1ra-2134/2018 — art. 213 lit. a CP

1ra-2134/2018 — art. 213 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-139/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Victor Burduh,

Maria Ghervas,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare, declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Valentina Bradu, și de succesorul părții vătămate, Florea Ion, împotriva sentinței

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 15 decembrie 2016 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017, în privința inculpatei

Taranova Galina XXXXX, născută la

XX XXXXX XXXX în XXXXXX, XXXXXX,

locuitoare a XXXXXX, XXXXXX, XXXX,

cetățeancă a R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 06.09.2016 – 15.12.2016,

instanța de apel: 24.08.2017 – 28.11.2017,

instanța de recurs: 30.10.2018 – 29.01.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

2016, Taranova Galina a fost achitată de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii

prevăzute la art. 213 lit. a) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

încălcarea din neglijență de către medic a regulilor sau metodelor de acordare a

asistenței medicale, care a cauzat vătămarea gravă a integrității corporale sau a

sănătății în următoarele circumstanțe:

1

La 15 mai 2007, fiind angajată în calitate de șef al secției sala de naștere nr.

1 a Instituției Medico-Sanitare Publice Spitalul Clinic Municipal nr. 1, din str.

Melestiu 20, mun. Chișinău, conform ordinului de angajare nr. 179/c din

15.09.1994 și, fiind responsabilă de acordarea asistentei medicale parturientei

Florea V., după o perioadă de supraveghere de aproximativ 6 ore (intervalul orar

1.20 - 7.30), timp în care mobilul fetal/nașterea a progresat cu oarecare dificultate,

lichidul amniotic, fiind impregnat meconial, fapt ce semnala, cu mare probabilitate

hipoxică, în intervalul orar 07.30 – 11.35, timp în care s-a accentuat suferința fetală

hipoxică, din neglijență nu a adaptat particularitățile impuse la evoluția nașterii

parturientei, adică nu a recurs la investigațiile paraclinice prin care să se

demonstreze suferința fetală acută, rezumându-se doar la „dirijarea prin

expectativă a travaliului”, cu efectuare parturientei la ora 07.50 a unei analgezii

epidurale în vederea asigurării unui confort analgezic parturientei, în contextul în

care semnele ce sugerau suferința fetală impunea finalizarea cât mai rapidă a

nașterii și nu prelungirea acesteia care, în mod secundar, a produs hipertensiunea

maternă care, la rândul ei, a contribuit la suferința fetală acută prin hipoperfuzie

placentară secundară, fapte ce, în consecință, conform concluziilor Raportului de

expertiză medico-legală nr. A5/925/12/8.11.2013 din 08.11.2013, Raportului de

expertiză medico-legală completare nr. A.5/925/2012/2015 din 04.02.2016, au dus

la nașterea fătului Florea N., cu encefalopatie caracterizată printr-o gravă afectare

neurologică și psihică cognitivă, agravată ulterior prin evoluție și care au generat

consecințe medicale grave la minor, iar conform Raportului de expertiză

psihiatrico-legală nr. 454a din 26.06.2014, acesta s-a ales cu maladie psihică

cronică sub formă de retardie mentală profundă în cadrul Paraliziei Centrală

Infantilă și care, conform pct. 28, 62 ale Regulamentului nr. 199 din 27.06.2003,

„De apreciere medico-legală a gravității vătămării corporale”, aprobat de către

Ministerul Sănătății al Republicii Moldova, se apreciază ca vătămare corporală

gravă.

Acțiunile inculpatei au fost încadrate în baza art. 213 lit. a) Cod penal, ca

încălcarea din neglijență de către medic a regulilor sau metodelor de acordare a

asistenței medicale, care a cauzat vătămarea gravă a integrității corporale sau a

sănătății.

Instanța a reținut că inculpata a pledat nevinovată.

Totodată, analiza probelor administrate, rezumă concluzia achitării

inculpatei de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 213 lit. a) Cod

penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Potrivit art. 8 Cod de procedură penală, nimeni nu este obligat să dovedească

nevinovăția sa, sarcina demonstrării vinovăției fiind pusă în seama organelor de

drept, fapt care nu a avut loc în speță.

În corespundere cu art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală,

sentința de achitare se adoptă dacă fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

Astfel, inculpata a fost pusă sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute

de art. 213 lit. a) Cod penal, în baza ordonanței procurorului în Procuratura mun.

Chișinău, Victor Plugaru, care a fost adusă la cunoștință la 19.08.2016.

2

În instanță s-a constatat că textul învinuirii din ordonanța din 19.08.2016

anexată la dosar, nu coincide cu textul ordonanței de învinuire din 19.08.2016

înmânată inculpatei și apărătorului său, iar procurorul a completat învinuirea fără a

o aduce în modul corespunzător la cunoștința inculpatei, în rechizitoriu fiind

inclusă fraza care ține de constatarea urmărilor prejudiciabile, și anume: ”iar

conform raportului de expertiză psihiatrico-legală nr. 454a din 26.06.2014, acesta

s-a ales cu maladie psihică cronică sub formă de retardie mentală profundă în

cadrul Paraliziei Centrale Infantile și care, conform pct. 28, 62 ale

Regulamentului nr.199 din 27.06.2003 de apreciere medico-legală a gravității

vătămării corporale, aprobat de Ministerul Sănătății al Republicii Moldova, se

apreciază ca vătămare corporală gravă”.

În ședința de judecată din 25.10.2016, procurorul a prezentat ordonanța de

punere sub învinuire a inculpatei identică cu textul învinuirii care se conține în

rechizitoriu, emisă în temeiul art. 326 Cod de procedură penală.

Totodată, la calificarea faptei în baza art. 213 Cod penal, este obligatorie

stabilirea concretă a articolului sau punctului din actelor normative, care conțin

reguli sau metode de acordare a asistenței medicale ce au fost încălcate, însă în

acest sens acuzarea nu a făcut referire la careva act normativ, fapt ce ar demonstra

că neglijența inculpatei a dus la consecințele enumerate. Astfel, în acțiunile

inculpatei nu s-a confirmat prezența laturii obiective a infracțiunii imputate or,

latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 213 Cod penal se realizează prin

încălcarea din neglijență a regulilor sau metodelor de acordare a asistenței

medicale, dacă aceasta a cauzat vătămarea gravă a integrității corporale sau a

sănătății sau decesul pacientului, iar latura subiectivă se caracterizează prin

imprudență sub formă de neglijență, precum și încredere exagerată.

Deci, art. 213 Cod penal este aplicabil atunci când se atestă nerespectarea

unor norme de comportament profesional pe care un alt profesionist, în aceleași

condiții, le-ar fi respectat și este inaplicabil în caz de eroare medicală, exprimată în

producerea unor consecințe grave.

Astfel, latura obiectivă cere prezența faptei prejudiciabile, care ia forma

acțiunii sau inacțiunii de încălcare a regulilor sau metodelor de acordare a

asistenței medicale, reguli și metode care nu au fost stabilite de organul de

urmărire penală și nu au fost încriminate inculpatei în actul de învinuire.

În același timp, regulile sau metodele de acordare a asistenței medicale

încălcate de făptuitor, trebuie să aibă un caracter imperativ, deci, să fie cuprinse în

acte normative în vigoare, indiferent de organul competent (Parlamentul,

Guvernul, Ministerul Sănătății etc.).

Prin urmare, nu pot fi luate în considerație regulile sau metodele de acordare

a asistenței medicale având caracter doar de recomandare. La calificarea faptei este

obligatorie stabilirea concretă a articolului sau punctului din cadrul actelor

normative, care conțin regulile sau metodele de acordare a asistenței medicale, care

au fost încălcate de inculpată or, se atestă prezența unei învinuiri imprecise și

neclare, ce contravine prevederilor art. 6 CEDO.

Pe lângă aceasta, în cadrul urmăririi penale au fost efectuate un șir de

expertize și anume:

3

raportul de expertiză nr. 448 din 10.03.2011, efectuat de către experții din

cadrul Centrului de Medicină Legală RM. Or, la acel moment, organul de urmărire

penală nu a pus în fața experților obiectivul de a determina gradul vătămării

integrității corporale și a sănătății, iar experții nici nu au soluționat această

problemă determinantă pentru calificarea infracțiunii. Comisia de experți judiciari

medico-legali au conchis că între acțiunile personalului medical, care au condus

nașterea la Florea V. și patologia gravă la copilul ei nu este legătură cauzală,

complicațiile grave neurologice, apărute după nașterea la copil au fost clinic

imprevizibile și nu au putut fi înlăturate în procesul nașterii;

raportul de noua expertiză medico-legală din 08.11.2013, efectuat de către

experții Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici”, România, în

care, la fel, nu a pus în fața experților obiectivul determinării gradului vătămării

integrității corporale și a sănătății;

raportul de expertiză nr. 252 din 09.12.2014, efectuat de către experții

Centrului de Medicină Legală RM, unica întrebare pusă în sarcina experților fiind

diagnoza stabilită minorului Florea N. de la naștere până la moment, la ce grad de

gravitate a leziunilor corporale se atribuie. Conform concluziei, Regulamentul de

apreciere medico-legală a gravității vătămării corporale nu prevede aprecierea

medico-legală sub aspectul gravității vătămării corporale.

Astfel, potrivit concluziilor acestei expertize, în speță nu poate fi stabilit

gradul vătămării integrității corporale, ce denotă, în mod incontestabil, lipsa unui

element constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 213 lit. a) Cod penal, și anume a

laturii obiective, realizată prin acțiuni sau inacțiuni imprudente din partea

inculpatei, care au dus la consecințele prescrise de legea penală;

raportul de noua expertiză medico-legală de completare din 04.02.2016,

efectuat de către experții Institutului Național de Medicină Legală „Mina

Minovici”, România, în față experților fiind pusă unica întrebare, și anume

diagnoza stabilită minorului Florea N. de la naștere până la moment, la ce grad de

gravitate a leziunilor corporale se atribuie.

Experții români au conchis că nu pot decât să exprime surprinderea față de

solicitarea în sine, deoarece constată că se încearcă a se asimila în mod bizar

asistența medicală cu agresiunea fizică, interpretându-se consecințele activității

medicale din acest caz ca și când ar fi fost determinate printr-o heteroagresiune de

natură să facă incidente dispozițiile penale, sens în care a fost îndreptată intenția

legiuitorului în art. 17 din Regulamentul nr. 199/27.06.2003, la persoana agresată,

astfel încât că nu ar fi de desconsiderat și ipoteza axată pe aspectul civil pe acest

caz. Prin urmare, nici experții din România nu au constatat gradul vătămării

integrității corporale.

