1ra-732/18 — art.162 alin.2 lit.b CP

Dosarul nr.1ra-732/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 aprilie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan și Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 decembrie 2017, în cauza penală în

privința lui

Hanganu Constantin.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

încetarea procesului penal în privința lui Hanganu Constantin învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.162 alin.(2) lit.b) Cod penal, pe motivul împăcării părților.

S-a dispus încasarea de la Hanganu Constantin în beneficiul statului a cheltuielilor

de judecată în mărime de 1317 lei.

activând conform ordinului nr.127-c din 02.10.2000 în calitate de medic-urolog în cadrul

IMSP „Spitalul municipal Bălți”, la data de 19 august 2013, fiind la serviciu, a examinat

pacienta Șapoval Tamara, care suferea de maladii urologice, iar în urma atitudinii

neglijente, încălcând regulile și metodele de acordare a asistenței medicale, fără a

efectua careva înscrisuri în fișa medicală a bolnavei privind examinarea efectuată, fără

careva motive întemeiate a redirecționat pacienta către medicul-chirurg Ivanov

Octavian, motivând că patologiile de care suferea Șapoval Tamara nu țin de domeniul

lui, iar în urma diagnosticului stabilit incorect la data de 19 august 2013 și neacordarea

la timp a ajutorului medical pacientei Șapoval Tamara, la data de 27 august 2013 a

survenit decesul acesteia.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr.343 din 23.12.2013, la internarea

lui Șapoval Tamara în spital a fost stabilit un diagnostic incorect, care la rândul său a

dus la un tratament neadecvat în primele zile de internare, respectiv, cu agravarea stării

sănătății. Principalul factor nefavorabil în cazul dat a fost întârzierea în acordarea unui

tratament adecvat care era necesar în cazurile cu inflamație purulentă a rinichilor.

Potrivit concluziilor din raportul de expertiză medico-legală în comisie nr.141 din

09.10.2015, s-a constatat că examinarea primară a lui Șapoval Tamara a fost efectuată

de către medicul urolog Hanganu Constantin. Conform rezultatului investigației de

laborator a urinei (urograma din 19.08.2013) la pacientă s-au depistat leucocite 10-20,

eritrocite 50-60, precum și indiciile hemoleucogramei nr.10381 din 19.08.2013 ora 8.50

(hemoglobina 124, leucocite 9,5, neutrofile nesegmentate 12, indiciile VSH nu sunt

indicate). Medicul care a examinat primar bolnava la internare, cu datele din anamneza

1

maladiei (s-a îmbolnăvit brusc, cu febră de câteva zile), a putut să suspecteze procesul

patologic în sistemul urinar (pielonefrită acută), mai ales medicul urolog, care a trebuit

să interneze bolnava în secția respectivă (urologie), pentru supraveghere în dinamică,

dar nu să o redirecționeze în secția chirurgie. Dificultăți obiective de diagnosticare din

cauza analogiei unor simptome clinice a proceselor patologice în cazuri cu pielonefrită

și pancreatită (dureri în abdomen, grețuri, vomă), precum și datele rezultatului de

laborator (analiza biochimică a sângelui nr.2 din 19.08.2013 - a-amilaza 67,0), inclusiv

și s-mul Jordani negativ, posibil și a stat la baza elaborării diagnosticului - „Pancreatita

acută”, dar nu diagnosticului „Pielonefrită acută”, cu redirecționarea pacientei Șapoval

Tamara în secția chirurgie, fără supravegherea medicului urolog.

În oricare secție de profil a unei instituții medicale (spital), responsabilitatea de

conduită a unui bolnav se atribuie medicului curant a bolnavului, de către care ultimul

(bolnavul) este luat la evidență. În același context e necesar de remarcat că, după părerea

comisiei medicilor legiști, conform rezultatelor investigațiilor de laborator (consemnate

mai sus), pacienta Șapoval Tamara necesita să fie preluată la evidență de către medicul

urolog în secția urologie.

cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii incriminate și condamnat la 1 an închisoare, cu privarea de dreptul

de a exercita funcția ce ține de acordarea asistenței medicale pe un termen de 2 ani, cu

suspendarea condiționată a pedepsei pe un termen de probațiune de 1 an, invocând că în

cazul respectivei spețe instanța incorect a dispus încetarea procesului penal în temeiul

art.109 Cod penal, deoarece norma dată prevede clar că împăcarea este personală, ceia

ce presupune că doar titularul dreptului în persoană individual poate beneficia de

prerogativa de a se împăca.

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror.

Instanța de apel, reținând că apelantul contestă hotărârea primei instanțe în partea

încetării procesului penal considerând că instituția împăcării părților în cazul dat nu

putea fi aplicată, respectiv, verificând legalitatea acesteia sub aspectul vizat, a conchis

că careva interdicție de neaplicare a prevederilor art.109 alin.(1) Cod penal la caz

lipsește, deoarece infracțiunea prevăzută la art.162 alin.(2) lit.b) Cod penal face parte

din Capitolul II - Infracțiuni contra vieții și sănătății persoanei, care, potrivit art.16

alin.(3) Cod penal, se califică ca infracțiune mai puțin gravă, astfel că se încadrează în

categoria infracțiunilor pentru care este permisă împăcarea părților.

