1ra-439/18 — Art. 145 alin. 2 lit. a CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Art. 145 alin. 2 lit. a CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-439/18 — Art. 145 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-439/2018
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
18 aprilie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte: Toma Nadejda,
judecători: Țurcan Anatolie și Cobzac Elena
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de
procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, prin care
se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01
noiembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe
Magdei Mihail XXXXX, născut la
XXXXX, originar și domiciliat în s.
XXXXX, r-nul XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 02.08.2017 – 22.08.2017;
Instanța de apel: 07.09.2017 – 01.11.2017;
Instanța de recurs: 26.01.2018 – 18.04.2018;
A C O N S T A T AT :
Prin sentința Judecătoriei Ungheni, sediul Central din 22.08.2017, Magdei
Mihail a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145
alin. (2) lit. a) Cod penal, și în baza acestei Legi, prin aplicarea art. 3641 alin. (8)
Cod de procedură penală, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un
termen de 12 (doisprezece) ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip
închis.
A fost respinsă cerința procurorului Alina Filimon privind încasarea de la
Magdei Mihail suma de 14142 lei, în calitate de cheltuieli judiciare ca fiind
neîntemeiată.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că, Magdei Mihail, la
25 iunie 2017 aproximativ la ora 23:00, aflându-se pe malul iazului care
aparține lui Bodrug Tudor, în rezultatul unui conflict iscat între el și Lazo
Anatolie, din cauza unei lanterne, în mod premeditat, a luat un topor, pe care l-a
utilizat în calitate de armă, și i-a aplicat cu tăișul lui Lazo Anatolie o lovitură în
regiunea gâtului pe dreapta, cauzându-i o plagă tăiată - despicată, care se
1
califică ca leziune corporală gravă periculoasă pentru viață, în urma căreia Lazo
Anatolie a decedat.
Conform raportului de expertiză judiciară nr.74 din 27 iulie 2017, moartea
lui Lazo Anatolie a survenit în urma unui șoc posthemoragic acut cauzat de
hemoragia masivă externă din plaga tăiată despicată din regiunea gâtului cu
lezarea arterei carodite interne. La examinarea cadavrului a fost depistată o
plagă tăiată - despicată în regiunea gâtului pe dreapta cu lezarea arterei
carodite interne și articulației atlanto occipitale, care a fost produsă de acțiunea
unui obiect tăietor - despicător posibil în timpul și circumstanțele indicate, a
fost însoțită cu simptoame periculoase pentru viață și după acest criteriu se
califică ca vătămare corporală gravă periculoasă pentru viață. Între aceste
leziuni corporale și cauza decesului este legătură cauzală directă.
Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 145 alin. (2) lit. a) Cod
penal, după indicii calificativi: omorul unei persoane săvârșit cu premeditare.
Sentința a fost atacată cu apel de către procurorul în Procuratura raionului
Ungheni Filimon Alina, solicitând admiterea apelului, casarea parțială a
sentinței, în partea referitoare la cheltuielile judiciare și emiterea unei noi decizii
privind încasarea de la inculpat suma de 14142 lei (3544 lei - costul raportului
de expertiză judiciară nr.74; 9520 lei - costul raportului de expertiză judiciară
nr.241; 1078 - costul raportului de expertiză psihiatrică nr.99) și trecute în
contul statului, în motivare a invocat ilegalitatea sentinței din următoarele
motive:
- cu referire la prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală,
instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile
judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și
apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență
juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și
condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Totodată instanța poate elibera
de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care
trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau
dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației
materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor;
- în cazul dat s-a constat că, cheltuielile judiciare au fost suportate în
legătură cu efectuarea expertizelor judiciare, care fac parte din cheltuielile
suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, care
urmează a fi suportate conform prevederilor legale de condamnat și trecute în
contul statului. Menționează prevederile Legii nr.68 din 14.04.2017, cu privire la
expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, care prevede expres în art.75 -
expertiza judiciară se efectuează cu condiția că solicitantul achită în prealabil
costurile acesteia. În cazul în care solicitantul expertizei este o instituție publică,
pentru efectuarea expertizei judiciare este suficientă prezentarea prealabilă a
