1ra-893/2018 — art. 151 alin. 2 lit. j, 179 alin. 2 CP

1ra-893/2018 — art. 151 alin. 2 lit. j, 179 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-893/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Nadejda Toma,

Judecătorii: Vladimir Timofti și Anatolie Țurcan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

31 ianuarie 2018, în cauza penală în privința lui

Nicorici Sergiu xxxxx, născut la xxxxx, originar

xxxxx și domiciliat xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.10.2017 – 15.12.2017;

Instanța de apel: 17.01.2018 – 31.01.2018;

Instanța de recurs: 05.04.2018 – 23.05.2018.

A C O N S T A T AT:

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, Nicorici Sergiu a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art. 151 alin. (2) lit. j) Cod penal, la 7 (șapte) ani închisoare;

- în baza art. 179 alin. (2) Cod penal, la 1 (unu) an închisoare.

În temeiul art. 84 Cod penal, lui Nicorici Sergiu i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de

tip semiînchis.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul lui Donos Sergiu

suma de 5000 (cinci mii) lei, cu titlu de prejudiciu material și în beneficiul lui

Donos Ana suma de 500 (cinci sute) lei, cu titlu de prejudiciu material.

De la inculpat s-a dispus încasarea sumei de 1067,40 (una mie șaizeci și

șapte, 40) lei, în beneficiul statului.

lit. j) Cod penal, „vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau

sănătății, care este periculoasă pentru viață, săvârșită asupra a două persoane” și în

baza art. 179 alin. (2) Cod penal, „pătrunderea ilegală în domiciliul unei persoane

fără consimțământul acesteia și refuzul de a părăsi domiciliul, săvârșită cu aplicarea

violenței.”

1

cu apel, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, prin care, în temeiul art. 90 Cod

penal, inculpatului Nicorici Sergiu să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei și respingerea cererii

procurorului privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cerințelor sale, apelantul a invocat următoarele aspecte:

- la stabilirea pedepsei, prima instanță nu a ținut cont de toate

circumstanțele cauzei, de personalitatea inculpatului, de comportamentul acestuia

în timpul și după săvârșirea infracțiunii și neîntemeiat i-a aplicat acestuia

pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare cu executare;

- instanța urma să țină cont că inculpatul și-a recunoscut integral vinovăția

și a solicitat examinarea cauzei în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală;

- inculpatul a fost de acord să restituie părților vătămate prejudiciul

material cauzat, iar părțile vătămate nu au solicitat aplicarea în privința

condamnatului a unei pedepse privative de libertate;

- în speță sunt întrunite condițiile de aplicare a prevederilor art. art. 79, 90

Cod penal;

- instanța a conchis eronat de a încasa de la inculpat cheltuielile de judecată.

2018, a fost admis apelul, casată integral sentința inclusiv din oficiu în baza

art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Nicorici Sergiu a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 151 alin. (2) lit. j) Cod penal, la 7 (șapte) ani închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis;

- art. 179 alin. (2) Cod penal, la 1 (unu) an închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Nicorici Sergiu i-a fost stabilită definitiv

pedeapsa 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de

tip semiînchis.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul lui Donos Sergiu

suma de 5000 (cinci mii) lei, cu titlu de prejudiciu material, iar în beneficiul lui

Donos Ana suma de 500 (cinci sute) lei, cu titlu de prejudiciu material.

Cheltuielile de judecată în sumă de 1067,40 (una mie șaizeci și șapte, 40) lei

au fost trecute în contul statului.

4.1. Instanța de apel a constatat, că prima instanță a comis o eroare de drept

care poate fi remediată doar prin casarea sentinței și rejudecarea cauzei, or deși

cauza a fost examinată în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, totuși prima instanță nu

a constatat faptele infracționale săvârșite de către inculpat, fapte pe care prima

instanță le consideră încadrate juridic în baza art. 151 alin. (2) lit. j) și art. 179

alin. (2) Cod penal.