Deci, elementul obligatoriu al laturii obiective a infracțiunii prevăzute la art.

213 lit. a) Cod penal - consecințele prejudiciabile sub forma vătămării grave a

integrității corporale, nu a fost stabilită în cadrul urmăririi penale.

Potrivit pct. 1 al Regulamentului de apreciere medico-legală a gravității

vătămării corporale din 27.06.2003, aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătății nr.

99 din 27.06.2003, aprecierea medico-legală a gravității vătămării integrității

corporale sau a sănătății se efectuează în conformitate cu prevederile Codului

4

penal, Codului de procedură penală, Codului civil, prezentului Regulament și a

altor acte normative, iar potrivit pct. 6 al aceluiași Regulament, în cazul efectuării

expertizei medico-legale a gravității vătămării corporale, se întocmește „Raport de

expertiză medico-legală”, iar în caz de examinare medico-legală, la solicitarea

organelor de drept sau la cererea persoanei vătămate – „Raport de examinare

medico-legală”.

Astfel, în nici una din expertize nu a fost stabilit gradul vătămării integrității

corporale a copilului Florea N. or, în Raportul de noua expertiză medico-legală

completare din 04.02.2016, efectuat de către experții Institutului Național de

Medicină Legală „Mina Minovici”, România, a fost precizat că în urma asistenței

medicale inadecvate acordate cu ocazia nașterii din 15.05.2007 la Spitalul Clinic

Municipal nr. 1 Chișinău, Republica Moldova au fost generate consecințe medicale

grave copilului Florea N., cu afectare severă și ireversibilă neuro-psihică, dar legea

operează clar cu noțiunea de vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății.

Totodată, în cadrul urmăririi penale nu a fost dispusă o expertiză medico-

legală pentru a determina gravitatea vătămărilor corporale a copilului Florea N.

Mai mult, raportul de examinare și rapoartele de expertiză diferă unul de

altul, dețin diferite argumente și constatări, care pun la îndoială vinovăția

inculpatei. Din probele acuzării nu rezultă regulile sau metodele de acordare a

asistenței medicale care au fost încălcate de inculpată.

Examenul clinic general al pacientei a fost stabilit de un consiliu format din

mai mulți medici, care au confirmat toate chestiunile referitor la acțiunile care

urmează a fi întreprinse pacientului, adică nimeni nu are rolul decisiv la stabilirea

diagnozei.

Art. 213 Cod penal este aplicabil atunci când se atestă nerespectarea unor

norme de comportament profesional pe care un alt profesionist, în aceleași condiții,

le-ar fi respectat și este inaplicabil în caz de eroare medicală, exprimată în

producerea unor consecințe grave.

Deci, sunt relevante concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.

448 din 10.03.2011, potrivit căruia cauza iminenței întreruperii sarcinii în aceste

termene a fost infecția la gravidă. Nemijlocit înaintea nașterii s-a stabilit diagnoza

de sarcina 41 săptămâni, Rh negativă. Circularea cordonului ombilical în jurul

gâtului fătului nu s-a stabilit. Fătul nu a fost în suferințe manifestate clinic. La

parturienta Florea V. nu au fost indicații pentru finisarea sarcinii prin metode

operative. Acțiunile personalului medical la nașterea pruncului Florea N. au fost

corecte. Hipoxia intrauterină a fătului s-a manifestat clinic pe durata a două

minute. Imediat după nașterea nou-născutului parturientei Florea V., s-a stabilit

asfixie acută gravă și circularea nestrânsă a cordonului ombilical în jurul gâtului.

Pruncul s-a născut cu afectare gravă cerebral. Această patologie a fost cauzată mai

mult probabil de infecția intrauterină pe parcursul sarcinii, insuficiența placentei

fiind confirmată histologic. Complicația dată, necătând la măsurile terapeutice

insistente și corecte, a cauzat paralizie neurologică de sistem a copilului Florea N.

Cauzele patologiei sistematice neurologice la copil sunt multiple și nu a fost

posibil de determinat care din aceasta a fost principală. Între acțiunile personalului

medical, care au condus nașterea la Florea V. și patologia gravă la copilul ei nu

5

este legătură cauzală, complicațiile grave neurologice, apărute după nașterea la

copilul lui Florea V., au fost clinic imprevizibile și nu au putut fi înlăturate în

procesul nașterii.

Potrivit procesului verbal nr. 28 al conferinței clinice a Centrului

Perinatologic în cadrul IMSP SCM-1 de la 05.07.2007, nașterea a fost condusă

conform standardelor naționale și chiar operația cezariană (care în cazul dat n-a

avut indicații), n-ar fi schimbat starea nou-născutului.

Martorul Josan V., medicul neonatolog care a asistat la nașterea parturientei

Florea V., a confirmat că inculpata a acționat ca un bun specialist, îndată ce s-a

stabilit suferința fetală, prin tahicardie, imediat a recurs la metoda de finisare

rapidă a nașterii, și anume epiziotomia. Îndată după naștere, inculpata a participat

activ la primele măsuri de resuscitare a nou-născutului.

Or, din declarațiile acesteia rezultă clar că nu poate fi vorba despre

neglijență în acțiunile inculpatei.

Martorul Ichim S., moașa care a participat la naștere, a declarat că inițial

parturienta Florea V. chiar a fost conectată la monitorul fetal, însă toate

indicatoarele erau bune, inculpata a supravegheat-o în modul corespunzător, au

fost ascultate bătăile inimii, după anestezia epidurală travaliul a decurs bine.

Totodată, din declarațiile martorilor acuzării Guțu N. și Cemîrtan A. rezultă

că în timpul sarcinii la parturienta Florea V. nu au fost stabilite careva maladii sau

complicații severe, iar la momentul internării în SCM nr. 1, în fișa ei medicală nu

erau careva indicații pentru intervenții rapide, prin urmare, inculpata corect a ales

metoda de naștere pe cale naturală, deoarece nu erau indicații la intervenția

cezariană.

Specialistul Corolcova N., conferențiar universitar, doctor în științe

medicale, Catedra obstetrică-ginecologie USMF „Nicolae Testimițeanu”, a declarat

că nașterea a fost administrată corect de către inculpată și că ea în aceleași

circumstanțe, era să acționeze în mod absolut similar. Regulile și metodele de

primire a nașterii sunt indicate în Ghidurile naționale de perinatologie A, B, C, care

au fost aprobate de Ministerul Sănătății, iar inculpata a respectat toate regulile și

metodele din aceste ghiduri. Lichidul amniotic de culoare verzuie nu este un

indiciu de suferință fetală și nu este indicată în acest caz operația cezariană. În

Republica Moldova nu se efectuează investigația paraclinică determinarea PH

sanguin fetal. În cazul Florea, posibil, este vorba despre o patologie din timpul

sarcinii, și anume hipoplazia de corp calos, care nu a fost diagnosticată în timpul

sarcinii și s-a stabilit doar după naștere.

Pe lângă aceasta, se atestă că acuzarea se bazează pe concluziile experților

români din raportul de noua expertiză medico-legală din 08.11.2013, efectuat de

către experții Institutului Național de Medicină Legală „ Mina Minovici”, România

și raportul de expertiză medico-legală completare din 04.02.2016 din care, însă, nu

se poate deduce clar și indubitabil că, anume, din neglijența inculpatei s-ar fi

produs patologia la minor.

Potrivit raportului de noua expertiză medico-legală din 08.11.2013, efectuat

de către experții Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici”,

România, personalul medical urma să recurgă la investigațiile paraclinice

6

(cartiotocografie și determinarea pH sanguin fetal), care trebuiau puse la dispoziție

de unitatea sanitară.

Din răspunsul Spitalului Clinic Municipal nr. 1 din 14.07.2016 rezultă că la

15.05.2007 în această instituție medicală nu se efectua analiza pH-ului sanguin

fetal, astfel că nu îi poate fi imputată inculpatei nerecurgerea la această

investigație, în situația în care investigația nu se efectua în spital.

Conform aceluiași răspuns, la 15.05.2007 spitalul avea doar un aparat de

cardiotocografie la 8 săli de naștere și în acea zi acest aparat era ocupat. Însă, din

explicațiile inculpatei rezultă că la internare nu erau indicații pentru conectarea

parturientei Florea V. la monitorul fetal, deoarece nașterea era fără complicații,

parametrii erau normali, iar consecințele grave au fost imprevizibile.

Concluziile experților români sunt irelevante, fiind în contradicție cu

standardele medicale care sunt aprobate la nivel național în Republica Moldova. Și

anume, experții indică în pct. 1 al concluziilor, precum că fătul era relativ mare cu

greutatea de 3100 gr. la naștere, însă conform standardelor naționale, cât și celor

internaționale, rezultă că fătul macrosom se consideră de la 4000 gr. și mai mult,

fapt confirmat și de specialistul Corolcova N. În pct. 1 și 2.1 al concluziilor,

experții români indică eronat, că sarcina era depășită în evoluție, având 41 de

săptămâni, iar conform pct. 5.5 al Ghidului B Național de Perinatologie, pag. 71,

nașterea de regulă se declanșează în perioada 38-42 săptămâni, ce indică că nu se

atestă prezența unei placente postmature. În pct. 1 al concluziilor, experții români

denaturează circumstanțele cauzei, indicând că lichidul amniotic era impregnat

meconial, circumstanțe care nu s-au confirmat, or atât din declarațiile inculpatei,

cât și ale martorilor Florea V., Josan V. și Ichim S., rezultă că lichidul amniotic era

de culoare verzuie.

Experții români, la efectuarea expertizei, au atras specialiști din domeniul

obstetricii și ginecologiei, însă la elaborarea concluziilor nu au luat în considerare

constatările specialiștilor.