unei garanții privind plata ulterioară, acceptată de către instituția de expertiză
judiciară sau de către expertul judiciar. în cazul în care acesta își desfășoară
activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară. Mai mult ca atât costurile
expertizelor judiciare sunt stabilite conform prezentei legi de Guvern;
2
- totodată, instanța de judecată dispune de dreptul în cazul constatării
inoportunității recuperării cheltuielilor judiciare, de a eliberat condamnatul de
recuperarea cheltuielilor judiciare în cazurile expres prevăzute de lege, și anume
sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul
asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat,
atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de
mijloacele necesare. Instanța de asemenea poate elibera de plata cheltuielilor
judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte
cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata
cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a
persoanelor care se află la întreținerea lor. În cazurile constatărilor
inoportunității recuperării cheltuielilor judiciare menționate, instanța poate
eliberat condamnatul de recuperarea cheltuielilor judiciare, motivând în
sentință motivul care a stat la bază, dar nu să considere neîntemeiată solicitarea
procurorului având în vederea obligația pozitivă a statului de a administra probe
și a proba vinovăția persoanei;
- Curtea de la Strasbourg, în art.6 alin.1) din Convenție garantează fiecărei
persoane dreptul ca o instanță să îi determine drepturile și obligațiile civile.
Cheltuielile generate de un proces sunt avansate, în primul rînd de stat, care se
angajează să garanteze justițiabililor dreptul de acces la o instanță
independentă, imparțială și care să analizeze pretențiile justițiabililor într-un
termen rezonabil. În al doilea rând, deși gratuitatea justiției reprezintă
"complementul natural" al egalității părților în proces, înfăptuirea serviciului
public al justiției implică unele cheltuieli pe care o parte sau părțile le avansează
în cursul desfășurării procesului.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 noiembrie
2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror, fiind menținută fără
modificări sentința.
În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a reținut că, efectuarea
expertizei medico-legale privind cauza morții (raportul nr.74 din 24.07.2017 la
f.d.84-88), expertizei biologice (raportul nr.241 din 10.07.2017 la f.d.81-83) și
expertizei psihiatrice (raportul nr.99a-2017 din 31.08.2017 la f.d.89-90),
efectuarea acestor acte procesuale au fost dispuse din motiv că, constituie o
măsură procesuală ce ține de administrarea probatoriului și formularea
învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.
Prin urmare, rapoartele de expertiză indicate supra, au fost dispuse, având
la baza dispozițiile imperative prevăzute la art. 143 Cod de procedură penală,
astfel, instanța de apel a reiterat că alin. (2) al normei indicate prevede că plata
expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se fac din contul
mijloacelor bugetului de stat.
Reieșind din prevederile legii în cazurile când expertiza a fost dispusă de
către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea
acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate
din contul mijloacelor bănești ale bugetului de stat.
3
Astfel, s-a reținut că expertizele în cauză au fost ordonate de către organul
de urmărire penală/procuror, în vederea constatării cauzei morții, starea psihică
a învinuitului și constatarea biologică a corpurilor delicte și a provenienței
sângelui.
Împotriva deciziei instanței de apel, la 20 decembrie 2017, în termen,
declară recurs ordinar procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți,
Gavdiuc Valentina, prin care solicită să fie remisă cauza spre rejudecare.
În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6) art.
427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:
- consideră neargumentată poziția instanței de trecere în contul statului a
cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizelor, or, acestea conform
legislației în vigoare urmau a fi încasate din contul inculpatului.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit
neîntemeiat.
Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept
formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de
recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea
atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de
drept formal și material.
Colegiul reține că recurentul invocă ca temei pentru recurs pct. 6) alin. (1)
al art. 427 Cod de procedură penală, precum că instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
În esență, recurentul critică decizia instanței de apel dintr-un singur
considerent, și anume că, în viziunea sa, instanțele de judecată nu au calificat
obiectiv respingerea încasării cheltuielilor de judecată, adoptând în acest sens o
decizie neargumentată.