Totodată, instanța de apel, reținând prevederile art.60 alin.(1) pct.13), 66 alin.(2)

pct.29) și art.81 alin.(1) pct.4), 5) Cod de procedură penală, a concluzionat că decesul

părții vătămate în procesul penal nu lasă un gol procesual, aceasta din urmă este înlocuită

prin succesor, care se bucură de statutul prevăzut la art.60 Cod de procedură penală,

obținând dreptul de a se împăca cu inculpatul.

Instanța de apel a menționat că, în prima instanță succesorul părții vătămate

Gh.Șapoval a înaintat la 01.08.2017 o declarație din 27.07.2017, autentificată notarial,

în care a indicat că careva pretenții materiale, morale sau de alt gen către inculpat nu

are, la fel a rugat să nu i se administreze acestuia vreo pedeapsă, astfel că din cererea

data rezultă că succesorul părții vătămate s-a împăcat cu inculpatul.

La fel, instanța de apel a reținut că succesorul părții vătămate Gh.Șapoval, la

13.12.2017 a înaintat declarația din 22.11.2017, în care a indicat că prin declarația din

27.07.2017 a solicitat încetarea procesului penal în privința lui C.Hanganu în legătură

2

cu împăcarea, totodată a declarant că solicită examinarea apelului în lipsa sa, cu

încetarea procesului penal pe motivul împăcării cu inculpatul de la data de 27.07.2017,

care a fost autentificată la Ambasada R.Moldova în Republica Franceză.

Astfel, instanța de apel a constatat că, în speță, condițiile pentru aplicarea instituției

împăcării părților au fost respectate, fiindcă împăcarea a avut loc între inculpate și

reprezentantul părții vătămate, care este succesorul acesteia. Caracterul personal

prevăzut de art.109 alin.(2) Cod penal, produce efecte în persoana făptuitorului și a

persoanei care dorește împăcarea, partea vătămată, fie direct, fie reprezentată.

invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare, pe motiv că prima instanță neîntemeiat a

dispus încetarea procesului penal pe motivul împăcării părților, deoarece la materialele

cauzei lipsește cererea de împăcare a succesorului părții vătămate, iar prin declarația din

- 01.08.2017 ultimul a declarat că nu are pretenții materiale și morale față de inculpat,

solicitând ca acestuia să nu-i fie stabilită pedeapsa, fără a se indica că s-au împăcat; -

succesorul părții vătămate nu a fost prezent la ședința de judecată și nu a cunoscut despre

faptul înaintării noii învinuiri, în ședințele de judecată nu a fost citat, precum nu a fost

prezent nici în instanța de apel, doar a fost prezentată o declarație, prin care a solicitat

examinarea cauzei în lipsa sa; - instanța de apel neîntemeiat a făcut trimitere la

prevederile art.276 Cod de procedură penală, deoarece urmărirea penală nu a fost pornită

la plângerea victimei, ci la constatarea faptului de neacordare de ajutor, fără motive

întemeiate, unui bolnav de către o persoană, care, în virtutea legii sau regulilor speciale,

era obligată să îl acorde, care a provocat din imprudență decesul bolnavului.

ținând cont de opinia inculpatului expusă în referință, prin care s-a solicitat respingerea

recursului ca fiind neîntemeiat, Colegiul penal concluzionează că recursul urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Conform prevederilor art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, sau cercetează suplimentar probele administrate în instanța de fond.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar și poate administra, la

cererea părților, orice probe noi pe care le consideră necesare, fiind obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Astfel, din norma sus citată se reține că apelul este o cale de atac ordinară, care

poate fi folosită împotriva hotărârilor pronunțate asupra fondului de către o instanță

judiciară inferioară, pentru ca pricina să fie supusă unei noi judecăți, în vederea

reformării hotărârii nedefinitive.

Potrivit textului recursului, drept temeiuri pentru declararea acestuia, procurorul a

invocat prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În prezenta cauză, Colegiul lărgit constată că temeiurile pentru declararea

recursului ordinar și-au găsit confirmare, în legătură cu ce decizia instanței de apel

urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece această

eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs.

Pornind de la motivele recursului ordinar declarat, rezultă că instanța de apel și-a

argumentat superficial soluția privitor la respingerea argumentelor invocate de procuror

3

în apel referitor la netemeinicia concluziei primei instanțe de a înceta procesul penal în

legătură cu împăcarea părților.

Astfel, reieșind din conținutul art.109 Cod penal, împăcarea este actul de înlăturare

a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, infracțiuni

prevăzute la capitolele II-VI din Partea specială, precum și în cazurile prevăzute de

procedura penală.

