1ra-864/2018 — art. 201/1 alin. 1 lit. a CP

1ra-864/2018 — art. 201/1 alin. 1 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-864/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Nadejda Toma,

Judecătorii: Vladimir Timofti și Anatolie Țurcan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

31 ianuarie 2018, în cauza penală în privința lui

Calinin Valentin xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.09.2017 – 30.11.2017;

Instanța de apel: 09.01.2018 – 31.01.2018;

Instanța de recurs: 29.03.2018 – 23.05.2018.

A C O N S T A T AT:

2017, Calinin Valentin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011

alin. (1) lit. a) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare cu executarea în penitenciar de

tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat, pentru perioada de probațiune de 2 (doi) ani.

Cererea acuzatorului de stat privind încasarea din contul lui

Calinin Valentin a cheltuielilor de judecată, ce țin de efectuarea expertizelor

medico-legale, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Calinin Valentin la 17 iunie 2017, aproximativ la ora 02:00, aflându-se la

domiciliul său din xxxxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma unui conflict

cu soția sa, xxxxx, i-a aplicat ultimei o lovitură cu un obiect dur neidentificat,

peste față, cauzându-i astfel conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 1703/D din 11 iulie 2017, vătămare ușoară.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod

penal, violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al

familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin acțiuni violente,

soldate cu vătămare ușoară a sănătății.

acesteia în latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cheltuielile

1

judiciare în sumă de 640 lei să fie încasate în beneficiul statului de la inculpatul

Calinin Valentin.

În motivarea apelului, acuzatorul de stat a invocat că, prima instanță nu a

luat în considerare faptul, că în cadrul instrumentării cauzei penale de către stat

au fost suportate cheltuieli judiciare pentru efectuarea a trei rapoarte de

expertiză judiciară în sumă totală de 640 lei, sume ce urmau a fi încasate de la

inculpat în beneficiul statului, conform prevederilor art. art. 227 alin. (1), (2) pct.

5) și art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală.

A remarcat apelantul, că obligația inculpatului de a suporta cheltuielile

judiciare este principală și integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în

mod inevitabil desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se

aplica pedeapsa infractorului, obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine

în principal acestuia, chiar dacă partea vătămată și partea civilă au determinat,

prin cererile lor, producerea unor cheltuieli, de asemenea, obligația de a suporta

cheltuielile judiciare este integrală, incluzând toate cheltuielile necesare pentru

pronunțarea unei hotărâri de condamnare de către prima instanță.

2018, apelul a fost respins și menținută sentința.

În argumentarea soluției sale instanța de apel a statuat, că nu sunt

justificate solicitările procurorului privind încasarea de la inculpatul

Calinin Valentin a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor judiciare

în sumă de 640 lei, or, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale

în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției

inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în

contul statului.

În plus, în art. 228 alin. (4) Cod de procedură penală, se stipulează că,

expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la recompensă pentru

executarea obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat în cadrul unei

însărcinări de serviciu, astfel sumele solicitate spre încasare și pentru efectuarea

expertizei judiciare în sumă de 640 lei, nu pot fi invocate, deoarece norma

procesual penală expres prevede că sumele date ar putea fi încasate, cu excepția

cazurilor când le-au executat în cadrul unei însărcinări de serviciu, fapt

neinfirmat de către acuzare.

Instanța de apel a reținut, că procurorul nu a prezentat careva probe

concludente că sumele enunțate supra au fost suportate în afară de cazurile când

le-au executat în cadrul unei însărcinări de serviciu de către expert.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a reținut afirmațiile primei

instanțe precum că luând în considerare prevederile art. 75 alin. (3) din Legea cu

privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar nr. 68 din 14 aprilie

2016, ordonatorul expertizelor medico-legale în speță este organul de urmărire

penală - SUP a IP Ciocana, al DP mun. Chișinău, în temeiul ordonanței din 27 iulie

2017 și 02 august 2017, subsecvent aceste cheltuieli sunt suportate din contul

statului, care reieșind din obligațiile pozitive ce țin de desfășurarea unui proces

penal urmează să realizeze în mod prompt și eficient acțiunile în vederea

descoperirii infracțiunilor și contracarării activității infracționale, astfel nu pot fi

2

puse în sarcina inculpatului cheltuielile necesare pentru realizarea acțiunilor ce

vin să confirme vinovăția acestuia.

La fel, instanța de apel a reținut, că normele procedural penale nu prevăd

expres achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare, ce constituie

cheltuieli legate de expertiza judiciară. Iar prevederile legale la care face

trimitere acuzatorul de stat în apelul său, se referă la acțiunea civilă înaintată de

către partea vătămată ori dispoziția art. 227 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură

penală, nu prevede expres achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor

judiciare.

Reținând prevederile art. 143 Cod de procedură penală, instanța de apel a

statuat, că prima instanță corect și întemeiat a respins cererea acuzatorului de

stat privind încasarea cheltuielilor de judecată, acestea urmând a fi puse în

sarcina statului.

contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea parțială a

acesteia, în partea ce ține de neîncasarea cheltuielilor judiciare, cu remiterea

cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului invocă dezacordul cu soluția instanțelor

judecătorești de respingere a cerinței privind încasarea cheltuielilor de judecată,

susținând că în apelul declarat procurorul a făcut dovada cheltuielilor suportate

de stat la efectuarea expertizei judiciare.

