1ra-48/2018 — art. 352/1 CP

1ra-48/2018 — art. 352/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-48/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte - Nadejda Toma,

Judecătorii – Vladimir Timofti, Constantin Alerguș, Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

Judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de Circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 iulie 2017, în cauza penală în

privința lui

Grincu Felix xxxxx, născut la xxxxx, originar

xxxxx și domiciliat xxxxx

și

Grincu Olesi xxxxx, născut la xxxxx, originar

xxxxx și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.07.2014 – 21.04.2015;

Instanța de apel: 01.06.2015 – 27.01.2016;

Instanța de recurs: 31.03.2016 – 07.06.2016;

Instanța de apel: 13.07.2016 – 26.07.2017;

Instanța de recurs: 05.10.2017 – 17.04.2018.

A CONSTATAT:

intentat în privința inculpaților Grincu Felix și Grincu Olesi în baza art. 3521 Cod

penal, a fost încetat din motivul intervenirii termenului de prescripție.

21 ianuarie 2013, Grincu Felix, cunoscând cu certitudine faptul că hotărârea

judecătorească emisă de Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău din 11 noiembrie 2011

privind încasarea de la SA „MIF” și Decencu Mihail a mijloacelor bănești în

beneficiul SRL „Arboris-com”, Grincu Felix, Grincu Olesi și Grincu Ellada, a fost

casată prin decizia Colegiului Civil al Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2012,

care la rândul ei a fost menținută în vigoare prin decizia Colegiului Civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție din 10 august

2012, având scopul de a induce în eroare instanța de judecată, a înaintat o cerere de

chemare în judecată în adresa Judecătoriei Briceni împotriva SA „MIF”, SRL

„ELITPRIM CONSTRUCT” și ÎS „Cadastru” cu privire la declararea nulității

contractului de vânzare-cumpărare nr. 9334 din 02 septembrie 2011, și asigurarea

acțiunii civile prin aplicarea sechestrului pe bunurile pârâtului, la care a anexat

1

hotărârea judecătorească din 11 noiembrie 2011, neinformând instanța de judecată

despre faptul că aceasta a fost casată, astfel prezentând declarații

necorespunzătoare adevărului, care au avut drept consecință juridică emiterea la

21 ianuarie 2013 de către Judecătoria Briceni a încheierii prin care a fost aplicat

sechestru asupra bunurilor imobile ale SRL „ELITPRIM CONSTRUCT”.

Acțiunile inculpatului Grincu Felix au fost încadrate de către organul de

urmărire penală în baza art. 3521 Cod penal, ca declarația necorespunzătoare

adevărului, făcută unui organ competent în vederea producerii unor consecințe

juridice, pentru sine sau o terță persoană, atunci când potrivit legii, declarația

servește pentru producerea acestor consecințe.

Grincu Olesi, cunoscând cu certitudine faptul că hotărârea judecătorească

emisă de Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău din 11 noiembrie 2011 privind

încasarea de la SA „MIF” și Decencu Mihail a mijloacelor bănești în beneficiul SRL

„Arboris-com”, Grincu Felix, Grincu Olesi și Grincu Ellada a fost casată prin decizia

Colegiului Civil al Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2012, care la rândul ei a

fost menținută în vigoare prin decizia Colegiului Civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție din 10 august 2012, având scopul

de a induce în eroare instanța de judecată, a înaintat o cerere de chemare în

judecată în adresa Judecătoriei Briceni împotriva SA „MIF”, SRL „ELITPRIM

CONSTRUCT” și ÎS „Cadastru” cu privire la declararea nulității contractului de

vânzare-cumpărare nr. 9334 din 02 septembrie 2011 și asigurarea acțiunii civile

prin aplicarea sechestrului pe bunurile pârâtului, la care a anexat hotărârea

judecătorească din 11 noiembrie 2011, neinformând instanța de judecată despre

faptul că aceasta a fost casată, astfel prezentând declarații necorespunzătoare

adevărului, care au avut drept consecință juridică emiterea la 21 ianuarie 2013 de

către Judecătoria Briceni a încheierii prin care a fost aplicat sechestru asupra

bunurilor imobile ale SRL „ELITPRIM CONSTRUCT”.

Acțiunile inculpatului Grincu Olesi au fost încadrate de către organul de

urmărire penală în baza art. 3521 Cod penal, ca declarația necorespunzătoare

adevărului, făcută unui organ competent în vederea producerii unor consecințe

juridice, pentru sine sau o terță persoană, atunci când potrivit legii, declarația

servește pentru producerea acestor consecințe.

unei hotărâri de achitare.

În motivarea apelului au indicat că le-a fost încălcat dreptul la apărare,

ședința de judecată din 30 septembrie 2014 fiind petrecută în lipsa unui avocat.

Până în prezent procurorul sau instanța nu le-au adus la cunoștință

rechizitoriul și ei nu cunosc motivele învinuirii, cât și argumentele aduse în vederea

condamnării lor.

Potrivit ar. 69 Cod de procedură penală, participarea apărătorului la procesul

penal este obligatorie în cazul în care aceasta o cere inculpatul.

Instanța a neglijat solicitarea expresă, privind acordarea asistenței juridice

sau amânarea ședinței de judecată.

Potrivit ordonanței ofițerului de urmărire penală al Serviciului de Urmărire

Penală al Inspectoratului de Poliție Briceni, s-a dispus pornirea urmăririi penale în

baza art. 310 alin. (1) Cod penal, pe faptul falsificării probelor și atribuirea cauzei

penale a nr. 2013070222.

2

S-a constatat că la data de 21 ianuarie 2013 Grincu Felix și SRL „Arboris-Com”

au depus la Judecătoria Briceni о cerere de chemare în judecată împotriva SA „MIF”,

SRL „ELITPRIM CONSTRUCT” și ÎS „Cadastru” cu privire la declararea nulității

contractului de vânzare-cumpărare nr. 9334 din 02 septembrie 2011, cu repunerea

părților în situația inițială, prezentând instanței copia hotărârii Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 11 noiembrie 2011, care la 09 februarie 2012, prin decizia Curții

de Apel Chișinău, a fost casată, Grincu Felix și Grincu Olesi - reprezentanții SRL

„Arboris-Com” au prezentat probe false în procesul civil, fără a comunica instanței

că hotărârea din 11 noiembrie 2011 este casată, prin ce au indus instanța în eroare,

ulterior, fiind aplicat sechestrul pe bunurile imobile ce aparțin SRL „ELITPRIM

CONSTRUCT”.