2

Ca urmare, instanța de apel a constatat în fapt, că inculpatul Nicorici Sergiu,

la 09 august 2017, aproximativ la ora 21:30, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

intenționat, în lipsa consimțământului proprietarului, lezând dreptul

constituțional al persoanei prevăzut de art. 29 din Constituția Republicii Moldova,

conform căruia domiciliul și reședința sânt inviolabile și nimeni nu poate pătrunde

sau rămâne în domiciliul sau în reședința unei persoane fără consimțământul

acesteia, a pătruns ilegal în gospodăria lui Donos Sergiu, amplasată în

s. Chiștelnița, r-nul Telenești, unde a aplicat violența fizică asupra lui Donos Sergiu,

Donos Ana și xxxxx, cauzându-i astfel lui xxxxx, conform raportului de expertiză

judiciară nr. 184D din 07 septembrie 2017, leziuni corporale ușoare sub formă de

plagă prin tăiere și hematom infectat mâna stângă.

Acțiunile nominalizate ale inculpatului au fost încadrate în baza art. 179

alin. (2) Cod penal, „pătrunderea ilegală în domiciliul unei persoane fără

consimțământul acesteia și refuzul de a părăsi domiciliul, săvârșită cu aplicarea

violenței”.

De asemenea, instanța de apel a constatat că, inculpatul Nicorici Sergiu, în

aceeași noapte, după ce a pătruns ilegal în domiciliul lui Donos Sergiu, aflându-se

în stare de ebrietate produsă de alcool, în ograda gospodăriei ultimului,

intenționat, urmărind scopul cauzării leziunilor corporale, a aplicat lovituri cu un

cuțit peste diferite părți ale corpurilor lui Donos Sergiu și Donos Ana, cauzându-i

astfel lui Donos Sergiu, conform raportului de expertiză judiciară nr. 185 din

07 septembrie 2017 - leziuni corporale grave, iar victimei Donos Ana, conform

raportului de expertiză judiciară nr. 183 D din 07 septembrie 2017 - leziuni

corporale grave.

Acțiunile nominalizate ale inculpatului Nicorici Sergiu au fost încadrate în

baza art. 151 alin. (2) lit. j) Cod penal, „vătămarea intenționată gravă a sănătății,

care este periculoasă pentru viață, comisă asupra a două persoane.”

Cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității, raportate la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, instanța de apel a

considerat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului Nicorici Sergiu în săvârșirea

infracțiunilor incriminate.

4.2. La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel a ținut

cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, de faptul că potrivit art. 76 Cod

penal, în privința inculpatului Nicorici Sergiu careva circumstanțe atenuante nu au

fost stabilite.

În acest context, contrar concluziilor primei instanțe și alegațiilor părții

apărării invocate în cererea de apel, recunoașterea vinovăției care atrage incidența

procedurii simplificate nu poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă

judiciară prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că

aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

În conformitate cu art. 77 Cod penal, în privința inculpatului Nicorici Sergiu

a fost reținută circumstanța agravantă „săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate

alcoolică”.

3

Cu referire la personalitatea inculpatului, instanța de apel a constatat că

acesta se caracterizează negativ, ca fiind o persoană conflictuală, este la evidență

ca agresor în familie, nu se află la evidență la medicul narcolog și medicul psihiatru,

anterior a fost tras la răspundere contravențională în mod repetat și a fost

condamnat penal, beneficiind de suspendarea condiționată a executării pedepsei,

precum și de efectele actului de amnistie, nu și-a corijat comportamentul și a

săvârșit cu intenție alte două infracțiuni.

Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate argumentele părții apărării

invocate în cererea de apel precum că în speță ar fi posibilă suspendarea

condiționată a executării pedepsei penale conform art. 90 alin. (1) Cod penal,

precum și referitor la aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal.

În ceea ce privește alegația apelantului precum că părțile vătămate nu au

solicitat aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse privative de libertate,

instanța de apel a reținut, că fiind audiate în ședința instanței de judecată, părțile

vătămate au solicitat aplicarea în privința lui Nicorici Sergiu a unei pedepse

prevăzute de lege.

4.3. Cu referire la latura civilă instanța de apel a constatat, că prin ordonanța

organului de urmărire penală din 05 septembrie 2017, Donos Sergiu a fost

recunoscut în calitate de parte civilă, ca fiindu-i cauzat un prejudiciu material în

mărime de 5000 de lei (f.d.30); prin ordonanța organului de urmărire penală din

05 septembrie 2017, Donos Ana a fost recunoscută în calitate de parte civilă, ca

fiindu-i cauzat un prejudiciu material în mărime de 500 de lei (f.d.37).

În ședința de judecată a primei instanțe și în instanța de apel, ambele părți

vătămate și civile - Donos Sergiu și Donos Ana, au solicitat încasarea de la inculpat

a prejudiciului material în mărime de 5000 lei și respectiv 500 lei.