Or, anume la fila raportului de expertiză nr. 28, 29 se conține referatul

doctorului G. Petelcu, medic primar obstetrică-ginecologie care indică

„Dispensarizarea sarcinii, așa cum reiese din documente, a fost corectă, nefiind o

sarcină cu risc obstetrical crescut; Evoluția sarcinii până la internarea în spital, la

15.05.2007, a decurs în parametrii normali; Statusul obstetrical de la internare nu

impunea efectuarea operației cezariene; dimensiunile bazinului parturientei, în

raport cu dimensiunile fătului, permiteau nașterea pe cale naturală; Din documente

reiese că prezentația a fost cefalică (craniană) fără a se specifica varietatea de

poziție; În cursul travaliului nu au survenit modificări ale prezentației fătului;

Supravegherea parturientei în timpul travaliului, în intervalul 1.20-7.30 a fost

corectă; Conduita optimă în intervalul 1.20-7.30 a fost monitorizarea derulării

travaliului; La ora 7.30, dilatația colului uterin era 5 cm.; Nu se poate lua în

discuție o falsă angajare; Prezența unui lichid amniotic verzui, fără modificări

cardiotopografice sau ale BCF, care să sugereze un status fetal incert, nu impune

efectuarea operației cezariene; Ruperea artificială a membranelor, efectuată cu

respectarea indicațiilor obstetricale, nu impune o conduită diferită de cazul ruperii

spontane a membranelor; Ruperea artificială a membranelor poate fi recomandată

7

în scopul argumentării contracțiilor uterine, în cazul în care acest efect nu se

produce, obstetricianul poate recomanda administrarea de oxiton; Conduita

recomandată la ora 07.50 la o dilatație de 5 cm. și cu membrane rupte, analgezia

epidurală și perfuzie cu oxitocină, a fost corectă; Supravegherea evoluției

travaliului în intervalul 07.30-11.30 a fost corectă; Indicația analgeziei epidurale

respectând indicațiile și contraindicațiile procedurii se face în scopul asigurării

confortului pacientei în timpul travaliului; în marea majoritate a cazurilor analgezia

epidurală are efecte benefice asupra mamei fără a avea efecte nocive asupra

fătului; Conduita medicală optimă după efectuarea anesteziei epidurale constă în

monitorizarea atentă matemo-fetală, nașterea vaginală fără intervenție obstetricală

instrumentală fiind posibilă în peste 80% din cazuri; Administrarea perfuziei cu

oxiton a fost corect recomandată; Administrarea în perfuzie a oxitocinei este

recomandată pentru a crește contractilitatea uterină în condițiile în care analgezia

epidurală diminuă sau suprimă efortul de screamăt matern; Administrarea corectă a

oxitocinei este de obicei lipsită de efecte secundare; Efectele nedorite ale

administrării oxitocinei pot fi multiple și nu pot fi prezentate într-un răspuns

succint; Suferința fetală acută denumită actual mai corect status fetal incert este

stabilită prin monitorizarea cardiotopografică continuă în travaliu, în lipsa acesteia

ascultația BCF poate decala un status fetal incert; Ascultația BCF până în

momentul expulziei este descrisă în limitele normale; Suferința fetală cronică are

drept consecință o restricție de creștere intrauterină, fapt care nu este documentat

de evaluările ecografice antenatale și este contrazisă de greutatea normală a fătului

la naștere; Lichidul amniotic verzui ca unic semn nu semnifică un status fetal

incert; Nu sunt menționate elemente clinice ascultătorii BCF care se releve un

status fetal incert în cursul travaliului și al expulziei; în cazul de față, aspectul

placentei este descris doar macroscopic, evaluarea placentei fiind un proces mult

mai complex (ecografie, examen histopatologic). Aspectul placentei în acest caz nu

poate fi considerat responsabil de consecințele neuropsihice a copilului; Starea

neuropsihică a copilului poate fi consecința unei encefalopatii hipoxic-ischemice.

Aceasta putea fi și urmare a unor evenimente intrauterine nedecelabile, prin

metodele de evaluare antenatale, dar și consecința hipoxinei intrapartum. În

condițiile unei asistențe corecte la naștere, encefalopatia hipoxic-ischemică este

considerată consecința unor evenimente survenite în cursul evoluției sarcinii”.

Acest raport al specialistului G. Petelcu a fost ignorat total de medicii legiști,

care au elaborat concluziile expertizei, însă din constatările specialistului rezultă,

în mod incontestabil, că nașterea parturientei Florea V. a fost administrată corect.

Inculpata a declarat că, conform documentelor medicale, parturienta Florea

V. a fost internată la ora 01.20, fără careva complicații, aceasta a preluat

supravegherea la ora 07.30, a consultat-o și a constatat că careva indicii referitor la

agravarea stării sănătății parturientei și a fătului nu erau și a luat decizia corectă de

naștere naturală. Periodic investiga pacienta, aceasta era sub supraveghere

permanentă, dar ulterior, în timpul nașterii la ora 11.30, a constatat că fătul are o

patologie și imediat a acționat, stimulând nașterea.

Aceste declarații coroborează cu declarațiile martorilor Florea V. și Florea

I., care au confirmat că inculpata a consultat și supravegheat parturienta pe întreaga

8

perioadă până la naștere, nu a lăsat-o fără supraveghere. Astfel, inculpata nu a

putut să prevadă patologia fătului, prin urmare, nu a existat elementul de

neglijență.

În actul de învinuire se indică că lichidul amniotic a fost impregnat meconial

or, s-a constatat că lichidul amniotic a avut o culoare verzuie.

Potrivit Regulamentului de utilizare a Partogramei în fișa de naștere și în

formă de poster, care este anexa nr. 3 al Ghidului B Național de Perinatologie,

informația despre starea membranelor și a lichidului amniotic se înregistrează în

partogramă după cum urmează: 1. Membranele sunt intacte; 2. Membranele sunt

rupte, iar lichidul amniotic clar, curat - C; 3. Lichidul amniotic amestecat cu

meconiu M; 4. Lichidul amniotic amestecat cu sânge - S; 5. Membranele rupte, iar

lichidul amniotic absent - A.

Astfel, în mod normal, inculpata urma să indice în partogramă că lichidul

amniotic era curat, deoarece el nu era amestecat cu meconiu, însă aceasta a dorit să

reflecte starea reală, indicând că lichidul are culoare verzuie.

Mai mult, specialistul Corolcova N. a confirmat că apele verzui se întâlnesc

în mai multe cazuri și nu constituie un indiciu de suferință fetală.

De aceeași părere este și specialistul român, medicul primar Petelcu G.,

concluziile căruia se conțin în raportul de expertiză, ce nu au fost apreciate de către

acuzare, fiind ignorate complet.

Cu referire la administrarea analgeziei epidurale, se atestă că conform pct.

5.15 din Ghidul В Național de Perinatologie, pag. 82, diminuarea durerii, fără a

dăuna femeii, fătului și evoluției naturale a travaliului, este unul din scopurile

supreme în îngrijirea parturientei.

În același mod s-au expus medicul Petelcu G. și specialistul național

Corolcova N., care au indicat că analgezia epidurală a fost corectă în cazul de față,

administrată cu acordul parturientei Florea V. și a soțului acesteia. Analgezia

epidurală a fost efectuată de un medic specialist și nu a dat careva complicații,

având doar efecte benefice asupra parturientei, diminuându-i considerabil durerile.

Conform Ghidului В Național Perinatologie, pag. 72, unica investigație

suplimentară la naștere poate fi cardiotocografia, după indicații, iar determinarea

PH sanguin fetal nici nu se include în calitate de investigații în standardele

naționale. Monitorul fetal se conectează, atunci când sunt indicații, adică careva

probleme la naștere, însă, în cazul dat, parturienta a fost internată cu diagnosticul

starea satisfăcătoare, sarcina 41 săptămâni, adică nu a fost nici o indicație de a o

monitoriza cu monitorul.

Potrivit Regulamentului de utilizare a Partogramei, în fișa de naștere și în

forma de poster, anexa nr. 3 al Ghidului В Național de Perinatologie, pag. 179,

determinarea bătăilor cordului fetal este o metodă clinică precisă, simplă și sigură

de observare a stării fătului.

Or, inculpata cu ajutorul stetoscopului, pe tot parcursul travaliului, a

determinat bătăile cordului fetal la parturienta Florea V., care au fost în limite

normale, până la ora 11.33, atunci când a avut loc primul semn de suferință fetală,

mărindu-se bătăile cordului fetal. În acel moment, inculpata a acționat rapid și prin

metoda epiziotomie, a sfârșit nașterea într-un termen de 2 minute, acționând corect.

9

Totodată, rapoartele de expertiză efectuate ulterior, dețin constatări opuse

celui început la 14.09.2009 și terminat la 10.03.2011 de către experții în comisie

Mutoi G., Moldovanu M., Șarpe V., necătând că experții dispuneau de aceleași

probe și materiale or, sentința nu poate fi bazată pe presupuneri.

Astfel, apreciind probele administrate prin prisma prevederilor art. 101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor,

instanța a concluzionat că inculpata urmează a fi achitată pe motiv că fapta ei nu

întrunește elementele infracțiunii incriminate.

Potrivit principiului contradictorialității în procesul penal, unanim

recunoscut și susținut de CtEDO, sarcina probațiunii îi revine acuzatorului de stat,

fiind pusă în sarcina procurorului.

CtEDO în hotărârea Capean contra Belgiei din 13.01.2005 a constatat că în

domeniul penal, problema administrării probelor trebuie să fie abordată din punctul

de vedere al art. 6§2 și e obligatoriu, inter alia, ca sarcina de a prezenta probe să-i

revină acuzării.

Ignorarea jurisprudenței CtEDO și încălcarea prevederilor art. 24, 26 Cod de

procedură penală lezează dreptul inculpatului la un proces echitabil, garantat de art.

6 CEDO.

Deci, învinuirea înaintată inculpatei este incompletă și neclară, fiind una

dubioasă, nefiind prezentate probe care ar dovedi că aceasta a comis fapta de

încălcare din neglijență de către medic a regulilor sau a metodelor de acordare a

asistenței medicale, care a cauzat vătămarea gravă a integrității corporale sau a

sănătății.

Astfel, probele prezentate nu dovedesc vina inculpatei și sunt în contradicție

cu prevederile art. 8 alin. (2), (3) Cod de procedură penală, care prescriu că nimeni

nu este obligat să dovedească nevinovăția sa. Concluziile despre vinovăția

persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate

dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod,

se interpretează în favoarea inculpatului.

Or, potrivit art. 390 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința de achitare se

adoptă dacă fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpata

să fie recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 213 lit. a)

Cod penal, cu liberarea acesteia de pedeapsă în legătură cu expirarea termenului de

prescripție.