Prin ordonanța ofițerului de urmărire penală Ursu Constantin, din 07 august

2013, Grincu Felix și Grincu Olesi au fost recunoscuți în calitate de bănuiți în cauza

penală nr. 2013070222.

La 22 octombrie 2013, fiind invocate faptele menționate în ordonanța din

31 mai 2013, s-a dispus pornirea urmăririi penale în baza art. 3521 Cod penal, pe

faptul falsului în declarații și atribuirea cauzei penale a nr. 2013070475.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura r-lui Briceni Cosarciuc A., din

25 octombrie 2013, s-a dispus: „A scoate de sub urmărirea penală, pe cauza penală

nr. 2013070222, pe marginea bănuirii în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 310 alin. (1) Cod penal, cet. Grincu Felix, a.n. 05.09.1971…” și „A scoate de sub

urmărirea penală, pe cauza penală nr. 2013070222, pe marginea bănuirii în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 310 alin. (1) Cod penal, cet. Grincu Olesi,

a.n. 19.08.1985…”

Potrivit ordonanțelor din 25 octombrie 2013 și 10 ianuarie 2014, Grincu

Olesi și respectiv Grincu Felix au fost puși sub învinuire, fiind acuzați în săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art. 3521 Cod penal.

Instanța, examinând cauza, a constatat că inculpații se fac vinovați în

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 3521 Cod penal, însă nu pot fi trași la

răspundere penală din motivul intervenirii termenului de prescripție.

Potrivit actelor procedurale menționate, inculpații au fost urmăriți penal de

două ori, pentru una și aceeași faptă, ceea ce contravine art. 22 alin. (1) Cod de

procedură penală.

Astfel, încadrarea juridică nu este esențială, atât timp cât inculpaților le-a fost

înaintată învinuirea în cauzele nr. 2013070222 și nr. 2013070475, pentru aceleași

fapte, faptele și circumstanțele expuse în ordonanța din 31 mai 2013 privind

pornirea urmăririi penale în baza art. 310 alin. (1) Cod penal fiind identice cu cele

din sentința Judecătoriei Briceni din 21 aprilie 2015 privind învinuirea lui

Grincu Olesi și Grincu Felix conform art. 3521 Cod penal.

Potrivit jurisprudenței CtEDO (cauza Zolotuhin vs Rusia), Curtea statuează că

art. 4 al protocolului nr. 7 trebuie să fie înțeles în sensul că interzice urmărirea

penală sau judecarea unei persoane pentru o a doua „infracțiune” în măsura în care

aceasta are la origine fapte identice sau fapte care sunt în mod substanțial aceleași.

CtEDO definește că faptele identice sunt faptele care constituie un ansamblu

de circumstanțe concrete, care implică de fapt același inculpat și care indisolubil

sunt legate între ele în timp și spațiu, a căror existență trebuie să fie demonstrată, în

3

scopul de a se putea iniția urmărirea penală ori spre a se ajunge la o condamnare a

autorului acestora.

Astfel, fapta prejudiciabilă comisă la 21 ianuarie 2013 de către inculpați,

constituie aceeași faptă, descrisă în sentința Judecătoriei Briceni din 21 aprilie

2015, respectiv instanța de judecată urma să pronunțe o sentință de încetare în

temeiul art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală.

Totodată, a indicat, că esențial pentru întrunirea elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute la art. 3521 Cod penal, este scopul – declarația

necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ competent, în vederea producerii

consecințelor. Organul de urmărire penală și instanța de fond au indicat, că ulterior

prezentării copiei hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 noiembrie

2011, casată prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2012, s-a dispus

aplicarea sechestrului pe bunurile imobile ce aparțin SRL „ELITPRIM CONSTRUCT”.

În motivarea soluției privind aplicarea măsurilor de asigurare, instanța de

judecată nu a făcut referire la hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

11 noiembrie 2011, temei de aplicare a sechestrului servind cererea de chemare în

judecată din 21 ianuarie 2013 privind declararea nulității contractului de

vânzare-cumpărare.

Mai mult, în cererea privind asigurarea acțiunii, reclamanții nu au invocat ca

temei de aplicare a sechestrului, existența hotărârii Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 11 noiembrie 2011.

Pretinsa declarație necorespunzătoare adevărului, a fost invocată doar

pentru confirmarea comportamentului cu rea-credință al pârâtului SRL „ELITPRIM

CONSTRUCT” și hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 noiembrie

2011 nu a fost prezentată în vederea emiterii încheierii Judecătoriei Briceni din

21 ianuarie 2013 privind aplicarea măsurilor asiguratorii, aplicate independent de

hotărârea menționată, care nu au influențat decizia instanței de aplicare a

sechestrului.

Prezentarea hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 noiembrie

2011 nu a avut ca consecință aplicarea măsurilor de asigurare, aceasta neavând

calitate de declarație necorespunzătoare adevărului, or, hotărârea fiind pronunțată,

a fost plasată inclusiv pe site-ul instanței judecătorești.

Astfel, copia hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 noiembrie

2011, nefiind autentificată în modul stabilit de lege, nu a fost prezentată ca un

înscris în vederea producerii consecințelor juridice – emiterea încheierii de

asigurare a acțiunii.

Totodată, nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute la art. 3521 Cod penal, declarația necorespunzătoare adevărului urmând

a fi făcută organului competent, instanța de judecată, în mod eronat, fiind calificată

ca fiind organul competent.

Au subliniat, că legiuitorul a prevăzut răspunderea penală pentru

prezentarea unor probe false, care se pretinde a fi hotărârea Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 11 noiembrie 2011, în dispoziția art. 310 alin. (1) Cod penal, iar

art. 3521 Cod penal vizează orice alt organ competent, cu excepția instanțelor

judecătorești și organelor de urmărire penală.

