1ra-671/2018 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

Prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Central din 06 octombrie 2017, Nicorici I. a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis. Acțiunea civilă înaintată în cauză, a fost admisă, fiind dispusă încasarea din contul inculpatului în beneficiul lui Ogorodnic L. a sumei de 54 000 lei, cu titlu de prejudiciu material.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, la 04.01.2017, în jurul orei 2038, Nicorici I. având scopul de profit și de sustragere pe ascuns al bunurilor altei persoane, prin forțarea ferestrei de la bucătăria casei de locuit al cet. Ogorodnic L., care temporar era plecată peste hotarele R. Moldova în Federația Rusă, a pătruns în interiorul casei, de unde între orele 2038 și 2115 a sustras pe ascuns un televizor de model „Philips”, un televizor de model „Samsung”, o brățară din aur pentru bărbați, un inel din aur pentru bărbați, o verighetă din aur pentru bărbați, valoarea cărora în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (1) Cod penal și a HG nr.1233 din 09.11.2016 ”privind aprobarea cuantumului salariului mediu prognozat pentru anul 2017” nu constituie proporții 1 mari, fiind mai mic de 106 000 lei, cauzându-i astfel părții vătămate o daună în proporții considerabile.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care să fie încasat din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 850 lei. În motivarea recursului declarat, autorul acestuia a invocat, că în conformitate cu prevederile art. 227, 229 Cod de procedură penală, cheltuieli de judecată suportate de către stat în cauză urmează să fie încasate din contul inculpatului.

Prin decizia Colegiul penal al Curții de Apel Bălți din 13 decembrie 2017, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

Instanța de apel a constatat că, deși instanța de fond nu s-a expus asupra solicitării procurorului privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare, ultimul nu și-a fondat apelul print-un temei legal întru dovedirea circumstanțelor invocate. Instanța de apel a statuat, că cheltuielile suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză nr.34/12/2-R-34 din 16.01.2017 și nr.34/12/2-R-27 din 13.01.2017, nu pot fi încasate din contul inculpatului, deoarece sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției acestuia în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului. Astfel, instanța de apel a respins ca fiind declarative afirmațiile acuzării precum că, instanța de fond la judecarea cauzei a ignorat prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală.

Împotriva deciziei instanței de apel declară recurs ordinar procurorul, care, invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată. În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente similare celor indicate anterior în apel și descrise în pct. 3. al prezentei decizii. 6.1. Pe cauză nu au fost depuse referințe.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Precum a fost menționat supra, acuzatorul de stat își întemeiază recursul său în baza temeiului de drept prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de 2 procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Colegiul penal constată că temeiul invocat de recurent nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și întemeiată. Colegiul penal reține că, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de către instanțele de fond, manifestându-și dezacordul cu neîncasarea în beneficiul statului din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea raportului de expertiză dactiloscopică Nr. 34/12/2-R-34 din 16.01.2017 (f.d.59-84, vol.I) în sumă de 340 lei și raportului de expertiză chimică Nr. 34/12/2- R-27 din 13.01.2017 (f.d. 88-91, vol.I) în sumă de 510 lei, menționând în acest sens că, instanța de apel nu a îndeplinit cerințele stipulate în prevederile art. 142 Cod de procedură penală și nu a indicat temeiurile care au dus la respingerea apelului declarat. Motivul recurentului, precum că instanța de apel incorect nu a dispus încasarea de la inculpat în folosul statului a sumei de 850 lei, care sunt cheltuieli suportate la realizarea rapoartelor de expertiză dactiloscopică și chimică în cauză, este neîntemeiat. La acest capitol, Colegiul penal atestă că, art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză (art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală). De asemenea, potrivit art. 227 alin. (1), (3) și 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Totodată, cheltuielile judiciare sunt suportate de inculpat sau sunt trecute în contul statului. Prin urmare, Colegiul penal reține că, instanța de apel corect a menținut sentința inclusiv și în partea neîncasării de la inculpat a cheltuielilor suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză, or, plățile necesare întru efectuarea acestora urmează a fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat. Mai mult, în prezenta cauză de către procuror nici nu a fost înaintată acțiune civilă în acest sens (f.d. 215, vol.I). Prin urmare, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului părții acuzării și 3 motivele adoptării soluției, ce se încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură penală. În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că nu a fost constatată prezența în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale prescrise la art. 414-418 Cod de procedură penală, impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului ordinar declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Dubăsari Valeriu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Nicorici Ion XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 mai 2018. Președinte Nadejda Toma Judecătorii Constantin Alerguș Victor Boico 4