Apelanta a invocat că, prin ordonanța de punere sub învinuire și în cadrul

cercetării judecătorești, acuzarea a demonstrat cu certitudine conduita ilegală a

inculpatei, exprimată prin acțiuni și inacțiuni ce contravin prevederilor normei

juridice, descrierea cărora ar solicita reproducerea practic în întregime a Ghidului

A, B, C Național de Perinatologie, Ghidului de reanimare neonatală, legii ocrotirii

sănătății nr. 411-XIII din 28.03.1995, Legii privind drepturile și responsabilitățile

pacientului nr. 263-XVI din 27.10.2005.

10

Or, inculpata a avut o atitudine neglijentă, o conduită neprofesională și

superficială, nu a monitorizat corespunzător evoluția travaliului și nu a depistat

instalarea suferinței acute fetale și starea gravă a fătului.

Potrivit Raportului de expertiză psihiatrico-legală nr. 454a din 26.06.2014,

întocmit de Serviciul de Expertiză Psihiatrico-Legală Ambulatorie a Spitalului

Clinic de Psihiatrie, Florea N. suferă de maladie psihică cronică – Retardie mentală

profundă în cadrul Paraliziei Centrală Infantilă.

În Raportul de expertiză medico-legală nr. A.5/925/2012/2015 din

04.02.2016, efectuat de INML București, experții reiterează că în urma modului

inadecvat în care a fost manageriată nașterea copilului, la 15.05.2007 în cadrul

Spitalului Municipal nr. 1 Chișinău, s-a constituit encefalopatia hipoxică ce a

determinat apariția unor leziuni cerebrale ireversibile care, în prezent, se manifestă

prin paralizie centrală infantilă cu important retard psiho-motor.

Consecințele medicale grave ale minorului Florea N., cu afectarea severă și

ireversibilă neuro-psihică, au fost generate în urma asistenței medicale inadecvate

acordate cu ocazia nașterii din 15.05.2007 la Spitalul Clinic Municipal nr. 1

Chișinău.

Astfel, nu este clară poziția instanței de fond care, contrar răspunsurilor fără

echivoc date de experții români, constată că din aceste rapoarte nu se poate deduce

clar și indubitabil că anume din neglijența inculpatei s-ar fi produs patologia la

minor.

3.1. A declarat apel și reprezentantul legal al părții vătămate, Florea Ion,

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpata să

fie condamnată în baza art. 213 lit. a) Cod penal.

Apelantul a indicat că Regulamentul de apreciere medico-legală a gravității

vătămării corporale, aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătății al RM nr. 199 din

27.06.2003 nu este un impediment pentru a califica gravitatea leziunilor corporale

cauzate copilului în urma asistenței inadecvate, după cum indică experții la

întocmirea Raportului de expertiză nr. 252, fapt ce poate fi confirmat de orice

persoană cu un nivel mediu de cunoștințe.

Totodată, calificând acțiunile inadecvate ale personalului medical, raportat la

consecințe, experții români operează cu noțiunea - Survenirea de consecințe

medicale grave., etc... - în Republica Moldova se operează cu noțiunea vătămare

grava a integrității corporale în toate cazurile.

Chiar și în cazul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 162 Cod penal -

Neacordarea de ajutor unui bolnav sau art. 163 Cod penal - Lăsarea în primejdie,

mai corect ar fi de aplicat noțiunea în varianta română - survenirea de consecințe

medicale grave, însă legiuitorul din Republica Moldova folosește în toate cazurile

noțiunea - cauzarea leziunilor corporale grave, aceste noțiuni fiind sinonime.

Contrar prescripțiilor obligatorii ale art. 101, 315 Cod de procedură penală și

Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a Republici Moldova Privind sentința

judecătorească, nr. 5 din 19.06.2006, instanța de fond indică în sentință că va reține

concluziile date de expertiza medico-legală nr. 448 din 10.03.2011 pentru a achita

inculpata pe motivul lipsei componenței de infracțiune, însă fără a argumenta de ce

nu sunt acceptate concluziile celorlalte expertize. Or, a fost probat din ce cauză

11

expertizele nr. 448 și nr. 252 sunt dubioase și nu pot fi puse la baza sentinței de

achitare, aceste probe fiind ignorate de instanța de fond.

Instanța nu a dat nici o apreciere faptului că, la întocmirea expertizei nr. 448,

specialiștii neonatologi moldoveni pe diagnoza de bază, expusă în partea

descriptivă a expertizei, au dat de înțeles despre conduita incorectă la naștere (lipsa

conlucrării în echipa) și cauzele consecințelor grave survenite (asfixia intrauterină

acută).

Pe lângă aceasta, prima instanță a dat o apreciere incorectă declarațiilor sale

or, el a declarat că atât experții moldoveni, cât și cei români au constatat că tabloul

clinic la copil s-a dezvoltat în urma suferinței fetale acute, determinate de asfixia

severă intrauterină. Divergențe referitor la cauza urmărilor care au survenit între

experții moldoveni și români nu au fost constatate, fiind definită clar asfixia severă

intrauterină, acest fapt fiind probat prin cele cinci expertize efectuate în Republica

Moldova și în România.

Concluziile date de experții moldoveni și români combat indiscutabil

afirmația inculpatei că nașterea decurgea fără careva complicații, fapt ce excludea

gestionarea mai profundă.

Încălcarea dată este una foarte gravă, determinată de monitorizarea

deficientă a nașterii și este principalul punct din învinuirea incriminată inculpatei.

Printre încălcările comise se enumeră și neplanificarea procesului de naștere, lipsa

unui management efectiv al personalului și a instrumentariului strict necesar la

naștere, studierea superficială a istoriei parturientei Florea V., lipsa unui acord

scris din partea parturientei referitor la anestezie și alte procese la naștere care

necesitau acest lucru, neaplicarea instrumentariului și metodelor necesare în

procesul derulării nașterii și resuscitării îndată după naștere, acțiuni prescrise de

legislație, de Ghidul A, B, C Național de Perinatologie, Ghidul de reanimare

neonatală și literatura de specialitate. Aceste încălcări au fost stabilite prin 5

expertize, efectuate în cadrul dosarului penal și care, în cumul, au constituit

semnele infracțiunii prevăzute la art. 213 Cod penal.

Examinarea insuficientă a pacientei și nestabilirea corectă a diagnozei -

asfixia severă intrauterină de către inculpată a determinat nedepistarea semnelor că

nașterea nu decurge normal și urmau a fi efectuate și alte investigații pe care

aceasta nu le-a făcut și nici nu a încercat să fie mai prudentă în acțiunile sale, în

consecință, survenind urmări grave, ce echivalează cu neglijența în serviciu și

existența în acțiunile ei a semnelor infracțiunii prevăzute la art. 213 Cod penal.

Or, atât prevederile ghidurilor din Republica Moldova, cât și expertiza

efectuată în România au aceeași abordare.

Mai mult, au fost încălcate și prescripțiile Legii cu privire la drepturile și

responsabilitățile pacientului, conform cărora o condiție obligatorie premergătoare

intervenției medicale este consimțământul pacientului.

Totodată, monitorizarea defectuoasă, contrar prevederilor ghidului B 5.5. își

găsește reflectarea în constatările de expertiză a experților moldoveni și români,

circumstanță determinantă în survenirea consecințelor grave.

12

În același timp, Corolcova N. nu poate da depoziții în calitate de specialist,

în conformitate cu art. 87 Cod de procedură penală, ea fiind direct cointeresată în

rezultatul dosarului penal.

Pe lângă aceasta, expertiza nr. 448 din 07.12.2009 și nr. 252 din 10.06.2014,

efectuate de Centrul de medicină legală al Republicii Moldova nu corespund

cerințelor înaintate, au fost întocmite cu scopul de a mușamaliza cazul, de a masca

încălcările admise în procesul nașterii și de a îngrădi inculpata de răspundere

penală. Or, expertizele conțin informații incorecte, denaturând grav circumstanțele

reale.

Dimpotrivă, expertiza nr. A.S./2015 și expertiza nr. A./925/2012/2015,

efectuate de experții Institutului „Mina Minovici” București și expertiza nr. 454

din 26.06.2014, efectuată de Spitalul Clinic de Psihiatrie al Republicii Moldova

corespund cerințelor de legislație, fiind lipsite de riscuri de influență de interese.

Și analiza comportării neglijente a inculpatei în timpul nașterii, în

concordanță cu prescripțiile Legii ocrotirii sănătății nr. 411-XIII din 28.03.1995,

Legii privind drepturile și responsabilitățile pacientului nr. 263-XVI din

27.10.2005, Legii cu privire la exercitarea profesiunii de medic nr. 264-XVI din

27.10.2005, Ghidul A, B, C Național de Perinatologie, Ghidul de reanimare

neonatală, precum și confirmată prin cinci expertize medico-legale și psihiatrică,

au fost ignorate de către instanța, nefiind nicidecum apreciate și combătute.

Totodată, în procesul examinărilor judiciare s-au depistat multiple deficiențe

grave de ordin organizatoric și material ce țin de activitatea zi de zi în procesul

acordării serviciilor medicale la Spitalul Clinic Municipal nr. 1, fapt care generează

grave urmări pentru pacienți.

noiembrie 2017, apelurile au fost respinse, ca nefondate.

Instanța de apel a statuat că probele administrate dovedesc incontestabil

nevinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 213 lit. a) Cod

penal, care prevedere răspundere penală pentru încălcarea din neglijență de către

medic sau de către un alt lucrător medical a regulilor sau metodelor de acordare a

asistenței medicale, dacă aceasta a cauzat vătămarea gravă a integrității corporale

sau a sănătății.

Instanța de fond corect a concluzionat asupra necesității achitării inculpatei

de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 213 lit. a) Cod penal, pe

motiv că fapta ei nu întrunește elementele infracțiunii.

Or, la calificarea faptei în baza art. 213 Cod penal este obligatorie stabilirea

concretă a articolului sau punctului din actelor normative, care conțin reguli sau

metode de acordare a asistenței medicale ce au fost încălcate, însă în acest sens

acuzarea nu a făcut referire la careva act normativ, fapt ce ar demonstra că

neglijența inculpatei a dus la consecințele enumerate. Instanța de fond just a

constatat că în acțiunile inculpatei nu s-a confirmat prezența laturii obiective a

infracțiunii imputate or, latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 213 Cod

penal se realizează prin încălcarea din neglijență a regulilor sau metodelor de

acordare a asistenței medicale, dacă aceasta a cauzat vătămarea gravă a integrității

corporale sau a sănătății sau decesul pacientului, iar latura subiectivă se

13

caracterizează prin imprudență sub forma de neglijență, precum și încredere

exagerată.