Potrivit Notei informative a Ministerului Justiției, dispoziția art. 3521 Cod

penal prevede răspundere penală pentru încălcarea prevederilor Legii 1264-XII din

4

19 iulie 2002, privind declararea și controlul veniturilor și al proprietății

demnitarilor de stat, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor

persoane cu funcție de conducere, Legii cu privire la conflictul de interese, ș.a.,

acțiunile inculpaților nefiind sub incidența art. 3521 Cod penal.

apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că prima instanță a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor.

adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare.

2016, a fost admis recursul ordinar declarat de inculpați, casată total decizia

instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

În argumentarea soluției adoptate, instanța de recurs a statuat, că prima

instanță

a) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept indicate în

rechizitoriu, și nu a indicat motivele pentru care instanța a respins probele,

versiunile și argumentele apărării, inclusiv – despre puterea lucrului judecat și

dubla condamnare, că o hotărâre civilă neautentificată, nedefinitivă și nerevocabilă

nu poate fi luată în considerare și nu provoacă consecințe juridice, că hotărârii

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 noiembrie 2011 nu i se poate atribui

calitatea de declarație necorespunzătoare adevărului odată ce a fost pronunțată

public de o instanță judecătorească și plasată pe site-ul instanței judecătorești, că la

baza încheierii judecătorești din 21 ianuarie 2013 (menținută prin decizia instanței

de apel) nu putea fi pusă hotărârea neautentificată și nedefinitivă din 11 noiembrie

2011, deoarece nu avea nicio relevanță în raport cu litigiul invocat în acțiunea civilă

între absolut alte părți, atât organul de urmărire penală, cât și instanțele de

judecată eronat au calificat ca fiind organul competent – instanța de judecată;

b) în mod neclar și divergent a constatat fapta infracțională și vinovăția

inculpaților, dar apoi a încetat procesul penal în baza art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, care prevede temeiul că există alte circumstanțe care exclud

pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală, nefiind clar ce fel de

hotărâre a adoptat în esența ei – de condamnare sau de încetare, în situația când în

descriptivul și dispozitivul acestei hotărâri se regăsesc elemente proprii ambelor

acte judiciare.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

Totodată, instanța de recurs a reținut, că instanța de apel

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond și, repetându-le întocmai, nu a desființat sentința, cu

5

rejudecarea cauzei potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal;

b) nu s-a pronunțat asupra niciunui motiv din cele invocate în apelul declarat

de inculpați și repetate în recursul de pe rol, inclusiv asupra celor reproduse la

pct. 3. și 5. din decizie;

c) a depășit limitele învinuirii, interpretând hotărârea Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 11 noiembrie 2011 ca fiind „un document fals”, or, asemenea

circumstanță nu a fost incriminată inculpaților în rechizitoriu.

admis apelul inculpaților, casată total sentința cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Grincu Felix și

Grincu Olesi au fost achitați de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 3521 Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

7.1. În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a reținut, că prima

instanță nu a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și nu a dat probelor administrate o apreciere legală din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, iar soluția primei instanțe privind

încetarea procesului penal privind învinuirea lui Grincu Felix și Grincu Olesi în baza

art. 3521 Cod penal, din motivul intervenirii termenului de prescripție este absolut

eronată și nu corespunde probelor cercetate atât în ședința primei instanțe cât și în

ședința instanței de apel.

Astfel, în cadrul ședinței instanței de apel, au fost cercetate suplimentar

probele conținute în materialele cauzei penale, și anume: ordonanța privind

începerea urmăririi penale din 31 mai 2013 în baza art. 310 alin. (1) Cod penal, pe

faptul falsificării probelor (f.d.1, vol.I); scrisoarea adresată Procurorului r-lui

Briceni, Comerzan Victor, de la ofițerul de urmărire penală al SUP a IP Briceni,

locotenent major de poliție Ursu Constantin din 03 iunie 2013 prin care informează,

că la 31 mai 2013, în baza materialelor înregistrate la 05 mai 2013 în registrul de

evidență a sesizărilor cu privire la infracțiuni sub nr. 328, a fost pornită urmărirea

penală nr. 2013070222 în baza materialelor pe faptul, că la 21 ianuarie 2013 către

Judecătoria Briceni, Grincu Felix și SRL „Arboris-com”, au depus o cerere de

chemare în judecată împotriva SA „MIF”, SRL „ELITPRIM CONSTRUCT” și ÎS

„Cadastru” cu privire la declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare

nr. 9334 din 02 septembrie 2011, cu repunerea părților în situația inițială,

prezentând instanței copia hotărârii din 11 noiembrie 2011 a Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău, care la 09 februarie 2012 prin decizia Colegiului Civil al Curții de

Apel Chișinău a fost casată (f.d.2-5, vol.I); contract de vânzare-cumpărare din

02 septembrie 2011 (f.d.6-7, vol.I); copia anexă la plângerea cererea de chemare în

judecată către Judecătoria Briceni (f.d.9-12, vol.I); anexă extras de la ÎS „Cadastru”

la plângerea SRL „ELITPRIM CONSTRUCT” (f.d. 13-14, vol.I); încheierea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 12 martie 2011, anexă la plângerea SRL „ELITPRIM

CONSTRUCT” (f.d. 15, vol.I); hotărârea Judecătoriei Rîșcani din 11 noiembrie 2011,

anexă la plângerea SRL „ELITPRIM CONSTRUCT” (f.d. 18-19, vol.I); încheierea

Judecătoriei Briceni din 21 ianuarie 2013 (f.d.20-21, vol.I); decizia Colegiului civil și

de contencios administrativ al Curții de Apel Bălți din 26 februarie 2013 (f.d.22-23,

vol.I); încheierea Judecătoriei Briceni din 09 aprilie 2013 (f.d.24-25, vol.I);

6

dispozitivul Colegiului civil și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău

din 09 februarie 2012 (f.d.28-29, vol.I); copia cererii de chemare în judecată a lui

Grincu Felix (f.d.31-35, vol.I); anexa la cererea de chemare în judecată a lui

Grincu Felix (f.d.36-49, vol.I); copia cererii de chemare în judecată a lui Grincu Felix

(f.d.50-54, vol.I); înscrisuri la cererea de chemare în judecată a lui Grincu Felix cu

semnăturile ambilor inculpați (f.d.55-56, vol.I); ordonanța de recunoaștere în

calitate de parte vătămată a SRL „ELITPRIM CONSTRUCT” (f.d.98, vol.I); rezoluția

din 28 iunie 2006 de neîncepere a urmăririi penale în privința lui Grincu Felix (f.d.

