a-2015 din 17

decembrie, conform căruia Pastușenco Dumitru necesită măsuri de siguranță cu

caracter medical în sensul de a fi îndreptat la tratament prin constrângere în spital

de psihiatrie cu supraveghere obișnuită.

Instanța de apel menționând că, din materialele dosarului se atestă că fapta

social prejudiciabilă imputată lui Pastușenco Dumitru conform art. 16 Cod penal,

se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare și a fost săvârșită la 05 noiembrie

2015, în conformitate cu prevederile art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se

eliberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat: 2

ani de la data săvârșirii unei infracțiuni ușoare.

Astfel, instanța de apel, indicând prevederile art. 60 alin. (1) lit. a) Cod

penal, 275 pct. 4), 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și faptul că din

ziua săvârșirii faptei au expirat acei doi ani, a conchis că procesul penal pornit în

privința lui Pastușenco Dumitru urmează a fi încetat, în legătură cu intervenirea

termenului de prescripție.

2

– șef al Procuraturii Cahul, Calendari Dumitru, indicând temeiul de recurs prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 20 decembrie 2017 și

menținerea sentinței, invocând:

- prevederile art. 60 Cod penal se referă la cazurile de liberare de răspundere

penală pentru infracțiuni, iar în cazul lui Pastușenco este vorba doar despre o faptă

social – periculoasă săvârșită în stare de iresponsabilitate;

- consideră că prescripția tragerii la răspundere penală nu se referă la măsurile

de siguranță prevăzute în art. 98 Cod penal, inclusiv la măsurile de constrângere cu

caracter medical care nu au prescripția aplicării;

- Pastușenco Dumitru nu poate fi eliberat de răspundere penală, deoarece

dânsul a fost deja absolvit de răspundere penală pe motivul că a comis fapta în

stare de iresponsabilitate;

- în Hotărârea Plenului CSJ nr. 23 din 12.12.2005 „Cu privire la respectarea

legislației în cazurile despre aplicarea, schimbarea, prelungirea și revocarea

măsurilor de constrângere cu caracter medical”, se menționează asupra examinării

chestiunii privind aplicarea sau neaplicarea măsurilor de siguranță respective, fără

discutarea asupra prescripției aplicării măsurilor în cauză.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că este inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temei pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în

sensul că „hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”.

3

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au confirmat în

instanța de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”, Colegiul penal în urma cercetării

materialelor cauzei constată că acesta nu și-a găsit confirmarea, dat fiind faptul că,

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417

alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelul declarat,

întemeindu-și soluția de admitere a apelului cu casarea sentinței, pronunțând o

hotărâre nouă de încetare a procesului penal.

Decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

fiindcă a expirat termenul de prescripție pentru tragerea la răspunderea penală, din

care considerente instanța de recurs nu identifică motive justificative de a interveni

în decizia contestată.

Instanța de recurs, apreciază critic și inacceptabile argumentele invocate de

recurent precum că „prevederile art. 60 Cod penal se referă la cazurile de liberare

de răspundere penală pentru infracțiuni, iar în cazul lui Pastușenco este vorba doar

despre o faptă social – periculoasă săvârșită în stare de iresponsabilitate și că

Pastușenco Dumitru nu poate fi eliberat de răspundere penală, deoarece dânsul a

fost deja absolvit de răspundere penală pe motivul că a comis fapta în stare de

iresponsabilitate, menționând faptul că, inculpatul a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 222 alin. (1) Cod penal”, fiindcă soluția primei

instanțe de a-l recunoaște vinovat de săvârșirea unei fapte social periculoase

prevăzută de art. 222 Cod penal, în stare de iresponsabilitate, echivalează cu

recunoașterea vinovăției în săvârșirea unei infracțiuni, ce este contrar prevederilor

art. 23 alin. (1) Cod penal, iar aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter

medical prevăzute de art. 99 Cod penal este o soluție totuși de constrângere în

cadrul procesului penal care este mai aspră decât încetarea procesului penal în

legătură cu intervenirea termenului de prescripție, care eliberează persoana de

răspundere penală total, ce conform prevederilor art. 10 Cod penal are și efect

retroactiv.

Mai mult, Colegiul penal indică că temeiul invocat de recurent precum că

prescripția tragerii la răspundere penală nu se referă la măsurile de siguranță

prevăzute de art. 98 Cod penal, nu poate fi acceptat, or, această este o măsură de

constrângere cu caracter medical care se aplică conform art. 99 Cod penal în cadrul

procesului penal, mai mult, Colegiul penal menționează că prescripția se aplică la

tot ce duce la consecințe penale, inclusiv și la măsuri de constrângere.

4

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

întemeiată, iar recursul ordinar este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul – șef al

Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 20 decembrie 2017, în cauza penală

privindu-l pe Pastușenco Dumitru XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 mai 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

5