Instanța de apel a reținut, că părțile vătămate și civile - Donos Sergiu și

Donos Ana nu au înaintat acțiune civilă, însă reieșind din prevederile art. 385

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, instanța a statuat, că în rezultatul

săvârșirii infracțiunilor de către inculpatul Nicorici Sergiu, părților civile

Donos Sergiu și Donos Ana le-au fost cauzate prejudicii materiale legate de

acordarea ajutorului medical și a tratamentului ulterior, fapt ce s-a soldat cu

dispunerea încasării de la Nicorici Sergiu în beneficiul lui Donos Sergiu a sumei de

5000 de lei, cu titlu de prejudiciu material, iar în beneficiul lui Donos Ana a sumei

de 500 de lei, cu titlu de prejudiciu material.

În ceea ce privește alegația apelantului precum că inculpatul Nicorici Sergiu

a fost de acord să restituie părților vătămate prejudiciul material cauzat, instanța

de apel a reținut, că partea apărării nu a prezentat probe care să demonstreze că

intenția inculpatului a fost urmată de fapte reale și că prejudiciul material ar fi fost

reparat.

Cu referire la argumentul apelantului precum că prima instanță a conchis

eronat de a încasa de la inculpat cheltuielile de judecată, instanța de apel a notat,

că aceste argumente sunt întemeiate. Or, potrivit materialelor cauzei la solicitarea

organului de urmărire penală au fost efectuate rapoartele de expertiză

medico-legală nr. 185D din 07 septembrie 2017, nr. 183D din 07 septembrie 2017

și nr. 184D din 07 septembrie 2017, în vederea stabilirii gradului leziunilor

4

corporale cauzate lui Donos Sergiu, Donos Ana și xxxxx în urma săvârșirii

infracțiunii de către Nicorici Sergiu, costul cărora este de 960 de lei (f.d. 49, 50,

57-58, 65-66).

În rechizitoriu, precum și în ședința de judecată, procurorul a solicitat

încasarea de la Nicorici Sergiu a cheltuielilor de judecată în sumă de 1067,40 lei,

fără a specifica în detaliu destinația cheltuielilor.

Totodată, instanța de apel a specificat, că suportarea cheltuielilor respective

de către Stat, constituie o obligație pozitivă a acestuia, în sensul prevederilor

CEDO. În speță, expertizele medico-legale au fost ordonate de către organul de

urmărire penală, acestea fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării, iar

în sensul dat, acestea reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul

statului.

contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea parțială a

acesteia în partea ce ține de neîncasarea cheltuielilor de judecată în sumă de

1067, 40 lei, cu menținerea în această parte a sentinței primei instanțe.

În argumentarea recursului acuzatorul de stat critică decizia instanței de

apel în partea ce ține de soluția dispusă pe caz cu privire la trecerea cheltuielilor

judiciare în sumă de 1067,40 lei, în contul statului, considerând-o neîntemeiată și

contrară normelor procesuale.

Relevă procurorul, că instanța de apel în cadrul examinării cauzei și emiterii

hotărârii a făcut referire la prevederile art. 143 alin. (1) pct. 1) și 2) cât și alin. (2)

Cod de procedură penală, și nu a luat în considerație faptul, că în cadrul cauzei

penale, de către stat au fost suportate cheltuieli financiare la efectuarea

expertizelor judiciare în cauza penală, în sumă totală de 1067,40 lei, care în

conformitate cu prevederile art. 75 a Legii nr. 68 din 14 aprilie 2016 „Cu privire la

expertiza judiciară și statutul expertului judiciar” și potrivit Hotărârii Guvernului

nr. 1020 din 29 septembrie 2011 „Cu privire la tarifele medico-sanitare”, cu

modificările operate, cheltuielile, urmau a fi încasate de la inculpat în beneficiul

statului, potrivit art. art. 227-229 Cod de procedură penală, iar instanța contrar

prevederilor art. art. 385 alin. (1) pct. 14), art. 397 pct. 5) Cod procedură penală,

nu a dispus acest fapt.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

5

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul reține că recurentul invocă ca temei pentru recurs pct. 6) alin. (1) al

art. 427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel dintr-un singur

considerent, și anume că, în viziunea sa, instanța de apel greșit a casat sentința și

a pronunțat o nouă hotărâre prin care a respins solicitarea acuzatorului de stat cu

privire la încasarea din contul inculpatului a sumei de 1067,40 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Cu referire la aceste argumente ale recurentului Colegiul penal conchide, că

instanța de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la

concluzia de a respinge solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 1067,40

lei.