Cu referire la aceste argumente ale recurentului Colegiul penal conchide, că
instanța de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele
probele prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând
corect la concluzia de a respinge apelul procurorului, cu menținerea sentinței
fără modificări, prin care a fost respinsă solicitarea procurorului privind
încasarea de la inculpat a sumei de 14142 lei, ce constituie cheltuieli pentru
efectuarea expertizelor judiciare, or, cheltuielile suportate de către organul de
urmărire penală în speță nu sunt unele de natura de a impune cheltuieli
4
neprogramate și neincluse în cheltuielile evidente suportate anume de către
stat.
Astfel, art. 227 alin. (2) Cod penal stipulează, că cheltuielile judiciare
cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții
vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților,
traducătorilor și asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea,
transportarea și cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite
pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4) cheltuite pentru
restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de
efectuare a expertizei judiciare sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în
legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.
Totodată, alin. (3) prevede, că cheltuielile judiciare se plătesc din sumele
alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.
Potrivit art. 228 Cod de procedură penală (1) În modul prevăzut de legea
procesuală penală, din sumele alocate de stat vor fi compensate următoarele
cheltuieli judiciare suportate de către martori, partea vătămată, partea civilă,
asistenții procedurali, interpreți, traducători, experți, specialiști, reprezentanții
legali ai părții vătămate, ai părții civile:
1) cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de
urmărire penală și în instanță;
2) cheltuielile de cazare;
3) salariul mediu pentru toată perioada de participare în procesul penal;
4) cheltuielile de reparare, restabilire a obiectelor care au fost deteriorate
în urma utilizării lor în cadrul acțiunilor procesuale la cererea organului de
urmărire penală sau a instanței.
(2) Organele, întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat sunt
obligate să păstreze salariul mediu pentru toată perioada de timp în care partea
vătămată, reprezentantul ei legal, asistentul procedural, interpretul,
traducătorul, specialistul, expertul, martorul au participat în procesul penal la
citarea organului de urmărire penală sau a instanței.
(3) Expertului și specialistului li se recuperează, de asemenea, costul
materialelor care le aparțin și care au fost utilizate pentru executarea
însărcinării respective.
(4) Expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la
recompensă pentru executarea obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat
în cadrul unei însărcinări de serviciu.
(5) Cheltuielile suportate de persoanele menționate la alin.(1) vor fi
recuperate la cererea acestora în baza unei hotărâri a organului de urmărire
penală sau a instanței în mărimea stabilită de legislația în vigoare.
Prin urmare, suma de 14142 lei este compusă din efectuarea expertizei
medico-legale privind cauza morții (Raportul nr. 74 din 27 iulie 2017
(f. d. 84 – 88), expertizei biologice (Raportul nr. 241 din 10 iulie 2017
(f. d. 81 – 83) și expertiza psihiatrică (Raportul nr. 99a-2017 din 31 august 2017
(f. d. 89 – 90)), or, aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin intermediul
5
organelor de resort care pornesc urmărirea penală și se compun din cheltuieli
evidente și necesare în vederea constatării faptei infracționale, însă nu
constituie cheltuieli suplimentare suportate de către organul de urmărire penală
sau de către instanță, în legătură cu efectuarea urmării penale sau judecarea
cauzei.
Așa dar, Colegiul penal atestă, că instanța de apel întemeiat a reținut, că
aceste cheltuielile sunt suportate de către organul de urmărire penală, care și
are atribuția de a administra probele în vederea probării/combaterii acuzației
aduse, însă aceste cheltuieli nu sunt de natura de a pune pe seama statului
costuri suplimentare, sau exagerate, iar cheltuielile pentru efectuarea expertizei
întru stabilirea cauzei decesului victimei, sunt evidente și necesare pentru a
demonstra existența/lipsa bănuielii rezonabile privind comiterea infracțiunii.
Colegiul penal de asemenea menționează, că la examinarea cauzei de către
instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. 414-419
Cod de procedură penală, iar eroarea de drept invocată de către recurent
prescrisă la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu a fost
constatată la examinarea recursului, prin urmare, hotărârea atacată este legală
și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura
de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Bălți din 01 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui Magdei
Mihail XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 mai 2018.
Președinte Toma Nadejda
Judecători Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
6