Art. 213 Cod penal este aplicabil atunci când se atestă nerespectarea unor

norme de comportament profesional pe care un alt profesionist, în aceleași condiții,

le-ar fi respectat și este inaplicabil în caz de eroare medicală, exprimată în

producerea unor consecințe grave.

Astfel, latura obiectivă cere prezența faptei prejudiciabile care ia forma

acțiunii sau inacțiunii de încălcare a regulilor sau metodelor de acordare a

asistenței medicale, reguli și metode care nu au fost stabilite de organul de

urmărire penală și nu au fost încriminate inculpatei în actul de învinuire.

Totodată, regulile sau metodele de acordare a asistenței medicale încălcate

de făptuitor, trebuie să aibă un caracter imperativ, deci să fie cuprinse în acte

normative în vigoare, indiferent de organul competent (Parlamentul, Guvernul,

Ministerul Sănătății etc.).

Prin urmare, nu pot fi luate în considerație regulile sau metodele de acordare

a asistenței medicale având caracter doar de recomandare. La calificarea faptei este

obligatorie stabilirea concretă a articolului sau punctului din cadrul actelor

normative, care conțin regulile sau metodele de acordare a asistenței medicale, care

au fost încălcate de inculpată or, se atestă prezența unei învinuiri imprecise și

neclare, ce contravine prevederilor art. 6 CEDO.

Pe lângă aceasta, în cadrul urmăririi penale au fost efectuate un șir de

expertize.

La efectuarea raportului de expertiză nr. 448 din 10.03.2011, de către

experții din cadrul Centrului de Medicină Legală al Republicii Moldova, organul

de urmărire penală nu a pus în fața experților obiectivul de a determina gradul

vătămării integrității corporale și a sănătății. Deci, experții, la acel moment, nici nu

au soluționat această problemă determinantă pentru calificarea infracțiunii. În

concluzie comisia de experți judiciari medico-legali au conchis că între acțiunile

personalului medical, care au condus nașterea la Florea V. și patologia gravă la

copilul ei nu este legătură cauzală, complicațiile grave neurologice, apărute după

naștere la copil, au fost clinic imprevizibile și nu au putut fi înlăturate în procesul

nașterii.

Potrivit raportului de noua expertiză medico-legală din 08.11.2013, efectuat

de către experții Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici”,

România, la fel, la acel moment, organul de urmărire penală nu a pus în fața

experților obiectivul de a determina gradul vătămării integrității corporale și a

sănătății.

Din raportul de expertiză nr. 252 din 09.12.2014, efectuat de către experții

din cadrul Centrului de Medicină Legală al Republicii Moldova, rezultă că unica

întrebare pusă în față experților a fost diagnoza stabilită minorului Florea N. de la

naștere până la moment, la ce grad de gravitate a leziunilor corporale se atribuie.

Conform concluziei, rezultă că în astfel de cazuri, Regulamentul de apreciere

medico-legală a gravității vătămării corporale nu prevede aprecierea medico-legală

sub aspectul gravității vătămării corporale.

14

Prin urmare, conform concluziilor acestei expertize, în speță nu poate fi

stabilit gradul vătămării integrității corporale, ce denotă, în mod incontestabil, lipsa

unui element constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 213 lit. a) Cod penal, și

anume a laturii obiective realizată prin acțiuni sau inacțiuni imprudente din partea

inculpatei, care au dus la consecințele prescrise de legea penală.

La efectuarea raportului de noua expertiză medico-legală completare din

04.02.2016 de către experții Institutului Național de Medicină Legală „Mina

Minovici”, România, în sarcina acestora a fost pusă unica întrebare - diagnoza

stabilită minorului Florea N. de la naștere până la moment, la ce grad de gravitate a

leziunilor corporale se atribuie.

Experții români au conchis că nu pot decât să exprime surprinderea față de

solicitarea în sine, deoarece constată că se încearcă a se asimila în mod bizar

asistența medicală cu agresiunea fizică, interpretându-se consecințele activității

medicale din acest caz ca și când ar fi fost determinate printr-o heteroagresiune de

natură să facă incidente dispozițiile penale, sens în care a fost îndreptată intenția

legiuitorului în art. 17 din Regulamentul nr. 199/27.06.2003, la persoana agresată,

astfel încât că nu ar fi de desconsiderat și ipoteza axată pe aspectul civil pe acest

caz. Deci, nici experții din România nu au constatat gradul vătămării integrității

corporale.

Astfel, este întemeiată concluzia instanței de fond cu referire la faptul că un

element obligatoriu al laturii obiective a infracțiunii prevăzute la art. 213 lit. a) Cod

penal, sunt consecințele prejudiciabile sub forma vătămării grave a integrității

corporale, vătămare care nu a fost stabilită în cadrul urmăririi penale.

Totodată, potrivit pct. 1 al Regulamentului de apreciere medico-legală a

gravității vătămării corporale din 27.06.2003, aprobat prin Ordinul Ministrului

Sănătății nr. 99 din 27.06.2003, aprecierea medico-legală a gravității vătămării

integrității corporale sau a sănătății se efectuează în conformitate cu prevederile

Codului penal, Codului de procedură penală, Codului civil ale Republicii Moldova,

prezentului Regulament și a altor acte normative, iar potrivit pct. 6 al aceluiași

Regulament, în cazul efectuării expertizei medico-legale a gravității vătămării

corporale se întocmește “Raport de expertiză medico-legală”, iar în caz de

examinare medico-legală la solicitarea organelor de drept sau la cererea persoanei

vătămate - “Raport de examinare medico-legală”.

Însă, în nici una din expertize nu a fost stabilit gradul vătămării integrității

corporale a copilului Florea N., iar în Raportul de noua expertiză medico-legală

completare din 04.02.2016, efectuat de către experții Institutului Național de

Medicină Legală „Mina Minovici”, România, a fost precizat că în urma asistenței

medicale inadecvate acordate cu ocazia nașterii din 15.05.2007 la Spitalul Clinic

Municipal nr. 1 Chișinău, Republica Moldova au fost generate consecințe medicale

grave copilului Florea N., cu afectare severă și ireversibilă neuro-psihică, dar legea

operează clar cu noțiunea de vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății.

Pe lângă aceasta, a fost stabilit că în cadrul urmăririi penale nu a fost dispusă

o expertiză medico-legală pentru a determina gravitatea vătămărilor corporale a

copilului Florea N.

15

Totodată, raportul de examinare și rapoartele de expertiză diferă unul de

altul, dețin diferite argumente și constatări, care pun la îndoială vinovăția

inculpatei, iar din probele acuzării, nu au fost stabilite regulile sau metodele de

acordare a asistenței medicale care au fost încălcate de inculpată.

Examenul clinic general al pacientei a fost stabilit de un consiliu format din

mai mulți medici, care au confirmat toate chestiunile referitor la acțiunile care

urmează a fi întreprinse pacientului și nimeni nu are rolul decisiv la stabilirea

diagnozei.

Art. 213 Cod penal este aplicabil atunci când se atestă nerespectarea unor

norme de comportament profesional pe care un alt profesionist, în aceleași condiții,

le-ar fi respectat și este inaplicabil în caz de eroare medicală, exprimată în

producerea unor consecințe grave.

Astfel, este întemeiată poziția instanței de fond prin care susține concluziile

raportului de expertiză medico-legală nr. 448 din 10.03.2011, potrivit cărora s-a

stabilit că cauza iminenței întreruperii sarcinii în aceste termene a fost infecția la

gravidă. Nemijlocit înaintea nașterii s-a stabilit diagnoza de sarcina 41 săptămâni,

Rh negativă. Circularea cordonului ombilical în jurul gâtului fătului nu s-a stabilit.

Fătul nu a fost în suferințe manifestate clinic. La parturienta Florea V. nu au fost

indicații pentru finisarea sarcinii prin metode operative. Acțiunile personalului

medical la nașterea pruncului Florea N. au fost corecte.

Hipoxia intrauterină a fătului s-a manifestat clinic pe durata a două minute.

Imediat după nașterea nou-născutului parturientei Florea V. s-a stabilit asfixie

acută gravă și circularea nestrânsă a cordonului ombilical în jurul gâtului. Pruncul

s-a născut cu afectare gravă cerebral. Această patologie a fost cauzată mai mult

probabil de infecția intrauterină pe parcursul sarcinii, insuficiența placentei fiind

confirmată histologic. Complicația dată, necătând la măsurile terapeutice insistente

și corecte, a cauzat paralizie neurologică de sistem a copilului Florea N. Cauzele

patologiei sistematice neurologice la copil sunt multiple și nu a fost posibil de

determinat care din aceasta a fost principal. Între acțiunile personalului medical,

care au condus nașterea la Florea V. și patologia gravă la copilul ei nu este legătură

cauzală, complicațiile grave neurologice, apărute după nașterea la copil au fost

clinic imprevizibile și nu au putut fi înlăturate în procesul nașterii.

Conform procesului-verbal nr. 28 a conferinței clinice a Centrului

Perinatologic în cadrul IMSP SCM-1 de la 05.07.07, nașterea a fost condusă

conform standardelor naționale și chiar operația cezariană (care în cazul dat n-a

avut indicații), n-ar fi schimbat starea nou-născutului.

Potrivit declarațiilor martorului Josan V., medicul neonatolog care a asistat

la nașterea parturientei Florea V., inculpata a acționat ca un bun specialist, imediat

după ce s-a stabilit suferința fetală, prin tahicardie, aceasta imediat a recurs la

metoda de finisare rapidă a nașterii, și anume epiziotomia. Îndată, după naștere,

inculpata a participat activ la primele măsuri de resuscitare a nou-născutului. Or,

rezultă clar că nu poate fi vorba despre neglijență în acțiunile inculpatei.

Și martorul Ichim S., moașa care a asistat la nașterea parturientei Florea V. a

declarat că inițial parturienta chiar a fost conectată la monitorul fetal, însă toate

16

indicatoarele erau bune, inculpata a supravegheat-o în modul corespunzător, au

fost ascultate bătăile inimii, după anestezia epidurală travaliul a decurs bine.

Din declarațiile martorilor acuzării Guțu N. și Cemîrtan A. rezultă că în

timpul sarcinii la parturienta Florea V. nu au fost stabilite careva maladii sau

complicații severe, iar la momentul internării acesteia pentru naștere în SCM nr. 1,

în fișa ei medicală nu erau careva indicații pentru intervenții rapide. Prin urmare,

inculpata corect a ales metoda de naștere pe cale naturală, deoarece nu erau

indicații la intervenția cezariană.