126-127, vol.I); plângerea de la partea vătămată SRL „ELITPRIM CONSTRUCT” în

persoana directorului Decencu Mihail din 06 septembrie 2013 (f.d. 148a-148b,

vol.I); ordonanța de începere a urmăririi penale din 22 octombrie 2013 în baza

art. 3521 Cod penal (f.d. 153, vol.I); proces-verbal de consemnare a infracțiunii

depistate din 21 octombrie 2013 (f.d. 156, vol.I); ordonanța cu privire la conexarea

cauzelor penale din 22 octombrie 2013 (f.d. 158, vol.I); raport cu privire la

propunerea de scoatere a persoanei de sub urmărire penală (f.d. 165, vol.I); raport

cu privire la propunerea de scoatere a persoanei de sub urmărire penala (f.d. 166,

vol.I); ordonanța de scoatere a persoanei de sub urmărire penală din 25 octombrie

2013 (f.d. 172-173, vol.I); ordonanța de punere sub învinuire din 25 octombrie

2013 în privința lui Grincu Olesi în baza art. 3521 Cod penal (f.d. 176, vol.I);

ordonanța de punere sub învinuire din 10 ianuarie 2014 în privința lui Grincu Felix

în baza art. 3521 Cod penal (f.d. 199, vol.I); ordonanța de încetare a urmăririi penale

în privința lui Grincu Felix din 01 februarie 2001 (f.d. 235, vol.I); cerere de la partea

vătămată SRL „ELITPRIM CONSTRUCT” către Judecătoria Briceni prin care a

solicitat să fie recunoscut ca parte civilă (f.d. 19, vol.II); cerere de chemare în

judecată de la SRL „ELITPRIM CONSTRUCT” adresată Judecătoriei Briceni (f.d. 21,

vol.II); cerere de concretizare și modificare a cerințelor de la SRL „ELITPRIM

CONSTRUCT” (f.d. 57-61, vol.II); cerere de concretizare și modificare a cerințelor de

la SRL „ELITPRIM CONSTRUCT” (f.d. 62-71, vol.II); declarațiile reprezentantului

SRL „ELITPRIM CONSTRUCT”, Goncearuc Ion date în prima instanță și verificate

suplimentar în cadrul examinării cauzei în instanța de apel (f.d.99-104, vol.II);

declarațiile inculpatului Grincu Felix date în prima instanță și verificate suplimentar

în cadrul examinării cauzei în instanța de apel (f.d. 105-109, vol.I); declarațiile

inculpatului Grincu Olesi date în prima instanță și verificate suplimentar în cadrul

examinării cauzei în instanța de apel (f.d. 110-113, vol.II).

Totodată, în cadrul examinării apelului declarat a fost admis demersul

înaintat de procuror referitor la verificarea materialelor cauzei conținute în dosarul

civil nr. 2r-674/13, fiind verificate: cererea de chemare în judecată din 21 ianuarie

2013 din numele lui Grincu Felix și anexa la cererea de chemare în judecată (f.d.

1-4); anexa la cererea de chemare în judecată a încheierii din 12 martie 2011 a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău (f.d. 7); hotărârea din 11 noiembrie 2011 a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău (f.d. 10-11); încheierea Judecătoriei Briceni din

21 ianuarie 2013 (f.d. 20-21); copia recursului împotriva încheierii Judecătoriei

Briceni din 21 ianuarie 2013 (f.d. 28-31); decizia Colegiului civil al Curții de Apel

Chișinău din 09 februarie 2012 (f.d. 32-42); decizia Colegiului civil și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție din 29 februarie 2012 (f.d. 44-47).

În urma cercetării și evaluării probelor, instanța de apel a conchis, că soluția

primei instanțe privind constatarea vinovăției inculpaților este una eronată și

7

neîntemeiată, iar Grincu Felix și Grincu Olesi urmează a fi achitați de sub învinuirea

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3521 Cod penal, din motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii incriminate.

Având în susținere practica judiciară constantă în privința elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 3521 Cod penal, instanța de apel a

reținut, că după prezentarea copiei hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

11 noiembrie 2011, hotărâre care a fost casată prin decizia Curții de Apel Chișinău

din 09 februarie 2012, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 10

august 2012, prima instanță a adoptat o încheiere de asigurare a acțiunii civile, prin

aplicarea sechestrului pe bunurile imobile ce aparțin SRL „ELITPRIM CONSTRUCT”.

Din conținutul încheierii Judecătoriei Briceni din 21 ianuarie 2013, reiese că

temei pentru aplicarea măsurilor de asigurare a servit cererea de chemare în

judecată înaintată la 21 ianuarie 2013, și nu hotărârea Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 11 noiembrie 2011.

Mai mult, reclamanții în cererea privind asigurarea acțiunii, nu invocă ca

temei de aplicare a sechestrului existența hotărârii Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 11 noiembrie 2011, astfel prezentarea acestei hotărâri nu a avut

ca urmare aplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii.

Instanța de apel a indicat, că copia hotărârii Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 11 noiembrie 2011, nicidecum nu poate servi drept declarație

necorespunzătoare adevărului, or, aceasta după adoptare și pronunțare a fost

plasată pe site-ul instanței judecătorești.

Totodată, în opinia instanței de apel, prima instanță eronat a ajuns la

concluzia că declarația a fost făcută organului competent - instanța de judecată,

întrucât dispoziția art. 3521 Cod penal, vizează orice alt organ competent, cu

excepția instanțelor judecătorești și organelor de urmărire penală. Astfel, în

acțiunile inculpaților lipsește indicele calificativ – ”făcută către un organ

competent”.

Instanța de apel a accentuat, că atât în cadrul urmăririi penale, cât și în prima

instanță Grincu Felix și Grincu Olesi au declarat, că hotărârea judecătorească din

11 noiembrie 2011 a fost prezentată în scopul demonstrării comportamentului de

rea-credință a factorilor de decizie ai SRL „ELITPRIM CONSTRCUT” și nu pentru

aplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii civile.

