1ra-794/18 — art.217 alin.2 CP

Dosarul nr.1ra-794/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 aprilie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22

noiembrie 2017, declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Moraru Constantin, în cauza penală în privința lui

Pavliuc Alexandru.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Pavliuc Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2)

lit.c), d) Cod penal la 2 ani închisoare și în baza art.217 alin.(2) Cod penal la 6 luni

închisoare, iar în temeiul art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani

și 6 luni închisoare. Conform art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată

a executării pedepsei închisorii pe un termen de probațiune de 2 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă pațial, dispunându-se încasarea de la Pavliuc

Alexandru în numele părții vătămate Garștea Oxana a prejudiciului material în sumă

de 7300 lei și a prejudiciului moral în sumă de 10000 lei, iar în total 17300 lei, în

rest a fost respinsă ca neîntemeiată.

de procedură penală, a constatat că Pavliuc Alexandru, în perioada de timp de la

începutul lunii februarie 2017 pînă la 13 februarie 2017, urmărind scopul sustragerii

pe ascuns a bunurilor altei persoane, găsind cheia de la ușa de acces, a pătruns în

repetate rânduri pe timp de noapte în holul apartamentelor nr.41 și 42 din bd. xx,

mun.Chișinău, de unde pe ascuns a sustras bunuri materiale în valoare totală de

28600 lei, cauzîndu-i părții vătămate Garștea Oxana daune în proporții

considerabile.

Tot el, în circumstanțe necunoscute de timp și loc, a dobândit substanța

narcotică, cannabis în cantitate necunoscută și, neavând autorizația corespunzătoare,

a confecționat mai multe aparate artizanale destinate consumului de substanțe

narcotice, a consumat cannabisul, în rezultatul a ce a obținut rașină de cannabis pe

1

care a păstrat-o la sine până la 13 februarie 2017, ora 12.40, care a fost depistată în

urma cercetării a domiciliului său din bd.xxxx, ap.56, mun.Chișinău, în urma căruia

au fost ridicate 12 butelii cu capacitatea de 0,5 l, trei capace confecționate din folie

de staniol și două seringi cu capacitatea de 10 ml. Conform raportului de expertiză

tehnico-științifică nr.34/12/1-R-2396 din 26.04.2017, s-a constatat că depunerile de

culoare cafenie de pe tamponul din vată din interiorul buteliei din polimer incolor,

cu o etichetă cu inscripția „Fanta 0,5 l”, reprezintă rașină de cannabis în cantitate de

0,14 gr (materie uscată), adică substanță narcotică, în proporții mari.

parțială a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă încasarea

de la inculpat în folosul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 2800 lei,

suportate pentru efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, invocând că

instanța a ignorat prevederile art.142, 227, 229 Cod de procedură penală; - costul

cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizelor rezultă din însăși scrisoarea de

însoțire a raportului de expertiză, fiindcă aceste cheltuieli anume au fost suportate

de către expert, nemijlocit prin utilizarea materialelor care le aparțin și care au fost

folosite pentru efectuarea expertizelor, ori în caz contrar instanța urma să motiveze

trecerea acestora în contul statului.

2017, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de procuror.

Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței și concludenței, corect ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatului V.Gogu în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2)

lit.c), d) și 217 alin.(2) Cod penal, care se confirmă prin probele acumulate la dosar

și cercetate în ședințele de judecată, la caz respectându-se procedura simplificată a

judecării cauzei penale pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Cât privește cerința înaintată de procuror, prin care se solicită încasarea

cheltuielilor judiciare în sumă de 2800 lei, suportate pentru efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza nominalizată, instanța de apel a considerat-o neîntemeiată. În

acest sens instanța, făcând referire la prevederile art.142 alin.(2), 143 alin.(1) pct.2),

229 alin.(1), (3) Cod de procedură penală, cît și art.75 alin.(3) din Legea cu privire

la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, a conchis că în cazurile cînd

expertiza judiciară a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către

instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru

efectuarea expertizei urmează a fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului

de stat, dar nu a inculpatului. Din actele cauzei rezultă că expertiza în cauza

nominalizată a fost ordonată de către organul de urmărire penală în vederea

efectuării examinării drogurilor și a precursorilor lor, în rezultatul săvârșirii

infracțiunii de către inculpat, și respectiv, aceste acțiuni procesuale țin de

administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina

acuzării. Astfel că, prima instanță corect a reținut că asemenea cheltuieli sunt

suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului

în comiterea infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare,

și reprezintă cheltuieli ce sunt achitate din bugetul statului.

2

temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea

parțială a acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în partea ce ține de neîncasarea

cheltuielilor judiciare în sumă de 2800 lei, pentru efectuarea expertizelor judiciare în

cauza penală, referindu-se repetat la aceleași motive expuse în pct.3 al prezentei

decizii.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel

pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

Analizând temeiul dat în raport cu motivele invocate în recursul declarat,

Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului.

Motivul recurentului, precum că instanța de apel incorect nu au dispus

încasarea de la inculpat în folosul statului a sumei de 2800 lei, care sunt cheltuieli

suportate la realizarea expertizei chimice a substanțelor narcotice, este neîntemeiat.

Astfel, potrivit art.227 alin.(1) și (3) și 229 alin.(1) Cod de procedură penală,

cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea

nu prevede altă modalitate.

Prin urmare, reținând cele expuse supra, Colegiul penal constată că corect

instanța de apel a respins solicitarea procurorului de a fi dispuse spre încasare de la

inculpat cheltuielile suportate la realizarea expertizelor chimice, făcând trimitere la

prevederile art.143 alin.(2) Cod de procedură penală, deoarece în cazurile când

expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța

de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea

expertizei urmează a fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

La fel, neîntemeiat este și argumentul recurentului, precum că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, deoarece după cum

rezultă din decizia recurată, aceasta este bine argumentată, motivată și nu contravine

prevederilor art.394 Cod de procedură penală.

Deci, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,

instanța de recurs consideră că, în speța examinată nu au fost constatate erori de

drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

deciziei contestate.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea

ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

3

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar și, potrivit legii, decide asupra inadmisibilității

recursului declarat de procuror ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Moraru Constantin, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Pavliuc Alexandru, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 mai 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4