Astfel, art. 227 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează, că cheltuielile

judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții

vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților,

traducătorilor și asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea,

transportarea și cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru

acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea

contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a

expertizei sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în legătură cu efectuarea

acțiunilor procesuale în cauza penală.

Totodată, alin. (3) al aceleiași norme prevede, că cheltuielile judiciare se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Potrivit art. 228 Cod de procedură penală (1) În modul prevăzut de legea

procesuală penală, din sumele alocate de stat vor fi compensate următoarele

cheltuieli judiciare suportate de către martori, partea vătămată, partea civilă,

asistenții procedurali, interpreți, traducători, experți, specialiști, reprezentanții

legali ai părții vătămate, ai părții civile:

1) cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de

urmărire penală și în instanță;

2) cheltuielile de cazare;

3) salariul mediu pentru toată perioada de participare în procesul penal;

6

4) cheltuielile de reparare, restabilire a obiectelor care au fost deteriorate în

urma utilizării lor în cadrul acțiunilor procesuale la cererea organului de urmărire

penală sau a instanței.

(2) Organele, întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat sunt obligate

să păstreze salariul mediu pentru toată perioada de timp în care partea vătămată,

reprezentantul ei legal, asistentul procedural, interpretul, traducătorul,

specialistul, expertul, martorul au participat în procesul penal la citarea organului

de urmărire penală sau a instanței.

(3) Expertului și specialistului li se recuperează, de asemenea, costul

materialelor care le aparțin și care au fost utilizate pentru executarea însărcinării

respective.

(4) Expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la recompensă

pentru executarea obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat în cadrul unei

însărcinări de serviciu.

(5) Cheltuielile suportate de persoanele menționate la alin.(1) vor fi

recuperate la cererea acestora în baza unei hotărâri a organului de urmărire

penală sau a instanței în mărimea stabilită de legislația în vigoare.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal conchide, că

instanța de apel întemeiat a reținut, că potrivit materialelor cauzei la solicitarea

organului de urmărire penală au fost efectuate rapoartele de expertiză

medico-legală nr. 185D din 07 septembrie 2017, nr. 183D din 07 septembrie 2017

și nr. 184D din 07 septembrie 2017, în vederea stabilirii gradului leziunilor

corporale cauzate lui Donos Sergiu, Donos Ana și xxxxx în urma săvârșirii

infracțiunii de către Nicorici Sergiu, costul cărora este de 960 de lei (f.d. 49, 50,

57-58, 65-66). În rechizitoriu, precum și în ședința de judecată, procurorul a

solicitat încasarea de la Nicorici Sergiu a cheltuielilor de judecată în sumă de

1067,40 lei, fără a specifica în detaliu destinația cheltuielilor.

Totodată, Colegiul penal statuează, că cheltuielile nominalizate sunt puse pe

seama statului prin intermediul organelor de resort care pornesc urmărirea

penală și se compun din cheltuieli evidente și necesare în vederea constatării

faptei infracționale, însă nu constituie cheltuieli suplimentare suportate de către

organul de urmărire penală sau de către instanță, în legătură cu efectuarea

urmăririi penale sau judecarea cauzei.

Așadar, Colegiul penal atestă, că instanța de apel întemeiat a reținut, că

aceste cheltuielile sunt suportate de către organul de urmărire penală, care și are

atribuția de a administra probele în vederea probării/combaterii acuzației aduse,

însă aceste cheltuieli nu sunt de natura de a pune pe seama statului costuri

suplimentare, sau exagerate, iar cheltuielile pentru efectuarea expertizei întru

stabilirea gradului vătămărilor corporale ale victimei, sunt evidente și necesare

pentru a demonstra existența/lipsa bănuielii rezonabile privind comiterea

infracțiunii.

Colegiul penal de asemenea menționează, că la examinarea cauzei de către

instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. art.

414-419 Cod de procedură penală, iar eroarea de drept invocată de către recurent

prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu a fost constatată

7

la examinarea recursului, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată,

iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2018, în cauza penală în privința lui

Nicorici Sergiu xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 mai 2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecătorii Vladimir Timofti

Anatolie Țurcan

8