La fel, hotărârea judecătorească din 11 noiembrie 2011 nu reprezintă un act

autentic, deoarece nefiind autentificată în modul stabilit de lege, nu-i poate fi

atribuită calitatea de înscris juridic legal cu putere probantă.

În motivarea soluției privind aplicarea măsurilor de asigurare Judecătoria

Briceni în încheierea adoptată la 21 ianuarie 2013 nu face referire la hotărârea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 noiembrie 2011.

Din încheierea nominalizată reiese, că temei pentru aplicarea măsurilor de

asigurare nu a servit hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

11 noiembrie 2011, dar cererea de chemare în judecată din 21 ianuarie 2013

privind declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare.

Mai mult, Grincu Felix și Grincu Olesi în calitatea lor de reclamanți în cererea

privind asigurarea acțiunii, nu au invocat ca temei de aplicare a sechestrului asupra

bunurilor aflate în proprietatea SRL „ELITPRIM CONSTRUCT” existența hotărârii

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 noiembrie 2011, astfel că declarația

8

pretinsă a fi necorespunzătoare adevărului nu a fost prezentată de către reclamanți

întru adoptarea încheierii Judecătoriei Briceni din 21 ianuarie 2013.

Sub acest aspect instanța de apel a reținut și prevederile art. 174 alin. (1) Cod

de procedură civilă, care stipulează, că asigurarea se admite în orice fază a

procesului până la etapa în care hotărârea judecătorească devine definitivă, în cazul

în care neaplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii ar face imposibilă executarea

hotărârii judecătorești.

Astfel, norma legală citată nu stipulează expres temeiurile aplicării măsurilor

de asigurare și nu menționează că prezentarea unui act judecătoresc, este temei de

aplicare a sechestrului în cauza civilă.

La baza încheierii Judecătoriei Briceni din 21 ianuarie 2013, menținută prin

decizia Colegiului Civil și de Contencios Administrativ al Curții de Apel Bălți din

26 februarie 2013 (f.d. 22-23, vol.I) nu putea fi pusă hotărârea neautentificată și

nedefinitivă din 11 noiembrie 2011, deoarece nu avea nici o relevanță în raport cu

litigiul invocat în acțiunea civilă între absolute alte părți, astfel, că atât organul de

urmărire penală, cât și prima instanță eronat au calificat ca fiind organul competent

- instanța de judecată.

Totodată instanța de apel a menționat, că prima instanță în mod neclar și

divergent a constatat fapta infracțională și vinovăția inculpaților, dar apoi a încetat

procesul penal în baza art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care

prevede temeiul că există alte circumstanțe care exclud pornirea urmăririi penale și

tragerea la răspundere penală, nefiind clar ce hotărâre a adoptat - de condamnare

sau de încetare, în situația când în descriptivul și dispozitivul acestei hotărâri se

regăsesc elemente proprii ambelor acte judiciare.

În continuare, instanța de apel a constatat, că prima instanță la adoptarea

soluției în privința lui Grincu Felix și Grincu Olesi a ignorat prevederile art. 22

alin. (2) Cod de procedură penală care stipulează, că scoaterea de sub urmărire

penală sau încetarea urmăririi penale împiedică punerea repetată sub învinuire a

aceleiași persoane pentru aceeași faptă, cu excepția cazurilor când fapte noi ori

recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente au

afectat hotărârea respectivă.

În urma verificării și aprecierii probelor administrate, instanța de apel a

reținut, că prin ordonanța ofițerului de urmărire penală al serviciului urmărire

penală a Inspectoratul de Poliție Briceni, Ursu Constantin, din 31 mai 2013 s-a

dispus pornirea urmăririi penale în baza art. 310 alin. (1) Cod penal, pe faptul

falsificării probelor și atribuirea cauzei penale nr. 2012070222 și constatând „că la

21 ianuarie 2013 Grincu Felix și SRL „Arboris-Com” au depus către Judecătoria

Briceni o cerere de chemare în judecată împotriva SA „MIF”, SRL „ELITPRIM

CONSTRUCT” și ÎS „Cadastru” cu privire la declararea nulității contractului de

vânzare-cumpărare nr. 9334 din 02 septembrie 2011, cu repunerea părților în

situația inițială, prezentând instanței copia hotărârii din 11 noiembrie 2011 a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, care la 09 februarie 2012, prin decizia Curții de

Apel Chișinău a fost casată.

Grincu Felix și Grincu Olesi, reprezentantul SRL „Arboris-Com”, au prezentat

probe false în procesul civil, fără a comunica instanței că hotărârea din

11 noiembrie 2011 este casată, prin ce au dus instanța în eroare, care ulterior a

9

aplicat sechestrul pe bunurile imobile ce aparțin SRL „ELITPRIM CONSTRUCT” (f.d.

1, vol.I.).

Prin ordonanțele ofițerului de urmărire penală, Ursu Constantin, din

07 august 2013 Grincu Felix și Grincu Olesi au fost recunoscuți în calitate de bănuiți

în cauza penală nr. 2012070222 (f.d. 132,137 vol.I).

Ulterior, invocând aceleași fapte care anterior au fost indicate în ordonanța

din 31 mai 2013, la 22 octombrie 2013 s-a dispus pornirea urmăririi penale în baza

art. 3521 Cod penal, pe faptul falsului în declarații și atribuirea cauzei penale a

nr. 2013070475, cu conexarea cauzelor.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura r-lui Briceni, Cosarciuc A. din

25 octombrie 2013 s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a lui Grincu Felix

și Grincu Olesi pe cauza penală nr. 201307022 pe marginea bănuirii în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 310 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii (f.d. 172-173, vol.I).

Prin ordonanța procurorului în Procuratura Briceni, Cosarciuc A., din

25 octombrie 2013 și respectiv 10 ianuarie 2014 Grincu Olesi și Grincu Felix au fost

puși sub învinuire pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3521 Cod penal

(f.d. 176, 189, 199, 254, vol.I).

Prima instanță, examinând cauza, a constatat că inculpații se fac vinovați de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3521 Cod penal, însă nu pot fi trași la

răspundere penală din motivul intervenirii termenului de prescripție.