Specialistul Corolcova N., conferențiar universitar, doctor în științe

medicale, Catedra obstetrică-ginecologie USMF „Nicolae Testimițeanu”, la fel, a

declarat că nașterea a fost administrată corect de către inculpată și că ea ar fi

acționat în mod absolut similar. Or, regulile și metodele de primire a nașterii sunt

indicate în ghidurile Naționale de Perinatologie A, B, C, care au fost aprobate de

Ministerul Sănătății, iar inculpata a respectat toate regulile și metodele din aceste

ghiduri. Lichidul amniotic de culoare verzuie nu este un indiciu de suferință fetală

și nu este indicat în acest caz operația cezariană. În Republica Moldova nu se

efectuează investigația paraclinică determinarea PH sanguin fetal. În cazul Florea

posibil este vorba despre o patologie din timpul sarcinii, și anume hipoplazia de

corps calos, care nu a fost diagnosticată în timpul sarcinii și s-a stabilit doar după

naștere.

Totodată, acuzarea și reprezentantul legal al victimei, în actul de învinuire și

în apelurile declarate se bazează pe concluziile experților români din raportul de

noua expertiză medico-legală din 08.11.2013, efectuat la Institutul Național de

Medicină Legală „Mina Minovici”, România și raportul de expertiză medico-legală

completare din 04.02.2016, din care, însă, nu se poate deduce clar și indubitabil că,

anume din neglijența inculpatei, s-ar fi produs patologia la minor.

Potrivit raportului de noua expertiză medico-legală din 08.11.2013, efectuat

de către experții Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici”

România, personalul medical urma să recurgă la investigațiile paraclinice

(cartiotografie și determinarea pH sanguin fetal), care trebuiau puse la dispoziție de

unitatea sanitară.

Conform răspunsului Spitalului Clinic Municipal nr. 1 din 14.07.2016,

rezultă că la 15.05.2007 în această instituție medicală nu se efectua analiza pH-ului

sanguin fetal, prin urmare nu îi poate fi imputată inculpatei nerecurgerea la această

investigație, în situația în care astfel de investigație nu se efectuează în spital.

Potrivit aceluiași răspuns, la 15.05.2007 spitalul avea doar un aparat de

cardiotocografie la 8 săli de naștere și în acea zi acest aparat era ocupat. Însă, din

explicațiile inculpatei rezultă că la internare nu erau indicații pentru conectarea

parturientei Florea V. la monitorul fetal, deoarece nașterea era fără complicații,

parametrii erau normali, iar consecințele grave au fost imprevizibile.

Astfel, instanța de fond just a concluzionat că nu sunt relevante concluziile

experților români, or unele vin în contradicție cu standardele medicale care sunt

aprobate la nivel național în Republica Moldova. Și anume, experții indică în pct. 1

al concluziilor că fătul era relativ mare cu greutatea de 3100 gr. la naștere, însă

conform standardelor naționale, cât și celor internaționale, rezultă că fătul

17

macrosom se consideră de la 4000 gr., fapt confirmat și de specialistul Corolcova

N. În pct. 1 și 2.1 al concluziilor, experții români indică eronat că sarcina era

depășită în evoluție, având 41 de săptămâni, însă conform pct. 5.5 al Ghidului B

Național de Perinatologie, pag. 71, nașterea de regulă se declanșează în perioada

38-42 săptămâni, nefiind atestată prezența unei placente postmature. În pct. 1 al

concluziilor experții români denaturează circumstanțele cauzei indicând că lichidul

amniotic era impregnat meconial, însă din declarațiile inculpatei și ale martorilor

Florea V., Josan V. și Ichim S., rezultă că lichidul amniotic era de culoare verzuie.

Totodată, experții români, la elaborarea concluziilor, nu au luat în

considerare constatările specialiștilor din domeniul obstetricii și ginecologiei pe

care i-au atras la efectuarea expertizei, și anume la fila raportului de expertiză nr.

28 și 29 se conține referatul profesorului doctorului Petelcu G., medic primar

obstetrică-ginecologie care, studiind materialele, cauzei a dat următoarele

răspunsuri: Dispensarizarea sarcinii, așa cum reiese din documente, a fost corectă,

nefiind o sarcină cu risc obstetrical crescut; Evoluția sarcinii până la internarea în

spital la data de 15.05.2007, a decurs în parametri normali; Statusul obstetrical de

la internare nu impunea efectuarea operației cezariene; Dimensiunile bazinului

parturientei în raport cu dimensiunile fătului permiteau nașterea pe cale naturală;

Din documente reiese că prezentația a fost cefalică (craniană) fără a se specifica

varietatea de poziție; în cursul travaliului nu au survenit modificări ale prezentației

fătului; Supravegherea parturientei în timpul travaliului în intervalul 1.20-7.30 a

fost corectă; Conduita optimă în intervalul 1.20-7.30 a fost monitorizarea derulării

travaliului; La ora 7.30, dilatația colului uterin era 5 cm.; Nu se poate lua în

discuție o falsă angajare; Prezența unui lichid amniotic verzui, fără modificări

cardiotopografice sau ale BCF, care să sugereze un status fetal incert, nu impune

efectuarea operației cezariene; Ruperea artificială a membranelor efectuată cu

respectarea indicațiilor obstetricale nu impune o conduită diferită de cazul ruperii

spontane a membranelor; Ruperea artificială a membranelor poate fi recomandată

în scopul argumentării contracțiilor uterine, în cazul în care acest efect nu se

produce, obstetricianul poate recomanda administrarea de oxiton; conduita

recomandată la ora 07.50 la o dilatație de 5 cm. și cu membrane rupte, analgezia

epidurală și perfuzie cu oxitocină, a fost corectă; Supravegherea evoluției

travaliului în intervalul 07.30-11.30 a fost corectă; Indicația analgeziei epidurale

respectând indicațiile și contraindicațiile procedurii se face în scopul asigurării

confortului pacientei în timpul travaliului; în marea majoritate a cazurilor analgezia

epidurală are efecte benefice asupra mamei, fără a avea efecte nocive asupra

fătului; Conduita medicală optimă după efectuarea anesteziei epidurale constă în

monitorizarea atentă matemo-fetală, nașterea vaginală fără intervenție obstetricală

instrumentală fiind posibilă în peste 80% din cazuri; Administrarea perfuziei cu

oxiton a fost corect recomandată; Administrarea în perfuzie a oxitocinei este

recomandată pentru a crește contractilitatea uterină în condițiile în care analgezia

epidurală diminuă sau suprimă efortul de scremăt matern; Administrarea corectă a

oxitocinei este, de obicei, lipsită de efecte secundare; Efectele nedorite ale

administrării oxitocinei pot fi multiple și nu pot fi prezentate într-un răspuns

succint; Suferința fetală acută denumită actual, mai corect, status fetal incert este

18

stabilită prin monitorizarea cardiotopografică continuă în travaliu, în lipsa acesteia

ascultația BCF poate decala un status fetal incert. Ascultația BCF până în

momentul expulziei este descrisă în limitele normale. Suferința fetală cronică are

drept consecință o restricție de creștere intrauterină, fapt care nu este documentat

de evaluările ecografice antenatale și este contrazisă de greutatea normală a fătului

la naștere. Lichidul amniotic verzui ca unic semn, nu semnifică un status fetal

incert; Nu sunt menționate elemente clinice ascultătorii BCF care să releve un

status fetal incert în cursul travaliului și al expulziei; în cazul de față, aspectul

placentei este descris doar macroscopic, evaluarea placentei fiind un proces mult

mai complex (ecografie, examen histopatologic). Aspectul placentei în acest caz nu

poate fi considerat responsabil de consecințele neuropsihice a copilului; Starea

neuropsihică a copilului poate fi consecința unei encefalopatii hipoxic-ischemice.

Aceasta poate fi și urmare unor evenimente intrauterine nedecelabile, prin

metodele de evaluare antenatale, dar și consecința hipoxinei intrapartum. În

condițiile unei asistențe corecte la naștere, encefalopatia hipoxic-ischemică este

considerată consecința unor evenimente survenite în cursul evoluției sarcinii.

Or, acest raport al specialistului Petelcu G. a fost ignorat total de medicii

legiști, care au elaborat concluziile expertizei, însă din constatările specialistului

rezultă în mod incontestabil, că nașterea parturientei Florea V. a fost administrată

corect.

Totodată, inculpata a declarat că conform documentelor medicale,

parturienta Florea V. a fost internată la ora 01.20, fără careva complicații, aceasta a

preluat supravegherea la ora 07.30, a consultat-o și a constatat că indicii referitor la

agravarea stării sănătății parturientei și a fătului nu erau și a luat decizia corectă de

naștere naturală. Ea periodic investiga pacienta, aceasta era sub supraveghere

permanentă, dar a constatat că fătul are o patologie doar în timpul nașterii la ora

11.30 și imediat a acționat, stimulând nașterea.

Declarațiile inculpatei coroborează cu depozițiile martorilor Florea V. și

Florea I., care au confirmat că inculpata a consultat și supravegheat parturienta pe

întreaga perioadă până la naștere și nu a lăsat-o fără supraveghere. Rezultă că

aceasta nu a putut să prevadă patologia fătului, prin urmare nu a existat elementul

de neglijență.

În actul de învinuire se indică că lichidul amniotic a fost impregnat meconial

or, s-a constatat în mod incontestabil că lichidul amniotic a avut o culoare verzuie.

Conform Regulamentului de utilizare a Partogramei în fișa de naștere și în

forma de poster, care este anexa nr. 3 a Ghidului B Național de Perinatologie,

starea membranelor și a lichidului amniotic se înregistrează în partogramă după

cum urmează: 1. Membranele sunt intacte; 2. Membranele sunt rupte, iar lichidul

amniotic clar, curat - C; 3. Lichidul amniotic amestecat cu meconiu - M; 4.

Lichidul amniotic amestecat cu sânge - S; 5. Membranele rupte, iar lichidul

amniotic absent - A.

În mod normal, inculpata urma să indice în partogramă că lichidul amniotic

era curat, deoarece el nu era amestecat cu meconiu, însă aceasta a dorit să reflecte

starea reală, indicând că lichidul are culoare verzuie.

