1ra-723/2018 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-723/2018 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-723/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 16 ianuarie 2018, declarat de inculpatul

Andronachi Iurie Xxxxx, născut la

xx xxxxxxxx xxxx, originar și locuitor al mun. Xxxxxxxx,

str. X. Xxxxxxx x/x, ap.xx, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 03.08.2017 – 06.11.2017,

instanța de apel: 29.11.2017 – 16.01.2018,

instanța de recurs: 01.03.2018 – 18.04.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Andronachi

Iurie a fost condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la 6 luni închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probațiune de 1 an.

organul de urmărire penală, inculpatul Andronachi Iurie, în scopul consumului

personal de substanțe narcotice, a intrat în posesia substanței stupefiante hașiș, pe

care a păstrat-o ilegal în automobilul ce-i aparține, de model „Chrysler Voyager”,

număr de înregistrare XXX xxx, parcat pe str. X. Xxxxxxx nr. x/x, mun. Chișinău,

până la 25.04.2017, când în rezultatul percheziției a fost depistată și ridicată o folie în

care, conform raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-2623 din 20.05.2017, se afla

1

hașiș cu masă totală de 0,756 gr., care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante

și care, conform Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, cu modificările aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 43 din 26.01.2009, constituie cantități mari.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate vina și faptele indicate

în rechizitoriu, solicitând examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, declarând că atunci când a fost efectuată percheziție la domiciliul

său și în automobil, a fost depistată folia de staniol în care era hașiș. A păstrat

substanța respectivă, deoarece dorea să o consume. Anterior a fost sancționat de mai

multe ori pentru păstrarea substanțelor narcotice.

Deoarece aceste probe i-au confirmat integral vinovăția, instanța a încadrat

acțiunile inculpatului în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, ca circulația ilegală a

drogurilor fără scop de înstrăinare, adică păstrarea substanțelor narcotice, săvârșite în

proporții mari și fără scop de înstrăinare.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 16, 61, 75-77

Cod penal, 3641 Cod de procedură penală, că inculpatul a săvârșit o infracțiune

ușoară, pentru care legea penală prevede amendă în mărime de la 400 la 700 unități

convenționale sau muncă neremunerată în folosul comunității de până la 150 ore, sau

închisoare de până la 1 an, că inculpatul a solicitat examinarea cauzei în procedură

simplificată, beneficiind astfel de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă cu

închisoare, că s-a constatat circumstanța atenuantă – căința sinceră, circumstanțe

agravante nefiind stabilite, că inculpatul anterior a mai fost sancționat pentru

infracțiuni similare, și anume: prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, din

07.09.2011 în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la amendă în mărime de 400 unități

convenționale și prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 17.05.2016 în

baza art. 217 alin. (2) Cod penal la amendă în mărime de 400 unități convenționale,

însă inculpatul, cu toate că a executat pedepsele aplicate, a evitat să facă concluziile

de rigoare, neconștientizând pericolul faptelor sale, continuând să dea dovadă de o

conduită contrară normelor de drept, concluzionând că aplicarea față de inculpat a

unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, va fi una echitabilă și

justificată și care își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, de

prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului cât și a altor

persoane.

Însă, având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, are familie, este

căsătorit, vina în comiterea infracțiunii a recunoscut-o integral, instanța a conchis că

scopul pedepsei penale în privința inculpatului va fi atins și prin aplicarea unei

pedepse neprivative de libertate, cu suspendarea condiționată a executării ei, pe un

termen de probațiune de 1 an.

declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă de 8 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Apelantul a invocat, că instanța de fond, la stabilirea pedepsei inculpatului, nu

a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75-78 Cod penal, neluând în considerație că

2

acesta anterior a fost judecat de mai multe ori, inclusiv pentru infracțiuni similare,

comiterea infracțiunilor devenind pentru el o deprindere și o modalitate de

conviețuire în societate.

Instanța de fond, nejustificat a conchis că reeducarea și corectarea inculpatului e

posibilă prin suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, această

pedeapsă fiind disproporționată în raport cu fapta săvârșită, instanța neținând cont de

gradul de pericol social al infracțiunii comise și de atitudinea inculpatului după

comiterea infracțiunii, de personalitatea acestuia, nestabilind o pedeapsă care ar duce

la corectarea inculpatului.