Astfel, instanța de apel a conchis, că totalitatea actelor procedurale întocmite

la faza de urmărire penală dovedește faptul că Grincu Felix și Grincu Olesi au fost

urmăriți penal de două ori, pentru una și aceeași faptă, ceea ce contravine

prevederilor art. 22 alin. (1) Cod de procedură penală.

În speță, încadrarea juridică nu este esențială, atâta timp cât lui Grincu Felix

și Grincu Olesi le-a fost înaintată învinuirea în cauzele nr. 1013070222 și

nr. 2013070475 pentru aceleași fapte, totodată fapta de care sunt învinuiți

Grincu Felix și Grincu Olesi, constituie aceeași faptă reținută prin sentință.

Raportat la cele indicate mai sus, instanța de apel a reținut, că după scoaterea

persoanelor de sub urmărire penală, legiuitorul la alin. (4) art. 287 Cod de

procedură penală a stipulat, că această acțiune se admite „numai dacă apar fapte

noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată”.

Adică acestea sunt unicele circumstanțe, în care intervine derogarea de la

principiul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași

faptă, consacrat în alin. (2) al art. 22 Cod de procedură penală.

Având în susținere cele menționate, instanța de apel a stabilit, că pe parcursul

efectuării urmăririi penale, organul de urmărire penală cunoștea cert faptul că în

privința lui Grincu Felix și Grincu Olesi, pentru faptele menționate mai sus, există o

ordonanță de scoatere de sub urmărirea penală, deoarece urmărirea penală a fost

condusă de același procuror.

Totodată, organul de urmărire penală nu a invocat descoperirea de fapte noi

sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente și a înaintat lui

Grincu Felix și Grincu Olesi învinuirea pentru săvârșirea acelorași acțiuni, cu

excepția faptului că infracțiunea a fost încadrată în baza art. 3521 Cod penal, astfel,

pentru aceleași fapte pentru care au fost scoși de sub urmărirea penală prin

10

ordonanța procurorului din 25 octombrie 2013, din motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii prevăzute de art. 310 Cod penal (f.d. 172-173 vol.I).

Astfel, instanța de apel a remarcat, că în această cauză a fost încălcat

principiul non bis in idem, fiind prezentă situația când persoana a fost urmărită de

două ori pentru aceleași fapte.

Dat fiind faptul, că în speță s-au constatat două temeiuri de casare a sentinței

prevăzute de art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală și respectiv art. 391

alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, care prevăd adoptarea sentinței de

achitare și de încetare, instanța de apel a aplicat norma juridică mai favorabilă

apelanților și a dispus admiterea apelului declarat de Grincu Felix și Grincu Olesi, cu

casarea totală a sentinței și pronunțarea unei hotărâri de achitare a lui Grincu Felix

și Grincu Olesi, de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3521

Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu

dispunerea rejudecării cauzei, în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului procurorul invocă, că instanța de apel greșit a

ajuns la concluzia de achitare a lui Grincu Felix și Grincu Olesi, învinuiți în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3521 Cod penal, din motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

Așadar, cu referire la motivele reținute de către instanța de apel în susținerea

soluției adoptate, procurorul menționează, că la adoptarea deciziei respective a fost

dată apreciere greșită normelor procesual-penale, totodată fiind respinse fără just

temei probele administrate de organul de urmărire penală, prezentate de acuzare și

examinate în ședința de judecată, probe cercetate suplimentar în instanța de apel.

Astfel, acuzatorul de stat subliniază, că potrivit ordonanței ofițerului de

urmărire penală al Serviciului de Urmărire Penală al Inspectoratului de Poliție

Briceni din 31 mai 2013, s-a dispus pornirea urmăririi penale în baza art. 310

alin. (1) Cod penal, pe faptul falsificării probelor cu atribuirea numărului de

evidentă 2013070222.

Prin ordonanța ofițerului de urmărire penală al Serviciului de Urmărire

Penală al Inspectoratului de Poliție Briceni din 07 august 2013, Grincu Felix și

Grincu Olesi au fost recunoscuți în calitate de bănuiți în cauza penală

nr. 2013070222.

La 22 octombrie 2013, prin ordonanța ofițerului de urmărire penală al

Serviciului de Urmărire Penală al Inspectoratului de Poliție Briceni s-a dispus

pornirea urmăririi penale în baza art. 3521 Cod penal, pe faptul falsului în declarații

cu atribuirea numărului de evidență a cauzei penale nr. 2013070475.

Prin ordonanța din 22 octombrie 2013 cauzele penale nr. 2013070222 și

nr. 2013070475 au fost conexate într-o procedură unică cu atribuirea numărului de

evidență nr. 2013070222.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura r-lui Briceni, Cosarciuc A., din

25 octombrie 2013, s-a dispus: „A scoate de sub urmărirea penală, pe cauza penală

nr. 013070222, pe marginea bănuirii în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 310

alin. (1) Cod penal, cet. Grincu Felix, a.n. 05.09.1971...” și „A scoate de sub urmărirea

penală, pe cauza penală nr. 2013070222, pe marginea bănuirii în comiterea

11

infracțiunii prevăzute de art. 310 alin. (1) Cod penal, cet. Grincu Olesi, a.n.

19.08.1985.”

Potrivit ordonanțelor din 25 octombrie 2013 și 10 ianuarie 2014,

Grincu Olesi și respectiv Grincu Felix au fost puși sub învinuire, fiind acuzați în

săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 3521 Cod penal.

Potrivit art. 22 Cod de procedură penală, nimeni nu poate fi urmărit penal,

judecat sau pedepsit de instanța judecătorească de mai multe ori pentru aceeași

faptă. Scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale împiedică

punerea repetată sub învinuire a aceleiași persoane pentru aceeași faptă cu

excepția cazurilor expres prevăzute în articolul respectiv.

Principiul non bis in idem urmează a fi aplicat numai atunci când a fost emis

un act cu caracter definitiv, fie că este vorba de ordonanța de încetare a urmăririi

penale, de clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărirea

penală, fie de o hotărâre judecătorească definitivă.