19

Mai mult, și specialistul Corolcova N. a indicat că apele verzui se întâlnesc

în mai multe cazuri și nu constituie un indiciu de suferință fetală, de aceeași părere

fiind și specialistul român medicul primar Petelcu G., concluziile căruia se conțin

în raportul de expertiză și care nu au fost apreciate de acuzare, fiind ignorate

complet, instanța de fond just luând în considerație constatările experților români.

Totodată, instanța de fond corect a apreciat acțiunile privind administrarea

analgeziei epidurale or, conform pct. 5.15 din Ghidul В Național de Perinatologie,

pag. 82 diminuarea durerii, fără a dăuna femeii, fătului și evoluției naturale a

travaliului, este unul din scopurile supreme în îngrijirea parturientei.

La fel, specialistul român, medicul Petelcu G., cît și specialistul național

Corolcova N. au confirmat că analgezia epidurală a fost corectă în cazul de față,

administrată cu acordul parturientei Florea V. și a soțului acesteia. Analgezia

epidurală a fost efectuată de un medic specialist și nu a dat în cazul de față careva

complicații, având doar efecte benefice asupra parturientei, diminuându-i

considerabil durerile.

Potrivit Ghidului В Național de Perinatologie, pag. 72, unica investigație

suplimentară la naștere poate fi cardiotocografia, după indicații, iar determinarea

PH sanguin fetal nici nu se include în calitate de investigații în standardele

naționale.

Monitorul fetal se conectează atunci când sunt indicații, adică careva

probleme la naștere, însă, în cazul dat, parturienta a fost internată cu diagnosticul

starea satisfăcătoare, sarcina 41 săptămâni și nu a fost nici o indicație de a o

monitoriza cu monitorul.

Conform Regulamentului de utilizare a Partogramei în fișa de naștere și în

formă de poster, care este anexa nr. 3 a Ghidului В Național de Perinatologie, pag.

179, determinarea bătăilor cordului fetal este o metodă clinică precisă, simplă și

sigură de observare a stării fătului.

Or, inculpata, cu ajutorul stetoscopului, pe tot parcursul travaliului, a

determinat bătăile cordului fetal la parturienta Florea V., care au fost în limite

normale până la ora 11.33, atunci când a avut loc primul semn de suferință fetală,

mărindu-se bătăile cordului fetal, moment în care inculpata a acționat rapid și prin

metoda epiziotomiei, a sfârșit nașterea într-un termen de 2 minute, acționând

absolut ireproșabil.

Instanța de fond corespunzător a dispus că rapoartele de expertiză efectuate

ulterior dețin constatări opuse celui început la 14.09.2009 și terminat la 10.03.2011

de către experții în comisie Mutoi G., Moldovanu M., Șarpe V., necătând că

experții dispuneau de aceleași probe și materiale, or sentința nu poate fi bazată pe

presupuneri.

Potrivit art. 8, 26 alin. (3), 27 alin. (2), 389 alin. (2) Cod de procedură

penală a RM, judecătorul nu este în drept să fie predispus să accepte concluziile

date de organul de urmărire penală în defavoarea inculpatului sau să înceapă o

judecată de la ideea preconcepută că acesta a comis o infracțiune ce constituie

obiectul învinuirii și nici o dovadă nu are putere probantă dinainte stabilită.

Sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, iar toate dubiile în

20

probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se interpretează în favoarea

inculpatului.

În conformitate cu prescripțiile art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură

penală, sentința de achitare se adoptă dacă fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

declarat recurs ordinar, în care a solicitat casarea acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurenta a invocat că instanța de apel a menținut o hotărâre neîntemeiată și

a dat o apreciere greșită probelor administrate or, acestea corespund stării de fapt

stabilită de organul de urmărire și demonstrează incontestabil vinovăția inculpatei,

în comiterea infracțiunii incriminate, inclusiv prin declarațiile martorului Florea I.,

Guțu N., Cemîrtan A., raportul de expertiză medico-legală nr. A.5/925/2012 din

08.11.2013, raportul de expertiză psihiatrico-legală nr. 454a din 26.06.2014,

raportul de expertiză medico-legală nr. A.5/925/2012/2015 din 04.02.2016,

raportul de noua expertiză medico-legală nr. A.5/925/2012 din 08.11.2013,

raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 454a-2014 din 26.06.2014,

raportul de expertiză medico-legală nr. 252 din 09.12.2014 a lui Florea N., raportul

de noua expertiză medico-legală complexă nr. A.5/925/2012/2015 din 04.02.2016.

Sentința instanței de fond este ilegală, adoptată contrar prevederilor art. 101,

314, 394 Cod de procedură penală, fiind lăsate fără apreciere sau apreciate în mod

obiectiv, unilateral și tendențios probele acuzării care, pe deplin și direct dovedesc

vinovăția inculpatei, acordând prioritate probelor apărării.

Or, probele acuzării sunt pertinente, concludente, admisibile, fiind

administrate în conformitate cu prevederile legale, acestea nu au fost puse la

îndoială de apărare și nu a fost invocat niciun argument sau circumstanță temeinică

care ar determina nerecunoașterea acestora sau administrarea cu încălcarea

procedurii. Astfel, aceste probe dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatei de

comitere a infracțiunii prevăzute de art. 213 lit. a) Cod penal.

Conform prevederilor pct. 19 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție

Privind sentința judecătorească, instanța de judecată urma să motiveze admiterea

ca probă doar a declarațiilor inculpatului și respingerea celorlalte. Instanța însă,

contrar acestei norme, dispune achitarea lui Gabură Valeriu pe motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii incriminate.

Instanțele de fond și de apel au ignorat toate probele administrate în mod

legal de acuzare, acordând prioritate afirmațiilor mincinoase ale inculpatei și ale

martorilor care au dat declarații în favoarea ei.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală – instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

5.1. A declarat recurs ordinar și succesorul părții vătămate, Florea Ion, în

care a solicitat casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a indicat că atât prin ordonanța de punere sub învinuire, cât și pe

parcursul cercetării judecătorești, procurorul a demonstrat cu certitudine conduita

21

ilicită a inculpatei, exprimată printr-o serie de acțiuni și inacțiuni care contravin

prevederilor normei juridice, descrierea cărora ar solicita reproducerea practic în

întregime a Ghidului A, B, C Național de Perinatologie, Ghidului de reanimare

neonatală, Legii ocrotirii sănătății nr. 411-XIII din 28.03.1995, Legii privind

drepturile și responsabilitățile pacientului nr. 263-XVI din 27.10.2005.

Circumstanțele invocate se referă la unele situații în care nu există unele

norme speciale pentru a analiza fapta prin prisma art. 213 Cod penal, pe când

acțiunile/inacțiunile de încălcare a regulilor sau metodelor de acordare a asistenței

medicale admise de inculpată au constat în examinarea insuficientă a victimei și

neefectuarea examenelor diagnostice speciale, îngrijirea și supravegherea neatentă,

nerespectarea modului de administrare a preparatelor sau remediilor medicale,

nedepistarea la timp a asfixiei intrauterine acute, fenomene care sunt cele mai

frecvente modalități de încălcare a regulilor sau metodelor de acordare a asistenței

medicale în cadrul Spitalului Clinic Municipal nr. 1 și aceste încălcări sunt

prevăzute în Ghidul A, B, C Național de Perinatologie, Ghidul de reanimare

neonatală, Legea ocrotirii sănătății nr. 411-XIII din 28.03.1995, Legea privind

drepturile și responsabilitățile pacientului nr. 263-XVI din 27.10.2005.

Argumentele instanței de apel privind lipsa în acțiunile inculpatei din aceste

considerente a elementelor constitutive ale infracțiunii este nefondată, fiind stabilit

că organul de urmărire penala a dat un răspuns detaliat și motivat.

Totodată, Regulamentul de apreciere medico-legală a gravității vătămării

corporale, aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătății al RM nr. 199 din 27.06.2003

nu este un impediment pentru a califica gravitatea leziunilor corporale cauzate

copilului în urma asistenței inadecvate, după cum indică experții la întocmirea

Raportului de expertiză nr. 252.

Pe lângă aceasta, gradul leziunilor corporale care au survenit la copil a fost

apreciat în Raportul de expertiză psihiatrico-legală nr. 454 din 26.06.2014.

Instanța de apel nu a examinat motivele de anulare a sentinței, invocate în

apelurile declarate, nu s-a expus asupra lor și tacit le-a respins. La fel, nu a dat nici

o apreciere probelor care dovedesc că expertizele nr. 448 și nr. 252 sunt dubioase

și nu pot fi puse la baza sentinței de achitare.

În același timp, experții nominalizați la întocmirea rapoartelor de expertiză

nr. 448 și nr. 252 intenționat au omis majoritatea cerințelor înaintate la efectuarea

acestor expertize. Acestea conțin informații incorecte, fiind denaturate grav

circumstanțele reale.

Dimpotrivă, expertiza nr. A.S./2012 și expertiza nr. A./925/2012/2015,

efectuate de experții Institutului „Mina Minovici” București și expertiza nr. 454

din 26.06.2014, efectuată de Spitalul Clinic de Psihiatrie al Republicii Moldova

corespund cerințelor de legislație, fiind lipsite de riscuri de influență de interese.

Nu pot fi admise în calitate de probe nici declarațiile martorilor Iachim S. și

Josan V. or, ele au participat la primirea nașterii, sunt direct vinovate în

consecințele tragice, fiind probat că pe parcursul urmăririi penale și judecării

cauzei ele au dat depoziții false.

22

Contrar prevederilor art. 87 Cod de procedură penală, instanțele de fond și

de apel au substituit concluziile de expertiză efectuate cu declarațiile medicului

Corolcova N., audiată în calitate de specialist.

Pe lângă acesta, operarea cu concluziile medicului Petelcu G., care este o

opinie și se conține în partea descriptivă a expertizei nr. A./925/2012, pentru a

pune la îndoială concluziile expuse de comisia de experți români, este incorectă din

punct de vedere juridic.

Mai mult, instanța de fond nu a dat nici o apreciere propriilor declarații

făcute în procesul examinării și dezbaterilor judiciare.

Conform declarațiilor medicului psihiatru Negruța, multiplele leziuni

traumatice: hemoragiile intracerebrale foarte grave, encefalopatie, paralizie

cerebrală infantilă și altele sunt caracteristice unei asfixii acute, a tratării

necorespunzătoare la naștere.