Or, actele comise de către inculpat îndreptate împotriva valorilor sociale privind

circulația legală a substanțelor narcotice, atrag pedepsirea corespunzătoare. Mai mult,

atitudinea lui cât și modul de comitere a faptei, nu pot fi omise, ele fiind corect

evaluate de către instanță.

2018, apelul a fost admis, casată sentința parțial și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Andronachi Iurie, condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, i-a fost

aplicată pedeapsa de 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

din momentul reținerii.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut, că instanța de fond, la numirea pedepsei inculpatului,

a ținut cont de unele circumstanțe reale și personale, cum ar fi: caracterul și gradul de

pericol social al infracțiunii, că infracțiunea a fost săvârșită intenționat, fiind una

ușoară și de personalitatea infractorului, că s-au stabilit circumstanțele atenuate -

recunoașterea vinei, căința sinceră și solicitarea examinării cauzei în baza probelor

acumulate în faza urmăririi penale, conform art.3641 Cod de procedură penală.

Însă, nu a ținut cont în deplină măsură că inculpatul anterior a mai fost în

conflict cu legea, fiind atras la răspundere penală de 12 ori, dintre care de 4 ori pentru

fapte similare, că acesta nu a tras concluziile respective, nu s-a corectat și reeducat,

din nou pășind pe calea infracționalității, a comis fapte prevăzute de legea penală.

Deci, o altă pedeapsă decât cea privativă de libertate reală nu-și va atinge scopul.

Or, potrivit art. 61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească

demnitatea persoanei condamnate.

Totodată, pedepsele penale anterioare stabilite inculpatului, nu și-au atins

scopul de readucere a lui pe calea corectării și corijării.

Astfel, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de

caracterul și gradul pericolului social și prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

personalitatea lui, că inculpatul a recunoscut vina și s-a căit sincer, că antecedentele

penale sunt stinse, concluzionând că reeducarea și corectarea lui este posibilă prin

aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de 6 luni.

menținerea sentinței instanței de fond.

3

Recurentul a invocat, că instanța de apel, fără a motiva necesitatea aplicării

unei pedepse reale, a decis izolarea lui de societate, familie, de cei 2 copii și mama

care are o vârstă înaintată, toți aflându-se la întreținerea sa.

Pedepasa aplicată de către instanța de apel, este una prea aspră, or, practica

judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră, generează apariția unor sentimente

de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, ceea ce poate duce la

consecințe contrare scopului urmărit.

În condițiile în care a recunoscut integral vina, s-a căit sincer de cele comise și

regretă cele întâmplate, infracțiunea comisă face parte din categoria celor ușoare,

judecarea cauzei s-a desfășurat în procedură simplificată prevăzută de art. 3641 Cod

de procedură penală, este căsătorit, are 2 copii minori la întreținere și mama sa care

are o vârstă înaintată, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, nu are

antecedente penale, nu au fost constatate circumstanțe agravante, fiind constatate

circumstanțe atenuante, reeducarea și corijarea sa este posibilă fără privare de

libertate, prin suspendarea executării pedepsei.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală – s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, just luând în considerare personalitatea inculpatului, consecințele faptei

comise de el și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, ținând corect cont de

prevederile art. 61, 75 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și

a altor persoane. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

4

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Or, soluția instanței de apel este conformă și jurisprudenței naționale, potrivit

cărei recunoașterea vinovăției care atrage incidența procedurii simplificate, nu poate

fi valorificată ca o circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f)

Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă

valență juridică (pct. 35, Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 13 din 16.12.2013,

„Cu privire la aplicarea prevederilor art. 3641 CPP de către instanțele judecătorești”).

În consecutivitatea enunțată, instanțele de fond și de apel, just au concluzionat

că în cazul condamnării anterioare a inculpatului pentru fapte similare, chiar și în

prezența circumstanțelor invocate de acesta (pct. 5. din decizie), suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii în baza art. 90 Cod penal ar reprezenta o

soluție de pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în

raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana celui vinovat și a

scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării

inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și

a altor persoane.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța

de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl

propune inculpatul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4. – 5. din decizie),

iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza

sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

5

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-a aplicat

inculpatului o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, și că recursul

ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul menționat este vădit neîntemeiat, acesta

urmează a fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Andronachi Iurie

Xxxxx, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie

2018, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 mai 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

6