În atare circumstanțe, pornirea de către organul de urmărire penală a două

cauze penale pe fapte diferite și anume în baza art. 310 alin. (1) Cod penal, pe faptul

falsificării probelor și în baza art. 3521 Cod penal, pe faptul falsului în declarații, cu

ulterioara conexare a lor, cu scoaterea de sub urmărire penală a bănuiților

Grincu Felix și Grincu Olesi pe marginea bănuielii prevăzute de art. 310 alin. (1) Cod

penal și ulterioara punere sub învinuire a acestora în baza art. 3521 Cod penal, au

fost efectuate cu respectarea tuturor normelor procesual penale în scopul stabilirii

adevărului și justa soluționare a cauzei.

În cazul dat Grincu Felix și Grincu Olesi nu au fost urmăriți penal sau

pedepsiți penal pentru aceeași faptă și nici condamnați sau achitați printr-o

hotărâre definitivă.

În așa mod, consideră recurentul că, instanța de apel neîntemeiat a indicat, că

în cazul de referință au fost încălcate prevederile art. 22 alin. (2) Cod de procedură

penală, art. 7 alin. (2) Cod penal și art. 4 din Protocolul nr. 7 la CțEDO, acțiunile

procesuale efectuate de organul de urmărire penală fiind legale, iar probele

acumulate în cadrul urmăririi penale, cercetate în procesul judecării cauzei în

instanțele de fond demonstrează cu certitudine vinovăția inculpaților de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 3521 Cod penal.

Susține procurorul, că concluzia instanței de apel precum că, prin probele

prezentate de acuzare nu s-a constatat existența faptei infracțiunii prevăzute de

art. 3521 Cod penal, nu se racordă la totalitatea probelor cercetate și administrate

de prima instanță și verificate în instanța de apel, nicidecum nu confirmă temeinicia

achitării inculpaților.

În recurs de evidențiază, că în ședința instanței de apel la cererea

acuzatorului de stat au fost verificate materialele cauzei civile nr. 2r-674/13 prin

care a fost confirmat încă o dată faptul, că la cererea de chemare în judecată

înaintată de Grincu Felix și Grincu Olesi din 21 ianuarie 2013 a fost anexată

hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 noiembrie 2011, care la acel

moment era deja casată.

Mai mult, la emiterea încheierii din 21 ianuarie 2013 de aplicare a

sechestrului asupra bunurilor imobile ale SRL „ELITPRIM CONSTRUCT” Judecătoria

Briceni a făcut referire anume la cererea de chemare în judecată și înscrisurile

12

anexate. În lista înscrisurilor menționate de instanță se află și hotărârea

judecătorească din 11 noiembrie 2011 care deja era casată.

Deși de către inculpații Grincu Felix și Grincu Olesi a fost negată insistent vina

referitor la scopul ducerii în eroare a instanței de judecată în vederea producerii

consecințelor juridice pentru sine, în lista anexă la cererea de chemare în judecată

nu se regăsește niciun înscris prin care ultimii ar fi informat instanța despre faptul,

că hotărârea respectivă este deja casată, mai mult pe perioada examinării cauzei

civile nu au retras această probă și nu au informat nici într-un fel instanța că,

aceasta este deja casată. Iar una din condițiile principale pentru existența

componenței infracțiunii prevăzute de art. 3521 Cod penal, constă anume în faptul

declarării necorespunzătoare a adevărului care servește pentru producerea

consecințelor juridice, în cazul din speță - emiterea încheierii din 21 ianuarie 2013

de aplicare a sechestrului asupra bunurilor imobile ale SRL „ELITPRIM

CONSTRUCT”.

În opinia acuzatorului de stat probele indicate supra confirmă întru totul

vinovăția lui Grincu Felix și Grincu Olesi în săvârșirea infracțiunii imputate, ele fiind

în deplină coroborare cu următoarele probe scrise examinate și verificate în

instanța de apel: ordonanța privind începerea urmăririi penale din 31 mai 2013 în

baza art. 310 alin. (1) Cod penal, pe faptul falsificării probelor (f.d. 1, vol.I);

scrisoarea adresată Procurorului r-lui Briceni, Comerzan Victor, de la ofițerul de

urmărire penală al SUP al IP Briceni, locotenent major de poliție, Ursu Constantin,

din 03 iunie 2013 prin care informează, că la 31 mai 2013 în baza materialelor

înregistrate la 05 mai 2013 în registrul de evidență a sesizărilor cu privire la

infracțiuni sub nr. 328, a fost pornită urmărirea penală nr. 2013070222 în baza

materialelor pe faptul, că la 21 ianuarie 2013 către Judecătoria Briceni, Grincu Felix

și SRL „Arboris-com” au depus o cerere de chemare în judecată împotriva SA „MIF”,

SRL „ELITPRIM CONSTRUCT” și ÎS „Cadastru” cu privire la declararea nulității

contractului de vânzare-cumpărare nr. 9334 din 02 septembrie 2011, cu repunerea

părților în situația inițială, prezentând instanței copia hotărârii din 11 noiembrie

2011 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, care la 09 februarie 2012 prin decizia

Colegiului civil al Curții de Apel Chișinău a fost casată, iar ulterior la 10 august

2012, prin decizia Curții Supreme de Justiție decizia instanței de apel a fost

menținută, însă reprezentanții SRL „Arboris-com” Grincu Olesi și Grincu Felix au

prezentat probe false în procesul civil, fără a comunica instanței că hotărârea din

11 noiembrie 2011 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău este casată, prin ce au dus

instanța în eroare, care ulterior a aplicat sechestru pe bunurile imobile ce aparțin

SRL „ELITPRIM CONSTRUCT” (f.d. 2-5, vol.I); contractul de vânzare-cumpărare din

02 septembrie 2011 (f.d. 6-7, vol.I); copia anexă la plângerea cerere de chemare în

judecată către Judecătoria Briceni (f.d. 9-12, vol.I); anexă extras de la ÎS „Cadastru”

la plângerea SRL „ELITPRIM CONSTRUCT” (f.d. 13-14, vol.I); încheierea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 12 martie 2011, anexă la plângerea SRL „ELITPRIM

CONSTRUCT” (f.d. 15, vol.I); hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11

noiembrie 2011, anexă la plângerea SRL „ELITPRIM CONSTRUCT” (f.d. 18-19, vol.I);

încheierea Judecătoriei Briceni din 21 ianuarie 2013 (f.d. 20-21, vol.I); decizia

Colegiului civil și de contencios administrativ al Curții de Apel Bălți din 26 februarie

2013 (f.d. 22-23, vol.I); încheierea Judecătoriei Briceni din 09 aprilie 2013 (f.d.

