1ra-822/18 — art.201-1 alin.1 lit.a CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.201-1 alin.1 lit.a CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6 CPP
1ra-822/18 — art.201-1 alin.1 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr.1ra-822/18
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
25 aprilie 2018 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco,
Iurie Diaconu,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul
în Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 19 decembrie 2017, în cauza penală
în privința lui
Tanurcov Serghei.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 19.07.2017 - 26.09.2017;
Instanța de apel: 16.10.2017 - 19.12.2017;
Instanța de recurs: 26.03.2018 - 25.04.2018.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 26 septembrie 2017,
Tanurcov Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2011 alin.(1) lit.a)
Cod penal la 120 ore muncă neremunerată în folosul comunității.
Totodată, s-a respins solicitarea procurorului privind încasarea din contul lui
Tanurcov Serghei a cheltuielilor judiciare în sumă de 640 lei.
Prima instanță, examinând cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de
procedură penală, a constatat că Tanurcov Serghei, la 11 mai 2017, aproximativ la ora
20.40, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se în scara blocului de locuit din
str.xx, or.Cahul, unde domiciliază soția sa Tanurcova Angela, cu care locuiește separat,
având scopul comiterii violenței în familie, a inițiat un conflict cu ultima care, conform
art.1331 lit.b) Cod penal, este membru de familie și, manifestând în continuare
agresivitate, a apucat-o cu mâinile de gât și a lovit-o cu capul de perete, cauzându-i
conform raportului de expertiză medico-legală nr.183/D din 12.06.2017, vătămare
corporală ușoară sub formă de traumă cranio-cerebrală închisă, manifestată prin comoție
cerebrală, echimoză pe mucoasa buzei inferioare, ce a condiționat dereglarea sănătății de
scurtă durată.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia
și pronunțarea unei noi hotărâri în partea încasării cheltuielilor judiciare în sumă de 640
1
lei în beneficiul statului, pentru efectuarea constatării și expertizei medico-legale, pe
motiv că instanța neîntemeiat a respins încasarea acestora de la inculpat, contrar
prevederilor art.143 alin.(1) pct.2), 227, 229 Cod de procedură penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 19 decembrie 2017, a
a fost respins, ca nefondat apelul declarat de procuror.
În motivarea soluției date instanța de apel a reținut că, sentința a fost contestată
doar în partea încasării cheltuielilor judiciare.
În acest sens, instanța a indicat că, reieșind din prevederile art.143 alin.(1) și
alin.(2) Cod de procedură penală, în cazurile când expertiza a fost dispusă de către
organul de urmărire penală la solicitarea organului de urmărire penală, în asemenea
cazuri plățile necesare pentru efectuarea expertizei urmează a fi achitate din contul
mijloacelor bănești a bugetului de stat.
Respectiv, instanța de apel a precizat că, în speță, expertiza medico-legală nr.183D
din 12.06.2017, a fost efectuată la solicitarea organului de urmărire penală pentru
constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale a
părții vătămate prin infracțiune, acestea fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea
probatoriului și formularea învinuirii.
În concluzie, instanța de apel a menționat că prima instanță just a respins
solicitarea procurorului privind încasarea de la S.Tanurcov a cheltuielilor de judecată în
sumă de 640 lei pentru efectuarea raportului de constatare și a expertizei medico-legale,
deoarece solicitantul efectuării expertizei medico-legale este statul în persoana organului
de urmărire penală, astfel că obligația de a suporta cheltuielile pentru efectuarea
constatării și expertizei o poartă statul.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul care,
invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită
casarea parțială a acesteia în partea cheltuielilor de judecată, cu remiterea cauzei la
rejudecare, pe motiv că instanța de apel nu a reținut prevederile art.227 alin.(1), (2), 229
alin.(1) Cod de porocedură penală, care stipulează expres că inculpatul este cel ce
urmează să suporte cheltuielile de judecată în legătură cu comiterea infracțiunii, și doar în
cazul în care nu este în stare să le achite din diferite motive (invaliditate, incapacitate
juridică), aceste cheltuieli pot fi trecute în contul statului; - instanța deși a respins
solicitarea de a fi încasate aceste cheltuieli de la inculpat, nu a dispus trecerea acestora în
contul statului, așa cum prevede art.397 alin.(5) Cod de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea
acestuia din următoarele considerente.
Potrivit textului recursului declarat, recurentul invocă ca temei de casare a hotărârii
contestate prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise
2
de instanțele de fond în cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția.
Analizând temeiul dat în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal
constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat.
Colegiul reține că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanța de
apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, și critică decizia instanței
de apel doar referitor la încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 640 lei suportate în
legătură cu efectuarea raportului de expertiză medico-legală.
Motivele recurentului, precum că instanța de apel eronat a respins cererea în
vederea compensării cheltuielilor judiciare, încălcând astfel prevederile art.227 și 229
Cod de procedură penală, sunt neîntemeiate.
Astfel, potrivit art.227 alin.(1) și (3) și 229 alin.(1) Cod de procedură penală,
cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei
desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu
prevede altă modalitate.
La caz, recurentul nu a ținut cont că cheltuielile pentru efectuarea expertizei
medico-legală nr.183D din 12.06.2017, sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale
întru acumularea probatoriului necesar și că acestea sunt trecute, de fapt, în contul
statului și nu urmează a fi puse pe seama inculpatului, or, aceste acțiuni țin de activitatea
organului de urmărire penală, care are un rol activ în procesul de depistare a diferitor
circumstanțe care dovedesc infracțiunea și identifică făptuitorul, pentru aducerea
învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor judiciare în procesul penal în contul statului își
are temeiul în necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un
infractor să nu rămână nepedepsit.
Cu referire la argumentul recurentului, precum că hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul remarcă că recursul repetă textul
apelului, argumentele expuse de recurent fiind anterior invocate în apel, iar instanța de
apel, examinându-le în ansamblu, le-a dat o apreciere corespunzătoare, conform art.414
Cod de procedură penală, pronunțându-se argumentat și detaliat asupra lor.
Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului
și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele
adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.
Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de apel
fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de
procedură penală.
Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,
Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii
judecătorești contestate.
3
Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței
de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată
că este vădit neîntemeiat.
În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru
admiterea recursului ordinar și, potrivit legii, decide asupra inadmisibilității recursului
declarat de procuror ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Cahul din 19 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Tanurcov Serghei, ca
fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 mai 2018.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
4