La fel, acuzarea remarcă că efectuarea cheltuielilor de judecată într-o cauză

penală este provocată de săvârșirea infracțiunii, care evident impune

desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale

celui care a săvârșit-o, ca urmare, cheltuielile judiciare sunt imputabile

inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind fapta

sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi

efectuat.

Insistă, că în practica europeană se admite virarea sumelor necesare

pentru avansarea cheltuielilor judiciare către bugetul organelor de drept pentru

ca, în cele din urmă, acestea să fie achitate de persoana recunoscută vinovată de

săvârșirea infracțiunii.

Astfel, în opinia acuzatorului de stat instanța de apel nu a îndeplinit

cerințele stipulate în prevederile art. art. 101, 394, 414 Cod de procedură penală,

nu a indicat temeiurile care au dus la respingerea apelului declarat de acuzatorul

de stat, iar acestea constituie temei pentru recurs prevăzute în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, în partea ce ține de respingerea solicitării

procurorului de încasare a cheltuielilor de judecată.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

3

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate

de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul reține că recurentul invocă ca temei pentru recurs pct. 6) alin. (1)

al art. 427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel dintr-un singur

considerent, și anume că, în viziunea sa, instanța de apel greșit a respins

solicitarea sa din cererea de apel cu privire la încasarea din contul inculpatului a

sumei de 640 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu referire la aceste argumente ale recurentului Colegiul penal conchide, că

instanța de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele

probele prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând

corect la concluzia de a respinge solicitarea procurorului cu privire la încasarea

din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de

640 lei, suportate pentru efectuarea expertizei medico-legale a părții vătămate

xxxxx.

Astfel, art. 227 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează, că cheltuielile

judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții

vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților,

traducătorilor și asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea,

transportarea și cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru

acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea

contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a

expertizei sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în legătură cu efectuarea

acțiunilor procesuale în cauza penală.

Totodată, alin. (3) al aceleiași norme prevede, că cheltuielile judiciare se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Potrivit art. 228 Cod de procedură penală (1) În modul prevăzut de legea

procesuală penală, din sumele alocate de stat vor fi compensate următoarele

cheltuieli judiciare suportate de către martori, partea vătămată, partea civilă,

asistenții procedurali, interpreți, traducători, experți, specialiști, reprezentanții

legali ai părții vătămate, ai părții civile:

4

1) cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de

urmărire penală și în instanță;

2) cheltuielile de cazare;

3) salariul mediu pentru toată perioada de participare în procesul penal;

4) cheltuielile de reparare, restabilire a obiectelor care au fost deteriorate

în urma utilizării lor în cadrul acțiunilor procesuale la cererea organului de

urmărire penală sau a instanței.

(2) Organele, întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat sunt

obligate să păstreze salariul mediu pentru toată perioada de timp în care partea

vătămată, reprezentantul ei legal, asistentul procedural, interpretul, traducătorul,

specialistul, expertul, martorul au participat în procesul penal la citarea

organului de urmărire penală sau a instanței.

(3) Expertului și specialistului li se recuperează, de asemenea, costul

materialelor care le aparțin și care au fost utilizate pentru executarea însărcinării

respective.

(4) Expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la

recompensă pentru executarea obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat

în cadrul unei însărcinări de serviciu.

(5) Cheltuielile suportate de persoanele menționate la alin.(1) vor fi

recuperate la cererea acestora în baza unei hotărâri a organului de urmărire

penală sau a instanței în mărimea stabilită de legislația în vigoare.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal conchide, că suma

de 640 lei a fost necesară pentru efectuarea expertizelor medico-legale

nr. 1747/D din 11 august 2017 (f.d. 32-33) și nr. 1703/D din 11 august 2017 (f.d.

40-41), care au fost dispuse prin ordonanțele organului de urmărire penală din

27 iulie 2017 și 02 august 2017 (f.d. 30, 38), pentru determinarea modului de

apariție a mecanismului formării și gradul vătămărilor corporale ale părții

vătămate xxxxx și ale inculpatului, or, aceste cheltuieli sunt puse pe seama

statului prin intermediul organelor de resort care pornesc urmărirea penală și se

compun din cheltuieli evidente și necesare în vederea constatării faptei

infracționale, însă nu constituie cheltuieli suplimentare suportate de către

organul de urmărire penală sau de către instanță, în legătură cu efectuarea

urmăririi penale sau judecarea cauzei.

Așadar, Colegiul penal atestă, că instanța de apel întemeiat a reținut, că

aceste cheltuielile sunt suportate de către organul de urmărire penală, care și are

atribuția de a administra probele în vederea probării/combaterii acuzației aduse,

însă aceste cheltuieli nu sunt de natura de a pune pe seama statului costuri

suplimentare, sau exagerate, iar cheltuielile pentru efectuarea expertizei întru

stabilirea gradului vătămărilor corporale ale victimei, sunt evidente și necesare

pentru a demonstra existența/lipsa bănuielii rezonabile privind comiterea

infracțiunii.

Colegiul penal de asemenea menționează, că la examinarea cauzei de către

instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. art.

414-419 Cod de procedură penală, iar eroarea de drept invocată de către

recurent prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu a fost

constatată la examinarea recursului, prin urmare, hotărârea atacată este legală și

5

întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2018, în cauza penală în privința lui

Calinin Valentin xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 mai 2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecătorii Vladimir Timofti

Anatolie Țurcan

6