Colegiul penal reține că, împăcarea părților constituie un act bilateral, implicând,

în mod necesar, acordul de voință al persoanei vătămate și a inculpatului. Împăcarea are

caracter personal, așa cum prescrie art.109 alin.(2) Cod penal și trebuie să fie definitivă,

fiind necesară să conțină, în mod clar, acordul de voință al persoanelor care au hotărât

să se împace.

Evenimentul împăcării părților trebuie să aibă loc în fața organului de urmărire

penală ori a instanței de judecată. Aceasta poate avea loc prin depunerea unor cereri de

către fiecare dintre părți, conform prevederilor art.3441 alin.(1) Cod de procedură penală,

ori prin declarații orale, consemnate într-un proces-verbal, întocmit de organul de

urmărire penală, iar după caz, în procesul-verbal al ședinței de judecată. Împăcarea poate

avea loc și în lipsa părții vătămate, reprezentantul victimei, dar având în vedere că

împăcarea este unipersonală, voința părții vătămate, respectiv a reprezentantului

victimei, trebuie să fie exprimată printr-o declarație (cerere) notarial autentificată.

Sub aspectul vizat, instanța de apel urmează să țină cont de faptul că împăcarea este

bilaterală, deoarece este realizată între bănuit, învinuit, inculpat și partea vătămată.

Totodată, ea trebuie exprimată în mod personal, prin urmare împăcarea operează doar

in personam, înlăturând răspunderea penală numai față de acel bănuit, învinuit, inculpat

cu care partea vătămată s-a împăcat.

Alte condiții de formă ale împăcării stabilesc că aceasta nu trebuie dedusă din

anumite situații sau împrejurări, presupunând un acord explicit și clar prin care părțile

consimt în mod liber asupra soluționării conflictului penal.

La fel, împăcarea nu poate fi valabilă decât dacă este: 1) totală, deoarece vizează

atât latura penală, cât și civilă a cauzei; 2) definitivă, deoarece atrage imposibilitatea

procesuală de a relua conflictul; 3) necondiționată, conflictul dintre părți încetând fără a

impune îndeplinirea anumitor condiții.

Colegiul penal conchide că la judecarea prezentei cauze în ordine de apel, instanța

nu a respectat prevederile legale indicate supra, deși sunt obligatorii.

Astfel, deși instanța just a constatat, cu trimitere la prevederile art.81 alin.(1) Cod

de procedură penală, că succesorul părții vătămate are dreptul de a solicita împăcarea și

încetarea procesului penal, însă nu a verificat dacă din declarația autentificată notarial

din 27.07.2017 (f.d.154 v.2) succesorul părții vătămate, Gh.Șapoval și-a exprimat sau

nu voința lui de a fi încetat procesul penal pe motivul împăcării părților în privința

inculpatului C.Hanganu, învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art.162 alin.(2)

lit.b) Cod penal, dat fiind că în această declarație dânsul a indicat doar că nu are careva

pretenții de ordin material și moral sau de alt gen față de inculpat, la fel a rugat să nu i

se administreze acestuia vreo pedeapsă.

Mai mult că, la data depunerii acestei declarații în prima instanță, inculpatul era

învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.213 lit.b) Cod penal, infracțiune

prevăzută la capitolul VIII din Partea specială, în privința căreia nu se aplică instituția

împăcării părților, iar modificarea învinuirii în sensul agravării, în baza art.162 alin.(2)

lit.b) Cod penal, i-a fost înaintată inculpatului abia la data de 02.08.2017, despre care,

reieșind din materialele cauzei, succesorul părții vătămate nu a fost informat, nu a fost

4

citat în ședința de judecată pentru a-și expune poziția în acest sens (f.d.154-156, 158-

160 v.2).

Astfel că, instanța de apel pripit a considerat că succesorul părții vătămate prin

declarația din 27.07.2017 a solicitat încetarea procesului penal în privința inculpatului

pe motivul împăcării părții, în temeiul art.109 Cod penal, fapt ce nu rezultă expres din

conținutul acesteia, împăcare ce nu poate avea loc nici în baza art.276 Cod de procedură

penală, deoarece urmărirea penală nu a fost pornită în baza plângerii prealabile a părții

vătămate sau succesorului acesteia.

Eroarea menționată supra este una de drept procedural și se încadrează în art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, deoarece se referă la procedura de motivare a

soluției instanței de apel și este temei de recurs.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează hotărârea

atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația ca în conformitate cu

art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate,

sub aspectul pentru care a fost casată, să se pronunțe argumentat și detaliat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și în recursul declarat de procuror și, în dependență de datele

obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă

prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Bălți, Pasat Liliana, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20

decembrie 2017 în privința lui Hanganu Constantin, și dispune rejudecarea cauzei în

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 22 mai 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

5