Astfel, nedepistarea asfixiei intrauterine acute și neîntreprinderea urgentă a

măsurilor strict necesare pentru asemenea situație au fost determinate de acțiuni și

inacțiuni grave de neglijență admise de inculpată.

Or, inculpatei urmează a-i fi incriminată monitorizarea deficientă a nașterii,

nepregătirea echipei, medicul-obstetrician, în gestiunea căreia se află primirea

nașterii, fiind obligat să asigure pregătirea echipei operatorii pentru orice

complicație eventuală, neaplicarea cardiomonitoringului și efectuarea analizei pH,

aplicarea anesteziei epidurale și oxitocinei, neefectuarea resuscitării.

Deci, fiind stabilit că la naștere nu au asistat anesteziologul, reanimatologul,

neonatologul și nu a fost pregătită echipa după cum prevăd ghidurile în domeniu,

nu s-au ascultat atent bătăile inimii și nu s-a făcut analiza pH pentru a depista

asfixia acută, nu s-au dirijat scremetele parturientei, copilul nu a fost conectat la

timp la aparatele de resuscitare, nu a fost transportat la timp în sala de reanimare -

acțiuni prescrise de Ghidurile A, B, C, pe care inculpata era obligată să le

întreprindă, circumstanțele fiind probate prin cinci expertize efectuate și lipsind

probe care ar confirma nevinovăția acesteia, fiind ignorate argumentele de casare a

sentinței expuse în apelurile declarate, nu este clar în baza căror probe instanța de

apel a apreciat comportamentul inculpatei ca fiind corect, conform standardelor și

că în acțiunile ei lipsesc semnele infracțiunii prevăzute la art. 213 lit. a) Cod penal.

Prin acest fapt și prin modul de apreciere a probelor, care contravine

principiilor de drept de bază, aplicabile la efectuarea actului de justiție se confirmă

că decizia instanței de apel, este ea însăși o eroare de drept.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

5.2. La 21 februarie 2018, succesorul părții vătămate, Florea Ion, a declarat

recurs suplimentar, în care a solicitat casarea acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a menționat că hotărârile judecătorești sunt neîntemeiate legal.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit face următoarele concluzii.

23

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel.

Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de

30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de

procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În corespundere cu

art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se consemnează în

procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în termen de până la

30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la

ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li

se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată.

Sub acest aspect și cu referire la recursul suplimentar declarat de avocatul

succesorul părții vătămate, Florea Ion, pe 21.02.2018 (pct. 5.2. din decizie), se atestă

că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de apel a pronunțat

dispozitivul deciziei la 28.11.2017, în prezența succesorului părții vătămate, Florea

Ion, comunicând că decizia motivată va fi pronunțată la 27.12.2017, ulterior

pronunțarea deciziei integrale fiind amânată pentru 10.01.2018, fapt realizat la

această dată și consemnat în procesul-verbal, în lipsa părților. Totodată, potrivit

scrisorii din 11.01.2018, succesorului părții vătămate, Florea Ion, i-a fost expediată

o copie de pe decizia motivată (vol. 4 f.d. 45-46, 91).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 10.01.2018, iar

termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a expirat la sfârșitul zilei

de 12.02.2018.

Totodată, potrivit ștampilei, recursul suplimentar vizat a fost depus și

înregistrat, la Curtea Supremă de Justiție pe 21.02.2018, adică este declarat peste

termenul prevăzut de lege (pct. 5.2. din decizie, vol. 4 f.d. 198).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală nu prevede repunerea

în termen a recursului, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs

decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest

termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are

un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța îl respinge ca inadmisibil, dacă este declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursul ordinar suplimentar din 21.02.2018, al succesorului

părții vătămate, Florea Ion, este declarat peste termen, el urmează a fi respins ca

inadmisibil.

24

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile ordinare

de bază (pct. 5., 5.1. din decizie), se reține că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind infracțiunile

incriminate inculpatei în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și a prescripțiilor de drept material, în baza probelor administrate, acestea

fiind motivat apreciate în temeiul prescripțiilor din art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și al coroborării lor, în raport cu limitele învinuirii formulate, corect

dispunând achitarea inculpatei de sub învinuirea comiterii infracțiunilor imputate,

pe motiv că fapta ei nu întrunește elementele infracțiunii (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, soluția de achitare a inculpatei de sub învinuirea comiterii

infracțiunilor incriminate, cât și netemeinicia recursurilor ordinare, coroborează și

cu următoarele împrejurări.

Conform art. 14 alin. (1), 15, 113 alin. (1) Cod penal, infracțiunea este o

faptă (acțiune sau inacțiune) prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, săvârșită cu

vinovăție și pasibilă de pedeapsă penală. Gradul prejudiciabil al infracțiunii se

determină conform semnelor ce caracterizează elementele infracțiunii: obiectul,

latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă. Se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Totodată, potrivit art. 24 alin. (2), 66 alin. (2) pct. 1), 143 alin. (1) pct. 2) și

6), 281 alin. (2), 296, 325 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Expertiza

judiciară se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea

gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale, altor cazuri

când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză. Ordonanța de punere sub

învinuire trebuie să cuprindă formularea învinuirii cu indicarea modului de

săvârșire a infracțiunii și consecințele ei, caracterului vinei, motivelor și semnelor

calificative pentru încadrarea juridică a faptei. Rechizitoriul cuprinde informații

despre fapta și persoana în privința căreia s-a efectuat urmărirea penală, analiza

probelor care confirmă fapta și vinovăția învinuitului, formularea învinuirii care i

se incriminează cu încadrarea juridică a acțiunilor lui. Judecarea cauzei se

25

efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Inculpatul are

dreptul să știe pentru ce faptă este învinuit (art. 6 CEDO).

În această consecutivitate, se atestă că organul de urmărire penală nu a

respectat aceste prescripții de drept.

Or, potrivit ordonanței de punere sub învinuire din 25.10.2016, inculpata

este acuzată că: „a săvârșit încălcarea din neglijență de către medic a regulilor

sau metodelor de acordare a asistenței medicale, care a cauzat vătămarea gravă

a integrității corporale sau a sănătății în următoarele circumstanțe..., conform

Raportului de expertiză psihiatrico-legală nr. 454a din 26.06.2014, acesta s-a ales

cu maladie psihică cronică sub formă de retardie mentală profundă în cadrul

Paraliziei Centrală Infantilă și care conform pct. 28, 62 ale Regulamentului nr.

199 din 27.06.2003, „De apreciere medico-legală a gravității vătămării

corporale”, aprobat de către Ministerul Sănătății al Republicii Moldova, se

apreciază ca vătămare corporală gravă”.

Acțiunile inculpatei au fost încadrate în baza art. 213 lit. a) Cod penal, care

este o normă de blanchetă și care conține două elemente calificative obligatorii,

adică încălcarea din neglijență de către medic: 1. a regulilor sau metodelor de

acordare a asistenței medicale și 2. dacă aceasta a cauzat vătămarea gravă a

integrității corporale sau a sănătății.

Totodată, în pofida normelor de drept enunțate, în rechizitoriul din

25.08.2016 și nici în ordonanța de punere sub învinuire din 25.10.2016, nu este

indicat, deci nici constatat:

a) Regulile sau metodele de acordare a asistenței medicale concrete,

valabile la momentul comiterii faptei (Decizia Curții Constituționale nr. 44 din

14.05.2018 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din art. 213 Cod penal,

pct. 21-23), pe care le-ar fi încălcat inculpata, cu indicarea denumirii lor, de către

cine și când au fost adoptate, dispozițiile precise din acestea pe care le-ar fi neglijat

inculpata în raport cu circumstanțele din speță, cât și expertiză judiciară prin care

ar fi fost constatate încălcările imputate, dar în raport cu regulile sau metodele de

acordare a asistenței medicale care urmau a fi legal incriminate inculpatei prin

rechizitoriu sau ordonanța ulterioară de punere sub învinuire;

b) conform cărui raport de expertiză medico - legală s-a constatat că părții

vătămate i-a fost cauzată vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății.

Mai mult, din actele de învinuire vizate rezultă că „maladia psihică

cronică sub formă de retardie mentală profundă în cadrul Paraliziei Centrală

Infantilă”, indicată în Raportului de expertiză psihiatrico-legală nr. 454a din

26.06.2014, a fost apreciată drept „vătămare corporală gravă”, de către însuși

procurorul care a întocmit rechizitoriul și ordonanța de punere sub învinuire din

25.10.2016, în baza: „pct. 28, 62 ale Regulamentului nr. 199 din 27.06.2003, „De

apreciere medico-legală a gravității vătămării corporale”, aprobat de către

Ministerul Sănătății al Republicii Moldova”, fapt ce contravine art. 143 Cod de

procedură penală, care prevede expres și clar că pentru constatarea gradului de

gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale, se dispune și se

efectuează, în mod obligatoriu, expertiza judiciară.

Or, în materialele cauzei lipsește expertiza judiciară în aspectul vizat.

26

Prin urmare, învinuirea înaintată inculpatei este una incompletă, neclară și

divergentă, adică este una dubioasă. O asemenea învinuire a afectat dreptul

inculpatei de a ști pentru ce faptă este învinuită, adică dreptul la apărare (art. 6

CEDO).

Potrivit art. 8 alin. (3), 24 alin. (2), 325 alin. (1), 389 alin. (2) Cod de

procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu. Concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea

infracțiunii și sentința de condamnare nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar toate

dubiile în probarea învinuirii se interpretează doar în favoarea inculpatului.

Instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Astfel, instanța de judecată nu este în drept să completeze din oficiu

învinuirea cu circumstanțe în fapt care ar justifica-o și care ar agrava situația

inculpatei, și să-și întemeieze soluțiile pe presupuneri și dubii.

Conform jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual,

o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art.

6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că

obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate

fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

(hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Mai mult, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit deja obiect

de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate

în acest sens (pct. 2.–5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că hotărârile contestate

conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile de pe rol, și că recursurile

ordinare sunt neîntemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în

cazul în care se constată că el este neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol sunt neîntemeiate, ele urmează a

fi respinse ca inadmisibile, cu menținerea hotărârilor atacate.

27

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Valentina Bradu, și de succesorul părții

vătămate, Florea Ion, împotriva sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din

15 decembrie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28

noiembrie 2017, în privința inculpatei Taranova Galina XXXXX, cu menținerea

hotărârilor atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 februarie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Burduh

Maria Ghervas

28