24-25, vol.I); dispozitivul deciziei Colegiului civil al Curții de Apel Chișinău din

13

09 februarie 2012 (f.d. 28-29, vol.I); copia cererii de chemare în judecată a lui

Grincu Felix (f.d. 31-35, vol.I); anexă la cererea de chemare în judecată a lui Grincu

Felix (f.d. 36-49, vol.I); copia cererii de chemare în judecată a lui Grincu Felix (f.d.

50-54, vol.I); înscrisuri la cererea de chemare în judecată a lui Grincu Felix cu

semnăturile ambilor inculpați (f.d. 55-56, vol.I); ordonanța de recunoaștere în

calitate de parte vătămată a SRL „ELITPRIM CONSTRUCT” (f.d. 98, vol.I); rezoluție

din 28 iunie 2006 de neîncepere a urmăririi penale în privința lui Grincu Felix (f.d.

126-127, vol.I); plângerea de la partea vătămată SRL „ELITPRIM CONSTRUCT” în

persoana directorului Decencu Mihail din 06 septembrie 2013 (f.d. 148a-148b,

vol.I); ordonanța de începere a urmăririi penale din 22 octombrie 2013 în baza

art. 3521 Cod penal (f.d. 153, vol.I); procesul-verbal de consemnare a infracțiunii

depistate din 21 octombrie 2013 (f.d. 156, vol.I); ordonanța cu privire la conexarea

cauzelor penale din 22 octombrie 2013 (f.d. 158, vol.I); raport cu privire la

propunerea de scoatere a persoanei de sub urmărire penală (f.d. 165, vol.I); raport

cu privire la propunerea de scoatere a persoanei de sub urmărire penală (f.d. 166,

vol.I); ordonanța de scoatere a persoanei de sub urmărire penală din 25 octombrie

2013 (f.d. 172-173, vol.I); ordonanța de punere sub învinuire din 25 octombrie

2013 în privința lui Grincu Olesi în baza art. 3521 Cod penal (f.d. 176, vol.I);

ordonanța de punere sub învinuire din 10 ianuarie 2014 în privința lui Grincu Felix

în baza art. 3521 Cod penal (f.d. 199, vol.I); ordonanța de încetare a urmăririi penale

în privința lui Grincu Felix din 01 februarie 2001 (f.d. 235, vol.I); cerere de la partea

vătămată SRL „ELITPRIM CONSTRUCT" către Judecătoria Briceni prin care a

solicitat să fie recunoscut ca parte civilă (f.d. 19, vol.II); cerere de chemare în

judecată de la SRL „ELITPRIM CONSTRUCT” adresată Judecătoriei Briceni (f.d. 21,

vol.II); cererea de concretizare și de modificare a cerințelor de la SRL „ELITPRIM

CONSTRUCT” (f.d. 57-61, vol.II); cererea de concretizare și modificare a cerințelor

de la SRL „ELITPRIM CONSTRUCT” (f.d. 62-71,vol.II); declarațiile reprezentantului

SRL „ELITPRIM CONSTRUCT”, Goncearuc Ion (f.d. 99-104, vol.II);

Consideră acuzatorul de stat, că instanța de fond urma în dispozitivul

sentinței să constate vinovăția inculpaților Grincu Felix și Grincu Olesi de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 3521 Cod penal, cu dispunerea încetării procesului

penal și liberarea ultimilor de răspundere penală în legătură cu intervenirea

termenului de prescripție prevăzut de art. 60 Cod penal.

concluzionează că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, judecând recursul instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil,

cu menținerea hotărârii atacate.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit recursului declarat, recurentul invocă ca temeiuri de casare a deciziei

instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora,

hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile când: 6) hotărârea atacată

14

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța de apel a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Însă, aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar nu și-au găsit

confirmare la judecarea recursului declarat, nefiind stabilite presupusele erori de

drept invocate de recurent.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, invocate de către recurent, și

anume hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

Colegiul lărgit relevă, că instanța de apel, respectând prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, judecând apelul declarat de inculpați, a verificat minuțios

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, fiind cercetate suplimentar probele

administrate de prima instanță, astfel ajungând la concluzia corectă enunțată supra,

expusă la pct. 7 al deciziei prezente, și pe larg motivată în pct. 7.1.

La fel, în sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept și motivele

adoptării soluției.

Deși recurentul invocă ca temei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, din conținutul recursului ordinar declarat, Colegiul lărgit

constată, că în acesta de către recurent nu se argumentează ilegalitatea hotărârii

judecătorești din punct de vedere al erorii de drept comise la judecarea cauzei în

apel, dar se face referire la procedura de apreciere a probelor și dezacordul cu

modalitatea de apreciere a acestora înfăptuită de către instanța de apel,

invocându-se că acestea dovedesc faptul, că în acțiunile inculpaților sunt prezente

elementele componenței infracțiunii incriminate.

Colegiul lărgit reține, că, instanța de apel, analizând probele administrate de

către organul de urmărire penală, cercetate și verificate de către instanțele de

judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală,

le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă

cu privire la achitarea inculpaților Grincu Felix și Grincu Olesi, învinuiți de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3521 Cod penal, din motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

Prin urmare, temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea soluției

instanței de apel privind achitarea inculpaților, instanța de recurs nu a constatat,

fiind solidară în acest sens cu concluziile instanței de apel.

Mai mult, Colegiul penal lărgit consideră necesar a menționa că, potrivit

prevederilor art. art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul

apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, că aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei așa cum

propune recurentul este o competență și prerogativă legală a instanțelor de fond și

15

aceasta nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală, prin urmare, invocarea acestei chestiuni drept

temei de casare în recursul ordinar este lipsită de suport legal.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit a ajuns la concluzia că,

temeiurile invocate de recurent, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului

declarat. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare,

hotărârea atacată este una legală și întemeiată, considerente din care recursul

declarat urmează a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea deciziei atacate.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de Circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 iulie 2017, în cauza penală în privința

lui Grincu Felix xxxxx și Grincu Olesi xxxxx.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 mai 2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecătorii Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

16